Miscarea Net Blog

Anul acesta, la 4 Mai, s'au implinit 54 de ani dela moartea ilustrului compozitor si violonist român, George Enescu.

George Enescu a murit departe de tarã, la Paris, Franta, preferând surghiunul de exilat, compromiterii în care regimul comunist instaurat în România a încercat sã-l atragã prin emisarii sãi dela Paris, cerându-i sã se întoarcã prin amenintari (si chiar încercându-se rãpirea lui), în tarã.
In anul 1931, George Enescu împlinea 50 de ani de viatã. Ca un modest omagiu adus ilustrului om, poeta francezã Louise Bastien, ni-l înfãtisa într'o carte de versuri apãrutã în limba fracezã la Bucuresti în ajunul aniversãrii celor 50 de ani rodnici drept "Printul Negru" (Le Prince noir).
Cartea aceasta e ca un dar si un suspin de despãrtire. Micã, iute, vorbãreatã, mai mult veselã, cu retrageri deodatã în sine si cu mãrturisiri scãpate parcã fãrã voie, ca niste nuferi care urcã din adâncime si se deschid majestuos la suprafata apei, întorcându-se din glumã în umanitate si din faptul mãrunt în poezie, Loiuse Bastien a fost o fiintã în care se îngemãnau calitãti rare; o mare prietenã a tãrii noastre, ea a petrecut foarte multi ani la Bucuresti.
Introducându-ne prin versuri gingase într'o grãdinã plinã cu straturi de flori de toate culorile, adevarat colorit liric unde trandafirii rosii si galbeni se apleacã ca în furtunã si încearcã parcã sã se scuture de nãvala grea a apei, Loiuse Bastien pare cã ne spune: "Je fais dans mon jardain de fabuleaux voyages".

Sã nu mã uiti copile!...
Asa cum sunt, luptatã'n ani si frãmântatã din Carpati pânã la Dunãrea bãtrânã si Marea cea Mare; asa cum mã stii, caldã la soaptã si parfumatã a grâu copt în roata de soare generos, cu praful drumurilor mele si ascunsul codrilor tãinuti, cu privirea dreaptã si limpede în zãrile de pe Omul meu înalt cât lumea. Asa cum sunt, cu primãveri surâzãtoare în lacrimi de ploaie stropitã din belsugul înaltului meu mai albastru ca albastrul, cu fructe în pârg si fete frumoase svâcnite în luminã, cu toate tãriile încruntate si cumplitã la mânie, cu pieptul sfârtecat de ani si ani de suferinti, cuminte în gânduri bune...
Sã nu îmi uiti nici geamãtul surd când strig cã mã doare, nici pumnul de fulger zdrobit în crestetul hotului ce furã pãmânt sfânt cuprins în fruntariile-mi hãrãzite dintotdeauna de Cel de Sus, sã tii minte si lacrima de mamã cu pruncul adormit la sânul rece secat si jalea de pe drumul fãrã de întors unde odihnesc cei mai dragi ca lumina ochilor de-acum stinsi de-atâta plâns.
Din crestet înfricosat de stâncã si pân' la poale'n tãrânã sã mã tii minte, Copile, asa cum sunt, doinitã'n verdele proaspãt al frunzelor de ciobani stãpâni de Miorite cãlãtoare, scãldatã'n flori de tei si bani din aurul diminetii noului mereu miscãtor, purtatã'n arme drepte aducãtoare de pieire.
Moarte hotilor de drumuri si cãrãri, acelora ce se ascund miselnic cu pumnii plini de minciunã si cu gânduri mai negre ca potecile ce atin frunzisul ascuns de luminã!
Moarte celor ce cu gurã de miere varsã venin, celor ce fug ca sã ascundã sub pãmânt binecuvântat de Domnul, comori ce nu sunt ale lor, sã astupe cu tãrânã guri care mai vorbesc încã si ochi care strigã mai tare ca strigãtul strigat!
Sã nu uiti asta Copile!...
Si sã nu uiti nici scâncetul de prunc în copaie si nici agonia ostasului pe moarte în noaptea asaltului; sã nu uiti pe bunicii care au murit pentru soarele tãu de azi, pentru lumina sufletului liber în respiratia sa spre ce va sã vinã, pentru svâcnetul nostru spre mai sus, mai departe, mai înalt în spirala timpului care nu iartã.
Sã nu le uiti Copile, iar pe mine pãstreazã-mã în lada ta de zestre de vorbire româneascã, în istoria lui Mircea si Stefan Vodã, în virtutea lui Mihai Viteazul si smerenia lui Alexandru cel Bun, în jertfa Brâncovenilor si nebunia rãzboinicã a lui Vlad Dracul în rugile tale de searã si de dimineatã cãtre Dumnezeul cel Drept. Iar atunci vei fi rãsplãtit de El cu har.
Iar pe mine, tine-mã minte asa cum sunt si cum am fost întotdeauna, mereu a ta jertfitã Mumã Românie.

Delia V. Lucaciu

La 1 Septembrie 2009 se împlinesc 20 de ani de la adoptarea Legii cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul R. Moldova prin care s-a decretat cã limba românã se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Legea istoricã cu nr. 3465-XI adoptatã de Sovietul Suprem al RSSM a fost pe atunci o mare cucerire a bãstinasilor, fapt care a creat o atmosferã lingvisticã favorabilã ca limba noastrã sã se simtã la ea acasã. Mai apoi, pentru limbã s-a murit. Ori cei care au organizat baia de sânge pe Nistru în 1992 au fost mai întâi împotriva limbii si mai apoi împotriva noastrã.

Miscarea Actiunea Europeanã (MAE) este ferm convinsã cã douã decenii au fost o perioadã suficientã de a realiza integral dispozitiile acestei legi. Constatãm cu regret cã, dispozitiile legii mentionate sunt frecvent neglijate si exemple de nerespectare a ei se întâlnesc la tot pasul. Este suficient sã iesi pe strãzile oraselor si chiar satelor noastre si sã te convingi cã legea cu privire la functionarea limbilor se încalcã cu nerusinare. Se admit încãlcãri în publicitate (stradalã si în mijloacele de informare în masã), eliberarea bonurilor de casã în unitãtile de comert, întocmirea unor acte normative numai în limba rusã (Bãlti, Gãgãuzia etc.). La multe întreprinderi (bãnci comerciale, magazine, Moldova Gaz, Apã — Canal Chisinãu etc.) limba de lucru este limba rusã, iar unii lucrãtori ai acestora devin agresivi când cetãtenii le solicitã informatii si explicatii în limba de stat.

În institutiile de învãtãmânt alolingve limba românã se studiazã ineficient si absolventii acestor institutii, cu mici exceptii, comunicã anevoios în limba românã si respectiv nu se pot încadra în activitatea socialã. Mai mult ca atât în calitatea lor de cetãteni si participanti ai vietii politice si sociale ei sunt lipsiti de posibilitatea de a întelege doleantele majoritãtii populatiei, ori nu comunicã cu acestia si folosesc ca principale surse de informare presa si mass media strãinã.

MAE constatã cã în R. Moldova nu existã o autoritatre publicã care sã supravegheze executarea dispozitiilor Legii privind functionarea limbilor si aceasta fiind cauza principalã care a dus la actuala stare de lucruri.

MAE va întreprinde o serie de mãsuri de asigurare a respectãrii legislatiei lingvistici, inclusiv prin sensibilizarea opiniei publice, evidentierea persoanelor cu functii de rãspundere, întreprinderilor si organizatiilor care nu respectã dispozitiile legale, precum si apelarea la justitie.

MAE face apel la autoritãtile publice centrale si locale ale statului nu numai sã readucã în actualitate problema studierii limbii române de cãtre alolingvi, dar si sã asigure respectarea strictã a acestei legi de cãtre toti participantii la viata socialã.

Declaratia MAE privind executarea dispozitiilor Legii cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul R. Moldova
Ziarul de Garda

Cuvînt înainte

Aproape toate necazurile în teritoriile românesti din stînga Prutului îsi au rădăcinile în criza identitară care încă stăpîneste o bună parte a societătii. Nici după 18 ani de asa zisă independentă a R.Moldova multă lume, în special generatiile mai în vîrstă de la tară, nu stiu că „moldoveni" din stînga Prutului sunt si ei ROMÂNI, parte a Poporului Român, la fel ca si „moldovenii" din dreapta Prutului, oltenii, muntenii, ardelenii, bănătenii, bucovinenii, dobrogenii sau maramuresenii… Această anomalie se datorează nu doar politicii antinationale promovate de fostul regim sovietic de ocupatie, dar, mai cu seamă, politicii „moldovenismului primitiv" si agresiv, promovată de-a lungul anilor de noii guvernantii de la Chisinău, mai ales după faimosul congres „Casa noastră -R.Moldova", organizat de Mircea Snegur si Ion Drută (1994)… Deci, să nu ne mire faptul că încă există situatii cînd frate cu frate se trag de păr, unul sustinînd sus si tare că-i moldovean si vorbeste „moldoveneste", iar celălalt -că-i român si vorbeste româneste… În situatia cînd o bună parte a populatiei este văduvită de constiinta natională, avem de a face cu o societate sfîsiată, incapabilă să-si unească eforturile pentru a-si făuri un viitor mai bun, punînd în pericol însăsi existenta si continuitatea fiintei nationale în aceste teritorii! Iată de ce elita societătii, intelectualitatea, generatia tînără, crescută si educată în spiritul limbii române si a istoriei românilor, au obligatia să actioneze cu mai multă hotărîre si curaj întru formarea si consolidarea constiintei nationale la românii basarabeni. Si atunci întregii societăti i se va lumina si calea pe care trebuie s-o urmeze!
Această rubrică vine în sprijinul celor care doresc să-si cunoască istoria si propria identitate natională, dar si a celor care vor să se includă în nobila si necesara activitate de constientizare a populatiei băstinase din stînga Prutului de apartenenta sa la Neamul Românesc si necesitatea imperioasă a lichidării consecintelor pactului Stalin-Hitler si revenirii la trupul Patriei-mamă România! Contez pe sprijinul si contributia specialistilor si a celor împătimiti de Istoria Românilor si Limba Română de pe ambele maluri ale Prutului, dar si din lumea întreagă, pe care-i îndemn să vină cu noi articole, studii si argumente la această rubrică.
Doamne ajută!

