Motto:
Declarăm
in fata lui Dumnezeu si a Istoriei ca violentele noastre au fost totdeauna de
apărare si legitim răspuns împotriva ilegalitătilor si a violentelor ce
revin în întregime inamicilor nostri:
ION I. MOTA
DIN FAPTELE "VICTIMELOR"
...Să încercăm a prezenta o mică parte din crimele si
fărădelegile
săvârsite sau patronate de incarceratii de la Jilava, in mod pe cât posibil
cronologic.
- La 27 noiembrie 1933, la
Constanta, este ucis studentul Virgil Teodorescu,
când un politist îl împuscă pe la spate, in timp ce lipea afise electorale.
Politistul este trimis într-o altă regiune spre a i se pierde urma.
-
La 28 noiembrie 1933, este împuscat legionarul Nită Constantin, de meserie
sofer pentru că a aruncat o pâine unor studenti baricadati în căminul
Râpa Galbenă din Iasi unde protestau sub această formă, contra ilegalitătilor
săvârsite de autorităti, sub guvernul I.G. Duca. Nu s-a luat nici o măsură.
-
La 9 decembrie 1933, este ucis in bătăi, de către jandarmi, în judetul
Vlasca, tăranul Nicolae Bălăianu, pentru că făcea propagandă legionară.
Ucigasii, ca de obicei, n-au avut nimic de suferit.
-
La 10 decembrie 1933, conform unui jurnal al Consiliului de Ministri,
I.G. Duca dizolvă Miscarea Legionară si, in urma acestui act neconstitutional,
sunt arestati in toată tara, 12.000 de legionari. De mentionat că Duca
îsi luase obligatia, la Paris, ca, în schimbul numirii sale ca prim
ministru, să dizolve Garda de Fier, să aresteze cât mai multi legionari
si să primească in tară peste o sută de mii de evrei, refugiati în
mare parte din Germania, unde venise Hitler la putere. De atunci, fortele
oculte de la Paris dirijau politica României.
-
La 29 decembrie 1933 Victor Iamandi, în calitate de subsecretar
de stat la interne, ordonă noi arestări, incât numărul celor închisi ajunge
la 18.000.
- Tot la 31 decembrie 1933 este ridicat in toiul
noptii, de la domiciliu,
economistul Sterie Ciumetti, casierul Miscării Legionare si secretar al lui
Corneliu Codreanu. Comisarul Ion Panova, după ce îl schingiuieste bestial
pentru a spune unde se află Corneliu Codreanu, fără a obtine nimic, îl
asasinează in pădurea Andronache si îl aruncă in lacul Fundeni, sub gheată,
unde este descoperit după 2-3 săptămăni.
Bilantul acestei
prigoane, dezlăntuită la ordinul lui Victor Iamandi pe
atunci ministrul de Justitie: 18.000 arestati, 300 îmbolnăviti si 16 morti.
-
in toamna anului 1935, Vasile Vlad din Sibiu, încetează din viată în
urma bătăilor suferite. Făptasi: politisti si jandarmi.
- La 10 iulie 1936, Gheorghe
Gligor, student, originar din Bucovina, este
ucis de comunisti la Cernăuti.
-
in lunile noiembrie - decembrie 1937, în timpul prigoanei asupra
Miscării Legionare, cu ocazia alegerilor, au fost ucisi de către autorităti
(ministrul de Interne - R. Franasovici) următorii legionari:
-
Ion Tărcolea, în comuna Săveni - Ialomita;
- Mihai
Turcanu, student din Siret - Bucovina;
- Nicolae
Turcanu, muncitor, împuscat la Rădăuti - Bucovina;
- Dumitru Soroceanu din Suluta -
Hotin;
- Constantin Brumaru - tăran din
Dobrogea.
-
in ziua de 6 februarie 1938 este împuscat studentul Florin Popescu
de plutonierul de jandarmi Paraschiv Coman.
-
in satul Măineasa este împuscat de jandarmi Mijea Dumitru.
- in comuna Lăzăreni - Bihor sunt atacati de jandarmi cu baionetele si
împuscati la ordinul lui Armand Călinescu, ministrul de Interne, mai multi
legionari, iar Lăzăreanu moare la spital si Hendrea Vasile este grav rănit.
- La 8 februarie 1938 este ucis la Ploiesti legionarul
Varjac.
În urma acestor violente si
asasinate, săvărsite de organele de stat la
ordinul guvernului, Corneliu Codreanu decide retragerea Miscării Legionare din
propaganda electorală.
La
11 februarie 1938, d-l Emilian , avocat si prefect de Neamt, dă în
vileag faptul că juristul Istrate Micescu, ministru de Justitie in guvernul
Goga, i-a cerut să-l suprime pe Corneliu Codreanu, promitându-i anumite
avantaje. De asemenea, generalul Schitm îi destănuie lui Corneliu Codreanu
că Armand Călinescu a pus la cale asasinarea lui. În toată această perioadă
nu s-a înregistrat nici o violentă legionară.
La 12 februarie 1938, regele Carol al II-le instituie o dictatură
regală,
dizolvă partidele politice si, numeste prim ministru pe patriahul Miron Cristea. La Interne rămâne Armand
Călinescu, iar la Justitie Victor Iamandi.
La 21 februarie 1938, pentru a evita convulsii
interne, Corneliu Codreanu
dizolvă partidul „Totul pentru Tară". El explică acest gest printr-o
circulară, in care, printre altele spune:
„Suntem aruncati
dintr-un raport de drept într-un raport de fortă. Pe
acesta însă noi nu-l primim. Noi am înteles să actionăm in cadru legii,
manifestându-ne credintele noastre...
Nu voim să întrebuintăm violenta"...
