Buna Vestire, Anul V, Seria a II-a, Nr. 5, Vineri 13 Septembrie 1940

• Cu noi este Dumnezeu: iatã prima mare, verificare istoricã pe care o aduce tãrii si lumei Biruinta Miscãrii Legionare, iatã sensul dintâiu al Invierei noastre. Nu negãm cã toate revolutiile noui europene reprezintã întronarea principiilor de bine, adevãr si dreptate în locul unei lumi prãbusitã sub apãsarea pacatelor de tot felul. Aproape toate însã prezintã mai mult un profil uman, de înaltã spiritualitate si de adâncã etiea, dar esentialmente uman. Toate pleacã dela om: dela omul vãzut prin Stat, prin neam sau prin clasã.

Altfel stau lucrurile cu noi: Miscarea Legionarã a plecat nu dela om, ci dela Dumnezeu, sau, mai bine zis, dela omul vãzut prin Dunmezeu. Omul nu fiintenzã în stilul legionar decât în mãsura în care rugându-se Lui, acceptã calea mortii care duce la Inviere. Omul legionar prin aceasta se deosebeste de celãlalt om, întrucât trãeste dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu. Pentru el, suferinta, mormântul si crucea nu sunt decât cãile învierei. Cãci nu viata este scopul neamului ci Invierea, spune Cãpitannl. «Si cine renuntã la mormânt, renuntã la înviere». Deci, cine nu renuutã la om nu poate fi om legionar, cãci omul legionar este omul vrerei lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu vrea decât pe acela cãruia îi este dragã moartea si iubeste mormântul. 

Cine nu a înteles aceste lucruri si nu le are vii în inima sa, înseamnã cã nu a pãtruns nimic din adevãrurile noului om românesc si nu e demn de cuminecarea sa cu biruinta verde.

6 Septembrie 1940 nu este numai data de începenie a Biruintei Legionare. Ea înseamnã revelarea lui Dumnezeu sufletelor noastre, însemnarea noastrã ca neam destinat marilor înfãptuiri ale pãmântului pentru dovedirea vredniciei noastre fatã de El.

Am fost pedepsiti de oameni, dar am fost mângâiati de Dumnezeu. Cãci miraculoasa coincidentã a Biruiutei Legiunei Arhanghelului Mihail aceasta însemneazã: încununarea noastrã ca neam al lui Dumnezeu printre neamurile pâmântului.

Maritirii Mota si Marin, Nicadorii, Decemvirii si toti mucenicii Legiunei au acceptat mormântul ca o conditie necesarã si fatalã pentru învierea noastrã.

Revelarea divinã, înseamnã în acelas timp si linia destinului nostru: destin legionar, acceptând crucea si înviind. Cine nu întelege astfel Biruinta Legionarã pãcãtueste nu fatã de oameni sau de cetate ci fatã de Dumuezeu. Cãci legionarismul acesta este: ortodoxia lumei noi.

I. T.