PENTRU CUNOASTEREA ADEVĂRULUI
CINE AU FOST VICTIMELE DELA JILAVA (1)

 

Motto:

Declarăm in fata lui Dumnezeu si a Istoriei ca violentele noastre au fost totdeauna de apărare si legitim răspuns împotriva ilegalitătilor si a violentelor ce revin în întregime inamicilor nostri: ION I. MOTA

 

DIN FAPTELE "VICTIMELOR"

 

...Să încercăm a prezenta o mică parte din crimele si fărădelegile săvârsite sau patronate de incarceratii de la Jilava, in mod pe cât posibil cronologic.

- La 27 noiembrie 1933, la Constanta, este ucis studentul Virgil Teodorescu, când un politist îl împuscă pe la spate, in timp ce lipea afise electorale. Politistul este trimis într-o altă regiune spre a i se pierde urma.

- La 28 noiembrie 1933, este împuscat legionarul Nită Constantin, de meserie sofer pentru că a aruncat o pâine unor studenti baricadati în căminul Râpa Galbenă din Iasi unde protestau sub această formă, contra ilegalitătilor săvârsite de autorităti, sub guvernul I.G. Duca. Nu s-a luat nici o măsură.

- La 9 decembrie 1933, este ucis in bătăi, de către jandarmi, în judetul Vlasca, tăranul Nicolae Bălăianu, pentru că făcea propagandă legionară. Ucigasii, ca de obicei, n-au avut nimic de suferit.

- La 10 decembrie 1933, conform unui jurnal al Consiliului de Ministri, I.G. Duca dizolvă Miscarea Legionară si, in urma acestui act neconstitutional, sunt arestati in toată tara, 12.000 de legionari. De mentionat că Duca îsi luase obligatia, la Paris, ca, în schimbul numirii sale ca prim ministru, să dizolve Garda de Fier, să aresteze cât mai multi legionari si să primească in tară peste o sută de mii de evrei, refugiati în mare parte din Germania, unde venise Hitler la putere. De atunci, fortele oculte de la Paris dirijau politica României.

- La 29 decembrie 1933 Victor Iamandi, în calitate de subsecretar de stat la interne, ordonă noi arestări, incât numărul celor închisi ajunge la 18.000.

- Tot la 31 decembrie 1933 este ridicat in toiul noptii, de la domiciliu, economistul Sterie Ciumetti, casierul Miscării Legionare si secretar al lui Corneliu Codreanu. Comisarul Ion Panova, după ce îl schingiuieste bestial pentru a spune unde se află Corneliu Codreanu, fără a obtine nimic, îl asasinează in pădurea Andronache si îl aruncă in lacul Fundeni, sub gheată, unde este descoperit după 2-3 săptămăni.

Bilantul acestei prigoane, dezlăntuită la ordinul lui Victor Iamandi pe atunci ministrul de Justitie: 18.000 arestati, 300 îmbolnăviti si 16 morti.

- in toamna anului 1935, Vasile Vlad din Sibiu, încetează din viată în urma bătăilor suferite. Făptasi: politisti si jandarmi.

- La 10 iulie 1936, Gheorghe Gligor, student, originar din Bucovina, este ucis de comunisti la Cernăuti.

- in lunile noiembrie - decembrie 1937, în timpul prigoanei asupra Miscării Legionare, cu ocazia alegerilor, au fost ucisi de către autorităti (ministrul de Interne - R. Franasovici) următorii legionari:

- Ion Tărcolea, în comuna Săveni - Ialomita;

- Mihai Turcanu, student din Siret - Bucovina;

- Nicolae Turcanu, muncitor, împuscat la Rădăuti - Bucovina;

- Dumitru Soroceanu din Suluta - Hotin;

- Constantin Brumaru - tăran din Dobrogea.

- in ziua de 6 februarie 1938 este împuscat studentul Florin Popescu de plutonierul de jandarmi Paraschiv Coman.

- in satul Măineasa este împuscat de jandarmi Mijea Dumitru.

- in comuna Lăzăreni - Bihor sunt atacati de jandarmi cu baionetele si împuscati la ordinul lui Armand Călinescu, ministrul de Interne, mai multi legionari, iar Lăzăreanu moare la spital si Hendrea Vasile este grav rănit.

- La 8 februarie 1938 este ucis la Ploiesti legionarul Varjac.

În urma acestor violente si asasinate, săvărsite de organele de stat la ordinul guvernului, Corneliu Codreanu decide retragerea Miscării Legionare din propaganda electorală.

La 11 februarie 1938, d-l Emilian , avocat si prefect de Neamt, dă în vileag faptul că juristul Istrate Micescu, ministru de Justitie in guvernul Goga, i-a cerut să-l suprime pe Corneliu Codreanu, promitându-i anumite avantaje. De asemenea, generalul Schitm îi destănuie lui Corneliu Codreanu că Armand Călinescu a pus la cale asasinarea lui. În toată această perioadă nu s-a înregistrat nici o violentă legionară.

La 12 februarie 1938, regele Carol al II-le instituie o dictatură regală, dizolvă partidele politice si, numeste prim ministru pe patriahul Miron Cristea. La Interne rămâne Armand Călinescu, iar la Justitie Victor Iamandi.

La 21 februarie 1938, pentru a evita convulsii interne, Corneliu Codreanu dizolvă partidul „Totul pentru Tară". El explică acest gest printr-o circulară, in care, printre altele spune:

„Suntem aruncati dintr-un raport de drept într-un raport de fortă. Pe acesta însă noi nu-l primim. Noi am înteles să actionăm in cadru legii, manifestându-ne credintele noastre...