După autodizolvarea partidului „Totul pentru Tară" si încetarea
activitătii legionare, comertul legionar functiona legal, fiind înregistrat pe
numele unor persoane particulare.
Corneliu Codreanu anuntase lichidarea
comertului, dar pentru recuperarea cel
putin partială a banilor investiti, o bună parte împrumutati, erau necesare
aproximativ 2-3 luni. În luna martie 1938, Nicolae lorga, cu o vehementa iesită din
comun, a cerut prin presă lichidarea imediată a restaurantelor
si
magazinelor legionare. A sugerat chiar lichidarea Miscării Legionare prin
suprimarea conducătorului ei.
Camarila regală si cei ce se puseseră in slujba
ei, erau hotărîti să
distrugă Miscarea, pionul principal fiind Armand Călinescu. Au socotit că
distrugând sefii vor reusi să distrugă această miscare, ce se bucura de o
mare popularitate. După inscenarea unor mari procese fără nici o acoperire
legala, Corneliu Codreanu si fruntasii Legiunii au fost întemnitati. Conform
planului, in noaptea de 29 - 30 noiembrie 1938, sunt asasinati prin strangulare
Corneliu Codreanu si 13 camarazi ai săi, cu toate că fiind condamnati;
puterea era obligată sa le asigure securitatea si viata. Miselescul gest a
umplut de revoltă opinia publică românească.
Dar abuzurile si fărădelegile nu s-au oprit
aici. Arestarea, schingiuirea si asasinarea legionarilor continuă.
- Gheorghe Cuma din
Ploiesti, închis la Brasov sub acuzarea de propagandă legionară, este dus la Siguranta din
Bucuresti, unde este torturat si asasinat, după care este ars in crematoriu.
- in toamna 1938, legionarii Nicolae Moraru si Gheorghe Ulărasu sunt
schingiuiti in mod barbar si ucisi in beciurile Politiei Bucuresti.
- La 3 decembrie 1938, Nicolae
Făgădaru, Bica Anania si Petre Andrei ,
condamnati ca apartinând Miscării Legionare, sunt scosi din închisoarea
Cluj si împuscati la marginea unui drum de Brigada Mobilă a Sigurantei
Bucuresti, din care făceau parte, printre altii, Gheorghe Comsa si Nicolae
Lescenco.
- La 23 ianuarie 1939, Titi Constantinescu din Hârsova -
Constanta,
student medicinist, este ucis de comisarul Bujor împreună cu comisarul Streja,
ambii făcând parte din Siguranta din Bucurestl.
- Locotenentul chimist Dr. Dumitrescu
Nicolae, împreună cu ajutorul său
inginer Coculescu, după ce au suferit groaznice schingiuiri, sunt asasinati in
beciurile Prefecturil Politiei Capitalei si apoi arsi in crematoriu, la 26
ianuarie 1939.
- Tot la 26 ianuarie 1939,
prof. univ.Vasile Cristescu este împuscat de
către agentul de politie Constantin Boulet in casa unde îsi găsise
refugiul si ars la crematoriu in aceeasi zi.
- La 29 ianuarie 1939, studenta Lucia Grecu este torturată de comisarul Otto
Reiner pentru a denunta comandamentul legionar de prigoană, cu care lucrase.
Neputând obtine nimic de la ea, acesta o violează, o chinuieste in mod barbar, o
ucide, după care o aruncă de la etajul IV al Prefecturii de Politie,
pentru a simula o sinucidere.
- in ziua de 16 ianuarie 1939,
ing. Dumitru Crihană din Galati, este arestat
la Timisoara si schingiuit până a murit.
- La 13 februarie 1939, Petre
Fleschin, student, Aurel Hodrea profesor, Petre
Stănescu student, Ion Popa muncitor si Dumitru Borzea ofiter, sunt bănuiti
că ar fi aruncat o grenadă într-un teatru din Timisoara, unde juca o trupă
de evrei. După o versiune ar fi fost rănite 2 persoane , dar nu s-a deschis
nici o anchetă pentru clarificarea cazului. Sunt asasinati la Huedin.
- Grută Victor
elev, Borzea Zenovie ofiter, bănuiti că ar fi aruncat o
grenadă asupra unei sinagogi din Alba-lulia, unde s-au produs stricăciuni
neînsemnate, sunt asasinati împreună cu ceilalti la Huedin.
- Tot in 1939 mai sunt
asasinati: Enache Nadoleanu medic, Dragos Popovici
student, Martin Vucu medicinist, Nicolae Gherman student teolog, Ioan Lovin
medic, Octavian Bălan, Stefan Frank student din Tg. Ocna, Ion Mihalache si
diaconul Isichie Antohi din Tg. Ocna si Ion Rădulescu tot din Tg. Ocna.
- La 10 iunie 1939, Nicoleta
Nicolescu, sefa femeilor legionare, este
anchetată si schingiuită bestial in beciurile Prefecturii Politiei de
comisarul Pavel Patriciu, care in final o ucide. Este arsă in crematoriu, la 10
iulie 1939.
-
in vara anului 1939, Nicolae Câmpianu, este împuscat de jandarmi în
comuna Sâncrai-Turda, Maria Dogaru tarancă legionară este maltratată si
apoi ucisă de politia din Comisrul Bănătean.
După
cum se dovedeste, prin faptele criminale săvârsite pe tot cuprinsul
tãrii asupra legionarilor, Armand Călinescu era hotărât sa-si continue
actiunea de distrugere a Miscării Legionare. Pentru aceste motive se hotărâste
eliminarea pionului principal, socotindu-se că prin acest act, crimele
si fărădelegile se vor opri. Dar n-a fost să fie asa! După împuscarea
lui la 21 septembrie 1939 de către echipa lui Miti Dumitrescu, formată
din 9 legionari, echipă ce s-a predat cu intentia de a fi singurii care
să suporte consecintele faptelor, represaliile întrec orice închipuire.
