Archives for: 2007

12/29/07

APARITIE EDITORIALÃ: «AUTOGRAFE» DE ERNEST MAFTEI

Permalink 03:03:15 am, Categories: Miscarea Legionarã  

Editura Sanziana anunta aparitia plachetei de versuri „Autografe” semnata de regretatul actor Ernest Maftei
Prezenta placheta de versuri ale popularului actor Ernest Maftei, intitulata „Autografe”, reuneste intre copertile sale poeziile publicate, sub acelasi titlu, in 1994, intr-o editie cu tiraj relativ redus. De asemenea, sunt reproduse cateva postume, la care Badia – cum îi spuneau apropiatii si admiatorii – tinea mult sa fie cuprinse intr-o a doua editie, precum si o biografie.
Manunchiul de versuri cuprinse intre copertile acestei „plachii” (cum îi plãcea autorului sã-i spunã) reprezinta o latura mai putin cunoscuta a talentului lui Ernest Maftei.
Putini stiu ca debutul sau literar se pierde mult in urmã, in timpul cand era elev al Scolii Normale din Bacau. Aici va publica primele poezii in revista „Liliacul”, editata impreuna cu cativa colegi.
Din versurile Badiei razbate viforul tineresc si rebel ce i-a dominat mereu faptura, dar in acelasi timp, intelepciunea intemeiatã pe o anumita ordine a spiritului indeamna la reflectie.
Aceasta carte se vrea un modest buchet de recunostintã pe mormantul dragului nostru Badia.
EDITURA SANZIANA
Florin Dobrescu
80 pag., 7 lei
Puteti comanda acum la buciumul@yahoo.com, 0752.296.242

Ernest Maftei s-a nascut la 6 martie 1920, in comuna Prajesti (Bacau). Urmeazã Scoala Normala din Bacãu, aici manifestandu-se primele licariri ale talentului sau nativ. Tot aici, intrã în «Frãtia de Cruce» (FDC), organizatie de elevi a Miscãrii Legionare, devinind curand chiar seful judetean al acestei organizatii.
Apartenenta sa politica o va plati cu ani de detentie, atat in timpul dictaturii regelui Carol II – fiind detinut cateva luni in lagarul de la Vaslui-, dictaturii antonesciene, dar si sub totalitarismul comunist – cunoscand penitenciarele Vacaresti, Jilava, Aiud, Galati etc..
In ciuda persecutiilor si detentiei, urmeaza – cu intreruperi - Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica din Iasi (1941-1945), in 1942 fiind angajat de Victor Ion Popa la filiala din Iasi a Teatrului „Muc si lumina”.
Dupa razboi este somer si haituit de autoritatile comuniste. Joaca totusi la Teatrul Poporului din Bucuresti, dar sub numele fals de Erman Valahu, neputand sa-si ridice, in 1947, titlul «Meritul Cultural», pentru a nu se deconspira. In 1952 il gasim la Teatrul de de Comedie din Bucuresti si la Teatrul Giulesti.
1949 reprezinta debutul in cinematografie, unde va face o cariera de exceptie, jucand in peste 200 de pelicule, unele din ele adevarate capodopere ale filmului roamanesc. Devine unul din cei mai populari actori, intemeind, in anii 1980, alaturi de Colea Rautu, Uniunea Cineastilor din Romania.
Fiind un anticomunist fervent, iubitor al Libertatii si Neamului Romanesc, participa in noaptea de 21-22 decembrie 1989 la marea manifestatie din Piata Universitatii. Tot aici il vom regasi in aprilie-iunie 1990, ca sprijinitor si animator al manifestatiei-maraton prin care tineretul anticomunist se opunea continuitatii structurilor comuniste care confiscasera Revolutia. In ziua de 14 iunie 1990, a fost ridicat de acasa de cinci indivizi deghizati în mineri, batut si aruncat pe taluzul Dambovitei, unde a zacut inconstient sapte ore, fiind salvat de un cetatea care l-a dus la spitalul de urgenta.
Dupa 1989 a activat pentru Libertate, Dreptate si Credinta stramoseasca, precum si pentru instaurarea Statului de Drept in societatea romaneasca, in diferite organizatii civice si politice. Din 1997 devine membru al Partidului «Pentru Patrie», alaturandu-se luptei vechilor sai camarazi de credinta si suferinta.

12/26/07

PROF. CONSTANTIN EM. BUCESCU NE-A PÃRÃSIT...

Permalink 05:39:42 am, Categories: Miscarea Legionarã  

A plecat dintre noi, in mod fulgerator, profesorul Constantin Em. Bucescu, om de o vasta cultura, spirit erudit, ostas credincios al idealului nostru.
Slujba de inmormantare va avea loc maine, miercuri, 26 Decembrie 2007, ora 14,30, la biserica Sf. Maria (in spatele Cimitirului Sf. Vineri de pe Calea Grivitei).
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

In imagine: unul din ultimile discursuri ale prof. Bucescu la Manastirea Sambata de Sus, 23 Iulie 2007