Nu voim să întrebuintăm violenta"...

După autodizolvarea partidului „Totul pentru Tară" si încetarea activitătii legionare, comertul legionar functiona legal, fiind înregistrat pe numele unor persoane particulare.

Corneliu Codreanu anuntase lichidarea comertului, dar pentru recuperarea cel putin partială a banilor investiti, o bună parte împrumutati, erau necesare aproximativ 2-3 luni. În luna martie 1938, Nicolae lorga, cu o vehementa iesită din comun, a cerut prin presă lichidarea imediată a restaurantelor si magazinelor legionare. A sugerat chiar lichidarea Miscării Legionare prin suprimarea conducătorului ei.

Camarila regală si cei ce se puseseră in slujba ei, erau hotărîti să distrugă Miscarea, pionul principal fiind Armand Călinescu. Au socotit că distrugând sefii vor reusi să distrugă această miscare, ce se bucura de o mare popularitate. După inscenarea unor mari procese fără nici o acoperire legala, Corneliu Codreanu si fruntasii Legiunii au fost întemnitati. Conform planului, in noaptea de 29 - 30 noiembrie 1938, sunt asasinati prin strangulare Corneliu Codreanu si 13 camarazi ai săi, cu toate că fiind condamnati; puterea era obligată sa le asigure securitatea si viata. Miselescul gest a umplut de revoltă opinia publică românească.

Dar abuzurile si fărădelegile nu s-au oprit aici. Arestarea, schingiuirea si asasinarea legionarilor continuă.

- Gheorghe Cuma din Ploiesti, închis la Brasov sub acuzarea de propagandă legionară, este dus la Siguranta din Bucuresti, unde este torturat si asasinat, după care este ars in crematoriu.

- in toamna 1938, legionarii Nicolae Moraru si Gheorghe Ulărasu sunt schingiuiti in mod barbar si ucisi in beciurile Politiei Bucuresti.

- La 3 decembrie 1938, Nicolae Făgădaru, Bica Anania si Petre Andrei , condamnati ca apartinând Miscării Legionare, sunt scosi din închisoarea Cluj si împuscati la marginea unui drum de Brigada Mobilă a Sigurantei Bucuresti, din care făceau parte, printre altii, Gheorghe Comsa si Nicolae Lescenco.

- La 23 ianuarie 1939, Titi Constantinescu din Hârsova - Constanta, student medicinist, este ucis de comisarul Bujor împreună cu comisarul Streja, ambii făcând parte din Siguranta din Bucurestl.

- Locotenentul chimist Dr. Dumitrescu Nicolae, împreună cu ajutorul său inginer Coculescu, după ce au suferit groaznice schingiuiri, sunt asasinati in beciurile Prefecturil Politiei Capitalei si apoi arsi in crematoriu, la 26 ianuarie 1939.

- Tot la 26 ianuarie 1939, prof. univ.Vasile Cristescu este împuscat de către agentul de politie Constantin Boulet in casa unde îsi găsise refugiul si ars la crematoriu in aceeasi zi.

- La 29 ianuarie 1939, studenta Lucia Grecu este torturată de comisarul Otto Reiner pentru a denunta comandamentul legionar de prigoană, cu care lucrase. Neputând obtine nimic de la ea, acesta o violează, o chinuieste in mod barbar, o ucide, după care o aruncă de la etajul IV al Prefecturii de Politie, pentru a simula o sinucidere.

- in ziua de 16 ianuarie 1939, ing. Dumitru Crihană din Galati, este arestat la Timisoara si schingiuit până a murit.

- La 13 februarie 1939, Petre Fleschin, student, Aurel Hodrea profesor, Petre Stănescu student, Ion Popa muncitor si Dumitru Borzea ofiter, sunt bănuiti că ar fi aruncat o grenadă într-un teatru din Timisoara, unde juca o trupă de evrei. După o versiune ar fi fost rănite 2 persoane , dar nu s-a deschis nici o anchetă pentru clarificarea cazului. Sunt asasinati la Huedin.

- Grută Victor elev, Borzea Zenovie ofiter, bănuiti că ar fi aruncat o grenadă asupra unei sinagogi din Alba-lulia, unde s-au produs stricăciuni neînsemnate, sunt asasinati împreună cu ceilalti la Huedin.

- Tot in 1939 mai sunt asasinati: Enache Nadoleanu medic, Dragos Popovici student, Martin Vucu medicinist, Nicolae Gherman student teolog, Ioan Lovin medic, Octavian Bălan, Stefan Frank student din Tg. Ocna, Ion Mihalache si diaconul Isichie Antohi din Tg. Ocna si Ion Rădulescu tot din Tg. Ocna.

- La 10 iunie 1939, Nicoleta Nicolescu, sefa femeilor legionare, este anchetată si schingiuită bestial in beciurile Prefecturii Politiei de comisarul Pavel Patriciu, care in final o ucide. Este arsă in crematoriu, la 10 iulie 1939.

- in vara anului 1939, Nicolae Câmpianu, este împuscat de jandarmi în comuna Sâncrai-Turda, Maria Dogaru tarancă legionară este maltratată si apoi ucisă de politia din Comisrul Bănătean.

