Miscarea Net Blog

In orice mare eveniment istoric, care zguduie din temelii viata unei natiuni, îsi dau întâlnire si actioneazã împreunã trei factori:
- Un complex de împrejurãri care înlesnesc realizarea acelei schimbãri.
- O interventie a unui grup organizat, cu scopul de a pune capãt stãrii anterioare.
- Si o serie de imponderabile sau imprevizibile istorice care scapã de sub control omului.

MULTIMEA ACLAMÂND VICTORIA REVOLUTIEI LEGIONARE

Aceste trei aspecte ale oricãrei rãsturnãri de tip revolutionar din istoria unei natiuni se disting cu claritate si în biruinta legionarã din 6 Septembrie 1940.
Domnia Regelui Carol a devenit odioasã întregului popor atât prin crimele sãvârsite contra tineretului legionar cât si prin destrãmarea teritorialã a tãrii din vara anului 1940.

Read more! »

“Curentul”, Luni, 11 Noembrie 1940 • S’au împlinit 9 ani de când un mare luptator nationalist, Tudose Popescu, a murit. Amaraciunile si suferintele îndurate în anii de miscare studenteasca l-au doborît mai înainte de a-si vedea visul cu ochii, prea de timpuriu pentru cauza romaneasca.
Tudose Popescu a fost vestitorul vremurilor noi la Cernauti. S’a alaturat din primul moment la actiunea de redesteptare nationala si el a fost cel dintâiu care a rãscolit Bucovina cotropita de dusmanul din nauntru. Ca presedinte al societatii “Arboroasa”, Tudose era idolul studentimii bucovinene. Mereu în neobosita activitate, mereu pe drumuri pentru a mentine viu, printre români, spiritul ce se nascuse, mereu în închisori.
Il vãd cu pletele lui de plães si cu ochii ca jarul. Il aud vorbind în procesul complotului studentesc din Martie 1924, cu glasul lui cumpãtat, dar nesovãielnic. Il vad în capul manifestantilor, alaturi de Capitan, de Ionel Mota si de ceilalti camarazi dupa verdictul de achitare din acest proces, pe bulevardul Academiei. Il simt lângã mine, ca altadata, cu sfatul si întelepciunea lui. Il stiu lipsit de bani, îndurând mizeria. Il vãd îmbãrbãtând studentii la Iasi. Ii aud poruncile lui de potolire a furiei studentilor, la Oradea, în fata hotelului lui Weislovitch, cel care înjunghiase un camarad. Il vãd mire la nunta ce a facut-o în pavilionul din Crangul Buzaului. Ii simt respiratia calda, când, tatã fericit, a venit sa ma anunte ca Dumnezeu i-a daruit al doilea copil. Recitesc scrisoarea doamnei Popescu prin care ma vestea ca fratele Tudose a murit. A fost primul luptator cãzut.

Read more! »

Inalt, bine legat, cu ochii vii, privirea blanda, de o energie rara, era de suflet, intelegator si drept.

Asa l-am cunoscut pe camaradul comandant Sergiu Florescu, in vara anului 1933, la Chisinau, cand am intrat in Miscarea Legionara.
Roman din Bucovina, cu doruri romanesti, a luptat de copil la L.A.N.C., pentru ca dupa ruptura sa-si reia activitatea alaturi de Capitan. La semnalul dat, incepe organizarea in Basarabia, alaturi de Iulian Sarbu si parintele Tederacki si continua cu perseverenta lupta pentru legiune.
Il aruncase vitregia vremurilor in Basarabia, ca functionar de Stat, de unde pentru singurul merit de a fi inscris si militand in Garda de Fier, a fost indepartat din serviciu. Atunci, descurajat si ingrijorat pentru existenta zilei de maine, scrie Capitanului, care îi raspunde: "Fii darz camarade, ca abia suntem la inceputul luptei si multe ai inca sa vezi. O bucata de mamaliga s'o gasi si pentru d-ta, caci in tara romaneasca, inca nimeni n'a murit de foame".
Acest talisman a servit mult in viata camaradului Florescu si la multi altii care au avut dupa el aceiasi soarta.
Spiritul de initiativa si organizare au fost la Sergiu Florescu armele cu care a invins in viata.

Read more! »

Alungat de-ai sai, odata, plin de râie, un biet câine
Ce, flamând, umbla hai-hui,
A furat un colt de pâine
De la niste porci satui...
Prins asupra faptei sale de-un porc gras, cu ceafa lata,
Câinele cu râia'n piele fu târât în judecata,
Si'ntrucât el si-alta data pâine mai furase înca,
Aruncat a fost sa zaca într'o temnita adânca,
Dupa cum, ca si la oameni, scrie'n Lege pentru toti
Cei ce-s dovediti ca hoti...

În aceeasi vreme însa, niste ursi dintr'o padure,
Hoti care stiau sa fure
Si plesneau de grasi sub piele,
Patrunzând într'o prisaca, pe'ntuneric fara stele,
Jefuit-au toata mierea unor harnice albine
Ce-au ramas sa'ndure foamea, cât erau de gospodine!...
Însa, desi ursii nostri au fost prinsi cu stupii'n brate,
De toti boii, de toti porcii, de dulai, de curci si rate,
Nimeni dintre toti acestia nu'ndrazneau nici azi nici mâine
Pe tâlharii ursi o clipa sa-i coboare
La'nchisoare,
Ca pe cel care furase, pocâltit, un colt de pâine?
Dimpotriva, când cu ursii se'ntâlneau în a lor cale
Boii, porcii si dulaii se'ndoiau adânc de sale.
Curcile-i priveau cu teama, ratele taceau si ele,
Iar albinele pradate suspinau sub zile grele...

Read more! »

A venit aseara mama, din satucu-i de departe,
Sa mai vada pe fecioru-i, astazi “domn cu multa carte”!

A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;
Ni s'a umezit privirea de iubire si de drag;

Sarutandu-i mana dreapta, ea m'a strans la piept, duioasa,
Si'ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.

Inauntrul casei mele, -cata bruma-am adunat,
Da prilej bietei batrane sa se creada'ntr'un palat:
Nu'ndrazneste nici sa intre, cu opincile'n picioare,
Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.

Eu o'ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,
Ca doar e la fii-su'n casa, nu e'n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua…

-”Mi-era dor de tine, maica…Ti-am adus vreo zece oua,
Nitel unt, iar colea'n traista niste nuci, vreo doua sute…”
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:

Read more! »