Un cumplit genocid se dezlăntuie pe tot cuprinsul tarii. Legionari cunoscuti
ca mai proeminenti in cadrul Miscării, au fost vânati de organele de politie
si jandarmerie si asasinati câte 3 - 4 in fiecare judet, precum si in
lagărele si închisorile pline cu legionari arestati si închisi fără nici
o condamnare. Astfel, într-o singurâ zi au fost ucisi 256 de legionari.
- in primul rind sunt schingiuiti bestial si asasinati cei 9 legionari din
echipa lui Miti Dumitrescu. Au fost expusi in LOCUL unde l-au executat pe
Călinescu, cu pancarte pe care scria: ,Asa vor fi pedepsiti trădătorii de
tară." Aceeasi
inscriptie va fi afisată pe tot cuprinsul tării la căpătâiul celor
asasinati. Nicolae Steinhardt, in ,Jurnalul Fericirii" scrie „Pelicula
îl arată pe Nicolae Iorga care, venit la spectacol, intoarce cu piciorul unul
din cadavre".
-
în lagărul de la Râmnicul Sărat au fost ucise 13 căpetenii legionare:
Gheorghe Clime - inginer
Paul Craja - medic
Alecu Cantacuzino - avocat
Nicolae Totu - avocat
Alexandru Cristian Tell -
avocat
Gheorghe Furdui - doctor in teologie
Bănică Dobre - licentiat
Mihail Polihroniade
-avocat
Sima Simulescu - profesor
Gheorghe Apostolescu -
comerciant
Gheorghe Istrate - licentiat
Ion Banea - medic si avocat
Aurel Serafim - inginer
Legionarul
Gheorghe Topa descrie astfel îngrozitoarea scenă:
-
,Prin geamul meu se vedea curtea inchisorii cu peretii pe care se profilau
umbrele lor, insiruite in noapte. Călăul îsi verifică din nou pistolul
mitralieră, diabolic mânuit de asasin. Sfintii Neamului intr-o supremă
încordare, înaltă ultima rugăciune Domnului, cerând binecuvântarea Sa.
Furdui apelează la ucigasi să indeplinească operatiunea odioasă fara a-i
supune la chinuri. Cu fruntile sus, cu ochii pierduti in nemarginitele
inăltimi ale boltei înstelate, gândind poate la destinul tragical lui Horia,
Tudor, Căpitanul, oameni sortiti mortii asteaptă senini trecerea de la viată
la moarte! Linistea mormântală a noptii este sfâsiată de urletul sinistru
al gloantelor oprite in zidul de oameni din fată. Brazii s-au prăbusit in
sânge la pământ. Doar unul mai striga: trage, trage, că n-am murit!"
Să
scrii despre ce-am simtit în acele momente: o prăbusire în
neant! Oameni, religie, credintă? Absurdităti. Hârtia refuză a primi mai
mult. Sufletul neputincios al muritorului, tot la izvorul vietii, in lisus
Hristos îsi regăseste echilibrul. in acelasi Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
in care ing. Clime si dr. Banea credeau nemărginit - si pentru dreptatea
căruia si-au dat viata. Prin moarte, învierea ! Treisprezece Titani si-au
dat viata răpusi in închisoarea Rm. Sărat. Sângele lor strigă peste ani:
Dreptate! Dreptate? Dreptate!"
- in spitalul militar Brasov au fost asasinate 7 căpetenii
legionare:
Traian Cotigă -
avocat; Eugen lonică - inginer; Emil Siancu - ofiter;
Grigore Pihu - licentiat; luliu Susman `functionar; Ion Herghelegiu - avocat;
Gheorghe Proca - functionar.
De modul cum au stiut să moară cei de la
Brasov, voi reproduce in
continuare cele mentionate in ziarul BUNA VESTIRE din 22 septembrie 1940, sub
semnătura doctorului Serban Milcoveanu si a inginerului Tache Funda, martori
oculari, bolnavi si ei, internati in acelasi spital, la data săvârsirii
odiosudui măcel. Articolul poartă titlul: „NOAPTEA MĂCELULUI IN SPITALUL
MILITAR DIN BRASOV":
„Extragem aici tabloul culminant al
despartirii, care caracterizează
atitudinea in fata mortii a camarazilor nostri...
In
patul din dreapta dormitorului, sta întins ing. Eugen Ionică.
Pumnii
îi erau înclestati, gândurile îl absorbeau; m-am dus la el, i-am
întins mâna si i-am strâns-o cald in ale mele. N-am avut puterea decât
sa-i soptesc: Domnule inginer, domnule inginer... Si-a deschis ochii lui
mari si m-a privit blând, ca un inger care absolvă un frate. Mi-a spus:
- "Serbane,
Serbane, să nu crezi că mi-e frică de moarte. Nu, să nu
crezi asta! Dar este asa de greu să te desparti de ai tăi!" Mi-a strâns
mâna într-a lui. Am simtit că tulburasem un suflet care se împăca cu
Dumnezeu, un suflet ce se rupea de pământ si-si pregătea intrarea in cer...
La plecare, Eugen Ionică ne-a îmbrătisat pe fiecare in parte. Ne-a strâns
in brate si, sărutându-ne pe rând ne-a spus:
- "Dragul meu dacă vreodată
te-am jignit cu ceva, te rog să mă ierti!?"...
- "Domnule
inginer, domnule inginer, cum puteti vorbi asa ceva!?"...
A iesit pe usa de unde a fost luat între baionete de
jandarmi...
Din camera de
alături, vine sa-si ia rămas bun de la noi căpitanul Siancu.