După cum se dovedeste, prin faptele criminale săvârsite pe tot cuprinsul tãrii asupra legionarilor, Armand Călinescu era hotărât sa-si continue actiunea de distrugere a Miscării Legionare. Pentru aceste motive se hotărâste eliminarea pionului principal, socotindu-se că prin acest act, crimele si fărădelegile se vor opri. Dar n-a fost să fie asa! După împuscarea lui la 21 septembrie 1939 de către echipa lui Miti Dumitrescu, formată din 9 legionari, echipă ce s-a predat cu intentia de a fi singurii care să suporte consecintele faptelor, represaliile întrec orice închipuire. Un cumplit genocid se dezlăntuie pe tot cuprinsul tarii. Legionari cunoscuti ca mai proeminenti in cadrul Miscării, au fost vânati de organele de politie si jandarmerie si asasinati câte 3 - 4 in fiecare judet, precum si in lagărele si închisorile pline cu legionari arestati si închisi fără nici o condamnare. Astfel, într-o singurâ zi au fost ucisi 256 de legionari.

- in primul rind sunt schingiuiti bestial si asasinati cei 9 legionari din echipa lui Miti Dumitrescu. Au fost expusi in LOCUL unde l-au executat pe Călinescu, cu pancarte pe care scria: ,Asa vor fi pedepsiti trădătorii de tară." Aceeasi inscriptie va fi afisată pe tot cuprinsul tării la căpătâiul celor asasinati. Nicolae Steinhardt, in ,Jurnalul Fericirii" scrie „Pelicula îl arată pe Nicolae Iorga care, venit la spectacol, intoarce cu piciorul unul din cadavre".

- în lagărul de la Râmnicul Sărat au fost ucise 13 căpetenii legionare:

Gheorghe Clime - inginer 

Paul Craja - medic

Alecu Cantacuzino - avocat 

Nicolae Totu - avocat 

Alexandru Cristian Tell - avocat 

Gheorghe Furdui - doctor in teologie 

Bănică Dobre - licentiat

Mihail Polihroniade -avocat 

Sima Simulescu - profesor 

Gheorghe Apostolescu - comerciant 

Gheorghe Istrate - licentiat

Ion Banea - medic si avocat 

Aurel Serafim - inginer

Legionarul Gheorghe Topa descrie astfel îngrozitoarea scenă:

- ,Prin geamul meu se vedea curtea inchisorii cu peretii pe care se profilau umbrele lor, insiruite in noapte. Călăul îsi verifică din nou pistolul mitralieră, diabolic mânuit de asasin. Sfintii Neamului intr-o supremă încordare, înaltă ultima rugăciune Domnului, cerând binecuvântarea Sa. Furdui apelează la ucigasi să indeplinească operatiunea odioasă fara a-i supune la chinuri. Cu fruntile sus, cu ochii pierduti in nemarginitele inăltimi ale boltei înstelate, gândind poate la destinul tragical lui Horia, Tudor, Căpitanul, oameni sortiti mortii asteaptă senini trecerea de la viată la moarte! Linistea mormântală a noptii este sfâsiată de urletul sinistru al gloantelor oprite in zidul de oameni din fată. Brazii s-au prăbusit in sânge la pământ. Doar unul mai striga: trage, trage, că n-am murit!"

Să scrii despre ce-am simtit în acele momente: o prăbusire în neant! Oameni, religie, credintă? Absurdităti. Hârtia refuză a primi mai mult. Sufletul neputincios al muritorului, tot la izvorul vietii, in lisus Hristos îsi regăseste echilibrul. in acelasi Hristos, Fiul lui Dumnezeu, in care ing. Clime si dr. Banea credeau nemărginit - si pentru dreptatea căruia si-au dat viata. Prin moarte, învierea ! Treisprezece Titani si-au dat viata răpusi in închisoarea Rm. Sărat. Sângele lor strigă peste ani: Dreptate! Dreptate? Dreptate!"

- in spitalul militar Brasov au fost asasinate 7 căpetenii legionare:

Traian Cotigă - avocat; Eugen lonică - inginer; Emil Siancu - ofiter; Grigore Pihu - licentiat; luliu Susman `functionar; Ion Herghelegiu - avocat; Gheorghe Proca - functionar.

De modul cum au stiut să moară cei de la Brasov, voi reproduce in continuare cele mentionate in ziarul BUNA VESTIRE din 22 septembrie 1940, sub semnătura doctorului Serban Milcoveanu si a inginerului Tache Funda, martori oculari, bolnavi si ei, internati in acelasi spital, la data săvârsirii odiosudui măcel. Articolul poartă titlul: „NOAPTEA MĂCELULUI IN SPITALUL MILITAR DIN BRASOV":

„Extragem aici tabloul culminant al despartirii, care caracterizează atitudinea in fata mortii a camarazilor nostri...

In patul din dreapta dormitorului, sta întins ing. Eugen Ionică.

Pumnii îi erau înclestati, gândurile îl absorbeau; m-am dus la el, i-am întins mâna si i-am strâns-o cald in ale mele. N-am avut puterea decât sa-i soptesc: Domnule inginer, domnule inginer... Si-a deschis ochii lui mari si m-a privit blând, ca un inger care absolvă un frate. Mi-a spus:

- "Serbane, Serbane, să nu crezi că mi-e frică de moarte. Nu, să nu crezi asta! Dar este asa de greu să te desparti de ai tăi!" Mi-a strâns mâna într-a lui. Am simtit că tulburasem un suflet care se împăca cu Dumnezeu, un suflet ce se rupea de pământ si-si pregătea intrarea in cer... La plecare, Eugen Ionică ne-a îmbrătisat pe fiecare in parte. Ne-a strâns in brate si, sărutându-ne pe rând ne-a spus:

- "Dragul meu dacă vreodată te-am jignit cu ceva, te rog să mă ierti!?"...

- "Domnule inginer, domnule inginer, cum puteti vorbi asa ceva!?"...

A iesit pe usa de unde a fost luat între baionete de jandarmi...

Din camera de alături, vine sa-si ia rămas bun de la noi căpitanul Siancu.