Neamul românesc îsi are rãdãcinile în istorie cu cîteva milenii înainte de Hristos, cunoscut cu numele de traci si, mai tîrziu, de geto-daci. Burebista si Decebal sunt doar douã nume ale regilor daci care reusiserã sã adune grãmãjoarã o bunã parte din teritoriile populate de geto-daci. Etnonimul „român" s-a incetãtenit în teritoriile vechii Dacii odatã cu ocuparea acesteia de cãtre imperiul roman si provine, evident, de la cuvîntul „roman". Poporul român s-a format ca urmare a simbiozei dintre daci si romani în întreg arealul vechii Dacii. Si românii, la fel ca si rusii, francezii, italienii sau nemtii au trecut prin fãrîmitarea feodalã ca, pînã la urmã, sã se constituie în state centralizate, cu mentiunea cã la români acest proces a purtat un caracter pasnic, spre deosebire de toate celelalte state si popoare… Iar existenta Principatului Moldova mai bine de 500 de ani pînã la Unirea din 1859 nu înseamnã sub nici o formã cã aici s-a nãscut un popor nou, „moldovenesc". Si locuitorii Moldovei feodale, si cei din Muntenia, cãreia i se mai zicea si Valahia sau Tara Româneascã, si cei din Transilvania ocupatã de unguri, aveau constiinta unitãtii nationale si se numeau cu totii la fel: valahi sau români. La fel îi numeau toti cãlãtorii strãini prin principatele române si cancelariile domnesti ale tuturor statelor pe parcursul istoriei. Este edificator faptul cã însusi tarul Rusiei, Ivan al III-lea, îl numea pe Stefan cel Mare -„Stefan, volohul" si pe fiica acestuia -„Elena, volosanca". Chiar prima carte tipãritã în Moldova, cunoscutã nouã cu denumirea de „Cazania lui Varlaam", se numea, de fapt „Carte româneascã de învãtãturã…", tãlmãcitã „din limba slavoneascã pre limba româneascã…". În prefata acestei cãrti însusi domnitorul Moldovei de la acea vreme, Vasile Lupu, se adresa astfel: „Cuvînt împreunã cãtre toatã semintenia româneascã… Vasile voevod…, domn a toatã Tara Moldovei, dar si milã si pace si spãsenie a toatã semintia româneascã pretutinderea ce se aflã pravoslavnici întraceastã limbã…". Evident, domnitorul îi avea în vedere pe toti românii: si pe cei din Moldova, si pe cei din Muntenia (Tara româneascã, Valahia), si pe cei din Ardeal (Transilvania).
Cronicarul Miron Costin în lucrarea sa „Cronica Tãrilor Moldovei si Munteniei" (Cronica polonã) spune: „…Ca si noi, si muntenii se numesc români, ceea ce este acelasi lucru ca romani. Si dintre ei sunt multi în tara Transilvaniei si peste tot tinutul Maramuresului si al Oltului în munte…" Si mai departe: „…Numele cel mai adevãrat, autentic, de la primul descãlecat prin Traian este român sau romanus, care nume acest popor l-a pãstrat întotdeauna între dînsii…pînã astãzi, acelasi nume este dat îndeobste si muntenilor, si moldovenilor, si celor ce locuiesc în tara Transilvaniei. Român este un nume schimbat în curgerea anilor din roman si astfel, cînd întrebi pe cineva dacã stie moldoveneste, spun: stie româneste?... Un alt nume ei însisi nu au primit între dînsii niciodatã".
Un alt cronicar, Grigore Ureche, încã si mai înainte (în 1647), în „Letopisetul Tãrii Moldovei" scria: „Rumânii, cîti se aflã lãcuitori în Tara Ungureascã si la Ardeal, si la Maramorosu de la un loc sunt cu moldovenii si toti de la Rîm se trag…".
Dimitrie Cantemir în „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor" (1717-1723) scria: „…Aratãsã pre scurt precum neamul moldovenilor, muntenilor, ardelenilor, care cu totii cu un nume de obste români se cheamã, sã fie din rodul sãu hiresi romani…".
Istoricul transilvãnean Nicolae Olahus printre primii demonstreazã în scrierile sale unitatea de limbã si neam a poporului român din Muntenia, Moldova si Transilvania. În principala sa operã „Hungaria et Atila" (1563) în capitolul ce se referã la Moldova spunea: „…Moldovenii au aceeasi limbã, aceleasi obiceiuri si aceeasi religie ca si Muntenia… Limba lor si a celorlalti valahi a fost odinioarã romana…".
Cronicarul Constantin Cantacuzino (Muntenia) în „Istoria Tãrii Românesti" scria: „…Însã rumânii înteleg nu numai cestia de aici, ci si din Ardeal, care încã si mai neaosi sunt, si moldovenii si toti cîti si într-altã parte se aflã si cu aceastã limbã, mãcarã fie si ceva osebitã si niste cuvinte din amestecarea altor limbi…".
Dimitrie Cantemir în lucrarea sa „Descrierea Moldovei" scria: „Asadar, întregul nostru neam românesc se vãdeste printr-o traditie vesnicã parcã, a-si trage începutul din cetãteni romani… Chiar dacã acest neam a fost împãrtit în trei tinuturi…, totusi, toti se cheamã cu acelasi nume de români, dispretuind… numele de valahi, care le-a fost dat de cãtre popoarele barbare… Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacicã, nici moldoveneascã…, ci româneascã, astfel cã dacã vrem sã-l întrebãm pe un strein de stie limba noastrã, nu-l întrebîm „stii moldoveneste" ci „stii româneste?".
Cei mai de seamã reprezentanti ai scolii ardelene -Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion Budeanu-Deleanu demonstreazã cu prisosintã românitatea locuitorilor din cele trei principate dunãrene, constituite pe teritoriul vechii Dacii. Spre exemplu, chiar titlurile unor lucrãri ale lui Samuil Micu vorbesc de la sine:
- Istoria românilor cu întrebãri si rãspunsuri (1791);
- Scurtã cunostintã a istoriei românilor (1796);
- Istoria si lucrãrile si întîmplãrile românilor (1801-1805) în 4 volume.
Gheorghe Sincai în lucrarea sa „Hronica românilor si a mai multor neamuri" (1816) scria: „…Din partea coloniei care au rãmas în Dacia veche si din romanii… trecuti peste Dunãre… s-au prãsit toti românii, cîti sunt de-a stînga Dunãrii, cum curã în Marea Neagrã…".
Gheorghe Asachi între anii 1814 si 1818 a tinut la Iasi primul curs de „inginerie hotarnicã în limba românã". Tot el este în Moldova ctitorul presei în limba românã: în 1829 scoate primul ziar românesc „Albina româneascã" cu suplimentul literar „Alãuta româneascã".
Mihail Cogãlniceanu editeazã între anii 1841-1845 revista „Arhiva româneascã".
În „Cuvînt întroductiv pentru deschiderea cursului de istorie nationalã" rostit la Academia Mihãileanã (1843) Mihail Cogãlniceanu spunea: „Eu privesc ca Patria mea toatã acea întindere de loc unde se vorbeste româneste si ca istoria nationalã istoria Moldovei, a Valahiei si a fratilor din Transilvania".
Principala operã a lui Gheorghe Asachi (1850) se intitula „Cîntarea României" si, parcã, anticipa Unirea Principatelor si constituirea României moderne în baza a douã tãri în care locuiau români! Principatele unite de aceea si si-au schimbat în 1862 denumirea în ROMÂNIA, fiindcã ambele principate erau populate de români!
Dar sã vedem dacã nu cumva, odatã cu ocuparea si anexarea în 1812de cãtre Rusia taristã a unei jumãtãti din teritoriul Moldovei, numitã ulterior, Basarabia, aici s-a nãscut un alt popor… Si de aceastã datã am sã operez cu documente.
Istoricul rus N. Nadejdin în lucrarea sa „Raport despre cãlãtoria întreprinsã în 1840-1841 în teritoriile slave de sud" (traducerea îmi apartine) publicatã în cartea „Notitele societãtii de istorie si antichitate din Odesa" (1844) scria: „…Românii pînã în prezent alcãtuiesc principala etnie a regiunii Basarabia, iar vita acestora este rãspînditã si de aceastã parte a Nistrului pe întreaga întindere de la Ovidiopol pînã la Dubãsari".
Primele cãrti tipãrite în Basarabia în limba românã sub ocupatia ruseascã se numeau: „Cursul primitiv de Limba Rumânã" si „Abeceda Rumânã" (1865), autor -profesorul Ioan Doncev.
În „Dictionar enciclopedic", vol. 53, editat la Sanct Petersburg în 1899 se spune: „În timpul de fatã românii locuiesc compact în regatul României, în Basarabia ruseascã, în cea mai mare parte a Bucovinei, în partea de sud a Ungariei, în Transilvania, Macedonia, Istria si Dalmatia. Numãrul total al acestora este de aproximativ 10 mln… În Basarabia, care apartine Rusiei, se numãrã aproximativ 1.000.000 de români. Toti acesti români, despãrtiti în plan teritorial si politic între trei state, alcãtuiesc în raport cu limba si etnia un tot întreg…".
Alexandru Hîjdãu, care trãia în Basarabia ocupatã de rusi în „Epistolã cãtre români" scria: „Vã trimit urãri de bine din partea Basarabiei, pentru care sunt scumpe si pline de însemnare viitoarele destine ale României unite, Patria-mamã; primiti aceste urãri ale mele ca un glas sufletesc al unui frate, pentru cã eu sunt trup din acelasi trup si os din aceleasi oase din care sunteti plãmãditi si voi, si în vinele mele curge acelasi sînge românesc, care curge în vinele voastre".
Poetul Vasile Alexandri în „Cîntece populare românesti" (1850) scria:
„…Unu-i moldovean, unu-i ungurean, si unu-i vrîncean!... Adicã, unu-i de pe Valea Moldovei, unu-i de la Vrancea, si unu-i din Ardeal. Din nenorocire poporul nostru din Moldova confundã foarte des numele de ardelean cu cel de ungurean, cãci el nu a ajuns a cunoaste cît e de întins pãmîntul locuit de români. El nu stie cã dincolo de toate hotarele tãrii lui, cã peste Carpati si pînã în sînul Ungariei, cã peste Dunãre si pînã în sînul Macedoniei, cã peste pîrîul Molnitei si peste rîul Prutului se aflã tot români ca dînsul, care au acelasi port, aceleasi obiceiuri ca dînsul si care, într-un cuvînt, sunt fratii lui de acelasi nume si de acelasi sînge! Putini sunt la numãr între români care au cunostintã de întinderea neamului lor si mai putini încã acei care sunt convinsi de puterea ce ar dobîndi acest neam nenorocit cînd toate ramurile lui ar fi readunate pe lîngã vechea lui tulpinã…".
Constantin Stamati–Ciurea la sfîrsitul sec.XIX scria: „Limba românã rusticã, precum o vorbeste poporul nostru din Basarabia, a fost singurul izvor din care m-am adãpat…".
Din discursul lui T. Ioncu, reprezentantul Partidului National Moldovenesc la Congresul popoarelor din Kiev (8-14 septembrie 1917): „Salut Congresul natiunilor în numele românilor din Basarabia! Multi ati auzit de moldoveni, dar putini cred cã stiti cã natiune moldoveneascã nu existã! Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu national, iar dacã noi numim moldovenesti comitetele si organizatiile noastre, o facem numai din punct de vedere tactic, fiindcã cuvîntul român sunã prea aspru la urechile vrãjmasilor nostri…".
Alexei Mateevici în 1917 spunea: „Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însã facem parte din marele trup al românismului… Fratii nostri din Bucovina, Transilvania si Macedonia nu se numesc dupã locurile unde trãiesc, ci-si zic români! Asa trebuie sã facem si noi! … Trebuie sã stim cã suntem români… Aceasta trebuie sã le-o spunem si copiilor si tuturor celor neluminati…".
Sirul argumentelor ar putea fi prelungit la nesfîrsit, sunt edificatoare afirmatiile clasicilor marxism-leninismului despre românii basarabeni, dar am sã mã opresc aici, avînd convingerea cã vor veni noi si noi autori cu articole bine documentate si convingãtoare la acest subiect.
Curaj!