A apărut
masiv, cu privirile fulgerând in spatele ochelarilor. Falca îi
era înclestată. Apropriindu-se de noi, nea strigat:
-
„Ticălosii ăstia ne împuscă pe toti, dar nu-i nimic!"
Ne-a îmbrătisat pe rând pe
toti. Am auzit ca un suierat, printre dinti:
- „Asasinii ! Asasinii !"
A iesit cu pasul lui apăsat de
stăpân.
Stoica atitudine a comandantului Traian Cotigă
Traian Cotigă se repede la căpitanul de jandarmi
si-Il prinde de piept:
- "Spune
dumneata, d-le căpitan, ce este?"
Sub presiunea
întrebării, căpitanul sovăie, îsi duce batista la ochi si fuge afară.
-"Am înteles"...
Apoi, adresându-se colonelului:
- "Ei
bine, d-le colonel, dacă trebuie să ne împuscati, sa mergem la moarte! D-le colonel, legionarului nu-i este frică de
moarte, legionarul
sfidează moartea. Eu sunt comandant legionar si am îmbrăcat cămasa mortii
din momentul când am intrat in Legiune. Vă dau cuvântul meu de legionar că
nu voi incerca nici un gest de evadare. Vă cer in schimb o favoare: să fiu
împuscat primul, din fată, si nelegat, căci vreau să arăt cum moare un
comandant legionar. D-le colonel duceti-vă si comunicati regelui, cu care am
stat de vorbă într-o audientă de cinci ore ca nu are gloante pentru dusmani, are
gloante
si împuscă pe cei mai buni ostasi ai tării, pe
legionari"...
Apoi către
soldati:
- "Iar
tu, frate jandarm, să mă lovesti drept in frunte. Să stii
că nu-mi este frică de moarte însă să nu uiti că împusti un frate de-al
tău, un frate care ar fi putut lupta alături de tine împotriva dusmanului.
Să nu uiti niciodată că esti sluga miseilor care duc tara la pieire!"
La
despărtire, întorcându-se către noi, în pozitia legionară pentru
onor:
-"Camarazi, Trăiască Legiunea si Căpitanul! Duceti flacăra sfântă a Legiunii înainte spre
biruintă. Este singura mângăiere ce o puteti aduce
peste mormintele noastre proaspete. Trăiască Legiunea si Căpitanul!"
Apoi,
în pas apăsat de defilare, cu capul înainte, se îndreaptă
spre usă înconjurat de jandarmi. Bolnav de un an de zile, Grigore Pihu
zăcea in camera de alaturi. M-am dus să-l îmbrătisez pentru ultima oară.
- "Mori măi frate
Funda, sau nu?" Fu întrebarea pusă de Pihu când am
intrat pe usă.
- "Nu sunt pe listă"
i-am răspuns...
- "N-ai avut parte de o moarte
frumoasă!"
Colonelul stătea in pragul
usii.
- "Îti
multumesc, d-le colonel, pentru moartea frumoasă pe care mi-ai adus-o".
Micsorat, sub povara fărădelegii pe care o
săvârsea, colonelul răspunse:
- "Ce să
fac, d-le Pihu, eu m-am purtat frumos cu dumneata, dar trebuie să
execut ordinele care mi se dau."
- "Lasă, d-le colonel,
acum, in fata mortii, să stii că te iert, chiar
dacă ai gresit. Moartea pe care mi-a hărăzit-o Cel de Sus prin d-ta este
moartea cea mai frumoasă. Dumnezeu mi-a dat suprema fericire, din moment ce m-a
făcut să trăiesc alături de Căpitan si el să mă cunoască si să mă
iubească. O viată de continui binefaceri dumnezeiesti nu putea să ia sfârsit
decât printr-o moarte legionară. Este cel mai bun dar!"
In acest timp eu îl ajutam să se
îmbrace, întrucât puterile îi erau
sleite de o lungă suferintă. După ce s-a îmbrăcat a turnat untdelemn in
candela ce ardea mereu in camera lui si îngenunchind si-a făcut ultima
rugăciune. S-a ridicat si, îmbrătisăndu-ma pe mine, a îmbrătisat pe
toti legionarii aromâni.
- "Să mergeti pe drumul Căpitanului până la unul si să căutati să
secati in voi tot răul!", a fost ultimul lui sfat către dragii camarazi.
Apoi a luat o cruce in brate si a pornit spre
usă,
ducându-si greu trupul
istovit de boală.
- "Ce-i
asta, d-le Pihu?" a întrebat colonelul.
-
„Asa merge legionarul, cu crucea în brate!" Apoi ca pentru
sine sopteste:
- „Mergem in
Rai. Ne cheamă Căpitanul la el!"...
George Proca era
neschimbat. De mult se împăcase cu gândul mortii. După ce, retras într-un
colt, si-a făcut rugăciunea, fără vorbe, fără zbucium si-a îndreptat pasii către
usă...
Ca
intodeauna, Iuliu Susman tăcea. În el era o furtună stăpânită. Pe
deasupra ei părea că un gând venea sa-i lumineze despărtirea. Stia că
după el va veni un copil care îi va continua in aceeasi credintă.
- "Las după mine un Susmănel !"
Ne-a strâns mâna voiniceste si
s-a dus.
Ion Herghelegiu părea coplesit de grija sotiei si a celor cinci copii pe
care îi lăsa după el fără nici un sprijin. Imbrătisându-ne cu nesfârsită
dragoste, ne-a soptit la despărtire: „Trăiască Legiunea si
Căpitanul !"