12/20/07

“Revolutia legionarã” vãzutã de Mircea Eliade

Permalink 06:01:14 pm, Categories: Miscarea Legionarã  

O miscare izvorâtã si alimentatã de spiritualitatea crestinã, o revolutie spiritualã care lupta, în primul rând, împotriva pãcatului si nevredniciei, nu este o miscare politicã. Ea este o revolutie crestinã. Cuvântul Mântuitorului a fost înteles si trãit în felurite chipuri, de cãtre toate neamurile crestine, de-a lungul istoriei. Dar niciodatã un neam întreg n-a trãit o revolutie crestina cu toatã fiinta sa; niciodatã cuvântul Mântuitorului n-a fost înteles ca o revolutie a fortelor sufletesti împotriva pãcatelor slãbiciunii cãrnii; niciodatã un neam întreg nu si-a ales ca ideal de viatã cãlugaria si ca mireasã - moartea. Astãzi, lumea întreagã stã sub semnul revolutiei. Dar, în timp ce alte popoare trãiesc aceastã revolutie în numele luptei de clasã si al primatului economic (comunismul) sau al Statului (fascismul), ori al rasei (hitlerismul) - Miscarea Legionarã s-a nãscut sub semnul Arhanghelului Mihail si va birui prin harul dumnezeiesc.
De aceea, în timp ce toate revolutiile contemporane sunt politice, revolutia legionarã este spirituala si crestinã. În timp ce toate revolutiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de cãtre o clasã socialã sau de cãtre un om - revolutia legionarã are drept tintã supremã mântuirea neamului, împãcarea neamului românesc cu Dumnezeu, cum a spus Cãpitanul. De aceea, sensul Miscãrii Legionare se deosebeste de tot ce s-a fãcut pânã astãzi în istorie si biruinta legionarã va aduce dupã sine nu numai restaurarea virtutilor neamului nostru, o Românie vrednicã, demnã si puternicã - ci va crea un om nou, corespunzãtor unui nou tip de viatã europeanã. Omul nou nu s-a nãscut niciodatã dintr-o miscare politicã - ci întotdeauna dintr-o revolutie spiritualã, dintr-o vastã prefacere lãuntricã. Asa s-a nãscut omul nou al Crestinismului, al Renasterii etc. - dintr-un desãvârsit primat al spiritului împotriva temporalului, dintr-o biruintã a duhului împotriva cãrnii. Omul nou se naste printr-o adevãratã trãire si fructificare a libertãtii.

Mircea Eliade
Ziarul “Buna Vestire”, Anul I, Nr. 244, 17 Decembrie 1937

12/19/07

SFINTELE SÃRBÃTORI - CÂNTECE SI COLINDE DE CRÃCIUN

12/18/07

COLINDÃ de George Chlopina

Permalink 06:06:09 am, Categories: Colindele Crãciunului  

S'au proptit tus-trei, mãi frate,
sub un geam cam cât o palmã;
(cearcã unul o sudalmã
râd cei doi pe înfundate).

Trei lumini s'aprind, mãi nene,
si colinda cea mãiastrã
o 'nfiripã sub fereastrã
trei voinici cu glas alene.

...Colo'n staul Preacurata
alãpteazã fãt-frumos;
pân' s'ajunga la Hristos,
cale lungã treierat-a
crai din tara cea de jos...

Bani de-argint si mãr domnesc
scoate-afarã-acum mãtusa
si voinicii-i multumesc.

S'a sfârsit: se'nchide usa
si lin scârtâie zãvorul:
...Adineaori colo'n staul
s'a nãscut Mântuitorul...

George Chlopina
Revista ICONAR, Anul II, Nr. 4, 1936

ROMÂNESTE ASA A FOST de George Cosbuc

Permalink 06:00:18 am, Categories: Spiritualitate  

12/17/07

SÃRBÃTORILE SFÂNTULUI CRÃCIUN - MAGII de Nichifor Crainic

Permalink 05:52:10 am, Categories: Poezii de Crãciun  

V'ati fãurit un vis de-acele
Ce-au fost aievea'n Cannan,
Strãvechi tãlmãcitori de stele
Sub cerul din Iran.

Întinderea scânteietoare
Pãlea'n adâncuri ca un fum,
Când cãlãuza de vâlvoare
V'a luminat a drum.

Si-a fost cã zile dupã zile
Pe crestet steaua vã lucea.
În pas molatic de cãmile
Cãlãtoreati cu ea.

Psreau picati pe cer curmalii
Umbrind roare de fântâni;
În golul mort urlau sacalii,
Dar voi, trei magi bãtrâni,

Sporind din semnul peste fire
Tãria cugetului slab,
Treceati paraginile-asire
Si haosul arab.

Treceati cu ochii'n steaua care,
Cu vrãji în minunatu-I chip,
Târa trei umbre legendare
Pe drumuri de nisip!

O, magi, pe curgerea de veacuri,
Tremurãtorul strop de foc
Ni-aratã cãi fãrã conacuri
Spre tainicul noroc.

Si de-am crezut într'o minune,
Dureri -potop nenumãrat-
Legenda voastrã nu le spune,
Dar noi le-am îndurat.

Si, peste mãguri de ruine,
Acelasi crez vizionar
Animã marile destine
De-acelasi strop de jar.

Pe frunti cu magica lucoare,
Strãbatem neguri si vâltori,
Spre zarea vesnic schimbãtoare
Statornici cãlãtori.

Treptat se face cânt obida,
Iar îndoielile-temei:
Ne'mbracã steaua cu hlamida
Cerescului polei.

Si'n fulgerarea-I diafanã,
Prin vremi, o, magi, vã strãvedem -
Cutezãtoare caravanã
Sosind la Betleem.

Nichifor Crainic

11/27/07

AGONIA BUCOVINEI de Theodor Codreanu

Permalink 07:57:39 am, Categories: Tara de Sus  

Cum numele lui Ion Beldeanu ca poet şi prozator nu mai are nevoie de nici o recomandare, voi preciza că scriitorul este deopotrivă şi un publicist remarcabil, cea mai importantă operă a sa din această postură find seria de trei volume închinate Bucovinei. Cel din urmă a apărut anul acesta la Editura Muşatinii din Suceava, sub titlul Bucovina care ne doare. De precizat că nu pe toţi românii îi “dor Bucovina”, fiindcă durerea de Bucovina ni se trage de la Eminescu. Şi cum nici de Eminescu nu ne prea ne “doare” astăzi, de ce ne-ar durea durerile lui? Ne-au vindecat comuniştii de asemenea dureri, iar politicienii noştri postdecembrişti le-au preluat moştenirea încântaţi că au mai puţine dureri pe cap, mulţumindu-le cu asupra de măsură, ba sporind-o cu tratate internaţionale în regulă. Cum nici comuniştii nu merseseră până la cedări cu acte în regulă, liderii “anticomunişti” doar cu vorba s-au gândit că nu pot intra în Europa dacă nu vând vecinilor teritoriile lor istorice, ţinute cu mari jertfe de înaintaşi, de la Ştefan cel Mare până la tragicul mareşal Ion Antonescu, declarat odios şi “fascist” din atare pricină. Desigur, mă gândesc la Tratatul cu Ucraina, menit să răpească orice speranţă românilor supravieţuitori din teritoriile noastre străbune, tratat despre care Paul Goma spunea că e cea mai odioasă vânzare de ţară de către nişte “nemernici” care nici măcar n-au avut circumstanţe atenuante, ca “scuza că lucrează pentru KGB” (cf. Paul Goma, Gaura… din istorie, în “Convorbiri literare”, nr. 6/1998, p. 43). Ei, dar parcă de Paul Goma mai au nevoie “disidenţii” care s-au cocoţat în vârful piramidei postdecembriste?! Nici gând şi nu e de mirare că i-au refuzat lui Goma redarea cetăţeniei româneşti, ba fac presiuni, prin delatori ca Mihai Dinu Gheorghiu, ca Paul Goma să fie expulzat şi din Franţa!