Ilie Bratu, 10 august 2009

În nr. 25 din 31 iulie 2009 a „publicatiei de rafinament" „Exclusiv de Bacãu" a fost publicat un articol ticãlos, plin de calomnii, minciuni si insinuãri la adresa mea, menit sã mã discrediteze si sã trezeascã suspiciuni în rîndul celor care mã cunosc si cu care colaborez de mai mult timp. De fapt, aceasta aste o continuare a unei actiuni mai ample KGB-iste de desfiintare a unei persoane total incomode puterii de la Chisinãu, si nu mã mirã cã de data asta autorii au hotãrît sã dea lovitura la Bacãu, cunoscînd legãturile mele cu acest judet. Publicatia în cauzã nu face decît sã continue si sã dezvolte „dezvãluirile" din „Jurnal National" din 27 iulie 2009. Ba chiar si autorul este unul si acelasi, cu sigurantã! Asta -pentru cã-l cunosc si-i cunosc stilul, iar expresii gen „…ideea unirii Basarabiei si României apartine clar trecutului fãrã a avea sanse în viitor…", „Dar de ce pedaleazã Bratu pe o idee nerealistã?"s.a. le-am întîlnit de mai multe ori într-o publicatie procomunistã si antiromâneascã de la Chisinãu, la care si munceste în sudoarea fruntii „distinsul ziarist", asta dupã ce a fost dat afarã din serviciile secrete ale Statului Român (cãci român este!) si a trecut cu arme si munitii de partea regimului dictatorial si antiromânesc al lui voronin. Din „pana" acestui renegat ies numai scîrbosenii si venin la adresa României si a celor care luptã pentru Reunificarea Tãrii si Neamului Românesc! Bineînteles, cã si de aceastã datã nu si-a trãdat vocatia de avocat al diavolului! Nu am de gînd sã intru în polemicã cu un trãdãtor de Tarã sau cu o lichea, am sã mã limitez doar a informa cititorii cã eu nu am nici un fel de apartament nici la Bacãu, nici altundeva în România (sau, poate stie insul ceva ce nici eu nu stiu?...), nu sunt consiliat de „fostii securisti" Viorel Vieru si Ion Munteanu si nici de altcineva. Cît îl priveste pe Vitalie Usturoi trebuie sã-l dezamãgesc pe „autor": dlui îmi este verisor drept, fost deputat în primul Parlament de la Chisinãu ca si mine, n-a fost niciodatã ofiter GRU (GRU e cu totul altceva decît KGB, amice!), n-a fãcut, din cîte cunosc, afaceri murdare si, ce-i mai important -nu m-a finantat nici cu o para chioarã si nici n-are cum sã mã consilieze pe mine, asta din simplul motiv ca dlui e departe de politicã! Interesant în articolul cu pricina din „Exclusiv" este faptul, cã pe lînga „argumentele" însirate în „Jurnal National" autorul aduce si altele noi, cu iz local, ceea ce denotã faptul cã serviciile secrete „moldovenesti" si-au extins tentaculele în toate centrele universitare din România unde studiazã si tineri basarabeni (aveti grijã, dragi tineri!). Un lucru a spus adevãrat pretinsul justitiar: cã eu desfãsor o activitate febrilã unionistã atît în partea stîngã a Prutului cît si în cea dreaptã, adicã -în tot spatiul românesc si lupt pe toate cãile (si nu de ieri-de azi!) pentru lichidarea consecintelor pactului Hitler-Stalin si readucerea teritoriilor românesti înstrãinate de la est de Prut la trupul Patriei-mamã România! Si nu cred cã este ROMÂN sã nu-si doreascã acest lucru! Înteleg, puterii de la Chisinãu nu-i convine, asta ar însemna sã le luãm tîta de la gurã… Ãstora le trebuie „tarã", chiar cu pretul disparitiei fiintei nationale românesti în teritoriile românesti înstrãinate de la est de Prut (de fapt, acesta li-i si scopul...). Dar trebuie sã-l dezamãgesc pe autor si pe cei cãrora le slujeste acest individ: Reîntregirea Tãrii si Neamului Românesc este iminentã! Am trãit cele mai emotionante clipe din viata mea, atunci, la 07 aprilie 2009, cînd, la îndemnul meu, 30.000 de tineri scandau într-un glas: „Jos hotarul de la Prut!", „Unire, frati români!, „RO-MÂ-NI-A!". Si dacã idei de acest gen prind rãdãcini, dacã se creeazã o astfel de stare de spirit în Basarabia, este si meritul umilei mele persoane! De aceea ati pus toate tunurile pe mine, jigodiilor, vreti sã-mi închideti gura cu orice pret! Numai anul trecut, în 2008, mi-ati organizat douã atentate la viata mea (dar, slavã Domnului, m-a pãzit Dumnezeu), mi-ati deschis 5 dosare penale, mã discreditati în toate mijloacele mass-media, mã tîrîti mereu prin instante, îmi ascultati telefoanele si mã urmãriti pînã si la WC-eu… Si cum de n-am pãtit nimic dupã discursul meu proromânesc si unionist din 07 aprilie curent? Simplu: nu m-au gasit! Reusisem sã trec de partea asta a Prutului, am venit de acasã -acasã, unde am o sotie frumoasã si cu apartament ( ceea ce-i mai mult decît un simplu apartament, fiti de acord…). Iar cînd am revenit la Chisinãu, era plinã campanie electoralã, mai era si toatã comunitatea internationalã cu ochii pe ei, asa cã nu si-au permis, totusi, eu sunt o persoanã publicã… Nu-mi rãmîne decît sã le spun „statalistilor" de pe malul Bîcului: de ce vã temeti -n-o sã scãpati! Asa cum nu poate nimeni opri soarele sa rãsarã în fiecare dimineatã, tot asa nu poate opri nimeni procesul de Reunificare a Tãrii si Neamului Românesc!
Sã ne auzim de bine!
P.S. Mã întreb, doar, cu cît au fost plãtiti cei de la „Exclusiv" de au publicat un asemenea surogat? Mã puteau gãsi lesne, ca sã se informeze din prima sursã, mai ales cã-mi cunosc si adresa si, sunt sigur, si telefoanele… Le sugerez, totusi, sã respecte codul deontologic si sã publice în numãrul viitor aceastã replicã, sper cã am acest drept! La o adicã, le pot acorda si un interviu…
09 august 2009
Ilie Bratu, Presedintele Asociatiei „PRO ROMÂNIA" (noua denumire a Miscãrii Unioniste din R.Moldova)

În nr. din 27 iulie 2009 "Jurnal National" a publicat un articol scîrbos, plin de neadevãruri, calomnios si denigrator la adresa mea, întitulat "Mãscãricii lui Voronin…" a unui oarecare Valentin Zaschevici, pe care nu-l cunosc si nici nu stiu dacã existã cu adevãrat… Reproduc partea care se referã la mine: ,,…în ziua dramaticã de 7 aprilie… în fata statuii lui Stefan, un mosulicã striga în portavoce cã Moldova nu mai are nevoie nici de Guvern, nici de Parlament, pentru cã toate acestea se gãsesc la Bucuresti. Se zbuciuma de mama focului tataie, îndemnând lumea sã purceadã grabnic la unire si argumenta cã "dacã ne integrãm în România, devenim parte a Europei si Europa o sã vinã peste noi cu bani, cu investitii, cu locuri de muncã bine plãtite!". Începând cu noaptea acelei zile, mecanismul represiunii a fost pus în miscare. Liceenii au fost sãltati din scoli, liderii opozitiei acuzati public, sute de oameni închisi si bãtuti. Ce-a pãtit cea mai agresivã si stridentã voce a momentului, omul cu portavocea, rãzboinicul Ilie Bratu? Fost deputat, fondator al Miscãrii Unioniste din Republica Moldova si, ulterior, al Asociatiei Obstesti Pro-România, vocalul domn nu s-a ales nici cu un bobârnac. Dimpotrivã, a început o navetã febrilã Chisinãu-Bacãu-Bucuresti. A cãutat sã se gudure când pe lângã Gheorghe Flutur, când pe lângã Gigi Becali, cãutând o audientã ori ceva pe la Bãsescu. Nu i-a iesit. A încercat sã facã o aliantã la Chisinãu ba cu PSL-ul lui Serebrian, cu PNL-ul lui Pavlicenco, cu AMN-ul lui Urechean, cãutând pesemne sã-i bage pe toti în rahat cu o asemenea asociere primejdioasã. Pesemne cã politicienii din opozitie or fi aflat cã tataie era sfãtuit de fosti ofiteri de securitate precum Viorel Vieru sau Ion Munteanu. Ori, le va fi atras atentia cã e consiliat de fostul ofiter GRU, magnatul moscovit Vitalie Usturoi, si astea le-a putit si mai rãu. Nimic mai suspect decât o asa-zisã miscare unionistã, toleratã si sprijinitã de Puterea de la Chisinãu, împãnatã cu agenti SIS, alimentatã mai curând ca sã dea apã la moarã acuzatiilor lui Voronin si sã justifice agresiuni la adresa României, precum ruperea relatiilor diplomatice ale Moldovei cu România de facto, chiar dacã nu a fost instituitã de jure. Noroc cã n-a pus botul nimeni din România sã-i dea vreun sfant, sã fi vãzut atunci "casus belli"...
Primul lucru care-i vine-n cap la citirea acestui articol oricãrui om normal este: de unde are un "ziarist" de la Bucuresti informatii despre cineva din Chisinãu pe care nu-l cunoaste si nu l-a vãzut vre-o datã? Cine poate sti cine mi-s sfetnicii mei, cu cine si unde m-am întîlnit si ce am discutat, sau de cite ori mã deplasez la Bacãu, Suceava, sau Bucuresti si din nou la Chisinãu?? Este clar si pentru un copil: informatii de acest gen pot avea doar serviciile secrete! Dar mai apare o întrebare: de unde pot sti serviciile secrete ale R.Moldova pe unde umblã Ilie Bratu prin România, cu cine se întîlneste si despre ce discutã? Au, nu cumva serviciile celor douã state sunt mînã-n mînã? Sau, mai précis: nu cumva serviciile secrete moldovenesti (citeste -rusesti) si-au extins tentaculele pînã si în serviciile secrete si, de ce nu, si în alte structuri la cel mai înalt nivel ale Statului Român? Dacã-i asa -e grav de tot! Si v-au gãsit pe Dvs, dle "ziarist" Zaschevici, sau cum v-o fi chemînd, sã vã foloseascã pe post de bufon…, dacã nu cumva si dvs nu sunteti unul de-al lor… Despre codul deontologic al unui ziarist, cred, nici nu e cazul sã vorbim… Dar am sã vã mãrturisesc ceva: stilul acestei scriituri mi-i foarte cunoscut, iar expresii de genul "mosulicã", "tataie" am mai întîlnit într-un ziar procomunist si antiromânesc de la Chisinãu, îl cunosc chiar si pe autor… Acesta se destãinuia în paginile ziarului respectiv cã a fãcut cîndva parte din serviciile secrete românesti…(salut, amice!). Se vede treaba cã i-au mai rãmas ceva prieteni pe acolo cu care, de ce nu, continuã sã colaboreze, dar, din pãcate, nu în interesul României! Trebuie sã vã informez, dle "ziarist" Zaschevici, cã cel care va furnizat "materialul" este lipsit de scrupule si opereazã cu neadevãruri sau semiadevãruri. Astfel, "fostii ofiteri" Viorel Vieru si Ion Munteanu nu mi-s nici un fel de sfetnici! Primul a luat parte la Conferinta de Constituire a Miscãrii Unioniste din R.Moldova din 06 noiembrie 2005 (intrarea era liberã) unde l-am si vãzut pentru prima oarã, cãci a luat cuvîntul si a vorbit frumos… Impresionat de acel discurs, am tot încercat sã-l atrag în Consiliul de Conducere a Miscãrii… Dupã un timp a acceptat sã avem o întîlnire la care omul, fiind de bun simt, mi s-a destãinuit cã a fãcut parte din serviciile secrete ale fostei URSS si cã n-ar fi cazul sã se implice, fiindcã asta n-ar face decît sã mã compromitã… Mi-a urat sucses si cu asta s-a terminat orice legãturã cu dlui. Cît îl priveste pe cel de-al doilea, acesta a participat la o Adunare de-a noastrã mai recentã, în 2009, adus ca sã asculte de o rudã de-a dînsului, membru al Miscãrii Unioniste. Si pe acesta l-am vãzut atunci pentru prima datã… Mai tîrziu, într-o discutie la care a participat si ruda acestuia, mi-a mãrturisit cã a lucrat în sistemul serviciilor secrete, dar ca ingener-electronist si cã n-a avut nici o treabã cu serviciile propriu-zise… Si cu acesta nu tin nici un fel de legãturã… În ce-l priveste pe Vitalie Usturoi ar trebui sã stiti cã acesta îmi este verisor drept, fost deputat ca si mine în primul Parlament, si n-a fost nici un fel de ofiter GRU, din cite stiu, si cu atît mai mult - magnat moscovit… Sunt minciuni sfruntate! Apropo, n-am mai fost la Bucuresti de la 27 matie 2008, cãnd am participat la aniversarea a 90-a de la Unirea Basarabiei cu Patria-mamã, la invitatia Asociatiei "Pro Basarabia si Bucovina", iar cu Vitalie m-am vãzut abia recent, la o înmormîntare a unei mãtuse de-a noastrã dupã vre-o 4 ani de cînd nu-l mai vãzusem… Discutam doar la telefon, de fapt îl rugam sã mã ajute cu niste bani ca sã mai scap de datorii, dar, din pãcate n-a avut si n-are de unde… Iar telefoanele mele, evident, sunt ascultate si în R.Moldova, si în România, de unde acestia au si fãcut niste supozitii… Ar mai trebui sã stiti, dle "ziarist", cã eu, în încercãrile mele de a sensibiliza autoritãtile române în problema situatiei catastrofale în care se aflã fiinta nationalã româneascã în R.Moldova si de a obtine sprijin politic si financiar în ceea ce facem, am avut întîlniri nu doar cu Gheorghe Flutur si Gigi Becali, ci si cu vre-o 6 prefecti, cu diferiti lideri ai mai multor partide din România, cu oameni de afaceri, cu liderii Asociatiei "Pro Basarabia si Bucovina" si multi-multi altii! Numai cã toate aceste întîlniri au avut loc cu mult înainte de alegerile din R.Moldova si nu asa cum sugerati dvs! Am încercat, este adevãrat, mai multi ani de-a rîndul, sã ajung si la presedintele Bãsescu, i-am adresat mai multe scrisori, i-am furnizat informatii si documente despre activitatea noastrã, dar acesta m-a ignorat cu desãvîrsire… Iar eu vroiam, în primul rind, sã încerc sã-l conving pe dl Presedinte cã greseste în strãdaniile sale de a sprijini R.Moldova pe calea integrãrii acesteia în Uniunea Europeanã ca stat independent si cã unica modalitate ca si aceste teritorii românesti sã adere la UE este revenirea lor grabnicã la trupul Patriei-mamã România (varianta germanã), si cã în acest context, problema trebuie pusã prin prisma nulitãtii Pactului Hitler-Stalin, mai ales acum, cînd România este membrã si a NATO, si a UE! Nu de alta, dar peste vre-o cîtiva ani, dacã R.Moldova va continua sã existe ca "stat independent", populatia româneascã din aceste teritori va rãmînea în minoritate, iar de aici pînã la disparitia totalã din aceste teritorii nu rãmîne decît un pas… Iar România, în opinia mea, are obligatia si responsabilitatea sã se pãtrundã de tragismul situatiei în care se aflã românii din Basarabia si sã actioneze neîntîrziat pentru readucerea acasã a teritoriilor sale înstrãinate de la est de Prut ca unicã solutie de a salva si conserva fiinta nationalã româneascã în aceste teritorii! Si as mai fi vrut sã-i sugerez dlui Presedinte cã deviza "UN SINGUR POPOR -DOUÃ STATE!" este pãguboasã si nu cohcordã cu interesul national si cã aceasta trebuie înlocuitã cu alta: "UN SINGUR POPOR -O SINGURÃ TARÃ!".
Ar mai trebui sã stiti, dle "ziarist", cã eu am încercat sã-i conving pe mai toti liderii partidelor din R.Moldova (nu doar cei mentionati) sã îmbrãtiseze si ei optiunea unionistã, dar am tras o concluzie tristã de tot: si ãstora, ca si partidului comunist, le trebuie "tarã", si ãstia vor sã ajungã si sã stea vesnic la putere ca sã profite de ea, asa cã sã nu vã mire faptul cã noi, unionistii, îi punem în aceeasi oalã cu comunistii: ca separatisti si urmasi ai lui Hitler si Stalin, chiar dac-or fi ei democrati… Si dacã "Miscarea" este împãnatã de securisti, asta e meritul dvs, a serviciilor, cãci, în fond, cu asta vã si ocupati… M-as fi mirat sã nu fi fost asa… Iar în ce mãsurã sunt eu tolerat si sprijinit de Puterea de la Chisinãu, am sã vã dau cîteva exemple: ni s-a refuzat înregistrarea Miscãrii Unioniste iar membrii acesteia au fost si mai sunt încã supusi unui val turbat de santaj, intimidãri si amenintãri, dati afarã din serviciu, speriati si timorati… Mie, personal, mi s-au deschis 5 dosare penale, sunt mereu tîrît pe la procuraturã…. Ni s-a refuzat si înregistrarea Asociatiei "PRO ROMÂNIA", ne-a fost respins recursul si la Curtea de Apel, acum asteptãm decizia Curtii Supreme de Justitie si dacã nu ni se va face dreptate nici aici, vom merge la CEDO, asta, dacã nu cumva n-am sã mor subit în vre-un accident… Cãci ar trebui s-o stiti si pe asta, numai anul trecut, adicã în 2008, am avut douã atentate la viata mea (cu masina…). Si dacã am sã vã mai spun cã sunt urmãrit si persecutat de serviciile secrete de 40 de ani, ce-o sã ziceti? Ar fi cazul sã cunoasteti, ca în 1977 am fost exclus din doctoranturã pentru activitate nationalistã si antisovieticã si, mai apoi, lãsat pe drumuri si cã am fost nevoit sã mã angajez muncitor…Si cum de nu m-am ales nici cu un bobîrnac dupã evenimentele din 07 aprilie curent? Simplu: nu m-au gãsit! Reusisem sã trec în partea asta a Prutului, unde, din întîmplare am si o sotie… Iar cînd m-am întors, era plinã campanie electoralã, pe de asupra, si comunitatea internationalã era cu ochii pe ei, asa cã nu si-au permis, totusi, eu sunt o persoanã publicã… Si, atunci, "serviciile" au hotãrît sa aplice împotriva mea cea mai distrugãtoare si eficientã armã: calomnia, minciuna si discreditarea, astfel, ca eu sã fiu pus în situatia sã mã disculp toatã viata ca sã nu mai am timp si forte sã mã ocup si de altceva… Zadarnice stradanii! Nu ve-ti reusi sã-mi închidesi gura cît mai sunt încã în viatã, iar ideile mele prind rãdãcini! Am trãit atunci, pe 07 aprilie 2009, cele mai emotionante clipe din viata mea, cînd, la îndemnul meu 30.000 de tineri scandau într-un glas: "Jos Hotarul de la Prut!", "Unire, frati români!", "Ro-mâ-ni-a!" s.a.m.d. Si, fiti convins, dacã se creazã o asemenea stare de spirit în Basarabia, este si meritul umilei mele personae! Nu-mi rãmîne decît sã vã spun: de ce vã temeti - n-o sã scãpati! Asa cum nu poate nimeni opri soarele sã rãsarã pe cer în fiecare dimineatã, asa nu va fi în stare nimeni sã opreascã Reunificarea Tãrii si Neamului Românesc!
Sã ne auzim de bine!
P.S. Dle Director, dle redactor-sef, dle "ziarist" Zaschevici! Ar fi cazul sã faceti o dezmintire la afirmatiile ce mã vizeazã din acel articol cu scuzele de rigoare. La o adicã, sunt pregãtit sã vã furnizez mai multe informatii si, eventual, chiar sã vã acord un interviu.