A apărut masiv, cu privirile fulgerând in spatele ochelarilor. Falca îi era înclestată. Apropriindu-se de noi, nea strigat:

- „Ticălosii ăstia ne împuscă pe toti, dar nu-i nimic!"

Ne-a îmbrătisat pe rând pe toti. Am auzit ca un suierat, printre dinti:

- „Asasinii ! Asasinii !"

A iesit cu pasul lui apăsat de stăpân.

Stoica atitudine a comandantului Traian Cotigă

Traian Cotigă se repede la căpitanul de jandarmi si-Il prinde de piept:

- "Spune dumneata, d-le căpitan, ce este?"

Sub presiunea întrebării, căpitanul sovăie, îsi duce batista la ochi si fuge afară.

-"Am înteles"... Apoi, adresându-se colonelului:

- "Ei bine, d-le colonel, dacă trebuie să ne împuscati, sa mergem la moarte! D-le colonel, legionarului nu-i este frică de moarte, legionarul sfidează moartea. Eu sunt comandant legionar si am îmbrăcat cămasa mortii din momentul când am intrat in Legiune. Vă dau cuvântul meu de legionar că nu voi incerca nici un gest de evadare. Vă cer in schimb o favoare: să fiu împuscat primul, din fată, si nelegat, căci vreau să arăt cum moare un comandant legionar. D-le colonel duceti-vă si comunicati regelui, cu care am stat de vorbă într-o audientă de cinci ore ca nu are gloante pentru dusmani, are gloante si împuscă pe cei mai buni ostasi ai tării, pe legionari"...

Apoi către soldati:

- "Iar tu, frate jandarm, să mă lovesti drept in frunte. Să stii că nu-mi este frică de moarte însă să nu uiti că împusti un frate de-al tău, un frate care ar fi putut lupta alături de tine împotriva dusmanului. Să nu uiti niciodată că esti sluga miseilor care duc tara la pieire!"

La despărtire, întorcându-se către noi, în pozitia legionară pentru onor:  

-"Camarazi, Trăiască Legiunea si Căpitanul! Duceti flacăra sfântă a Legiunii înainte spre biruintă. Este singura mângăiere ce o puteti aduce peste mormintele noastre proaspete. Trăiască Legiunea si Căpitanul!"

Apoi, în pas apăsat de defilare, cu capul înainte, se îndreaptă spre usă înconjurat de jandarmi. Bolnav de un an de zile, Grigore Pihu zăcea in camera de alaturi. M-am dus să-l îmbrătisez pentru ultima oară.

- "Mori măi frate Funda, sau nu?" Fu întrebarea pusă de Pihu când am intrat pe usă.

- "Nu sunt pe listă" i-am răspuns...

- "N-ai avut parte de o moarte frumoasă!" 

Colonelul stătea in pragul usii.

- "Îti multumesc, d-le colonel, pentru moartea frumoasă pe care mi-ai adus-o".

Micsorat, sub povara fărădelegii pe care o săvârsea, colonelul răspunse:

- "Ce să fac, d-le Pihu, eu m-am purtat frumos cu dumneata, dar trebuie să execut ordinele care mi se dau."

- "Lasă, d-le colonel, acum, in fata mortii, să stii că te iert, chiar dacă ai gresit. Moartea pe care mi-a hărăzit-o Cel de Sus prin d-ta este moartea cea mai frumoasă. Dumnezeu mi-a dat suprema fericire, din moment ce m-a făcut să trăiesc alături de Căpitan si el să mă cunoască si să mă iubească. O viată de continui binefaceri dumnezeiesti nu putea să ia sfârsit decât printr-o moarte legionară. Este cel mai bun dar!"

In acest timp eu îl ajutam să se îmbrace, întrucât puterile îi erau sleite de o lungă suferintă. După ce s-a îmbrăcat a turnat untdelemn in candela ce ardea mereu in camera lui si îngenunchind si-a făcut ultima rugăciune. S-a ridicat si, îmbrătisăndu-ma pe mine, a îmbrătisat pe toti legionarii aromâni.

- "Să mergeti pe drumul Căpitanului până la unul si să căutati să secati in voi tot răul!", a fost ultimul lui sfat către dragii camarazi.

Apoi a luat o cruce in brate si a pornit spre usă, ducându-si greu trupul istovit de boală.

- "Ce-i asta, d-le Pihu?" a întrebat colonelul.

- „Asa merge legionarul, cu crucea în brate!" Apoi ca pentru sine sopteste:

- „Mergem in Rai. Ne cheamă Căpitanul la el!"... 

George Proca era neschimbat. De mult se împăcase cu gândul mortii. După ce, retras într-un colt, si-a făcut rugăciunea, fără vorbe, fără zbucium si-a îndreptat pasii către usă...

Ca intodeauna, Iuliu Susman tăcea. În el era o furtună stăpânită. Pe deasupra ei părea că un gând venea sa-i lumineze despărtirea. Stia că după el va veni un copil care îi va continua in aceeasi credintă.

- "Las după mine un Susmănel !" 

Ne-a strâns mâna voiniceste si s-a dus.

Ion Herghelegiu părea coplesit de grija sotiei si a celor cinci copii pe care îi lăsa după el fără nici un sprijin. Imbrătisându-ne cu nesfârsită dragoste, ne-a soptit la despărtire: „Trăiască Legiunea si Căpitanul !"