Read more! »

Semnal de alarmã: Agonia Bucovinei de Theodor Codreanu

Permalink 04:31:24 am, Categories: STIRI DIN BUCOVINA  

Cum numele lui Ion Beldeanu ca poet şi prozator nu mai are nevoie de nici o recomandare, voi preciza că scriitorul este deopotrivă şi un publicist remarcabil, cea mai importantă operă a sa din această postură find seria de trei volume închinate Bucovinei. Cel din urmă a apărut anul acesta la Editura Muşatinii din Suceava, sub titlul Bucovina care ne doare. De precizat că nu pe toţi românii îi “dor Bucovina”, fiindcă durerea de Bucovina ni se trage de la Eminescu. Şi cum nici de Eminescu nu ne prea ne “doare” astăzi, de ce ne-ar durea durerile lui? Ne-au vindecat comuniştii de asemenea dureri, iar politicienii noştri postdecembrişti le-au preluat moştenirea încântaţi că au mai puţine dureri pe cap, mulţumindu-le cu asupra de măsură, ba sporind-o cu tratate internaţionale în regulă. Cum nici comuniştii nu merseseră până la cedări cu acte în regulă, liderii “anticomunişti” doar cu vorba s-au gândit că nu pot intra în Europa dacă nu vând vecinilor teritoriile lor istorice, ţinute cu mari jertfe de înaintaşi, de la Ştefan cel Mare până la tragicul mareşal Ion Antonescu, declarat odios şi “fascist” din atare pricină. Desigur, mă gândesc la Tratatul cu Ucraina, menit să răpească orice speranţă românilor supravieţuitori din teritoriile noastre străbune, tratat despre care Paul Goma spunea că e cea mai odioasă vânzare de ţară de către nişte “nemernici” care nici măcar n-au avut circumstanţe atenuante, ca “scuza că lucrează pentru KGB” (cf. Paul Goma, Gaura… din istorie, în “Convorbiri literare”, nr. 6/1998, p. 43). Ei, dar parcă de Paul Goma mai au nevoie “disidenţii” care s-au cocoţat în vârful piramidei postdecembriste?! Nici gând şi nu e de mirare că i-au refuzat lui Goma redarea cetăţeniei româneşti, ba fac presiuni, prin delatori ca Mihai Dinu Gheorghiu, ca Paul Goma să fie expulzat şi din Franţa!

Aşadar, să nu ne mire nici faptul că statul roman, prin instituţiile sale, nu i-au luat apărarea lui Ion Beldeanu, când, în urma publicării celui de al doilea volum din Bucovina care ne doare, în 2001, autorul a fost declarat persona non grata de către autorităţile de la Kiev, cu interdicţia de a mai păşi în teritoriile strămoşilor săi timp de 5 ani! Altminteri, ca şi Paul Goma, el scria despre faimosul “tratat” că “guvernanţii momentului şi chiriaşul infatuat de la Cotroceni n-au făcut decât să adâncească şi mai mult ruptura ce sângerează Bucovina, acceptând cu voioşie şi iresponsabilitate un Tratat umilitor cu Ucraina” (p. 10). Mai pot asemenea guvernanţi să-şi apere cetăţenii de agresivitatea vecinilor care simulează “prietenia” prin tratate de “bună vecinătate”, dar care, în realitate, se comportă ca nişte barbari asiatici? În acest al treilea volum, Ion Beldeanu oferă toate datele privind dramatica lui ofensare de către serviciile secrete de la Cernăuţi şi Kiev, sub scuzele şi bâlbâielile diplomatice de la Bucureşti. Şi asta cu atât mai mult, cu cât în articolele sale nu aducea nici un soi de primejduire sau de blasfemie statului ucrainean, autorul militând, pur şi simplu, pentru respectarea drepturilor elementare ale “minorităţii” româneşti, conform Tratatului în vigoare. El aducea argumentul că “Cernăuţii au reprezentat un model de convieţuire multinaţională, la care se face mereu trimitere şi pe care se pedalează la reuniunile oficiale, deşi un astfel de model nostalgic refuză a-şi mai găsi corespondentul în realităţile Ucrainei de azi”. (p. 11).

Lipsa de “corespondenţă” dintre vorbe şi fapte se-ntinde ca o primejdie de moarte peste românii din Ucraina, căci vecinii noştri sunt departe de toleranţa din democraţiile autentice. Solicitările minimale ale Congresului al doilea al intelectualităţii româneşti din nordul Bucovinei (28 mai 2000) au rămas literă moartă, în cea mai mare parte: garantarea reprezentării în Rada Supremă a minorităţilor naţionale, înfiinţarea la Cernăuţi a Universităţii multinaţionale, Institutul Cultural Român, subvenţionarea publicaţiilor româneşti, garantarea învăţământului elementar şi gimnazial în limba română. Promisiunea ca la 15 ianuarie 2000, de exemplu, să se poată inaugura monumentul Eminescu a rămas neonorată. Împotriva proiectului au fost incitaţi ucarinenii din regiune, întrucât “Mâhailo Eminovici” ar fi fost un duşman înrăit al Ucrainei (p. 22). Şi spre a nu se crede că doar ucrainenii văd cât de primejdios este Eminescu, serviciile secrete au incitat şi minoritatea evreiască, aceasta descoperind brusc că locul unde trebuia ridicată statuia poetului a fost “scuarul din faţa fostului Templu izraelit din Cernăuţi”, încât acolo “nu poate fi înălţat decât un monument închinat suferinţei poporului evreu” (p. 23).

