Horia Stamatu

ACATISTUL MOTA - MARIN

Noi lacomii pământului, noi câinii

    fãră tară să scoatem capul

    din beznă să ne luminăm.

Noi uitătorii minunilor, noi batjocoritorii

    sângelui dumnezeiesc

    să ne oprim şi să ne minunăm.

Noi hulitii îngerilor, pismaşii

    neprihănirii, cupe golite

    să ne adunăm glasurile pierdute

    pe vãmile pustiei şi să cântăm:

 Slavă mortii roditoate

 Slavă mortii născătoare de viatã

 Sărăcia celor lipsiti de trup

    Pentru o mai curată înfătisare

    Pentru o mai grabnică înãltare

 Slavă fiilor tãi prigoniti Iisuse

 Slavă soldatilor Tãi

                            Ion si Vasile

  De o mai neauzită chemare

  De vitejeasca lor mărturie.

  Noi cărora soarta nu ne-a dat

    atât de fericită moarte

Noi trestiile plecate de toate vânturile

Noi tãrâna risipitã de trecerei

Noi lutul frãmântat de diavoli

Să ne adunăm glasurile amutite

 de mirare si să ne rugăm

Pentru a vrednici vreodată mostenirea mortilor nostri

 Pentru a nu-i face să se cutremure

In linistea nesfârsită a cerului

 Pentru a nu le tulbura somnul

 Pentru a nu goni de la ei

Legiunile Atotputernicului

Pentru a nu întuneca vreodată

Crucea care i-a călăuzit,

Tie Ioane îngerescă întruchipare

 Tie Vasile neînfricosat însotitor

 Vouă răzbunători ai Crucii pângărite

 Luptătorii neamului să se închine

 Legionarii neamului să se închine

 Mereu văzând cumplita

 voastră întămplare

 Mereu văzând cumplita

 mortii îngenunchiare

 Cănd Bisericile se năruiau

 Când Iisus rătăcea schingluit

 Prin cetătile pângărite

De ura celor fără de tarã

 Cănd duhul Spaniei se clătina

 Lunecănd spre apele mortii

 Si Ioane, cereascã făptură

 Tu, tu Vasile iubitor al mortii

V-ati întins trupurile voastre preacuviincioase

 Pentru sprijinirea Crucii zdrobite

 Fii născuti din unirea cerului cu acest pământ

 Turma călăuzită de aurul marei stele din Răsărit

 Neam păstrător al nepieritoarelor semintii

 Arbore din care uraganele

Au smuls crengi încãrcate de rod.

Plângi si bucură-te la îngropăciunea

 Mugurilor tãi căzuti;

N-ai să-i mai vezi niciodată

 Dar din ei va răsări primăvara

 Nesfârsitelor bucurii.

Plaiurile pustiite de lupi şi tâlhari

 Vor fi iar verzi şi pline de soare

 Plaiurile bătute de viscol şi arsite

 Vor fi iar mângăiate de zefiri

 Semintiile tale vor învia neam pãstrător

 Ca flăcările sub cenuşe

Steaua Răsăritului va lumina din nou

 Cerul nu va mai fi despărtit de pământ.

 Legiunile Arhanghelului şi legiunile satanei

 Se măcinau pe întristatul pământ al Spaniei

Şi morti nenumărati umpleau şanturile in flăcări

 Tu Ioane Făt Frumos al legiunii

Şi tu Vasile neînfricoşat luptător,

 Purtati de nevăzutul Arhanghel

De neuitata făgăduintã a Bunei Vestiri

 Treceati peste spicele mortii

Aruncată peste trupul Fără de moarte al Mielului

 Bratele voastre îşi făceau loc

 Secerând moartea,

 Luminând întunericul,

 Stârnind prăpădul.

Bucură-te neam si plângi năpraznica moarte

A celor plecati din trunchiul tău

 Bucură-te neam care după veacul din urmă

 Cu mortii tãi scumpi înainte

Te vei înfătisa la judecată

Cu legiunile răpuse de vrăjrnasi

 Gata pentru slava odihnei vesnice,

Bucură-te neam însângerat de coltii atâtor fiare

 jalea pieirii vitejilor e trecătoare

In izvoarele Cerului găseau împrospătarea

 Si cerul si-a oprit zăgazurile

Sfântul Paraclet v-a răpit:

 Pentru odihnă şi răcoare vesnică

 Pentru linistea vietii fără sfârsit

 Pentru răsplata cuminteniei voastre.

 Bucurati-vă mame ale eroilor:

Laurii mortii lor

Pururi vă vor înălta.

Bucurati-vii camarazi ai eroilor:

Frătia voastră e cu sânge legată in vesnicie

Bucură-te că te-ai răcorit

Cu sângele cavalerilor străini

Bucurati-vă morti al Legiunii Arhanghelului

 Bucurati-vă morti dintre ruinele Apocalipsului

 Bucurati-vã anonimi ai Legiunii Străine

 Bucurati-vă de calda lor tovărăsie

 In lumea palidelor suflete

 Glasurile voastre linştite pentru vecii vecilor

Se vor întelege în aceasi limbă

In limba eroilor dăruirii vietii nesfârsite si slavei.

 Bucură-te liberatul lui Dumnezeu, Ion

Bucură-te descătusatul dintre cele pământesti, Vasile

 Bucurati-vă eroi ai Arhanghelului

Bucurati-vă nestimate ale Legiunii

 Bucură-te Ioane, Cerb al pădurilor ceresti

 Bucură-te Vasile, Vultur al stelelor

 Bucurati-vă eroi fară de moarte;

Din trupurile voastre va creste

Un pãmânt nou al libertătii şi al fericirii.

 Duhurile voastre vor adia

Priveghiul o Vată tânără şi senină.

 Bucură-te Ioane întâiul Botez al focului

 Bucură-te Vasile stanã de piatră la hotarele vietii

Din trupurile voastre vor creşte

 Mlăditele verzi ale legiunii

  Din duhul vostru se vor împărtăsi

 Cu taina neîntinatei vitejii.

 Bucurati-vă cupe ale sufletului românesc

 Bucurati-vă inimi dăruite îngerilor

 Bucurati-vă spade încrucisate

Pentru paza tronului ceresc

Bucurati-vă flăcări pierdute pentru todeauna.

Plângeti codri prin care pasii lor voinici

 Au lăsat urme in căutarea ursilor

 Plângeti coline peste care viteji înstrăinati

 Si-au purtat dorurile şi aleanurile

 Plângeti plaiuri pe care florile

 Plângeti ziduri vechi de Biserici

 Care le-ati auzit rugăciunile

 Care le-ati alinat tânguirile

Bucurati-vă martori răstigniti

 La răscrucea lumilor.

 Bucurati-vă suflete fără prihană

 Bucurati-vă picături de cer

 Pierdute odinioară prin lume

 Amintirea voastră va fi rouă cerească

 In începutul unei vesnice dimineti

 Dimineata asteptării neamului

 Dimineata schimbării la fată

 Dimineata Bunei Vestiri.

Bucurati-vă ursitoare

Care stiati dinainte pătimirea martirilor

 Vegheati ursitoare viata lor suprafirească

 Teseti-le ursitoare pânza domnească

 Pentru înfătisarea din urmă

Pentru mărturisirea de la sfârşitul lumii

 Fiti preaslăvili îngeri care i-ati ridicat

 Îngeri ce peste vămile văzduhului

 Usurinta sufletelor neprihănite ati purtat

 Păziti-le odihna soldati ai cerului

Să nu se afle tristetea

 Camarazilor rămasi pentru luptă

Să nu se afle jalea păsărilor care nu mai cântă

 Jalea sălbăticiunilor ascunse in codri.

Zânele codrilor şi zânele lacurilor

 Si pe tãrmul celălalt vor înălta palate

 Pentru primirea fericitilor miri.

Pentru nasterea lor în sânul vesnicei adormiri

 Râuri de apă vie

Si Fetii Frumoşi vor învia

 Cu săbii de foc în mâini

 Mai tineri ca tineretea, mai bătrâni ca vremea

 Din zori până noaptea se vor lupta

Fără să crute, fără odihnă

 Zânele codrilor, zânele lacurilor

 Si vor împărtăsi de pe cer

 Legiunea istovită de moarte

Va găsi pe o colină de trandafiri

 Fluturând flamura Bunei Vestiri

 Si-n acea minunată dimineată

Neamul osândit va primi schimbarea la fată.

 Legiunea răcorită de roua harului

Va scoate Crucea ascunsă de hoti în pământ

 Va vedea Arhanghelul

Făt Frumos se va arăta

 Păsările vor începe să cânte

 Sălbăticiunile iar vor roi prin codrii

 Zânele nu se vor mai tângui

 Fecioarele neamului n-or mai rătăci

In noptile cu lună pe urmele voinicilor

Noi pămăntesti rămăşite, grămezi de oase

 fără suflet, robi ai păcatelor

 de moarte, încã odată să ne minunăm

Noi râmele mâncătoare de pământ

 Cârtitele oarbe şi fără Dumnezeu

Din neguri să scoatem capul

 pentru totdeauna să ne luminăm.

 Noi răufăcătorii, slugile păcătoase

Noi mutii lui Dumnezeu să ne adunăm

 glasurile si neobositi să cântăm

Slava mortilor fără prihană

 Slava primilor ucişi de satană

 Slava mieilor sfâsiati de lupi

 Slava celor rămaşi fără trup

 Slava fiilor Tãi prigoniti Iisuse

 Slava soldatilor Tăi: Ion si Vasile

 Smulşi dintre vietile noastre întristate

 Pentru o mai curată înfătişare

 Pentru o mai grabnică înăltare

De o nemaiauzită chemare

 De potopul dragostei Tale

 De înteleapta lor nebunie.

"Ideea Românească", Nr. 1, 1937