Despre tragicul sfârsit a lui Ion Herghelegiu, ing. Tache Funda consemnează: "suferea de o afectiune a aparatului locomotor, care îi provoca mari dureri. In curtea spitalului militar, unde ne era rezervat un spatiu pentru plimbare, Ion Herghelegiu nu putea ajunge decât transportat de ostasii din pază sau de cei dintre noi. Acolo îsi petrecea timpul stand pe o bancă. Cei sapte, escortati de o puternică pază alcătuită din subofiteri de jandarmi, au fost transportati într-o pădure din apropierea orasului Râsnov. Acolo, după ce au fost mitraliati, fiecare dintre ei a mai primit si un glont de gratie, tras in cap, mai putin avocatul Herghelegiu, pe care stiindu-l cu picioarele aproape anchilozate, deci in imposibilitatea de a evada, l-au lăsat probabil să moară lent, ca moartea sa-i fie - mai "plăcută". Operatia se petrecuse noaptea.

A doua zi, asasinii s-au dus la fata locului pentru ridicarea cadavrelor, care urmau să fie expuse la răscruce de drumuri pentru ca românii să poată vedea care este soarta „trădătorilor de tară" si mai ales copii de scoală, în constiintele cărora acest spectaco! trebuia să constituie un avertisment, ca nu cumva să fie tentati să se încadreze in Frătiile de Cruce.

Surpriză mare! Ion Herghelegiu evadase!

Alarmă! La posturile de radio s-a comunicat că din Spitalul Militar din Brasov a evadat Ion Herghelegiu, unul din „principalii complici" la asasinarea lui Armand Călinescu. Salonul nostru a fost invadat de câtiva ofiteri sî subofiteri de jandarmi care s-au dus drept la patul lui Herghelegiu.

Căutau eventual adresa la care s-ar fi putut refugia temutul evadat.

A fost zarvă mare in toată tara. In sfârsit, a doua zi a fost dat comunicatu! linistitor. Fugarul fusese prins. Ion Herghelegîu, fiind numai rănit, s-a putut târî, poate 100 - 150 de metri, învingându-si durerile, s-a cocotat într-un pom stufos unde, in cele din urmă a fost descoperit.

S-a aflat mai târziu că bietul Herghelegiu i-ar fi implorat să nu-l ucidă, întrucât are cinci copii mici de crescut ! Oamenii puterii insă, nedorind să lase grija pentru cei cinci copii pe seama unui părinte "complice la crimă", l-au vânat din pom ca pe o pasare si au cules "trofeul" care se prabusise din pom.

În lagărul de la MIERCUREA CIUC au fost asasinati 44 de legionari:

1. Constantin Bene (student) 

2. Ovidiu Biris (avocat)

3. Titus Borzea (student) 

4. Vasile Buhai (functionar) 

5. Marius Cioflec (student) 

6. Stefan Comjic (student)

7. Cosmin C-tin Coman (student) 

8. Ghită Constantin (student)

9. Dumitru Constantinescu (medic) 

10. Vasile Corbeanu (student)

11. Liviu Dobrin (student) 

12. Afilon Dorca (student) 

13. Dumitru Ducaru (subinginer) 

14. Ion Enescu (functionar)

15. Vasile Felecan (muncitor) 

16. Vasile Filipov (student) 

17. Florin Gârcineanu (ofiter) 

18. Iosif Grama (student)

19. Nicoară Iprdache (asist. univ.) 

20. Ion Macoveschi (student) 

21. Augustin Micu (inginer)

22. Ilie Mincă (ofiter) 

23. Ion Miter (student) 

24. Virgil Noaghea (student) 

25. Aurel Nutiu (student)

26. Gheorghe Pavelescu (avocat) 

27. Tibedu Popa (student)

28. Marîn Popescu (student) 

29. Anton B. Popescu (student) 

30. Nicolae Prodea (muncitor) 

31. Virgil Rădulescu (ziarist) 

32. Constantin Raicu (licentiat) 

33. Eugen Stamate (student)

34. Constantin.Stegărescu (student)

35. Nicolae Strugaru (avocat)

36. Vasile Susai (licentiat)

37. Gheorghe Teodorescu (sculptor) 

38. Gheorghe Tiponut (elev)

39. Coriolan Todan (student)

40. Corneliu Ungureanu (licentiat) 

41. Ion Ursu (student)

42. Galus Gh. I. Vasiliu (ofiter) 

43. Adam Vilmos (muncitor) 

44. Petre Zache (functionar)

Cei 44 camarazî au fost cititi de pe o listă de către un ofiter. Li s-a spus ca trebuie să plece in alt lagăr. In fata portii de sârmă ghimpată s-a format coloana. Legati unul de altul de mâini cu funii, au pornit. Inainte de iesirea din lagăr camaradul Iordache Nicoarâ, cel mai iubit de toti pentru necuprinsa dragoste si bunătate ce se revărsa in jurul lui, spuse Tatăl nostru. Între tufăriile din apropierea lagărului îi astepta mitraliera. Aici începu să spună o altă rugăciune, mitraliera insă n-a lăsat-o să se sfârsească.

Iată ce scrie ziarul Universul de luni 23 septembrie 1940 sub titlul:

 

PUTEREA CREDINTEI

 

„Ultima noapte la Miercurea Ciucului.

Cităm din descrierea legionarului Irimia Socariciu: Li se spusese celor detinuti că o parte vor fi trimisi in lagărul de la Vaslui. Ei bănuiau ce înseamnă acest transport la miezul noptii. In curte Iordache Nicoară comandă: in genunchi si, in tăcerea noastră si a noptii, camaradul Todan a început să spună Tatal nostru. De peste sârme, glasul maiorului sfârtecă tăcerea: "să nu mai facem pe copiii că nu se va întâmpla nimic ." Apoi a început să strige lista. Treceau băietii câte unul dincolo, unde era imediat legat. Au fost apoi cetluiti doi câte doi, iar o funie groasă a înconjurat toată coloana de mars. Primii doi si ultimii doi camarazi au fost împiedicati. În tăcere urmaream mâna destinului. Ne asteptam si noi rândul când sublocotenentul din garda se apropie si strigă sa intrăm inăuntru si să ne culcăm că are el grija să ne trezească. L-am ascultat. Am intrat in lagăr apoi, de la fereastră ne-am urmat cu ochii camarazii.