Ilie Bratu, 08 august 2009

Razboiul dintre Romania regala si Ungaria bolsevica incepea in noaptea de 15 spre 16 aprilie 1919 cand Divizia 6, Divizia 38 de husari, Divizia de secui si garzile rosii maghiare atacau la Ciucea si Tigani posturile inaintate ale armatei romane. Contraofensiva romana a atins in patru zile zona Muntilor Apuseni si apoi linia raului Tisa. La Oradea romani, unguri, germani si slovaci "intampina pe romani cu flori si cu strigate de bucurie, scoase in limba lor", scria Nicolae Iorga, pentru ca i-au salvat de bolsevici. La 30 aprilie si 1 mai, trupele romane au ajuns la Tisa pe intreaga lungime a frontului, reusind sa faca jonctiunea cu trupele cehoslovace in zona Csap-Munkacs. Imaginile care prezinta Armata Romana in Budapesta din acest numar al Dosarelor Ultrasecrete, fac parte din patrimoniul Muzeului Militar National.
Lenin ii comunica telegrafic lui Bela Kun ca prin Basarabia, Bucovina si Galitia Uniunea Sovietica urma sa ajute Republica Sovietica Ungara. Oameni politici romani, ca Alexandru Vaida, Tache Ionescu, Nicolae Titulescu, Ionel Bratianu, Constantin Angelescu aratau factorilor de decizie de la Paris pericolul pe care il reprezenta pentru Europa refacerea fortelor militare ale Ungariei Sovietice. Temerile erau indreptatite, intrucat la 20 mai 1919, armata Ungariei ocupa intreaga Slovacie.
Urmatoarele atacuri ale armatei bolsevice maghiare s-au desfasurat conform planurilor lui Lenin, care prevedeau declansarea la scara europeana a unor mari demonstratii muncitoresti pentru apararea Ungariei bolsevice. La 19 spre 20 iulie 1919, armata ungara a atacat respingand armata romana pana la Oradea. A avut loc o contraofensiva si, dupa sapte zile de lupte crancene, trupele romane se apropiau de Budapesta. La 3 august 1919, patru escadroane de rosiori comandate de colonelul Rusescu au pornit spre Budapesta unde au ajuns spre seara. Istoriografia a consemnat data eliberarii Budapestei de bolsevism ca fiind 4 august 1919, ziua in care generalul Mardarescu a primit defilarea trupelor romane in capitala Ungariei.
Actiunea Romaniei a fost una sustinuta de Marile Puteri reunite in acea perioada la Conferinta de Pace de la Paris. Reproducem in acest numar un amplu raport al serviciilor de informatii britanice din 31 mai 1919 care constatau pericolul existentei unei republici sovietice in mijlocul Europei, raport pastrat de Arhivele Nationale de la Londra la cota CAB/24/80. (George Damian)

Revolutia Comunista din Ungaria

Primele trupe romane au intrat in Budapesta in seara zilei de 3 august, insa data eliberarii Budapestei este con­sem­nata in istoriografie ca 4 august 1919

Am primit de la Budapesta informatiile si documentele pe baza carora se poate face o estimare in privinta adevaratelor scopuri ale noului Guvern comunist, precum si a sanselor ca acesta sa devina unul stabil. Cu exceptia unui experiment scurt si partial din Franta in 1848, acum este pentru prima data in istorie cand doctrinarul comunist modern se gaseste in pozitia de a-si testa experi­mentele pe o "masina" care functioneaza la capacitate maxima; din momentul in care bolsevicii au preluat controlul Rusiei, masinaria a fost dislocata. Ca urmare, experimentul merita studiat cu atentie. Comunistii considera ca germanii erau in spatele revoltelor din Budapesta, avand agenti provocatori. Cu trei saptamani inainte de revolutie, mai multi agitatori au provocat "o furtuna" la unul dintre ziarele locale. Acestia au fost potoliti de trupele Guvernului, dar confruntarile s-au sol­dat cu moartea a sapte politisti si cu ranirea a 47 de persoane. Imediat s-a cerut arestarea comunistilor, acestia fiind considerati pericol public, fapt care s-a si intamplat, printre cele 30 de persoane arestate aflandu-se Bela Kun, Alpari si Bela Vago. Cei trei au fost interogati de politie si batuti cu patul pustii. Bela si Vago erau aproape morti in momentul in care au fost dusi in celule. Totusi, ulterior s-a stabilit ca incidentul nu avea legatura cu Partidul Comunist si ca exista un val de simpatie la adresa lor. Acestia au fost mutati intr-o inchisoare mai buna si ulterior eliberati. In momentul in care contele Karolyi a demisionat, el nu avea practic alta varianta decat sa predea tara socialistilor. Acesta erau un personaj tampit si orgolios, sustinator al Antantei in asemenea masura, incat la un moment dat a fost suspectat ca este agent al Antantei. El a ajuns la putere facand promisiuni pe care nu le putea indeplini, iar in momentul in care nu a mai putut face fata valului de critici, a adoptat ultima linie de rezistenta. Socialistii au refuzat functia solicitand cooperarea cu bolsevicii, iar acesti oameni, acceptand functia, au trecut la organizarea unui Guvern comunist in cea mai extrema forma. Pentru a le face dreptate, liderii comunisti nu au facut nici un secret din scopurile lor. La fel ca si in Rusia, acestia au optat pentru o serie de discursuri despre politica, propaganda si legislatie. Principala lor schema era destul de simpla: statul urma sa detina toate proprietatile publice si private, iar fiecare cetatean urma sa primeasca un salariu fix si sa plateasca o suma fixa pentru chirie si un pret fix pentru orice bun; nimeni nu trebuia sa fie nedreptatit. Pe de alta parte, din moment ce era necesara o "dictatura a proletariatului", pana cand oamenii inceteaza sa tanjeasca dupa vechea ordine, sau ca sa folosim cuvintele lui Alpari - un membru al Guvernului - "pana cand inceteaza sa mai fie orbiti de perspectiva noii vieti glorioase", acestia trebuie sa fie complet supusi Guvernului, cealalta varianta fiind moartea. Astfel, asa cum se va vedea, muncitorii trebuie sa-si indeplineasca sarcinile trasate rapid si eficient, fara sa protesteze; angajatii statului trebuie sa fie multumiti cu salariile pe care le primesc; proprietarii de magazine trebuie sa inventarieze marfa din depozite si sa o predea Guvernului; burghezii trebuie sa predea tot ce au dobandit pana atunci si ar trebui sa fie bucurosi daca vor mai avea vreun drept.