Despre tragicul sfârsit a lui Ion
Herghelegiu, ing. Tache Funda consemnează: "suferea de o afectiune a aparatului
locomotor, care îi provoca
mari dureri. In curtea spitalului militar, unde ne era rezervat un spatiu
pentru plimbare, Ion Herghelegiu nu putea ajunge decât transportat de ostasii
din pază sau de cei dintre noi. Acolo îsi petrecea timpul stand pe o bancă.
Cei sapte, escortati de o puternică pază alcătuită din subofiteri de
jandarmi, au fost transportati într-o pădure din apropierea orasului Râsnov.
Acolo, după ce au fost mitraliati, fiecare dintre ei a mai primit si un glont
de gratie, tras in cap, mai putin avocatul Herghelegiu, pe care stiindu-l cu
picioarele aproape anchilozate, deci in imposibilitatea de a evada, l-au lăsat
probabil să moară lent, ca moartea sa-i fie - mai "plăcută".
Operatia se petrecuse noaptea.
A doua
zi, asasinii s-au dus la fata locului pentru ridicarea cadavrelor,
care urmau să fie expuse la răscruce de drumuri pentru ca românii să poată
vedea care este soarta „trădătorilor de tară" si mai ales copii de
scoală,
în constiintele cărora acest spectaco! trebuia să constituie un avertisment,
ca nu cumva să fie tentati să se încadreze in Frătiile de Cruce.
Surpriză mare! Ion Herghelegiu
evadase!
Alarmă! La posturile de radio s-a comunicat că din Spitalul Militar din Brasov a evadat Ion
Herghelegiu, unul din „principalii complici" la
asasinarea lui Armand Călinescu. Salonul nostru a fost invadat de câtiva
ofiteri sî subofiteri de jandarmi care s-au dus drept la patul lui Herghelegiu.
Căutau eventual adresa la care
s-ar fi putut refugia temutul evadat.
A fost zarvă mare in toată
tara. In sfârsit, a doua zi a fost dat comunicatu! linistitor. Fugarul fusese
prins. Ion Herghelegîu, fiind numai rănit, s-a putut târî, poate 100 - 150 de
metri, învingându-si durerile, s-a
cocotat într-un pom stufos unde, in cele din urmă a fost descoperit.
S-a aflat mai târziu că bietul Herghelegiu i-ar fi implorat să
nu-l ucidă,
întrucât are cinci copii mici de crescut ! Oamenii puterii insă, nedorind
să lase grija pentru cei cinci copii pe seama unui părinte "complice la crimă",
l-au vânat din pom ca pe o pasare si au cules "trofeul" care se
prabusise din pom.
În lagărul de la MIERCUREA CIUC au fost asasinati 44 de
legionari:
1. Constantin Bene (student)
2. Ovidiu Biris
(avocat)
3. Titus Borzea (student)
4. Vasile Buhai
(functionar)
5. Marius Cioflec
(student)
6. Stefan Comjic (student)
7. Cosmin C-tin Coman (student)
8. Ghită Constantin (student)
9. Dumitru Constantinescu (medic)
10. Vasile Corbeanu (student)
11. Liviu Dobrin (student)
12. Afilon Dorca (student)
13. Dumitru Ducaru
(subinginer)
14. Ion Enescu (functionar)
15. Vasile Felecan
(muncitor)
16. Vasile Filipov (student)
17. Florin
Gârcineanu (ofiter)
18. Iosif Grama (student)
19. Nicoară Iprdache
(asist. univ.)
20. Ion Macoveschi (student)
21.
Augustin Micu (inginer)
22. Ilie Mincă
(ofiter)
23. Ion Miter (student)
24. Virgil Noaghea
(student)
25. Aurel Nutiu (student)
26. Gheorghe Pavelescu
(avocat)
27. Tibedu Popa (student)
28. Marîn Popescu (student)
29. Anton B. Popescu (student)
30. Nicolae
Prodea (muncitor)
31. Virgil Rădulescu
(ziarist)
32. Constantin Raicu
(licentiat)
33. Eugen Stamate (student)
34. Constantin.Stegărescu (student)
35. Nicolae Strugaru
(avocat)
36. Vasile Susai
(licentiat)
37. Gheorghe Teodorescu (sculptor)
38. Gheorghe Tiponut
(elev)
39. Coriolan Todan (student)
40. Corneliu Ungureanu
(licentiat)
41. Ion Ursu (student)
42. Galus
Gh. I. Vasiliu (ofiter)
43. Adam Vilmos
(muncitor)
44. Petre
Zache (functionar)
Cei 44 camarazî au fost cititi de pe o listă de către un
ofiter. Li s-a
spus ca trebuie să plece in alt lagăr. In fata portii de sârmă ghimpată
s-a format coloana. Legati unul de altul de mâini cu funii, au pornit. Inainte de iesirea din lagăr camaradul
Iordache Nicoarâ, cel mai iubit de
toti pentru necuprinsa dragoste si bunătate ce se revărsa in jurul lui, spuse Tatăl
nostru. Între tufăriile din apropierea lagărului
îi astepta mitraliera. Aici începu să spună o altă rugăciune, mitraliera insă n-a
lăsat-o să se sfârsească.
Iată ce scrie ziarul Universul de luni 23 septembrie 1940 sub
titlul:
PUTEREA CREDINTEI
„Ultima noapte la Miercurea
Ciucului.
Cităm din descrierea legionarului Irimia
Socariciu: Li se spusese
celor detinuti că o parte vor fi trimisi in lagărul de la Vaslui. Ei bănuiau ce
înseamnă acest transport la miezul noptii. In curte Iordache Nicoară comandă: in genunchi
si, in tăcerea noastră si a noptii, camaradul Todan a
început să spună Tatal nostru. De peste sârme, glasul maiorului sfârtecă
tăcerea: "să nu mai facem pe copiii că nu se va întâmpla nimic ." Apoi
a început să strige lista. Treceau băietii câte unul dincolo, unde era
imediat legat. Au fost apoi cetluiti doi câte doi, iar o funie groasă a
înconjurat toată coloana de mars. Primii doi si ultimii doi camarazi au fost
împiedicati. În tăcere urmaream mâna destinului. Ne asteptam si noi
rândul când sublocotenentul din garda se apropie si strigă sa intrăm
inăuntru si să ne culcăm că are el grija să ne trezească. L-am ascultat.