Coloana se pusese in mars, înconjurati de jandarmi. Un mers încet, greoi, sinistru. Îti făcea impresia că se tărăste o reptila. Si o beznă de mormânt. Două felinare rosii se luptau macabru cu perdeaua noptii. Si convoiul înainta, înainta. Încet, încet ca si când moartea nu se grăbea să-i primească. Apoi deodată, la vreo 200 de metri de lagăr, pe soseaua spre oras, lângă o pădurice, la o cotitură, i-a primit răpăiala plină a mitralierelor. Sub focul omorâtor primul rând s-a prăbusit. Cu el, dar neatins, si bădita Nicoară. S-a înăltat atunci dintre camarazii ucisi sau in agonie si strigătul lui a cutremurat adâncurile viitorului: "Trăiască Legiunea si Căpitanul." Mai mult n-a mai avut glas să spuie. Cu un glont in inimă Iordache Nicoară părăseste lumea aceasta pentru o alta mai bună. Si focul cotropitor al mitralierelor cosea trupurile tinere din care se înăltau dramatic strigate: „Trageti, trageti canalii". A durat măceiul aproape o jumătate de oră. Strigătele si vaietele se amestecau cu răbufnetul detunăturilor. In jurul lagărului sentinelele dementizate descărcau si ele, foc după foc, care incotro vedea. Apoi s-a 1ăsat linistea. Linistea mortii si a întunericului. In lagăr toti îngenunchiasem. Ne rugam, rugam. Apoi asa ne-am târît spre camera de rugăciuni unde părintele Glicherie ne-a slujit ultima slujbă, slujba pentru cei ce muriseră, slujba pentru cei ce aveau să moară."

In lagărul de la Vaslui au fost împuscati 33 de legionari. 

1. Ion Antoniu Pâsu (avocat)

2. Ion Belgea (avocat)

3. Constantin Boboc (studeni) 

4. Virgil Borzea (ofiter)

5. Spiru Bujgoli (student) 

6. Ion Busuioc (student) 

7. Mihai Calapăr (Student) 

8. Valenu Cârdu (poet) 

9. Traian Clime( - )

10. Nicolae Comănescu (student) 

11. Josim Danielescu (student) 

12. Radu Ion Dobre (s.t.b. - ist) 

13. Constantin Ocrin (student) 

14. Victor Gârcineanu (avocat) 

15. Mircea Goga (student)

16. Nicolae Maricari (ofiter) 

17. Chiriac Caratasu (student)

18. Alexavdru Moraru (student) 

19. Mircea Motoc (student)

20. Gheorghe Nicolicescu (inginer) 

21. Spiru Popescu (student)

22. Vasile Popescu (student) 

23. Gogu Recman (student) 

24. Petre Rosianu (inginer) 

25. Iordache Spânu (student) 

26. Teodor Stahu (avocat) 

27. Stave Sola (student)

28. Pollsperhon Supilă (student) 

29. Mlrcea Teohari (student) 

30. Boris Stucan (student)

31. Teodor Tudose (avocat)

32. Gheorghe Volocaru (functionar) 

33. Radu Zus (student)

Sublocotenentul de jandarmi Cinghită Traian, care mânuia mitraliera, incepe să-i rostogolească unii peste altii, fiind legati de mâini toti cu aceeasi funie, in timp ce fanfara reg.25 infanterie cântă un mars pentru a masca răpăitul mitralierelor si gemetelor celor asasinati. Lui Teodor Tudose gloantele îi taie măiniie. Simtindu-se dezlegat de legătura comună, mai are puterea să fugă. Din urmă il ajung călăii, il impuscă din nou apoi îl aruncă peste celelalte cadavre. Dascăli primeau ordin să aducă pe rând scolile pentru ca elevii să privească acest spectacol macabru.

Autorul acestor rânduri era elev in clasa a sasea la liceul din localitate. În dimineata zilei de 22 septembrie, când s-a auzit de cele întâmplate la lagăr, ca la o comandă, intreg liceul a alergat să se convingă de odioasele crime. În ziua respectivă nici nu s-au mai tinut cursuri. Spectacolul era mai mult decât înspăimântător. Însirati unul după altul de-a lungul soselei din fata lagărului, descoperiti la locul pe unde pătrunse gloantele, cadavrele tinere aveau la căpătâi inscriptia: "Asa vor fi pedepsiti trădătorii de tară". Atunci am început să-mi pun anumite întrebări la care am găsit răspuns trăind in spiritul aceleiasi credinte pentru care se jertfiseră cei care zăceau morti la marginea drumului. Viata mea intra pe un nou făgas.