Poruncile comuniste

Acum doua sau trei saptamani, noile "10 po­runci" comuniste au fost afisate in toata Budapesta. Acestea erau:
1. Aparati puterea proletariatului, care v-a scos din captivitate si v-a scapat de opresiunea contilor, bancherilor, proprietarilor de fabrici si a generalilor.
2. Sa nu aveti idealuri straine si nu va faceti idoli. Intotdeauna luptati pentru Ungaria Rosie, pentru ca aceasta sa devina cat mai puternica si mai perfecta.
3. Onorati Republica Sovietica si respectati ordinele acesteia. Republica Sovietica munceste pentru voi si voi trebuie sa luptati pentru ea.
4. Nu va pierdeti curajul. In ziua in care va veti pierde curajul, fostii asupritori isi vor recapata puterile.
5. Nu perturbati ordinea. Daca iesiti din rand veti fi precum o picatura de apa, iar inamicul va va putea distruge cu doar doua degete. Daca ramaneti alaturi de camarazii vostri, veti fi precum o mare victorioasa ce inghite vechea lume si aduce una noua.
6. Pastrati disciplina.
7. Nu uitati ca sunteti inconjurati de inamici, atat din interior cat si din exterior. Pasiti cu incredere, strangeti cu putere armele in maini, iar sabia adversarului va cadea si frontierele nationale vor fi maturate.
8. Nu lasati sa intre in randurile voastre nici o persoana care va incita la revolta, deoarece acela vorbeste limba inamicului.
9. Nu lasati sa intre in randurile voastre nici un agitator sau provocator.
10. Nu le luati bogatilor casele, vitele, pamanturile sau bijuteriile; lasati acest lucru in seama Consiliului. Doar astfel toate acestea pot fi ale voastre si ale semenilor vostri - mostenirea muncitorilor si a saracilor agricultori.

Guvernul comunist

La acest raport sunt atasate fotografiile liderilor comunisti, din totalul de 32, 25 fiind evrei. Se poate observa ca fiecare comisar e repartizat unui Departament. E bine sa oferim aici o descriere scurta a celor mai importanti dintre acestia:
Bela Kun
Desi un personaj proeminent in ziare, Bela Kun este probabil cel mai putin important membru al Guvernului. El este cunoscut ca fiind o persoana inteligenta, care isi face singur reclama. In speranta ca va convinge muncitorii de faptul ca, in ochii lumii, revolutia depinde de viata sa, acesta este insotit in permanenta de sase garzi de corp inarmate, iar dormitorul sau este pazit zi si noapte de un gardian inarmat, iar in fata hotelului in care sta se gaseste o motocicleta dotata cu o mitraliera. Majoritatea ministrilor, mai seriosi, rad de acest teatru, deoarece viata lui Kun nu e in pericol. Unii dintre ei si-au cerut scuze, pentru ca au spus despre acesta ca este un aliterat si ca merita sa fie apreciat pentru ca tot ce a realizat a fost facut avand "dotarea" unui orator de mana a treia. Acestia sunt nervosi si nu se simt confortabil cand el se intalneste singur cu ministrii de externe; el este incantat de acest lucru, dar acestia sunt ingroziti de faptul ca acesta are dificultati in momentul in care incearca sa explice doctrinele comuniste.
Eugen Hamburger
Despre acesta se crede ca este un emisar al Statului Major german, dar in prezent acesta ocupa functia de comisar pentru agricultura. El este un german de la Institutul Virchow si a venit pentru prima data in Ungaria in urma cu doi ani. Acesta s-a stabilit intr-un oras mic din Somogy, unde a dus o viata simpla si a oferit ingrijiri medicale gratuite oamenilor. Ulterior, acesta a lucrat ca medic al trupelor aflat in pregatire, dar datorita faptului ca a luat parte la o rebeliune, a fost inchis pana la semnarea armistitiului. Desi nu era comunist declarat, inaintea Revolutiei Comuniste, acesta a organizat o miscare a taranilor si a ocupat o cladire importanta. La acea data, restul liderilor comunisti se aflau in inchisoare.
Georg Lukacs
Georg Lukacs e un fost profesor de filosofie la Universitatea Heidelberg si un critic de arta, in prezent fiind comisar pentru invatamant. Fiind fiul unui bancher, acesta avea o avere de aproximativ 3 milioane, bani pe care i-a dat Partidului Comunist sau la care a renuntat avand in vedere noile legi. El este autorul unui proiect educational ambitios, care prevede separarea copiilor de parinti si educarea lor, in unele din cladirile confiscate, pana la varsta de 24 de ani; acesta a incercat sa convinga aproximativ 9000 sau 10.000 de fosti functionari bancari, care erau someri, sa lucreze ca profesori in aceste scoli. El este un visator afabil.
Joseph Saxe
La 17 ani, acest evreu maghiar era membru al Partidului Socialist. Trei ani a fost corespondent la Berlin al unui ziar socialist maghiar si in 1904 a fost numit corespondent pentru "Vorwaerts" la Londra. A stat la Londra 10 ani si a plecat cu putin inainte de izbucnirea razboiului. Era foarte incre­zator in propriile capacitati. A fost foarte activ in cadrul Conferintei Socialiste de la Berna, iar in momentul in care comunistii au ajuns la putere el se afla la Amsterdam. Revenind la Budapesta, a aflat ca cei care l-au chemat au fost comunistii; el a afirmat ca e in fata unei dileme, deoarece nu voia sa ramana in Ungaria, avand in vedere faptul ca avea sansa sa ocupe un post important in cadrul Cabinetului britanic, cu putin inainte de izbucnirea revolutiei, pe care o considera inevitabila. In cele din urma, acesta s-a hotarat sa accepte postul in loc sa castige experienta, iar dupa aproximativ o saptamana a declarat ca a fost surprins de faptul ca administratia mai are surpri­ze chiar si pentru un om de calibrul sau. Saxe spera ca la un moment dat va putea pleca la Londra. Probabil, daca ar sti ca acest lucru nu-i va fi permis sub nici o forma de comunisti, i-ar parasi pe comunisti si ar incerca sa se reabiliteze. In prezent el este comisarul pentru propaganda din presa si controlul telegrafului din Guvernul comunist.

Executivul

Exista un "Directorat al celor Cinci", format din Bela Kun, Bela Vago, Sigmund Kunfi, Joseph Pogany si inca o persoana al carei nume nu-l cunoastem. Secretarul directoratului este Alpari, a carui fotografie nu am reusit sa o obtinem. El este creierul din spatele lui Kuhn. El este un evreu cu viziuni idealiste si a avut un program atat de extrem incat a fost dat afara din Partidul Socialist din Ungaria inainte de razboi. A fost deportat din Germania datorita relatiei cu Liebknecht si a fost inchis de cateva ori pentru convingerile sale. Acesta sustine faptul ca "masele sunt nerecunoscatoare fata de comunism, acesta fiind cel care a scapat populatia de toate grijile". Nemultumirile populatiei se refera la faptul ca, comunistii au fost cei care au anihilat orice speranta si bucuria de a trai. El explica acest lucru, prin faptul ca populatia a trait atat de mult in intuneric, "incat la ora actuala ea este orbita de glorioasa lumina a unei noi vieti libere". In ignoranta lor, acestia doresc sa revina la starea anterioara de sclavie. Comunismul incerca eradicarea completa a capitalismului, astfel incat sa nu mai exite o relatie proprietar - sclav la care sa se revina. Abia atunci comunistii vor fi multumiti. Marele lui plan reprezinta acordarea de locuinte populatiei, detaliile acestuia fiind prezentate mai jos.

Inrobirea bolsevica a Ungariei

Detin o traducere a tuturor legilor aprobate in a doua saptamana din aprilie.
Acesta este un rezumat: Autoritatea suprema revine Congresului National, ai carui membri sunt alesi de Consiliile Comitatelor si oraselor, fiecare 50.000 de locuitori avand un reprezentant. Pentru Consiliul Local, muncitorii de la sate isi vor alege un membru pentru fiecare 100 de locuitori (in oras va fi ales un reprezentant pentru 500 de locuitori). Numarul de membrii al Consiliilor Locale nu poate depasi 50 de persoane pentru sate si 300 pentru orase. Consiliul Central va avea sediul la Budapesta si va avea 500 de membri. Fiecare Consiliu isi va alege un Comitet Executiv ce nu va fi mai mare de 5 persoane pentru sate si 20 pentru orase. Cei 80 de membri ai Consiliului Executiv de la Budapesta sunt "ex officio" membri ai Congresului National. Consiliile Locale au putere executiva in privinta problemelor locale, dar au obligatia sa urmeze ordinele consiliilor superioare, care au posibilitatea de a modifica anual rezolutiile referitoare la consiliile subordonate.
Au drept de vot toti muncitorii, de ambele sexe, care au implinit 18 ani si sunt angajati. Urmatorii nu au acest drept: patronii, persoanele cu venituri private, comerciantii, preotii, nebunii, criminalii.
Exista un numar mare de legi referitoare la preluarea pamantului de catre stat si la controlul culturilor pe suprafete mari. Efectul acestor legi este de a-i oferi taranului un venit fix, pentru ca statul sa poata lua tot profitul. Aceasta este si o masura menita sa previna eventualele nemultumiri si sa descurajeze persoanele care fac abuzuri in numele statului. Un exemplu: "Guvernul Consiliilor Revolutionare avertizeaza asupra faptului ca orice angajat al Guvernului, al Comisariatelor Poporului sau al autoritatilor subordonate acestora, care va face abuzuri va fi judecat de Curtea Revolutionara. Oricine face abuzuri utilizand fortele armate sau de politie e pasibil de o pedeapsa speciala. Guvernul ar putea cere chiar si pedeapsa cu moartea", sau, "in ultimele zile, au existat cazuri in care persoane ce purtau uniforme militare, dar si civili, au confiscat locuintele sau bunurile persoanelor pe care le gaseau acolo, afirmand ca au facut acest lucru in numele autoritatilor". Pedeapsa anuntata pentru acest lucru este: "Munca silnica pana la 10 ani, o amenda de pana la 50.000 de coroane sau, in cazuri speciale, condamnarea la moarte".

Restrictii de calatorie si cenzura

Trimisii Armatei Rosii maghiare si-au negociat predarea la Szolnok

Calatoriile in afara granitelor sau in alte parti ale Ungariei sunt interzise pe termen nedefinit, exceptie facand chestiunile urgente. Calatorii vor fi perchezitionati in statii, pentru a nu transporta bani sau alimente, acestia avand voie sa aiba asupra lor doar o suma mica de bani.
Toate scrisorile vor fi expediate, atat in interiorul tarii cat si in afara granitelor, in plicuri deschise. exceptie vor face reprezentantii straini, diplomatii si alti reprezentati ai unor misiuni oficiale.
Legile privind alimentele sunt in mare masura asa cum ne asteptam. Toate produsele din carne sunt proprietatea statului si sunt alocate de Guvern, care se ocupa inclusiv de aprovizionarea cu alimente a hotelurilor. Alcoolul este interzis. Exista legi detaliate referitoare la cultivarea tutunului si a sfeclei de zahar, care, in anumite cazuri interzic aceste culturi. Semintele pot fi obtinute contra cost doar de la Guvern, iar toate magazinele particulare ce se ocupa cu comercia­lizarea trebuie inchise. Legislatia prevede pedepse mari pentru comercializarea tutunului. Masinile agricole trebuie predate statului, Guvernul fiind cel care le va redistribui. Ca si in alte industrii, tot profitul ajunge la stat, iar muncitorii au un salariu uniform.

Rechizitionari in masa

Foto: Patrulele de infanterie ale Armatei Romane au asigurat linistea pe strazile Budapestei

Toate mijloacele de transport, cum ar fi masinile, accesoriile si o parte a mijloacelor de transport tractate de cai au fost rechizitionate. Masinile reprezinta unul din cele mai importante lucruri pentru comisari, fiecare dintre acestia beneficiind de o masina si un sofer, mese si cazare gratuita la cele mai bune hoteluri, precum si un salariu de 3.000 de coroane pe luna, acestia avand cel mai mare venit. Cu 3.000 de coroane pe luna, o masina si fara sa aiba cheltuieli, nu e de mirare ca acestia se simt foarte bine. De fapt, ei reprezinta singura clasa din Ungaria despre care se poate spune acest lucru.