Oficialităţile ucrainene duc o luptă făţişă, continuând cu sârg politica din regimul bolşevic, de ştergere a tuturor urmelor româneşti din Ucraina. Falsificarea grosolană a istoriei se vede nu numai din manualele de istorie, dar şi din sărbătorile organizate cu diverse prilejuri. De exemplu, în 2002, s-a aniversat “înfiinţarea Hotinului”, la care a fost invitat însuşi preşedintele Leonid Kucima. Renumita cetate a voievozilor moldoveni a devenit, cu acest prilej, cetate slavă care ar fi fost întemeiată cu o mie de ani în urmă de către ucraineni, când, în realitate, prima atestare documentară a cetăţii e din 1310. (p. 47). Să mai spun că la Universitatea din Cernăuţi falsificarea istoriei Bucovinei e la ea acasă. În 2001, Catedra de etnologie, istorie antică şi istorie medie a găzduit o conferinţă internaţională asupra Europei medievale din perspectivă actuală. Decanul facultăţii a susţinut, cu acest prilej, în comunicarea lui, că Ucraina e un stat străvechi, care a înglobat, în Evul Mediu, părţi din Transilvania, Basarabia şi Moldova, sub jurisdicţia cnezatului Haliciului, întinzându-se până la Galaţi, unde ar zăcea osemintele marelui ataman Mazepa. Dar România imperialistă ar fi avut de câştigat în 1918, când Ucraina a făcut nişte “cedări”, pierzând “definitiv”, după 1944, ceea ce i se cuvenea! Ba, a mai pierdut şi teritoriile cu populaţie ucraineană din zona Sucevei, o fâşie lungă de 50 de km şi lată de 30, care începe de la Porubnoe spre Siret – Negostina – Măriţeia etc., şi o altă fâşie pe aliniamentul Lucina, Brodina, Izvoarele Sucevei! Asemenea, Transnistria. La Kiev, există convingerea că în cazul când Basarabia se va reuni cu România, Transnistria va trece la Ucraina. (p. 58-59). “Cu alte cuvinte – atrage atenţia Ion Beldeanu –, ucrainenii nu stau cu braţele încrucişate: sondează trecutul, caută mereu dovezi, fac istorie”. (p. 60). Aşa cum au şi reuşit să facă din Insula Şerpilor teritoriu ucrainean, ba încă unul strategic şi… locuit! Un alt “istoric”, Adrian Şeiciuc, emite teza, neprobată, că Ştefan cel Mare a fost un “ucrainofag” monstrous, căci în campania din 1498 din Polonia, la întoarcere spre Moldova ar fi luat în robie 100 000 de ucraineni, pustiind Galiţia pe o lungime de 400 de km şi o lăţime de 130 km. (p. 82).

Presa românească din Ucraina răzbeşte cu greu, în afara cadrului constituţional care prevede sprijinirea ei de la buget. Singura publicaţie subvenţionată de stat a fost Zorii Bucovinei, supravieţuitoare din vremea bolşevismului, care o utilizase ca armă împotriva identităţii românilor, în politica de asimilare forţată. În 2002, subvenţionarea a fost sistată. Un anume Myhailo Bauer (metec dintr-un tată neamţ şi mamă româncă) a fost desemnat din culise să reprezinte “interesele românilor”, candidând în alegeri din partea populaţiei româneşti împotriva universitarului Ion Popescu, promiţând marea cu sarea şi prostindu-i pe alegători, în câştigarea locului părăsit de acesta datorită intrigilor metecului. Susţinut şi de Zorii Bucovinei, câştigătorul Myhailo Bauer n-a schiţat nici un gest împotriva sistării subvenţionării ziarului, sistare hotărâtă chiar de consilierii fratelui Teofil Bauer, guvernatorul regiunii Cernăuţi. Dimpotrivă, fostul ziar românesc a fost înlocuit cu o nouă publicaţie ucraineană intitulată Svoboda, slova. Estimp, românii sunt “expropiaţi” până şi de propria identitate, căci şi ucrainenii duc aceeaşi politică perfidă a teoriei moldovenismului, împărţindu-i pe bucovineni în români şi moldoveni, ca să nu mai constituie împreună 20% din populaţie, procent care le-ar conferi drepturi sporite. Incredibil, dar în vreme ce locuitorii din Herţa sunt consideraţi români, vecinii lor din raionul Noua Suliţă sunt catalogaţi ca moldoveni. (p. 65). Iar peste toate este cultivată vrajba între “români” şi “moldoveni” sau între diverse grupări ale intelectualităţii româneşti. Pe de altă parte, există publicaţii ucrainene extremiste, precum Ceas, care cultivă un antiromânism furibund. Petro Kobevko, redactorul şef al gazetei, susţine o rubrică permanentă cu genericul “Sub opinca românească”, vrând să dovedească nenorocirea care s-a abătut asupra Bucovinei în vremea integrării ei în România Mare, lăudând, în schimb, privilegiile de care s-ar bucura acum bucovinenii într-o ţară liberă şi “democratică” precum Ucraina. (p. 90-93).