Am intrat in lagăr apoi, de la fereastră ne-am urmat cu ochii camarazii.
Coloana se pusese in mars, înconjurati de
jandarmi. Un mers încet, greoi, sinistru. Îti făcea impresia că se tărăste o
reptila. Si o beznă de mormânt. Două felinare rosii se luptau macabru cu perdeaua
noptii. Si convoiul înainta, înainta. Încet, încet ca si când moartea nu se grăbea
să-i primească. Apoi deodată, la vreo 200 de metri de lagăr, pe soseaua
spre oras, lângă o pădurice, la o cotitură, i-a primit răpăiala plină a
mitralierelor. Sub focul omorâtor primul rând s-a prăbusit. Cu el, dar
neatins, si bădita Nicoară. S-a înăltat atunci
dintre camarazii ucisi sau in agonie si strigătul lui a cutremurat adâncurile
viitorului: "Trăiască Legiunea si Căpitanul." Mai mult n-a mai avut
glas să spuie. Cu un glont in inimă Iordache Nicoară părăseste lumea
aceasta pentru o alta mai bună. Si focul cotropitor al mitralierelor cosea
trupurile tinere din care se înăltau dramatic strigate: „Trageti, trageti
canalii". A durat măceiul aproape o jumătate de oră. Strigătele si
vaietele se amestecau cu răbufnetul detunăturilor. In jurul lagărului
sentinelele dementizate descărcau si ele, foc după foc, care incotro vedea.
Apoi s-a 1ăsat linistea. Linistea mortii si a întunericului. In lagăr toti
îngenunchiasem. Ne rugam, rugam. Apoi asa ne-am târît spre camera de
rugăciuni unde părintele Glicherie ne-a slujit ultima slujbă, slujba pentru
cei ce muriseră, slujba pentru cei ce aveau să moară."
In lagărul de la Vaslui au fost împuscati 33 de
legionari.
1. Ion Antoniu Pâsu
(avocat)
2. Ion Belgea
(avocat)
3. Constantin Boboc
(studeni)
4. Virgil Borzea
(ofiter)
5. Spiru Bujgoli (student)
6. Ion Busuioc (student)
7. Mihai Calapăr (Student)
8. Valenu Cârdu (poet)
9. Traian Clime( - )
10. Nicolae Comănescu (student)
11. Josim Danielescu (student)
12. Radu Ion Dobre
(s.t.b. - ist)
13. Constantin Ocrin (student)
14. Victor Gârcineanu
(avocat)
15. Mircea Goga (student)
16. Nicolae Maricari
(ofiter)
17. Chiriac Caratasu (student)
18. Alexavdru Moraru (student)
19. Mircea Motoc (student)
20. Gheorghe Nicolicescu
(inginer)
21. Spiru Popescu (student)
22. Vasile Popescu (student)
23. Gogu Recman (student)
24. Petre Rosianu
(inginer)
25. Iordache Spânu (student)
26. Teodor Stahu
(avocat)
27. Stave Sola (student)
28. Pollsperhon Supilă (student)
29. Mlrcea Teohari (student)
30. Boris
Stucan (student)
31. Teodor Tudose
(avocat)
32. Gheorghe Volocaru
(functionar)
33. Radu Zus (student)
Sublocotenentul de jandarmi Cinghită
Traian, care mânuia mitraliera,
incepe să-i rostogolească unii peste altii, fiind legati de mâini toti cu
aceeasi funie, in timp ce fanfara reg.25 infanterie cântă un mars pentru a
masca răpăitul mitralierelor si gemetelor celor asasinati. Lui Teodor Tudose
gloantele îi taie măiniie. Simtindu-se dezlegat de legătura comună, mai are
puterea să fugă. Din urmă il ajung călăii, il impuscă din nou apoi îl
aruncă peste celelalte cadavre. Dascăli primeau ordin să aducă pe rând scolile
pentru ca elevii să privească acest spectacol macabru.
Autorul acestor rânduri era elev in clasa a sasea la liceul din
localitate.
În dimineata zilei de 22 septembrie, când s-a auzit de cele întâmplate la
lagăr, ca la o comandă, intreg liceul a alergat să se convingă de odioasele
crime. În ziua respectivă nici nu s-au mai tinut cursuri. Spectacolul era
mai mult decât înspăimântător. Însirati unul după altul de-a lungul soselei
din fata lagărului, descoperiti la locul pe unde pătrunse gloantele, cadavrele tinere aveau la căpătâi
inscriptia:
"Asa
vor fi pedepsiti trădătorii de tară". Atunci am început să-mi pun
anumite întrebări la care am găsit răspuns trăind in spiritul aceleiasi
credinte pentru care se jertfiseră cei care zăceau morti la marginea drumului.
Viata mea intra pe un nou făgas.