Pana la reorganizarea administrativa a Justitiei, comisarul pentru Justitie avea dreptul sa suspende judecatorii si avocatii si sa numeasca temporar, "orice persoana" la conducerea Curtilor de Justitie. Tribunalele Revolutionare trebuie organizate oriunde este nevoie de acestea. Acestea sunt formate dintr-un presedinte, doi membri si cativa oficiali numiti de Guvernul sovietic; "numirea acestora nu trebuie sa depinda de nici un fel de calificare in acest domeniu ... Nu trebuie sa existe dreptul la apel sau la nici o alta forma legala de a contesta verdictul Tribunalului Revolutionar". Nu numai ca nu exista dreptul la apel, dar chiar si o petitie in care se solicita reducerea pedepsei este inutila. "Indiferent cine ar semna o petitie privind reducerea pedepsei, aceasta nu va fi luata in seama, sentinta fiind executata imediat dupa pronuntarea verdictului". In privinta procedurii, acuzatul si avocatul sau au dreptul la ultimul cuvant. Verdictul este dat prin vot secret, in urma unei sedinte, secrete, in cazul pedepsei cu moartea votul trebuind sa fie unanim. Acuzatii vor fi adusi in fata tribunalului imediat dupa arestare. Nu ar trebui sa fie nici un impediment formal care sa nu permita ca toate procedurile sa fie indeplinite intr-o singura sedinta. Exista si posibilitatea "arestului preventiv" care va fi responsabilitatea comisarului acuzarii, comisarii poporului si comisarii politici ai Garzii Rosii.
Curtile insarcinate cu rezolvarea conflictelor de munca trebuie sa aiba doi judecatori din clasa muncitoare si nu exista apel impotriva deciziei acestora.

Controlul vietii private

Am amintit mai sus de planul lui Alpari pentru locuinte. Legile au foarte multe prevederi in privinta acestui subiect. Toate casele sunt proprietatea statului si toata lumea plateste chirie. Mai mult, nimeni nu poate avea un numar mai mic sau mai mare de camere, decat cel alocat in functie de marimea familiei. Din punct de vedere al statului, proletarii au prioritate in privinta obtinerii locuintelor, dar in realitate oficialii Guvernului au grija ca ei sa fie cei care obtin primii o casa. Principiul alocarii este "un om, o camera", iar familiile cu mai mult de opt membri vor primi patru camere. Totusi, exista o serie de prevederi privind alocarea numarului de camere ce sunt folosite in scopuri profesionale, cum ar fi cabinetele medicale. Chiar si fostii proprietari trebuie sa plateasca o chirie. Singurii scutiti sunt muncitorii care locuiesc in casele ale caror proprietari sunt ei. Acestia platesc doar impozit pe teren. In cazul alocarii camerelor intr-o casa , noii proprietari pot folosi mobila, iar bucataria e utilizata la comun. Comitetul Locuintelor nu accepta compromisuri in privinta colectarii chiriei. Aceasta trebuie platita la maxim trei zile dupa data la care s-a primit salariul, in caz contrar persoana fiind nevoita sa plateasca o amenda, sau risca sa fie inchisa. Proprietarii nu au voie sa se intereseze in legatura cu proprietarii. Planul lui Alpari este sa acopere dealurile din jurul Budapestei cu vile destinate muncitorilor si cu cinematografe. El crede ca acest lucru va multumi pe toata lumea. Conform planului sau, pe un pogon vor fi construite 19 vile si nu 13 ca in Marea Britanie. Toate casele vor fi construite dupa acelasi plan:
- camera de zi - 4,85 x 4,30
- bucatarie - 3,10 x 2,53
- camara - 1,40 x 1,30
- 2 dormitoare - 2,54 x 5,24 si 2,22 x 3,25
- veranda - 2,60 x 2,50
Chiria pentru aceste case va fi de 600 de coroane pe an. Ulterior, se vor construi case a caror chirie va fi 1.000 de coroane pe an, ce au un dormitor in plus si o baie. Rata este calculata la 2,5 % din valoarea casei, care este estimata la 25.000 de coroane. In prima faza ar urma sa fie construite aproximativ 500 - 600 asemenea case, ulterior urmand a fi construite 20.000. Reparatiile vor fi facute de stat. "Comisia pentru case" va fi compusa din "persoane confidentiale", la fiecare 25 de locuinte existand un reprezentant. Acestia se vor ocupa cu aprovizionarea chiriasilor si vor intocmi liste cu persoanele care vor sa cumpere haine (inclusiv lenjerie), mobila sau tacamuri. Proletarul va trebui sa aiba o motivatie buna pentru a solicita articolele pe care ar vrea sa le cumpere. Solicitantul va obtine un certificat pe baza caruia va putea cumpara, iar acesta va trebui transmis administratorului respectivului magazin inante ca produsele sa fie cumparate. Se pare ca autoritatile nu au luat in calcul faptul ca "persoana confidentiala" ar putea fi mituita.

Indoctrinarea

Educatia este gratuita. Toate scolile au fost preluate de stat. Vor fi infiintate Universitatile Muncitorilor, iar tinerii muncitori vor primi instructiuni tehnice in timpul programului de munca, la ore fixe. "Cultura este o prioritate pentru clasele muncitoare", iar pentru a acest lucru, majoritatea biletelor de teatru vor fi pastrate pentru muncitori si vor fi vandute catre acestia la preturi mai mici, prin intermediul sindicatelor. Profesorii vor fi preluati si ei odata cu scolile, iar acestia isi vor pastra posturile in urma unei evaluari privind "viziunile sociale si capacitatile lor". In cazul in care ei isi iau angajamentul ca "se vor adapta la conducerea si spiritul republicii", ei vor fi platiti si tratati corespunzator. Lege privind "Protectia tineretului proletar" (nu este recunoscut un alt tineret) prevede ca tinerii vor fi examinati, pentru a putea fi repartizati pe santiere. Odata selectati, acestia vor fi distribuiti in casele aflate in apropierea santierelor unde vor lucra. O parte importanta a reformei din educatie o reprezinta planul lui Georg Lukacs, referitor la palate. Statul va prelua toate palatele regale si private si le va transforma in scoli de lux, practic acestea vor fi scoli de reeducare, in care vor invata copii care vor fi luati de la parinti, cei mai buni ramanand in aceste institutii pana la 24 de ani, restul parasindu-le la 18. Scolarii vor avea dreptul la asistenta stomatologica gratuita; fiecare medic stomatolog va trebui sa aloce 2 ore pe zi acestei activitati. Acestia vor fi platiti cu 1.000 de coroane pe luna si vor primi materialele necesare. Daca refuza, diploma le va fi retrasa.

Legatura Budapesta-Moscova

Puterea pe care Guvernul Central o are asupra muncitorilor este una care nu ar fi fost tolerata in nici o alta tara. Potrivit hotararii 12, minerii nu isi pot schimba meseria si nu pot parasii locul de munca. Ei nu se pot inrola nici in Armata Rosie. Nici un muncitor nu poate renunta la locul de munca si nu poate face greva. "In cazul in care apar diferente de opinii in randul muncitorilor", Consiliul Muncilor si comisarul pentru productie, consiliul nu trebuie sa actioneze singur, desi are posibilitatea sa trimita orice plangere catre comisarul poporului pentru productia sociala, au obligatia sa faca o ancheta si sa ia masuri imediate. Decizia este obligatorie, iar pana la pronuntarea acesteia, vor fi respectate "instructiunile venite de la comisarul pentru productie". Comisarul pentru productie va fi numit de Guvernul Central, principalele sale atributii fiind legate de munca. De restul problemelor se va ocupa Garda Rosie. Cu alte cuvinte, problemele legate de schimburile comerciale vor fi rezolvate de armata. Exista si o asigurare obligatorie, calculata in functie de venit, ce va fi suportata in procente egale de stat si de muncitor. (Exista o serie de beneficii si pentru cazurile de imbolnaviri) Munca este obligatorie, si, ca urmare, exista dreptul la munca. Somerii si persoanele cu dizabilitati trebuie sa fie angajati undeva, dar acestia vor fi platiti de stat.
Salariile vor fi urmatoarele: muncitorii din agricultura vor fi scutiti de la plata chiriei, primind carne si lapte gratuit. Barbatii vor primi 25 - 30 de coroane pe zi, iar femeile 20 - 25; fetele si tinerii vor primi 15 - 18 sau 12 - 15 coroane pe zi, iar copiii sub 15 ani, 8 - 10 coroane pe zi. Pentru muncile speciale se va oferi un spor de 20 %, iar pentru stransul recoltei unul de 10%. Salariile din orase si fabrici vor varia intre 5 - 18 coroane pe ora. Un muncitor priceput, care este platit la numarul de piese, poate castiga intre 2.000 - 2.500 de coroane pe luna. Teoretic, acesta castiga 1.800 de coroane pe luna, dar practic ar putea castiga 2.000. Angajatii Armatei Rosii vor primi doar bani de buzunar, deoarece cheltuieile acestora legate de cazare, masa si imbracaminte sunt suportate de stat.

Finantele

Consultantul financiar al Guvernului va fi un functionar bancar, care nu va trebui sa aiba prea multe cunostinte in acest domeniu, deoarece in momentul in care va fi realizata Revolutia Mondiala, nu vor mai exista diferente intre chestiunile financiare externe si cele interne. Prima actiune a Guvernului a fost trecerea in subordinea acestui Comisariat a celor mai importante 32 de banci. Lunar, orice persoana poate retrage din contul sau echivalentul a 10 % din valoarea totala a acestuia, dar respectiva suma nu poate fi mai mare de 2.000 de coroane; restul veniturilor sale vor merge la stat. Pentru cazurile de boala, suma poate creste cu 1.000 de coroane. Proprietarii de terenuri, cei care se ocupa de aprovizionare si o serie de ofiteri au dreptul sa retraga sume mai mari, comisarilor respectivi. Directorii de banci nu pot avea un salariu mai mare de 3.000 de coroane pe luna si in cazul in care nu sunt destituti de Guvern, ei au obligatia sa ramana in aceasta functie. Pe de alta parte, pentru salariile si primele oficialilor, sumele sunt nelimitate si in general, banci au obligatia sa actioneze in functie de indicatiile primite de la Comisariatul Poporului. Toate seifurile private vor fi deschise in prezenta propritarilor, iar in cazul in care acesta refuza sa predea cheia, seiful va fi spart si continutul confiscat. Daca va coopera, valuta sau aurul pe care il detine va fi evaluat, transformat in bani unguresti si transferat in contul proprietarului, exceptie facand cecurile straine, care vor fi predate Biroului Bancii Centrale. Aceasta masura ar pute viza stabilizarea cursului de schimb.

Comertul

Bela Kun (foto stanga) a incercat fara succes sa canalizeze nemultumirile maghiarilor, cauzate de criza bolsevizarii, impotriva Romaniei

Toate magazinele cu mai mult de 10 angajati, fabricile si depozitele intra in proprietatea statului, care va plati salariile angajatilor. Comisariatul pentru Productie Sociala va prelua afacerile, iar muncitorii isi vor alege un consiliu care va fi responsabil cu "disciplina muncii, protejarea proprietatiilor comunitatii". Toate magazinele care au 10 angajati, sau mai putini, au obligatia sa predea un inventar in care sa figureze toate bunurile pe care le detine, iar in cazul in care inventarul nu este corect, magazinul va fi preluat de stat si proprietarul va fi angajat ca muncitor intr-o fabrica. Statul le va permite proprietarilor de magazine mici sa pastreze o parte din profit, cu conditia ca acestia sa vanda produse doar celor care au tichete. Magazinele care vand doar produse de lux vor fi inchise, fiind interzisa comercializarea unor produse de lux ce depasesc o anumita valoare. Proprietarii care ascund bunuri vor fi condamnati la moarte. Statul va confisca orice articol din aur, argint, precum si bijuteriile care depasesc valoarea de 500 de coroane. O chestiune importanta ar fi si masurile care au fost luate pentru a preveni supraproductia, avand in vedere ca, din aceasta cauza, multe magazine din Paris au falimentat. Raspunsul comisariatelor a fost acela ca, de exemplu, fabricile de bocanci, puteau produce doar o cantitate care sa nu depaseasca echivalentul a doua perechi de bocanci de persoana. Bocancii nu vor fi de calitati diferite, toti trebuie sa fie de cea mai buna calitate. In momentul in care fabrica ajunge la acest stoc, ea isi va schimba activitatea si va produce sandale, sau, muncitorii ar putea fi trimisi in alte fabrici de acest gen.