Schimonosirea la faţă a românismului bucovinean este împlântat adânc şi-n învăţământ, în programa şi în manualele de limbă şi literatură română, unde apar adevărate aberaţii. Altminteri, literatura română se studiază ca o anexă la literature universală. Programa este alcătuită de Evdochia Manoil, care se declară “doctor în pedagogie” şi care, bunăoară, la cap. Pasteluri din literature română propune spre studiu, pe lângă două texte semnate de Alecsandri şi de Coşbuc, şi “pastelul” În pădurea Petrişorului, de Sadoveanu! La cap. Fragmente de romane din literature română, sunt propuse Amintiri din copilărie, de Creangă, Un om năcăjit, de Sadoveanu şi Odihna, de Ion Druţă! Proza românească mai este ilustrată şi de textul O noapte furtunoasă, de Caragiale! (p. 73). Drept “comedii” din literature universală apar Gargantua şi Pantagruel, de Rabelais, Romeo şi Julieta, de Shakespeare, Divina comedie, de Dante, Serile de la Dikanka, de Gogol. Autoarea nimereşte doar o comedie a lui Molière, Don Juan! Halal ştiinţă şi halal “doctor în pedagogie”!

Mă opresc aici cu exemplele, admirabil puse în pagină de Ion Beldeanu, într-un stil sobru, incisiv, creionând imaginea unei Bucovine româneşti în agonia dispariţiei, sub privirile impasibile ale elitelor de pe malurile Dâmboviţei.

THEODOR CODREANU

11/26/07

CORNELIU ZELEA CODREANU – COMEMORAT LA TANCABESTI

Permalink 06:10:41 am, Categories: In Memoriam  

Corneliu Zelea Codreanu, Capitanul Miscarii Legionare si cei 13 comandanti legionari asasinati in noaptea de 29-30 de regimul criminalului rege Carol II, au fost comemorati sambata, 24 noiembrie 2007, in Padurea Tancabesti, la troita ridicata chiar pe locul cutremuratorului sacrificiu.
Peste 100 de militanti ai Fundatiei “Prof. George Manu” au omagiat memoria Capitanului, Nicadorilor si Decemvirilor. La eveniment au fost prezenti reprezentanti ai unor cotidiene (Gardianul si Adevarul), dar si reporterii televiziunii N24.
Tineri cu drapele nationale au facut de garda la troita langa care se afla un urias tablou al lui Corneliu Codreanu. Traditionala slujba religioasa a fost oficiata de doi preoti – unul ortodox, Parintele Alexandru Capota (fost detinut politic) si unul Greco-catolic, Parintele Visovan (fiul luptatorului anticommunist Aurel Visovan).
Profesorul Mircea Nicolau, presedintele Fundatiei “George Manu”, care a doua zi urma sa sarbatoreasca implinirea a 93 de ani, a luat cuvantul, evocand jertfa celor 14 capetenii legionare si subliniind semnificatia acesteia in contextul actual, de avansata dizolvare morala la nivelul vietii publice romanesti. D-sa a asigurat ca Miscarea Legionara nu a murit, in ciuda loviturilor primite fara menajamente de la dusmanii sai, timp de peste 60 de ani, declarand reprezentantilor mass-media ca manifestarile de genul celei de fata vor continua sa aiba loc si de aici inainte.
Intreaga asistenta a intonat “Imnul legionarilor cazuti”, salutand jertfa celor comemorati.

Florin Dobrescu

11/23/07

69 de ani de la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu

Permalink 05:53:36 am, Categories: In Memoriam  

Corneliu Zelea Codreanu, va fi comemorat, Sambata 24 noiembrie 2007, orele 10,oo, pe soseaua Bucuresti-Ploiesti, in dreptul padurii Tancabesti, la troita ridicata pe locul unde, in urma cu 69 de ani, fondatorul Miscarii Legionare a fost asasinat impreuna cu alti 13 comandanti legionari.
Ceremonia este organizata de Fundatia „Prof. George Manu”.
Pentru asigurarea transportului, cat si pentru orice alte amanunte legate de organizarea ori mediatizarea evenimentului, va rugam sa ne contactati la tel. 021.424.1550, 0752.296.242, ori pe adresa de e-mal buciumul@yahoo.com.
Pt. conformitate,

Florin Dobrescu

11/15/07

"UN AN LANGA CAPITAN - amintiri sfinte din lumea legionara"

Permalink 04:30:30 am, Categories: Miscarea Legionarã  

Manunchiul de amintiri ale fostului detinut politic ILIE TUDOR, nimeni altul decat tatal artistului national TUDOR GHEORGHE, a aparut in cea de-a 2-a editie, revizuita si adaugita, sub auspiciile EDITURII SANZIANA.
Intr-o prezentare grafica aparte, cartea de fata este o lectie de Istorie, de Istorie vie, traita, evocand prin condeiul iscusit al autorului personalitati si evenimente din trecutul recent al Romaniei dar si ororile petrecute in inchisorile politice comuniste. "Nea Ilie", cum ii spun apropiatii sai, este unul din cei 70 de copii provenind din satele Olteniei, luati de Corneliu Zelea Codreanu si intretinuti de Legiune pentru a deveni elita "Batalionului Comertului Legionar", care urma sa elimine, prin concurenta, predominanta elementelor alogene din economia romaneasca. Personaje precum Corneliu Codreanu, generalul Zizi Cantacuzino, Ion Banea, ing. Clime, poetul Radu Gyr ori parintele Dumitru Staniloaie, sunt zugravite prin prisma unuia care i-a cunoscut personal, marturisind ca acesti oameni au putut exista.
Desigur, Ilie Tudor a platit, asemenea a sute de mii de romani, apartenenta sa la aceasta lume, cu ani grei de temnita. Umilintele, loviturile, chinurile nu l-au facut insa sa-si renege idealurile sau trecutul. Acum, la varsta de 84 de ani, nea Ilie Tudor incheie tulburatoarele sale evocari cu versurile "poetului inchisorilor comuniste", Radu Gyr: "Ne vom intoarce intr-o zi, / Ne vom intoarce neaparat...".
Cu siguranta, prin cartea de fata, autorul, impreuna cu sutele de martiri striviti de cele 3 sisteme totalitare ale veacului trecut, se intorc in societatea romaneasca de azi sub nimbul biruitor al Eternitatii.

EDITURA SANZIANA
Florin Dobrescu

Puteti comanda acum la:
tel. 0752296242, e-mail: buciumul@yahoo.com
Pretul unui exemplar: 15 lei + taxele postale.