 

DE VIU ÎN CREMATORIU

 

Ziarul BUNA VESTIRE din 23 septembrie 1940, dă următoarele amănunte in articolul cu titlul de mai sus, cu privire la moartea de martir a lui Victor Dragomirescu, cel căruia fatalitatea "i-a frânt aripile avionului când se pregătea să părăsească tara", in care se instaurase crima:

"Victor Dragomirescu era închis la Văcăresti. Spre seară, directorul închisorii primeste ordin de la Prefectură să-l tină la dispozitie pe Victor Dragomirescu. Peste putin timp, într-o masină deschisă, sosesc câtiva agenti condusi de comisarul Al. Davidescu. Victor Dragomirescu este ridicat, iar masina porneste spre oras. La jumătatea drumului, conformându-se unui ordin, comisarul Davidescu îl strânge de gât pe acela care astăzi ar fi fost scopul călătoriei funebre. După ce călăul l-a omorăt pe Victor Dragomirescu, masina si-a continuat drumul spre crematoriu; aici cuptorul era încins, pregătit. Deci fuseseră mai multi premeditori, complici. Trupul celui ucis atât de miseleste este asezat in cosciugul de azbest pentru a fi aruncat in cuptor. Dar in clipa când se deschide usa Gheenei, Victor Dragomirescu, revenit la viată, deschide ochii. Ura, care înclestase degetele comisarului Davidescu pe gâtul martirului nu reusise să-i omoare si sufletul legionar. Dar ura este nesfârsită în sufletul canaliei. În timp ce Victor Dragomirescu îsi revenea la viată, comisarul impinge in cuptor cu piciorul sicriul in care era un om viu. Nelămurirea din ochii lui Victor se stinge apoi in svărcolirea crâncenă a flăcărilor. A fost ars de viu întocmai ca un martir de altădata al crestinâtătii. (Comisarul Davidescu face parte dintre "victimele" împuscate la Jilava).

 

UN COPIL DE DOUĂ ORI MARTIR: FLOREA GĂMAN DIN SLATINA

 

Extras din ziarul BUNA VESTIRE din 25 septembrie 1940.

,,Am luat parte la parastasul de un an al lui FLOREA GAMAN, elev de liceu, in vârstă de 16 ani si jumătate, asasinat in noaptea de 21 - 22 septembrie 1939 in orasul Slatina. Mi-am amintit scena asasinării lui. În după amiaza zilei de 21 septembrie 1939, un agent de politie îl ridică de acasă, din mijlocul familiei. Nimeni nu se alarmează. Cine ar putea socoti drept vinovat un copil. Elev de liceu si fiul unei familii respectată in oras. Este dus in beciul chesturii de politie, unde curând sunt adusi aproape 10 legionari găsiti tot asa la intămplare. Spre seară vin ordine de la Bucuresti să fie asasinati, unul din oras si doi din judet (perfect col. Brosteanu, seful Siguranjei Gălbenus). Cei arestati stăteau tăcuti si îngrijorati laolaltă. Usa se deschide si seful politiei (Marinescu n.n.) alege cu privirea victima ce trebuie să cadă. Ce groaznice momente trebuie să fi trăit acestia stiind că alegerea atârnă de impresia subiectivă a unei priviri! Soarta si răutatea omenească a ales pe Florea Găman. Era un copil chipes, voinic, cu fata luminoasă si atâta viata trăia in el! Îngrijora pe cei ce-si apărau prin crimă propriile păcate. A fost luat, mai curând smuls, din mijlocul camarazilor săi si dus de seful gardienilor in pădurea Straharet, de la marginea orasului. Ajurtsi aici i s-a spus să caute un alt legionar într-un tufis. Florea Găman a cerut să fie împuscat imediat si să nu mai fie chinuit. Gura gardianului s-a umplut de acel binecunoscut rânjet profesional. Nu după mult a fost omorât cu câteva gloante de revolver. La câteva ore după plecarea gardienilor, Florea Găman s-a trezit la viată. Dumnezeu nu voia să primească un suflet de copil. Nevinovătia lui îi cerea sa mai traiasca. Cu sângele tâsnind pe gură si pe unde îi mai intrase gloantele, s-a târăt până la marginea orasului. Aici s-au adunat oameni multi in jurul lui, mai multe femei miloase l-au luat si l-au dus la spital. Aici medicii au vrut să-i oprească hemoragia, însă politia aflând, au venit si l-au luat ca să-Il expună publicului in curtea spitalului. Astfel a murit copilandrul Florea Găman.

Familia a venit sa îi ia trupul fără viată. Cu multa greutate au putut să-Il ia. Politia n-a mai avut ce să facă: familia era numeroasă si lucrurile se petreceau la spital. A doua zi, Florea Găman a fost inmormântat in cimitirul orasului. Preotul a adus binecuvântarea lui Dumnezeu. Lacrimile unui tata, a unei mame si a unei surori, in veci nemângâiati, au udat sicriul care l-a acoperit.

Noaptea ce a venit după înmormântare, strigoii au iesit la vânătoare de suflete. Omorîseră trupul, dar sufletul încă trăia. Politistii care l-au ucis in ajun nu puteau dormi, chinuiti de gândul ca acolo, in mormânt, îi priveste un nevinovat. Si in miez de noapte au venit la cimitir. Au dezgropat mortul. Lau suit într-o trăsură, s-au dus la malul Oltului si l-au aruncat, cu un bolovan legat de gât, in apă. Au gândit că, in fundul râului, nu va mai sta mult si, de această dată, familia si oameni nu vor mai sti nimic. Dar dupa câteva zile, râul a scos la mal trupul. Câtiva tărani l-au recunoscut. S-au dus la d-l Găman - tatăl si i-au spus. Acesta a venit si si-a găsit copilul umflat de apă si mâncat de pesti.

Această cumplită soartă si groaznică crimă a fost posibilă (fără ca ucigasii să dea socoteală pentru fapta lor n.n.). Si astfel Florea Găman, de două ori martir, a fost înmormântat incă o dată".