Armata Rosie

Angajatii sunt recrutati de pe piata muncii, din randul minerilor sau la recomandarea sindicatului. Pe 4 aprilie, cu mici excepti, intreaga armata, inclusiv ofiterii a fost mobilizata. Ofiterii, incepand de la comandantii de companie, sunt numiti de comisarul pentru armata; ofiterii subordonati sunt numiti de angajati. Majoritatea ofiterilor provin din vechea structura. Numele candidatilor sunt facute publice, iar timp de o saptamana, acestia au obligatia sa prezinte informatii referitoare la "cariera si viziunile politice". In fiecare unitate va exista un reprezentant politic numit de comisarul pentru armata. Rezer­vistii sunt organizati in "Batalionul Muncitorilor Rezervisti", ofiterii acestuia fiind numiti doar din randul proletarilor, pe baza instructiunilor primite de la "ofiterii - instructori", acestia neavand dreptul sa da ordine sau sa poarte arme. Pe langa Armata Rosie regulata, va exista o "Garda Rosie", care se va ocupa de ordinea publica. Aceasta include toate fortele de politie, iar personalul acesteia este interschimbabil cu cel al Armatei Rosii. Conform unei proclamatii a Guvernului, Armata Rosie este o armata a revolutiei si a proletariatului; fondata pe principiile disciplinei revolutionare, ea este armata proletariatului. Legat de acest lucru, este interesant de mentionat faptul ca pentru "servicii in afara garnizoanei", exista o diurna de 10 coroane pe zi (de exemplu, "pentru reprimarea protestelor si pentru asigurarea respectarii legii"). Una din atributiile Armatei Rosii este reprimarea protestelor organizate de muncitori. Ea este practic un batalion represiv, nu unul care sa previna grevele. Clauza 7 din Legea Gardei Rosii, emisa pe 26 martie, organizeaza un Serviciu Secret (Departament de Investigatii) menit sa lupte impotriva "intrigilor politice". Comisarii spun ca vechii ofiteri au fost pastrati in baza sfaturilor lui Lenin. Totusi, acestia au fost informati ca in cazul unui refuz, ei nu vor primi cele 2.000 de coroane, iar daca accepta vor fi tratati "cu bunavointa si respect". Ofiterii au fost incantati de faptul ca vor fi tratati cu respect, multi dintre ei primind chiar grade mai mari decat cele pe care le aveau in timpul vechiului regim. Ei purtau uniforme de ofiteri dar nu au fost decorati conform gradului, fiind salutati de inferiori doar in timpul paradelor, nu si pe strada, deoarece in afara serviciului nu aveau dreptul sa poarte gradele distinctive. Desi se presupune ca erau impotriva bolsevismului, gradul si uniformele i-au convins sa revina in armata, dar majoritatea au fost dezamagiti in momentul in care au vazut ce inseamna de fapt bolsevismul. Exista totusi zvonuri potrivit carora, orice ofiter care se opune comisarilor este urmarit. Se vorbeste si despre faptul ca au fost arestate mai multe persoane care se opun revolutiei si toata lumea e suspicioasa. Experientele precedente ne arata insa faptul ca Armata Rosie ar prefera sa se alieze cu inamicul decat sa lupte impotriva unui invadator. Daca populatia ar ajunge sa creada ca aliatii au abandonat ideea unei interventii, aceasta s-ar panica, deoarece ea isi pune speranta intr-o interventie.

Legatura cu Rusia

Comisarii afirma ca vorbesc cu Lenin, prin intermediul telegrafului, de cel putin trei sau patru ori pe saptamana, acesta fiind consultat in legatura cu orice detaliu. Numele Lenin este unul cu greutate; in momentul in care apar zvonuri legate de faptul ca Lenin ar vrea sa-si puna in aplicare teoriile, toata lumea tremura de frica. Potrivit unui mesaj receptionat saptamana aceasta, Lenin ar fi declarat ca Budapesta nu poate deveni centrul Revolutiei Mondiale; acesta va fi Moscova, iar celelalte centre trebuie sa i se supuna. Rusia (mai exact comisarii sovietici) e foarte dezamagita de rezultatul revolutiei din Ungaria, Bela Kun fiind principalul vinovat. Departe de a fi o revolutie contagioasa, diversitatea "virusilor" bolsevici din Ungaria pare sa fi potolit eventualele actiuni din Boemia. La o saptamana dupa revolutia bolsevica, comunistii din Praga ar fi incercat sa se alieze cu majoritatea socialistilor, dar refugiatii - muncitori, tarani si soldati - care au fugit de regimul lui Bela Kun si au ajuns in Boemia, par a fi calmat spiritele. Acelasi lucru s-a intamplat si in Viena. Intre 4 si 11 aprilie, cand agitatorii maghiari au organizat mai multe intalniri mari, toata lumea era convinsa ca revolutia va cuprinde intreaga tara si va incepe in jurul datei de 14 aprilie. Comiasarii din Budapesta aveau asteptari mari, dar in momentul in care s-a aflat ce s-a intamplat cu adevarat la Viena, toata lumea a fost dezamagita, considerand ca revolta bolsevica a fost prost organizata, fiind infranta usor.

Viata in Budapesta

Evident, cel mai bun hotel din Budapesta e ocupat de comisari, aceste cheltuieli fiind suportate din bani publici. La urmatorul ho­tel, in privinta calitatii serviciilor, poti obtine o camera si un ceai in fiecare dimineata pentru 43 de coroane pe saptamana; pranzul la acest restaurant costa aproximativ 20 - 30 de coroane. Un taxi, chiar si pe o distanta mai scurta, costa aproximativ 25 de coroane. In prezent, 1 lira sterlina este echivalentul a 120 de coroane; prin urmare, Budapesta e mai ieftina ca Praga. Personalul din hoteluri incearca sa fie cat mai amabil cu vizitatorii, dar e evident faptul ca acestia sunt dezamagiti. Acestora li s-a promis ca vor primi o parte din profitul hotelului, dar tot ce au primit a fost 12 % din profitul restauran­tului, iar ei castiga mult mai putin decat inainte de revolutie. In toate restaurantele sunt afisate mesaje potrivit carora chelnerii nu au voie sa accepte bacsis, pedeapsa fiind inchisoarea, iar chelnerii nu accepta bacsisuri de teama ca vor fi reclamati de colegi. Administratia sovietica a incercat sa-i impiedice pe angajati sa mai fure din hotelui, aprovizionarea acestora fiind atent controlata. Este permisa o singura baie pe saptamana, datorita lipsei de carbuni. Vesmintele religioase sunt interzise pe strada. Preotii umbla imbacati in haine civile sau au disparut, bisericile urmand a fi redeschise ulterior, iar acolo unde se va permite acest lucru, cheltuielile vor fi suportate de solicitanti. Capelele din unitatile militare au fost interzise. Viata pe strada pare a fi sigura si in general nu apar infractiuni; majoritatea masinilor care circula pe strada sunt cele care ii transporta pe comisari si oficiali ai Guvernului. Comisarii se plang de faptul ca populatia a inceput sa aiba incredere in clasa superioara. Ei sunt indignati de faptul ca, in cazul in care ar avea de ales intre un lider socialist si un burghez educat, populatia l-ar alege pe cel de-al doilea, iar pana nu vor fi eliminati burghezii, lucrurile nu se vor schimba. In privinta sistemului de vot, pozitia lor e suficient de clara: sufragiul universal nu i-ar avantaja deloc. "Daca permiti tuturor sa voteze, vei avea un fel de Guvern Kerensky. Trebuie sa afirmi doar faptul ca introduci votul cenzitar pentru o peri­oada de 6 luni, iar populatia va fi multumita". Se pare ca acestia nu s-au gandit ca va fi foarte greu sa multumesti persoanele carora nu le-ai permis sa voteze, intr-un moment ce ar putea fi decisiv pentru viitorul lor. Alegerile prezentului Guvern nu reprezinta un exemplu de institutii libere. A fost realizata o lista cu posibilii comisari, aceasta fiind de doua ori mai mare decat numarul de locuri necesare. Doar membrii de sindicat au avut dreptul sa voteze si acestia nu au avut voie sa propuna alte nume; tot ce au putut sa faca a fost sa aleaga de pe aceasta lista ce le-a fost impusa. Avand in vedere actuala componenta a Guvernului, unii s-ar putea intreba cine au fost ghinionistii care nu au fost alesi.

Bolsevismul - un vis urat

In orice caz, astazi, in Ungaria exista o singura clasa multumita, una foarte mica; comisarii sunt cei mai multumiti. Ei sunt asemeni unui grup de scolari care sunt lasati nesupravegheati intr-un laborator stiintific, ce se pot juca cu personalul si cu toate instrumentele. Rezultatul este unul care i-ar fi incantat pe Lewis Carrol si Gilbert - un fel de imbinare intre "Alice in tara din oglinda" si un vis urat, si, ca orice vis, acesta va trece.

Churchill: Inarmati Romania impotriva Ungariei bolsevice!

Viitorul premier britanic, Winston Churchill, cerea in martie 1919 ca Romania sa fie sprijinita cat mai rapid pentru a putea face fata amenintarii bolsevice din Ungaria. Intr-o sedinta a Cabinetului de Razboi, desfasurata in Downing Street Nr. 10, pe 24 martie 1919, Churchill, pe atunci ministru de Razboi, se opunea rezervelor ministrului de Finante pentru sprijinirea Romaniei. Churchill argumenta ca pericolul bolsevic este iminent si trebuie indepartat cat mai repede posibil.

Echipament pentru Romania

Cabinetul de Razboi a luat in discutie (a) o nota a Statului Major, ce continea rezumatul raportului intocmit de Generalul Greenly, seful misiunii militare din Romania, referitor la actuala situatie militara si economica din acea tara, raport ce insista asupra faptului ca, pentru a oferi Romaniei posibilitatea de a-si apara granitele si de a se proteja impotriva bolsevismului intern, trebuie sa o sprijinim prin crearea unei mici forte active foarte bine pregatite, ce ar sustine trupele, mai mult sau mai putin mobile, desfasurate de-a lungul frontierei, precum si sprijinirea cu echipamente si alimente a trupelor existente, astfel incat acestea sa devina competitive si eficiente; pentru eficientizarea recomandarilor de mai sus, s-a mai propus (i) Guvernul Maies­tatii Sale ar trebui sa acorde Guvernului roman un credit de pana la jumatate de milion de lire sterline, pentru achizitionarea materialelor necesare construirii de cai ferate; (ii) acest credit ar trebui utilizat si pentru achizitionarea unor echipamente militare de baza, a proviziilor necesare si a unor animale; (iii) punerea la dispozitia misiuniii militare britanice a unor vase cu care sa poata fi transportate aceste mate­riale si provizii catre Romania; si (b) o nota a secretarului de stat pentru Afaceri Externe ce contine o copie a intregului raport al Generalului Greenly, precum si recomandarea Lordului Curzon, care considera ca Guvernul Maiestatii Sale ar trebui sa-i ofere Romaniei cat mai curand o dovada a faptului ca imensele sacrificii pe care le-a facut pentru cauza Aliatilor nu au fost uitate, sa intensifice eforturile privind echiparea armatei romane si sa sustina constructia de cai ferate; mai mult, acestea solicita Cabinetului de Razboi sa aprobe recomandarile cuprinse in raportul Gene­ralului Greenly. (...).

Reticente

Ministrul de finante a spus ca dincolo de chestiunile politice, el considera ca ar fi imposibila livrarea de echipament militar catre Romania in cantitati suficiente fara o reducere a asistentei acordate populatiei civile. Acesta nu a inteles de ce i se cere Guvernului Maiestatii Sale sa acorde mate­rialele si banii prevazuti in raport, avand in vedere faptul ca Guvernul Romaniei dis­pune de importante resurse in propria tara. In orice caz, acesta considera ca in eventuali­tatea in care se va hotari ca Romania sa fie sprijinita, Aliatii ar trebui sa contribuie si ei la acest ajutor in mod egal. (...) Secretarul de stat pentru Afaceri Externe a declarat ca este convins de faptul ca, Cabinetul va aproba recomandarile cuprinse in raportul Generalului Greenly. La ora actuala, peri­colul din Romania este mai mare decat in orice alta zona. Situatia interna din aceasta tara este instabila si Romania a ramas singurul nostru avanpost in Europa de Est.