10/30/07

Despre Sfintii inchisorilor, cu parintele Amfilohie, monahul Moise Iorgovan, Dan Puric si Razvan Codrescu (Sala Dalles, 2 Nov.)

Permalink 05:44:22 am, Categories: Spiritualitate  

Asociatia “Rost” organizeaza vineri, 2 noiembrie, incepind cu ora 17.00, la Sala Dalles din Bucuresti (Bd. Balcescu nr. 18), conferinta “Sfintii inchisorilor”. In cadrul acesteia va avea loc o dubla lansare de carte: volumul Viata Parintelui Gheorghe Calciu, dupa marturiile sale si ale altora, ingrijit la Sfinta Manastire Diaconesti (Bacau) si aparut, cu o predoslovie de IPS Bartolomeu Valeriu Anania, la Editura Christiana din Bucuresti, si volumul Sfintul inchisorilor. Marturii despre Valeriu Gafencu adunate si adnotate de monahul Moise, aparut, cu un cuvint inainte de IPS Andrei Andreicut, la Editura Reintregirea din Alba Iulia.
Vor vorbi protosinghel Anfilohie Branza (duhovnicul Manastirii Diaconesti), monahul Moise Iorgovan de la Manastirea Oasa (Alba) si actorul Dan Puric. Moderator va fi scriitorul Razvan Codrescu. Intrarea este libera.

AFISUL MANIFESTÃRII

10/28/07

ASPECTE DELA TÂRNOSIREA BIS. SF. TREIME - SF. BRÂNCOVENI (SPIT. "COPIII ALEXANDRESCU", BUC.), DUMINICÃ 28 OCT. 2007

Permalink 05:40:12 am, Categories: Spiritualitate  

10/16/07

PRIN BRATE APRIGE DE MUNCA

Permalink 02:49:19 am, Categories: Miscarea Legionarã  

Camarazii din Cluj Napoca amenajeaza sediul filialei cu bratele lor

La refuzurile constante ale autoritatilor locale, camarazii din organizatia Cluj-Napoca au renuntat sa astepte obtinerea unui sediu din partea autoritatilor, trecand la actiune. Prin munca lor, intr-un spatiu dezafectat, pus la dispozitie de un camarad, ei amenajeaza sediul filialei judetene Cluj. Acesta este exemplul cu care PPP vine in societatea romaneasca, dominata de individualism, spirit interesat si afacerism. Devizei dizolvante "ce castig eu la asta", noi opunem munca, voluntariatul, actiunea pentru promovarea unor idealuri superioare inetereselor individuale.
Nu pentru noi, ci PENTRU PATRIE ! Pentru apararea traditiilor Neamului Romanesc, a familiei crestine, a credintei stramosesti!
Acesta este viitorul Romaniei!

10/13/07

Descoperire senzaţională lângă Teatrul Naţional din Iasi

Permalink 05:13:01 am, Categories: De ordin general  

Asasinaţi de sovietici

Rămăşiţele a trei soldaţi români împuşcaţi în cel de-al doilea război mondial au fost descoperite ieri lângă Teatrul Naţional ● Conform celor spuse de către istorici, ostaşii au fost omorâţi de către armata URSS în luna august 1944, imediat după ce Mareşalul Ion Antonescu, conducător la acea vreme al statului român, a fost arestat, iar România a ieşit din Axă, trecând de partea Aliaţilor

Descoperire de senzaţie lângă Teatrul Naţional: osemintele a trei soldaţi români omorâţi la finalul celui de-al doilea război mondial au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice necesare construirii sălii temporare de teatru. "Am descoperit scheletele a trei soldaţi români, fiecare fiind legat cu o frânghie de sârmă. Este posibil să fie mai multe schelete pentru că cercetările sunt deocamdată la început. Unul dintre acestea era cu faţa în jos, iar celelalte două pe o parte, semn că cine i-a omorât fie era extrem de grăbit, fie nu-i păsa de modul în care sunt îngropaţi", a declarat Bobi Apăvăloaei, arheologul care a descoperit osemintele. Acesta a adăugat că împreună cu osemintele a fost găsit şi întregul echipament al soldaţilor. "Am găsit trei catarame, trei paftale (încheietori - n.r.), două baionete, un briceag, patru cizme, nasturi, gloanţe şi alte elemente, cum ar fi bucăţi ale centurilor de piele", a adăugat Bobi Apăvăloaei. Gheorghe Buzatu, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti ai celui de-al doilea război mondial, crede că cei trei soldaţi au fost omorâţi de către armata URSS în primele zile de după 23 august 1944. "Şufa (cablu de sârmă - n.r.) prezentă în groapa comună sugerează faptul că este vorba de o execuţie sau de o strangulare. Mâinile şi probabil picioarele au fost legate cu sârmă, soldaţii fiind omorâţi după cum am spus. Nu cred că este vorba de jaf, pentru că au fost descoperite şi monede. Ostaşii au fost omorâţi cel mai probabil de către armata URSS - Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, în luna august 1944, imediat după ce Mareşalul Ion Antonescu (conducător la acea vreme al statului român - n.r.), a fost arestat, iar România a ieşit din Axă, trecând de partea Aliaţilor. Sunt printre primele victime ale holocaustului roşu care a avut loc în România", a declarat renumitul istoric Gheorghe Buzatu, prezent aseară la locul descoperirii. Acesta a adăugat că deşi armata română îi considera aliaţi pe soldaţii ruşi încă de pe data de 23 august 1944, cei din urmă au pus în practică acest tratat mult mai târziu, timp în care au fost omorâţi mii de soldaţi români şi germani. "Autorităţile române s-au retras din Iaşi în martie - aprilie 1944. În cea de-a doua jumătate a acelui an a urmat o confruntare între cele două armate. Soldaţii ruşi erau lăudaţi şi chiar premiaţi dacă prindeau astfel de «fascişti români». De multe ori, ruşii erau beţi şi nu erau conştienţi de oroarea unor asemenea fapte. Această descoperire confirmă modul în care s-a efectuat aşa-zisa eliberare a României de sub jugul fascist", a mai declarat Gheorghe Buzatu.

