Buna Vestire, Anul V, Seria a II-a, Nr. 18, Sâmbãtã, 28 Septembrie 1940

  • «Noi n'avem patrie» îmi spunea în prigoanã un îngândurat prieten din rândurile Legionarilor Macedoneni.

Da, ei; Macedonenii de ieri n'aveau patrie. Sau mai exact li se refuzase dreptul de-a avea, ca orice muritori sub soare, una. Dupã ce sute de ani îsi fãuriserã drum prin vremuri cu flinta, în luptã contra destinului care-i vãduvise de-o coordonatã istorico-geograficã comunã cu restul Neamului... Peste mormintele atâtor strãbuni din umbra bisericutelor, au cãzut pentru Lege, atâtia si atâtia nepoti. Colturati de furtuni, Macedonenii au trãit în satele lor din Pind - cetãti de limbã si constiintã ramâneascã - în asteptare. Intr'o lungã asteptare.

Au venit apoi în Tara Româneascã. 

Veniserã aici între frati, sã lupte împreunã pentru un cer mai binevoitor celor ce rãmãseserã departe.

Veniserã în fata Patriei. Sã i se spovedeascã. Sã-i spue durerile si amarul. Sã-i arate cã dincolo, au murit, la datorie, mii si mii de Armâni, înghesuiti de furtuni si de ura clocotitoare a strãinului. C'au rãmas pautini, putini de tot si nãdejdea tuturor e la ea. Patria tuturor Românilor.

 Au tãcut si Patria i-a privit întrebãtoare. Parc'ar fi vrut sã spue: «Da voi cine mai sânteti?».

Calvarul din Pind nu se isprãvise în Tara Româneascã.

Un Stat cãzut pradã politicianismului, s'a desinteresat de ei, de Macedoneni. Au bãtut pe la toate portile, cerând dreptate, si le-au gãsit încuiate. Importantii si interesatii zilei, când nu puteau sã nu-i primeascã, le-au dat rãspunsul de totdeauna. Fãgãdueli, Amãgeli. Minciuni.

Au isbutit pânã la urmã sã-si aducã un numãr restrâns de familii de «dincolo». Li s'a dat loc de vatrã acolo unde era nevoie. La hotar. Pentru asta li se eliberase, fãrã cerere, certificatul de bravurã.

E tot ce s'a fãcut, cu multã trudã de altfel de atotputernicii guvernelor din regimul decedat.

Era singura favoare obtinutã dela «frati».

Veniserã Macedonenii dupã Patrie si n'o gãsiserã desi anual sute de mii de evrei primeau fãrã greutate viza de intrare în tarã. 

Macedonenii de eri s'au înrolat în Legiune...

Setea istoricã dupã o patrie îi chema la luptã în rândurile celor ce o visau ca si ei.

A fost lungã lupta.

Pe cãrãrile de sânge ale ultimei prigoane a Legionarilor, Macedonenii si-au lãsat si ei ofranda lor.

Au venit apoi zilele noastre. Când Legiunea a strâns în mânã destinele României noui.

Asa si-au gãsit Macedonenii Patria.

In Statul Legionar. Macedonenii vor aduce aportul lor de muncã, cinste, corectitudine si tot noianul de virtuti pe care le câstigã orice luptãtor nesovãelnic.

Mircea Pop