Secretarul de stat pentru Razboi

(W. Churchill) a subscris ideii ca nu mai e timp de pierdut si a insistat asupra faptului ca, Cabinetul trebuie sa ia o decizie cat mai curand. Daca nu se iau o serie de pasi rapizi pentru a sprijini Romania, aliatul nostru va deveni o victima a bolsevismului si va fi pierdut. Si el a sustinut nota Statului Major. In cazul in care Cabinetul de Razboi este de parere ca noi nu avem nici o responsabili­tate in aceasta chestiune, foarte bine: nu el trebuie sa ne dicteze politica, dar el nu poate impartasi aceasta viziune. In opinia sa, situatia este de extrema importanta. Pe litoralul Marii Negre, francezii au fost nevoiti sa se retraga de la Kherson si Nicolaev; in curand Odessa va deveni prima linie; arma­tele bolsevice se afla aproape de frontiera romana; Ungaria, pe care o consideram infranta, potrivit ultimelor rapoarte, se pare ca a adoptat inca odata o atitudine ostila fata de Aliati, intr-o forma bolsevica; iar daca Romania nu va fi ajutata si incurajata, e foarte probabil ca ea sa fie asaltata de Ungaria si Ucraina, atat cu armata cat si cu o propaganda puternica. Acesta a cazut de acord cu ministrul de Finante, ca problema Romaniei nu poate fi tratata diferit fata de alte chestiuni complexe cu care ne confrun­tam noi si Aliatii. Trebuie gasita o solutie acum, avand in vedere ca delegatii Aliatilor si cei ai Statelor Unite s-au adunat la Paris. Totusi, acestia au stat acolo cateva saptamani. Intre timp, amenintarea bolsevica a devenit din ce in ce mai acuta. Dl. Churchill a continuat, spunand ca nu exita dificultati in furnizarea acestei cantitati relativ mici de echipament pe care expertii militari ne-au sfatuit sa o oferim Romaniei. O cantitate considerabila de echipamente militar au fost expediate catre Generalul Denikin, dar avand faptul ca misiunea Generalului Denikin nu mai este atat de importanta, el a sugerat ca o parte din aceste echipamente sa fie puse la dispozitia Guvernului roman. In concluzie, acesta a insistat ca aceasta cantitate mica de echipamente sa fie expediata catre Romani, iar daca se va actiona rapid, acest lucru ar putea incuraja Romania sa continue, pentru ca daca o neglijam, ea va cadea si va vom pierde o intreaga natiune. Desi nu sunt decisive, aceste mici ajutoare ar putea fi trimise imediat, fara un efort finaciar prea mare. El considera ca este de datoria lui sa prezinte aceste lucruri Cabinetului intr-o perspectiva cat mai favorabila, iar in cazul in care se va decide sa nu se actioneze, doreste ca in minuta sedintei sa fie notat faptul ca el nu este de acord cu aceasta decizie".

Traducere de Ioan TUDOR 
Sursa: Ziua, 1 Aug. 2009

Iatã cã minunea s-a sãvîrsit: opozitia unitã a învins! Acum vom avea parlamentul „nostru", guvernul „nostru" si un presedinte al „întregului popor"! De acum încolo vor începe sã curgã rîuri de lapte printre maluri de miere... Cîte numai nu ni s-au promis de cãtre partidele care, însfîrsit, nu mai sunt în opozitie, ci la putere! Un lucru, însã, n-am auzit cu desãvîrsire de la distinsii nostri liberali si democrati: despre necesitatea stringentã si imperioasã a lichidãrii consecintelor Pactului Hitler-Stalin si revenirii la trupul Patriei-mamã România! Din contra: absolut toate aceste partide au insistat în campania electoralã cã ele vor consolida statalitatea R.Moldova si cã nici nu se pune problema unirii cu un „alt stat"... Sub acest aspect opozitia de ieri, aflatã azi la putere, nu se deosebeste cu nimic de pcrm: si unii si altii îsi propun acelasi lucru: perpetuarea consecintelor pactului diavolului, astfel, toti acestia pot fi pusi în aceeasi oalã: ca separatisti si urmasi ai lui Hitler si Stalin... Marea minciunã si pãcãlealã promovatã cu insistentã de partidele liberale si democratice a fost si rãmîne povestea despre aderarea R.Moldova la Uniunea Europeanã... Am spus-o de nenumãrate ori: RM n-are nici o sansã sã se integreze de una singurã, ca stat independent, într-un viitor previzibil în UE! Iatã si cîteva argumente!
Pentru a putea aspira la integrarea în Uniunea Europeanã, R.Moldova trebuie mai întîi sã adere la NATO! Nici in stat, fost comunist, n-a aderat la UE fãrã sã se fi integrat initial în NATO! Apartenenta la NATO este o preconditie pentru a putea accede în structurile europene! Si acum sã ne întrebãm cu totii: cîti dintre actualii parlamentari ar vota, eventual, pentru aderarea R.Moldova la NATO? Tare mã tem cã numãrul acestora nu atinge nici 30 de persoane... Iar pentru a putea pune problema aderãrii la NATO, parlamentul trebuie sã modifice mai întîi Constitutia (art. 11), care stipuleazã cã R.Moldova este un stat neutru... Iar pentru aceasta este nevoie de 67 de voturi! Deci, din start putem concluziona cã R.Moldova n-are nici o sansã sã adere la NATO! În al doilea rînd, cum ar putea un stat care are trupe de ocupatie strãine pe teritoriul sãu si care nu-si controleazã o bunã parte din teritoriul si frontierele sale sã adere la NATO? Asa ceva este exclus! NATO niciodatã n-a încorporat zone-focare de instabilitate si insecuritate! Pe de altã parte, îsi va retrage Rusia trupele de ocupatie si armamentul de pe teritoriul R.Moldova? Eu, unul, nu cred! Nu s-a schimbat nimic nici dupã implicarea SUA si a UE în calitate de observatori în solutionarea diferendului transnistrean si nu cred cã se va schimba ceva nici în anii urmãtori, cunoscãnd apucãturile multiseculare ale Rusiei... Nici mãcar modificarea formatului de negocieri în problema transnistreanã, adicã schimbarea statutului SUA si a UE din observatori în membri cu drepturi depline, nu este posibilã, deoarece pentru aceasta este nevoie de consimtãmîntul Rusiei, iar aceasta nici odatã nu va accepta acest lucru! Sirul argumentelor poate continua, dar am sã mã opresc aici, întrucît si cele expuse mai sus sunt prea suficiente pentru a ne convinge cã R.Moldova n-are nici o sansã sa adere la NATO! Iar despre integrarea R.Moldova la UE nici nu meritã sã vorbim si am sã mã limitez doar în a afirma cã pentru a putea adera la UE (asta -dacã printr-un miracol R.Moldova va deveni membrã a NATO...) R.Moldova trebuie sã parcurgã acelas traseu ca oricare alt stat aspirant la aderare: sã îndeplineascã conditiile celor 31 de capitole ala AQUIS-ului comunitar, 70% dintre care sunt cu caracter economic, pentru rezolvarea cãrora este nevoie de zeci de miliarde de EURO, bani pe care R.Moldova nu-i are si nu-i va avea vre-o datã cu toate infuziile din exterior! Din contra, datoriile extene ale R.Moldova, care la ora actualã depãsesc 4.1 mld USD, echivalentul a douã bugete de stat; deficitul balantei comerciale, care depãseste 3.2 mld USD; deficitul bugetar, care depãseste 28% din PIB (peste 80% din bugetul de stat) vor continua sã creascã... Astfel, putem concluziona fãrã drept de tãgadã: R.Moldova n-are nici o sansã sã se integreze într-un viitor previzibil în UE! Iar situatia social-economicã se va agrava si în continuare! Din simplul motiv cã R.Moldova n-are bazã economicã, nu dispune de resurse energetice si zãcãminte naturale proprii, toate acestea fiind importate din exterior, iar pentru achitarea contravalorii acestora nu este suficient nici întreg bugetul de stat! Pînã acum fostele guverne au mai stins din datorii, înstrãinînd în favoarea Rusiei, principalul creditor al R.Moldova, cea mai mare parte din patrimoniului ei, în prezent nemairãmînînd mare lucru de privatizat si înstrãinat... De unde vor lua noii guvernanti bani ca sã ridice salariile, pensiile si bursele studentesti mãcar la nivelul celor din România la preturi comparabile? De unde vor lua acestia bani ca sã deschidã sute de mii de locuri de muncã, atractive si bine plãtite, care ar opri exodul populatiei si i-ar determina pe cei plecati la muncã în strãinãtate sã se întoarcã acasã, cînd este cunoscut faptul cã numai pentru a deschide un loc de muncã sunt necesari nu mai putin de 20.000 de EURO? De la investitorii strãini? Acestia n-au nici un motiv sã se înghesuie în zone lipsite de stabilitate si securitate... De ce partidele liberale si democratice n-au curajul sã recunoascã cã aceastã anomalie istoricã - R.Moldova, este un stat esuat, insolvabil si falimentar la toate capitolele? Cã atunci ar ajunge si ele la concluzia cã solutia nu poate fi decît una singurã: revenirea grabnicã la trupul Patriei-mamã România! Numai redevenind parte integrantã a Statului Unitar Român vom putea stãvili exodul populatiei si ne vom conserva fiinta nationalã în aceste teritorii, ne vom integra în structurile europene si euroatlantice si vom scãpa de trupele de ocupatie rusesti. Dupã (Re)Unire, în doar cîteva luni, toti cetãtenii R.Moldova vor deveni cetãteni ai României si, implicit, ai Uniunii Europene, dar cu teritorii cu tot, si nu în afara lor, asa cum îsi doresc partidele noastre liberale si democratice... În doar cîteva luni dupã revenirea la trupul Tãrii vor fi egalate salariile, pensiile si bursele cu cele similare din România, iar Uniunea Europeanã va veni în aceste teritorii, devenite parte componentã a ei, cu investitii masive în toate domeniile, va deschide sute de mii de locuri de muncã bine plãtite de care avem atîta nevoie! În caz contrar, existenta si în continuare a R.Moldova ca stat independent, va duce, inevitabil, la stingerea fiintei nationale românesti în teritoriile românesti înstrãinate de la est de Prut!
Vor fi în stare partidele noastre liberale si democratice sã îmbrãtiseze si ele optiunea unionistã ca unicã solutie de iesire din infern? Vor întelege ele vre-o datã cã Tara noastrã se numeste România în frontierele ei firesti de pînã la invazia sovietica din 28 iunie 1940? Vor înceta acestea vre-o datã sã-i zicã R.Moldova, acestei pãrti din teritoriul national românesc, rupte în mod miselesc de la trupul României, tarã? Vor întelege acestea vre-o datã cã notiunea de „national" nu se terminã la Prut?
Tare mi-as dori ca partidele noastre liberale si democratice sã pãseascã pe o treaptã superioarã: sã devinã si patriotice, adicã, unioniste! Cãci, a fi patriot în R.Moldova înseamnã a fi UNIONIST! Si punctum!Problema (Re)Unificãrii Tãrii trebuie pusã chiar de la început, peste numai 6 luni de la preluarea puterii de cãtre fortele democratice, timp în care noua putere, sper, va instaura cu adevãrat un regim democratic, în care sã domneascã legea, va transforma posturile de televiziune si radio în institutii cu adevãrat publice, va realiza reforma justisiei si o va curãta de procurori si judecãtori corupti si incompetenti si care au încãlcat legea, executînd comenzile politice ale comunistilor, va face curãtenie generalã în politie si SIS si-i va aduce pe banca acuzatilor pe cei care au maltratat, batjocorit si ucis tineri nevinovati, vor fi expropriate averile clanului Voronin si ai altor hoti si escroci care si-au fãcut averi ilicite pe spatele cetãtenilor si vor fi adusi în fata justitiei, si, însfîrsit, dupã ce partidul comunist va fi scos în afara legii! În toatã aceastã perioadã toate mijloacele mass-media, partidele democratice, ONG-urile si întreaga elitã a societãtii au obligatia sã desfãsoare o activitate amplã de educare patrioticã si de constientizare a populatiei de necesitatea imperioasã a (Re)Unirii cu Patria-mamã România, astfel, ca la un eventual referendum în aceastã problemã, asa cum stipuleaza actuala constitutie (asta -în cazul mai mult ca sigur cã modificarea constitutiei, tinînd cont de componenta parlamentului, nu va fi posibilã), populatia sã fie pregãtitã! Mai urmeazã ca actuala putere sã asigure toate conditiile ca cetãtenii R.Moldova, aflati la muncã sau studii peste hotarele republicii, sã poatã participa la un astfel de referendum!
Asa sã vã lumineze si sã vã ajute Dumnezeu!

Ilie Bratu, 30 iulie 2009