Alte descoperiri

În timpul săpăturilor din incinta parcului Teatrului Naţional au fost descoperite şi urme ale unor pivniţe demantelate, extrem de importante pentru istoria oraşului. "La un metru de la nivelul de călcare de atunci am descoperit nişte pivniţe care erau în piaţa primăriei vechi. Acestea indică un nivel de locuire datând din secolul al XV-lea, lucru extrem de important pentru istoria locului", a afirmat Bobi Apăvăloaei.
Marius PÂRCIU

Ziua de Iasi

10/11/07

FAMILIA LEGIONARULUI de Milu Oltean (ziarul Sibianul)

Permalink 04:48:33 am, Categories: Miscarea Legionarã  

Anticomunisti acerbi, ultranationalisti, acuzati de antisemitism, rebeli si revolutionari, instauratori ai unui stat autoritar, convinsi cã forta rezolvã diferendele politice, legionarii au fost si vânati, si cenzurati, si maltratati, si asasinati. Acum, dupã sapte decenii de la cãderea Statului National Legionar si la aproape douã decenii de la cãderea comunismului, fratele sotiei lui Horia Sima, Comandantul Miscãrii Legionare, poate vorbi deschis despre anii tineretii sale.
O poveste cu valoare istoricã, la care SIBIANUL vã face martori.

Chiriasul Sima

În anii '30, familia Florea trãia greu, din pensia mamei si din banii câstigati de sora mai mare, Elvira. Pentru a usura cheltuielile, au subînchiriat o camerã unui tânãr profesor care preda la liceu limba românã si filozofia, Horia Sima. Vremuri zbuciumate, amintiri. Valer Florea din Medias are 87 de ani si este fratele Elvirei Sima, sotia Comandantului Miscãrii Legionare din anii '40-'41, Horia Sima. Pe atunci, Valer Florea, stabilit acum la la Medias, avea doar 10 ani. "Camera era separatã, s-a mutat cu averea lui: un geamantan cu cãrti, caiete si ziare, un costum bleu-marin care nu avea nevoie de dulap, fiind purtat în permanentã. Averea lui se asorta perfect cu sãrãcia noastrã", povesteste Valer Florea. Acum în vârstã de 87 de ani, bãrbatul nu îsi aminteste cât a stat Sima la Brad, în gazdã la ai lui, pânã a plecat profesor la Caransebes si Lugoj, dar e convins cã o bucãticã din inima sa a rãmas în casa lor. Câtiva ani mai târziu, sora sa mai mare, Elvira - alintatã "Viluca" - avea sã-i devinã sotie.

Logodna si nunta

Florea îsi aminteste cã Sima era la Caransebes, dar coresponda cu Viluca. "Eu aveam 12 ani pe atunci si eram prea mic pentru discutiile din familie pe marginea cãsãtoriei. Un singur lucru mi-a rãmas în minte, povestit de mama: când Horia i-a cerut mâna fetei, mama i-a spus stânjenitã cã n-are zestre. Horia, cu un zâmbet, i-a sãrutat mâna si i-a spus: "Eu v-am cerut numai mâna fetei, nimic altceva", rememoreazã Florea. Nunta a avut loc de Sfânta Mãrie în 1932, dupã care tinerii cãsãtoriti au plecat la Caransebes.

Vacante la Brad

Între anii '33 si '38, tânãrul Valer l-a vãzut pe Horia doar în vacante, când sotii Sima vizitau Bradul. "Între timp ne mutasem într-o locuintã mai mare, care avea curte si grãdinã. Prin 1937 stiu cã mã lua prin curtea casei unde, sub un nuc, erau douã bãncute - si-mi citea din ceea ce scria. Printre alte preocupãri pe care le avea era si învãtarea limbii germane, avea tot felul de hârtiute pentru fiecare cuvânt important. În unele dupã-mese improvizam în curte o masã de ping-pong. Îmi aduc aminte de un drum cu cãruta, noaptea. Horia începuse sã-mi explice asezarea unor astre pe cer. Era prima mea lectie de astronomie", îsi aminteste bãtrânul.

Vremuri tulburi

În 1938, Siguranta, politia de atunci, a început arestãrile, care l-au vizat si pe Horia Sima. Când s-a trezit cu politistii la usã, Sima i-a rugat sã-l astepte pânã ce merge în altã camerã ca sã se schimbe. A fugit pe fereastrã, iar familia nu a mai auzit nimic de el. Era anul în care a fost arestat, închis si împuscat Corneliu Zelea Codreanu.

Valer îsi aminteste cã, dupã câteva luni, la un concurs scolar la Bucuresti, cineva s-a apropiat si i-a soptit la ureche, pe la spate: "Sã spui la D-na Viluca cã Horia e bine". Aceasta a fost prima si ultima veste despre Sima, înainte de 1940.

1939 îl gãseste pe Valer proaspãt boboc la Iasi la Politehnica "Gh. Asachi" si la Universitatea Fizico-Chimice. A apucat sã-l mai vadã pe Sima la Predeal în 1939, cu prilejul reînhumãrii legionarilor ucisi în lagãrul de la Vaslui, dar si la Brad la Crãciunul 1940. "În '39 era împreunã cu generalul Antonescu, îngenunchind în fata sicrielor aduse de la Vaslui. Apoi ne-am întâlnit la Crãciunul anului 1940, douã zile cred, în familie. Parcã a fost în acele zile o liniste ca înainte de furtunã. Sigur, sufletul lui încãlzit de dragostea de familie era frãmântat de grija zilelor ce aveau sã urmeze. Firul întâlnirilor s-a rupt apoi vreme de 50 de ani", povesteste Florea.

