Se vor împlini pe 28 Iunie 2000, 60 de ani de când hoardele rosii si-au (re) înfipt ghearele barbare sfârtecând o data mai mult din Trupul Sfânt al Tarii, Basarabia si Tinutul Hertei, o parte din însasi fiinta neamului românesc. 

60 de ani pe parcursul carora peste doua milioane din fratii nostri au fost stersi din Cartea celor vii, o jertfa care întrece cu mult ca numar tot tributul de sânge pe care România l-a adus în Razboiul pentru Independenta si în timpul celor doua razboaie mondiale. 

60 de ani de când Tara Mama necatadicsind sa traga macar un glont împotriva cotropitorilor si-a abandonat copiii (si odata cu ei, trecutul si viitorul) în ghearele celui mai cumplit flagel al timpurior moderne, bolsevismul, care ne-a schilodit sufletele pentru totdeauna, cel putin acelora dintre noi pentru care (Doamne cât suntem de multi) timpul nu mai are rabdare. 

Spun 60 de ani pentru ca chiar dupa caderea Ceausismului (nu si a comunismului înca), românii de dincolo de Prut n'au încetat sa sufere. Tradati a doua oara de catre regimul iliescian, au fost nevoiti sa-si declare o asa-zisa independenta (oricum mai mult decât sclavia, dar, ce-ar fi putut face mai mult, singuri?) Pe cale de a fi tradati pentru a treia oara de un "Tratat româno-român" (!?) (ce urmeaza dupa un alt "Tratat" care a a abandonat cele 12 judete din nord, Tinutul Hertei, Ismailul, Chilia, Cetatea Alba, Insula Serpilor în mâinile Ucrainei), ce nu trebuie sa fie validat nici de (actualul) Presedinte nici de Parlamentul României. Am spus "actualul" Presedinte pentruca în eventualitatea revenirii celui ce s-a vrut si se vrea înca doar "mostenitorul" lui Ceausescu, orice speranta de reîntregire a neamului va fi definitiv pierduta. Si de data aceasta va fi pentru totdeauna! 

Introducerea de mai sus poate explica (într-o anume masura) sentimentul ce m'a îndemnat acum 8 ani sa "comit" cele ce urmeaza :

 VOX POPULI

(Chisinau-August 1992)

 Din marea de inimi vuind în cadenta

 Se-aude un glas de tunet strigând:

 Noi vrem libertate si independenta

 Si nu mai vrem sclavie, nicicând!

 Îmbelsugat stropira-m cu sânge

 Prin neguri de secoli pamântul strabun

 Care sub cizma imperiului plânge

 Secatuit de tot ce are mai bun.

 Intâi ne furara paduri si izvoare

 Limanul si Marea si roua din zori

 Iar când n-avura ce sa mai care

 Ne-au dus peste graniti la moarte feciori.

 Decenii de foame si de umilinta

 Iscoade-n tot locul, pâna si-n gând

 Au vrut s ne sfarme virtute, credinta

 Si limba, având cu Satan legamânt.

 Dar n-au izbuti sa înfrânga poporul!

 Ne tragem din vechi semintii de eroi!

 Ni-s leagan si Marea si Muntii,

 Ogorul Noi suntem aici Acasa la noi!

 Din voia Mariei Sale Poporul

 Cel însetat de-adevar si dreptate

 Al Marii Adunari Nationale soborul

 A spus raspicat : NOI VREM LIBERTATE!

 Sa afle astazi popoarele lumii!

 Urmasii lui Stefan cel Mare si Sfânt

 S-au lepadat de domnia minciunii

 Si de acei nesãtui de pãmânt!

 De azi înainte pe glia strãbunã

 Si Basarabia, fiicã de drept

 A unei Tãri de sorginte latinã

 În Limba Românã rãspunde PREZENT!