DE VIU ÎN CREMATORIU
Ziarul BUNA VESTIRE din 23 septembrie 1940, dă următoarele amănunte in
articolul cu titlul de mai sus, cu privire la moartea de martir a lui Victor
Dragomirescu, cel căruia fatalitatea "i-a frânt aripile avionului când
se pregătea să părăsească tara", in care se instaurase crima:
"Victor Dragomirescu era închis la
Văcăresti. Spre seară,
directorul închisorii primeste ordin de la Prefectură să-l tină la
dispozitie pe Victor Dragomirescu. Peste putin timp, într-o masină deschisă,
sosesc câtiva agenti condusi de comisarul Al. Davidescu. Victor Dragomirescu
este ridicat, iar masina porneste spre oras. La jumătatea drumului,
conformându-se unui ordin, comisarul Davidescu îl strânge de gât pe acela
care astăzi ar fi fost scopul călătoriei funebre. După ce călăul l-a
omorăt pe Victor Dragomirescu, masina si-a continuat drumul spre crematoriu;
aici cuptorul era încins, pregătit. Deci fuseseră mai multi premeditori,
complici. Trupul celui ucis atât de miseleste este asezat in cosciugul de
azbest pentru a fi aruncat in cuptor. Dar in clipa când se deschide usa Gheenei, Victor
Dragomirescu, revenit la viată, deschide ochii. Ura, care
înclestase degetele comisarului Davidescu pe gâtul martirului nu reusise
să-i omoare si sufletul legionar. Dar ura este nesfârsită în sufletul
canaliei. În timp ce Victor Dragomirescu îsi revenea la viată, comisarul
impinge in cuptor cu piciorul sicriul in care era un om viu. Nelămurirea din
ochii lui Victor se stinge apoi in svărcolirea crâncenă a flăcărilor. A fost ars de viu
întocmai ca un martir de altădata al crestinâtătii. (Comisarul Davidescu
face parte dintre "victimele" împuscate la Jilava).
UN COPIL DE DOUĂ ORI
MARTIR: FLOREA GĂMAN DIN SLATINA
Extras din ziarul BUNA VESTIRE din 25 septembrie 1940.
,,Am luat parte la parastasul de un an al lui FLOREA
GAMAN, elev de liceu, in
vârstă de 16 ani si jumătate, asasinat in noaptea de 21 - 22 septembrie 1939
in orasul Slatina. Mi-am amintit scena asasinării lui. În după amiaza zilei
de 21 septembrie 1939, un agent de politie îl ridică de acasă, din mijlocul
familiei. Nimeni nu se alarmează. Cine ar putea socoti drept vinovat un copil.
Elev de liceu si fiul unei familii respectată in oras. Este dus in beciul
chesturii de politie, unde curând sunt adusi aproape 10 legionari găsiti
tot asa la intămplare. Spre seară vin ordine de la Bucuresti să fie asasinati, unul din oras si doi din
judet (perfect col. Brosteanu, seful
Siguranjei Gălbenus). Cei arestati stăteau tăcuti si îngrijorati laolaltă.
Usa se deschide si seful politiei (Marinescu n.n.) alege cu
privirea victima ce trebuie să cadă. Ce groaznice momente trebuie să fi
trăit acestia stiind că alegerea atârnă de impresia subiectivă a unei
priviri! Soarta si răutatea omenească a ales pe Florea Găman. Era un copil
chipes, voinic, cu fata luminoasă si atâta viata trăia in el! Îngrijora
pe cei ce-si apărau prin crimă propriile păcate. A fost luat, mai curând
smuls, din mijlocul camarazilor săi si dus de seful gardienilor in pădurea
Straharet, de la marginea orasului. Ajurtsi aici i s-a spus să caute un alt legionar
într-un tufis. Florea Găman a cerut să fie împuscat imediat
si să nu mai fie chinuit. Gura gardianului s-a umplut de
acel binecunoscut rânjet profesional. Nu după mult a fost omorât cu câteva
gloante de revolver. La câteva ore după plecarea gardienilor, Florea Găman
s-a trezit la viată. Dumnezeu nu voia să primească un suflet de copil.
Nevinovătia lui îi cerea sa mai traiasca. Cu sângele tâsnind pe gură si
pe unde îi mai intrase gloantele, s-a târăt până la marginea orasului. Aici
s-au adunat oameni multi in jurul lui, mai multe femei miloase l-au luat si l-au
dus la spital. Aici medicii au vrut să-i oprească hemoragia, însă politia
aflând, au venit si l-au luat ca să-Il expună publicului in curtea spitalului.
Astfel a murit copilandrul Florea Găman.
Familia a venit sa îi ia trupul fără
viată. Cu multa greutate au putut să-Il ia. Politia n-a mai avut ce să facă: familia era numeroasă si lucrurile se
petreceau la spital. A doua zi, Florea Găman a fost inmormântat in cimitirul
orasului. Preotul a adus binecuvântarea lui Dumnezeu. Lacrimile unui tata, a
unei mame si a unei surori, in veci nemângâiati, au udat sicriul care l-a
acoperit.
Noaptea ce a venit după
înmormântare, strigoii au iesit la vânătoare de suflete. Omorîseră trupul, dar sufletul încă
trăia. Politistii care l-au
ucis in ajun nu puteau dormi, chinuiti de gândul ca acolo, in mormânt, îi
priveste un nevinovat. Si in miez de noapte au venit la cimitir. Au dezgropat
mortul. Lau suit într-o trăsură, s-au dus la malul Oltului si l-au aruncat,
cu un bolovan legat de gât, in apă. Au gândit că, in fundul râului, nu va
mai sta mult si, de această dată, familia si oameni nu vor mai sti nimic.
Dar dupa câteva zile, râul a scos la mal trupul. Câtiva tărani l-au
recunoscut. S-au dus la d-l Găman - tatăl si i-au spus. Acesta a venit si si-a
găsit copilul umflat de apă si mâncat de pesti.
Această cumplită soartă si groaznică crimă a fost posibilă
(fără ca ucigasii să dea socoteală pentru fapta lor n.n.). Si astfel
Florea Găman, de două ori martir, a fost înmormântat incă o dată".