 

CUM A FOST ASASINATĂ COMANDANTA LEGIONARĂ ELENA BAGDAD

 

Extras din ziarul BUNA VESTIRE din 6 septembrie 1940. „Zorile acelui plin de crimă 22 septembrie, inrosite deja de sângele martirilor legionari asasinati peste noapte, veniră. Elena Bagdad, grav bolnavă in sanatoriul t.b.c. Bârnova, suferindă de opt luni, fu smulsă din patul de suferintă si dusă pe soseaua Bărnova - Iasi. Rece in fata mortii, cu privirea pierdută in zări, păsi dreaptă curiera Căpitanului. Ajunsă la locul executiei, îngenunchie si ridică o rugăciune către bolta pe care se stingeau ultimele stele. I se de-te ordin să se întoarcă cu spatele.

- De ce? întrebă Elena Bagdad. 

- Ca să vă executăm.

Atunci toată mândria ei de legionară se revoltă.

- Cum credeti că unei legionare îi este frică de moarte? Să mă împuscati din fată, drept in inimă. Trageti si să nu vă tremure mâna.

Dar mâna jandarmului a tremurat. Cinci gloante nu o doboară.

- Ce Dumnezeu, nu sunteti in stare să trageti? Vreti să vă arăt eu cum se trage?

Plutonierul S., o brută care îi făcuse multe necazuri, luă arma si o ucide cu trei gloante, stingând in pieptul ei strigătul: "Trăiască Legiunea si Căpitanul!"

Elena Bagdad, ucisă miseleste, fu lăsată să moară pe sosea. Un pădurar o găseste odihnindu-si capul pe un brat.

La vederea fecioarei adormită întru Domnul, se închină si fugi. Fu îngropată noaptea, ghemuită, mai mult in picioare, la locul zis "Lotul Dumbrava". In timpul noptii câinii scurmară tărâna. Dimineata tăranii puseră pământ deasupra, ca sa-i acopere crestetul capului. Bolnavii de la sanatoriu au numit-o "Sfânta Domnisoară prigonită."

Iată numai o parte din crimele săvârsite de "înaltii demnitari de Stat, guvernamentali, judecătoresti, administrativi, militari", după care plânge d-l Neagoe.

Procesul de sfidare a legilor si a unui stat de drept, a mers progresiv, începând din anul 1933 si culminând cu anul 1939, când s-au săvârsit cele mai abominabile fărădelegi, un cumplit si inimaginabil genocid. Cu timpul, si Justitia a suferit acelasi proces de degradare, punându-se in slujba ceior ce aduceau tara spre prăpastia ce a culminat in anui 1940, când am pierdut o treime din trupul tării, datorită politicii gresite dusă de cei ce aveau in mână destinele neamului.

In aprilie 1934, când s-a judecat procesul celor ce îl impuscaseră pe I. Gh. Duca si când guvernantii au încercat să încrimineze întreaga Miscare Legionară, Justitia i-a condamnat doar pe cei trei vinovati de crimă, absolvind conducerea Miscărîi de orice responsabilitate. Iată ce scrie D. Banea in amintirile sale ca martor ocular la acest proces. Citez:

„...Revenind la proces, nu mai citez oamenii politici si sefii de particle, fosti prim ministri, de exemplu: Maresalul Al. Averescu, Iuliu Maniu, Al. Vaida Voevod etc. , etc., cărora, după depunerea jurământului, presedintele completului le punea întrebarea: "Cum vedeti dizolvarea Gărzli de Fier?", iar răspunsul era:

- "Nelegală si abuzivă hotârârea"...

La sedinta de după masă se întămplă un incident penibil. Soseste Armand Că1inescu, omul care l-a tradat pe Maniu numai ca să-Il slugărească pe rege si să împuste pe legionari. ,,La prima întâlnire cu Rex, a spus că el este pentru exterminarea prin orice mijloace a Miscării Legionare!"

În fata celor 6 generali din completul de judecată si a unei săli arhipline de avocati si lume, iată ce a declarat:

- „De când eram la Ministerul de Interne (fusese subsecretar de stat n.n.) mereu aveam incidente cu această Miscare.

Iată ce scrie in Cărticica sefului de cuib la paragraful 64, (si citeste căci avea cărticica in buzunar): - vom introduce pedeapsa cu moartea contra tuturor fraudatorilor banului public... (si închide cărticica).

Căpitanul, care era in banca întâi, se ridică in picioare (un brad pe lângă mărăcinele de Armand Călinescu), si zice:

- Citeste mai departe, d-le Călinescu, citeste "toate pedepsirile se vor face pe cale legală". Această frază a uitat dumnealui s-o citească!

Atunci generalul Comănescu, cu o voce mai mult decât imperativă, îl apostrofează pe Călinescu:

- Ce găsesti d-ta rău in programul acestei Miscări? că vor să fie pedepsiti acei care fură tara săracă?

Călinescu a vrut să spună ceva, dar generalul îl întrerupe: 

- Nu ascult nimic!

S-a produs rumoare in sală. Unul strigă:

„Tot ticălos ai rămas", altii huiduiau. Presedintele sună clopotelul: "Liniste că evacuez sala !"

Aveam senzatia că un sarpe a intrat in sanctuarul Justitiei!" 

Verdictul a fost corect. Câtă deosebire fată de degradarea la care s-a ajuns in 1938, când asa-zisa Justitie a dat un verdict de condamnare la 10 ani închisoare pentru înaltă trădare lui Corneliu Codreanu, care era complet nevinovat! Toate acuzatiile erau imaginare, fără nici o bază juridică, lucru dovedit la rejudecarea procesului in 1940.

- Sfârsitul primei părti - 

Dr. Aristide Lefa

 

 

/ /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE