Viorel Trifa - fiul dascălului suplinitor Dionisie Trifa, a văzut lumina zilei la 28 Iunie 1914, în comuna Câmpeni,
Jud.
Turda, în tara Motilor.Cel care avea să ajungă, mai târziu, conducătorul spiritual al Românilor Ortodocsi din America, a făcut scoala primară în satul natal. Urmează apoi patru clase la gimnaziul "Horia" din Câmpeni, după care se înscrie la liceul "Gheorghe Lazăr" din Sibiu, de unde ia diploma de bacalaureat în primăvara anului 1931.
Din toamna lui 1931 până în 1935 tânărul fecior de Mot, urmează cursurile Facultătii de Teologie din Chisinău (Basarabia) - care făcea parte din Universitatea din Iasi. Chiar de ziua nasterii, când împlinea 21 de ani, Viorel Trifa obtine Licenta în Teologie - la 24 Iunie 1935, dela facultatea din Chisinău, declarat licentiat în teologie cu mentiunea "cum laudae" si nota 10.
Terminând studiile teologice, proaspătul licentiat merge la Sibiu, unde era unchiul său - preotul Iosif Trifa, si devine administrator al Editurii si Tipografiei "Oastea Domnului," unde se tipăreau si răspândeau gazetele "Lumina satelor," "Oastea Domnului" si cărtile de evanghelizare scrise de Părintele Iosif Trifa. Apoi, în 1936 a preluat si redactarea gazetelor de mai sus, pornind si o operă de misionarism prin satele si orasele unde erau "Ostasi ai Domnului," unde prin predici a reusit chiar să organizeze noi sectii.
In toamna anului 1936 se înscrie pentru doctorat în teologie la Facultatea de Teologie din Bucuresti, urmând în acelas timp si cursurile Facultătii de Litere si Filozofie cu specialitatea Enciclopediei Filozofice si a Pedagogiei. În 1939 se înscrie la Universitatea din Berlin, unde urmează două semestre la Facultatea de Filozofie.
Revine în tară, unde, după moartea lui Ionel Mota devenise redactor al gazetei "Libertatea" dela Orăstie, iar în 1940 este ales Presedintele Uniunii Nationale a Studentilor Crestini Români - dela toate Universitătile si Academiile din România.
În 1941, în urma conflictului dintre Miscarea studentească si generalul Antonescu, presedintele studentilor pleacă în Germania, unde guvernul lui Hitler îl internează în diferite lagăre la Berlin, Buchenwald si Dachau. După eliberarea din lagăr a fost scurt timp secretar al Mitropolitului Visarion Puiu care era la Viena si apoi la Paris si timp de cinci ani, după războiul al doilea mondial, a fost profesor de istorie antică si limba franceză în Italia, la un colegiu Romano-Catolic unde se pregăteau preoti si misionari.
Prin dispozitiile legii "Displaced Persons Immigration Law," vine ca emigrant în Statele Unite unde a sosit la 17 Iulie 1950 si a preluat redactia gazetei SOLIA la Cleveland, Ohio.
La Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America - tinut la Chicago în 2 Iulie 1951, candidatul Viorel Trifa a fost ales Episcop. Hirotonirea întru Arhiereu a fost făcută la 27 Aprilie 1952 în biserica "Pogorârea Duhului Sfânt" din Philadelphia, iar la 4 Iulie 1952 Episcopul Valerian a preluat conducerea spirituală a Episcopici Ortodoxe Române din America.
Realizările a 32 de ani de muncă în ogorul Domnului ca Episcop au fost: 8 diaconi, 19 preoti si un arhiereu-vicar - hirotoniti; 21 de biserici noi construite sau cumpărate si amenajate; opt parohii care au zidit casă parohială sau sală nouă; peste douăzeci de cărti de slujbe, muzică sau învătături crestine, tipărite de Episcopie, Centrul de Studii si Documentare dela Vatră si multe altele. Pentru o Episcopie cu numai 45 de parohii aceasta este un adevărat efort titanic.
Dar poate că una din cele mai mari realizări ale Episcopului a fost felul în care a stiut si a reusit să-si apropie tineretul din Episcopie, prin organizarea cursurilor de vară dela Vatră, prin participarea la sedintele si congresele AROY si devenind un adevărat prieten si sfătuitor în problemele lor.
La 7 Marie 1970 Biserica Ortodoxă l-a ridicat pe Episcopul Valerian Trifa la rangul de Arhiepiscop. La 3-4 Iulie, 1970 Congresul Bisericii a acceptat jurisdictia canonică a OCA.
Masinăria comunistă din România căuta să distrugă persoana Episcopului pentru ca "bătând păstorul să risipească turma," acest om, cu viziunea de viitor, a reusit să consolideze parohiile, să pregătească o temelie puternică si să mentină o Episcopie Ortodoxă Română liberă de amestecul din afară.
Atât prietenilor cât si dusmanilor - din care a avut destui - Episcopul Valerian le-a deschis usa de la Vatră si le-a oferit ospitalitatea traditională a Românului. Dar nu a făcut compromisuri, nu si-a vândut sufletul si a arătat clar că nici Episcopia si nici credinciosii ei nu sunt de vânzare si nu pot fi pret de tocmeală cu cei care - trimisi de comunisti - au venit să-l momească.
A fost iubit si apreciat nu numai de Români ci si de o multime de alti Ortodocsi din Statele Unite, Canada, si de multi din alte tări.
Pensionat prin propria-i dorintă - exprimată cu ani înainte - la vârsta de 70 de ani, în Iunie 1984, a părăsit Statele Unite DE BUNA VOIE în August 1984, trăind ultimii doi ani si jumătate în Portugalia.
Moartea neasteptată l-a răpit din această vieată pământească la 28 Ianuarie 1987.
Să-i fie tărâna usoară si memoria binecuvântată. În veci pomenirea lui.