CUM A FOST ASASINATĂ COMANDANTA LEGIONARĂ ELENA BAGDAD
Extras din ziarul BUNA VESTIRE din 6 septembrie 1940. „Zorile acelui plin
de crimă 22 septembrie, inrosite deja de sângele martirilor legionari
asasinati peste noapte, veniră. Elena Bagdad, grav bolnavă in sanatoriul t.b.c.
Bârnova, suferindă de opt luni, fu smulsă din patul de suferintă si dusă
pe soseaua Bărnova - Iasi. Rece in fata mortii, cu privirea pierdută in zări, păsi dreaptă curiera
Căpitanului. Ajunsă la locul executiei,
îngenunchie si ridică o rugăciune către bolta pe care se stingeau ultimele
stele. I se de-te ordin să se întoarcă cu spatele.
- De
ce? întrebă Elena Bagdad.
- Ca să vă
executăm.
Atunci toată mândria ei de legionară se
revoltă.
- Cum credeti că unei legionare îi este frică de
moarte? Să mă împuscati din fată, drept in inimă. Trageti
si să nu vă tremure mâna.
Dar mâna jandarmului a
tremurat. Cinci gloante nu o doboară.
- Ce
Dumnezeu, nu sunteti in stare să trageti? Vreti să vă arăt eu cum
se trage?
Plutonierul S., o brută care îi făcuse multe
necazuri, luă arma si o
ucide cu trei gloante, stingând in pieptul ei strigătul: "Trăiască Legiunea
si Căpitanul!"
Elena
Bagdad, ucisă miseleste, fu lăsată să moară pe sosea. Un
pădurar o găseste odihnindu-si capul pe un brat.
La vederea fecioarei adormită întru
Domnul, se închină si fugi. Fu
îngropată noaptea, ghemuită, mai mult in picioare, la locul zis "Lotul
Dumbrava". In timpul noptii câinii scurmară tărâna. Dimineata tăranii puseră pământ
deasupra, ca
sa-i acopere crestetul capului.
Bolnavii de la sanatoriu au numit-o "Sfânta Domnisoară prigonită."
Iată numai o parte din crimele săvârsite de "înaltii demnitari de Stat,
guvernamentali, judecătoresti, administrativi, militari", după care
plânge d-l Neagoe.
Procesul de sfidare a legilor si a unui stat de
drept, a mers progresiv,
începând din anul 1933 si culminând cu anul 1939, când s-au săvârsit
cele mai abominabile fărădelegi, un cumplit si inimaginabil genocid. Cu timpul, si Justitia a suferit acelasi proces de
degradare, punându-se in
slujba ceior ce aduceau tara spre prăpastia ce a culminat in anui 1940, când
am pierdut o treime din trupul tării, datorită politicii gresite dusă de
cei ce aveau in mână destinele neamului.
In aprilie 1934, când s-a judecat procesul celor ce îl impuscaseră pe I.
Gh. Duca si când guvernantii au încercat să încrimineze întreaga Miscare
Legionară, Justitia i-a condamnat doar pe cei trei vinovati de crimă,
absolvind conducerea Miscărîi de orice responsabilitate. Iată ce scrie D.
Banea in amintirile sale ca martor ocular la acest proces. Citez:
„...Revenind la
proces, nu mai citez oamenii politici si sefii de
particle, fosti prim ministri, de exemplu: Maresalul Al. Averescu, Iuliu Maniu, Al. Vaida Voevod etc. , etc.,
cărora, după depunerea jurământului,
presedintele completului le punea întrebarea: "Cum vedeti dizolvarea Gărzli
de Fier?", iar răspunsul era:
- "Nelegală si abuzivă hotârârea"...
La sedinta de după masă se întămplă un incident
penibil. Soseste
Armand Că1inescu, omul care l-a tradat pe Maniu numai ca să-Il slugărească pe rege si să împuste pe
legionari. ,,La
prima întâlnire cu Rex, a spus că el este pentru exterminarea prin orice
mijloace a Miscării Legionare!"
În fata celor 6 generali din completul de judecată si a unei săli
arhipline de avocati si lume, iată ce a declarat:
- „De când eram la Ministerul de Interne
(fusese subsecretar de stat n.n.)
mereu aveam incidente cu această Miscare.
Iată ce scrie in Cărticica sefului de cuib la paragraful 64,
(si citeste
căci avea cărticica in buzunar): - vom introduce pedeapsa cu moartea contra
tuturor fraudatorilor banului public... (si închide cărticica).
Căpitanul, care era in banca
întâi, se ridică in picioare (un brad pe
lângă mărăcinele de Armand Călinescu), si zice:
- Citeste mai
departe, d-le Călinescu, citeste "toate pedepsirile se vor
face pe cale legală". Această frază a uitat dumnealui s-o citească!
Atunci generalul
Comănescu, cu o voce mai mult decât imperativă, îl apostrofează pe
Călinescu:
- Ce găsesti
d-ta rău in programul acestei Miscări? că vor să fie
pedepsiti acei care fură tara săracă?
Călinescu a vrut să spună
ceva, dar generalul îl întrerupe:
- Nu ascult
nimic!
S-a produs rumoare in
sală. Unul strigă:
„Tot ticălos ai rămas", altii
huiduiau. Presedintele sună clopotelul: "Liniste că evacuez sala !"
Aveam senzatia că un sarpe a intrat in sanctuarul
Justitiei!"
Verdictul a fost corect. Câtă deosebire fată de degradarea la care s-a ajuns
in 1938, când asa-zisa Justitie a dat un verdict de condamnare la 10 ani
închisoare pentru înaltă trădare lui Corneliu Codreanu, care era complet
nevinovat! Toate acuzatiile erau imaginare, fără nici o bază juridică,
lucru dovedit la rejudecarea procesului in 1940.