Revedere dupã 50 de ani

În 21-23 ianuarie 1941, situatia politicã devine din ce în ce mai gravã. Mii de legionari sunt arestati la ordinul maresalului Antonescu, care rãstoarnã Guvernul, iar Horia Sima se refugiazã în Germania. "Sora mea, Viluca, a rãmas în tarã cu domiciliu fortat la Bucuresti, din ordinul lui Antonescu. Abia în '44 a reusit sã plece din tarã, cu peripetii, profitând cã Bucurestiul era bombardat. Pe ea n-am mai vãzut-o niciodatã, am aflat doar de la cineva cã a murit în Spania, în 1974", spune Valer Florea.

Vestile n-au ajuns de niciun fel la familia rãmasã în tarã. Revederea cu Sima a avut loc abia dupã Revolutie, în 1991, la Barcelona. "Nu m-a sunat, n-am vorbit deloc. Am primit o invitatie de la cineva din Spania si am plecat cu avionul. M-a asteptat pe aeroport, am lãcrimat amândoi si ne-am îmbrãtisat. Am regãsit o stâncã pe care viata n-a reusit s-o clinteascã, aceiasi ochi albastri si curati, aceeasi energie. Avea 85 de ani", îsi aminteste Florea.

Bãtrânul a vizitat mormântul surorii sale si, timp de douã sãptãmâni, a vorbit cu Sima doar despre cei dragi de acasã. "N-am fãcut politicã, n-am vorbit deloc de tarã, cred cã era informat. Era curios de ce-am mai fãcut fiecare, cum am trãit, ce a fãcut cutare, când a murit cutare, lucruri de suflet. Ne-am despãrtit pentru totdeauna cu gândul cã Dumnezeu ne va îngãdui sã ne revedem în vesnicia lui", spune Valer Florea.

Un destin care l-a atins pe celãlalt, vieti care au trãit si au fãcut istorie. La 87 de ani, Valer Florea este, în sfârsit, liber sã povesteascã orice din trecutul lui. Sã povesteascã tot.

Închisoare si performantã în comunism

Valer Florea a primit titlul de inginer "Magna cum laude" în 1946, cu lucrarea de diplomã "Emailuri pe vase emailate", o premierã pentru România. Doi ani de zile, Florea a muncit la Uzinele de Modelat si Emailat din Medias (actual Emailul) pentru a obtine email (lac pentru vase) prin retete proprii si a reusit, fiind unul dintre pionierii nationali în domeniu. Chiar dacã între 1950-1954 a fost întemnitat vreme de 4 ani împreunã cu mama si fratii din tarã, din cauza convingerilor legionare si legãturilor politice, Florea s-a întors apoi la Laboratoarele "Emailul" din Medias. Academia Româna l-a denumit "pãrintele emailului românesc".

Horia Sima, Comandantul

Horia Sima s-a nãscut pe 3 iulie 1906 în satul Mândra, judetul Fãgãras. A intrat în Miscarea Legionarã (ML) în octombrie 1927, la doar câteva luni de la întemeierea organizatiei. La 29-30 noiembrie 1938, seful ML, Corneliu Codreanu, este asasinat împreuna cu alti 13 legionari de frunte, iar de teama arestãrilor multi dintre legionari se refugiazã în Germania. Alãturi de ei, Horia Sima trece frontiera. În ianuarie 1940, conducerea Grupului Berlin a ML este trecutã lui Horia Sima si Constantin Papanace. La 5 mai 1940, trece în mod clandestin frontiera iugoslavã, împreuna cu un grup de legionari.

Arestat în satul Clopodia dupã trecerea frontierei române la 19 mai, este trimis sub pazã severã la Bucuresti. La 14 iunie 1940, dupã numeroase anchete, este eliberat. Este momentul când initiazã operatiunea de rãsturnare a dictaturii regale, culminând cu revolutia legionarã din 3-6 septembrie 1940 si alungarea regelui Carol al II-lea de la conducerea tãrii. La 6 septembrie 1940 are loc întrunirea Forului Legionar care îi încredinteazã conducerea Legiunii. La 14 septembrie 1940, România este proclamatã, prin decret regal de cãtre noul rege Mihai I, Stat National-Legionar, iar Sima este numit vicepresedinte al Consiliului de Ministri.

La 21-23 ianuarie 1941 are loc lovitura de stat a gen. Antonescu împotriva Legiunii, sprijinit de armatele germane. Urmeazã prigoana cãmãsilor verzi. Mii de legionari sunt arestati sau executati. Cei care reusesc sã se refugieze în Germania sunt internati în lagãre. Dupã cãderea României sub ocupatie sovieticã la 23 August 1944, Sima formeazã un Guvern român în exil, la Viena. Dupã încheierea rãzboiului se refugiazã în Italia, Franta si se stabileste în Spania. Moare la 25 mai 1993 în Germania si este înmormântat la Barcelona, alãturi de sotia sa.

Sibianul, 1 Oct. 2007

VALER FLOREA, FRATELE ELVIREI SIMA, SOTIA COMANDANTULUI

09/17/07

LANSARE DE CARTE LA BUCURESTI

Permalink 05:43:17 am, Categories: Manifestãri  

La 92 de ani, Mircea Nicolau, fost detinut politic peste 20 de ani, a lansat volumul “Curajul de a infrunta moartea”

Volumul “CURAJUL DE A SFIDA MOARTEA - CONVORBIRI CU MIRCEA NICOLAU”, realizat de Gabriel Stanescu, editorul prestigioasei reviste romanesti „Origini”, din SUA, a fost lansat oficial duminica, 16 septembrie 2007, la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti, in prezenta unui public numeros, reunind vechi luptatori anticomunisti si tineri adepti ai ideilor national-crestine.

P R E Z I D I U L

Centrul atentiei a fost protagonistul volumului, profesorul Mircea Nicolau, care a fost intervievat de reporterii TVR Cultural, in timp ce asistenta a format adevarate cozi pentru a obtine autografe pe cartile cumparate.
Evenimentul a fost moderat de dl Vasile Boroneant, fost director al Muzeului de Istorie a Bucurestiului. Cuvantul profesorului Mircea Nicolau a degajat acelasi suflu tanar, viguros si in acelasi timp elevat, cu care d-sa si-a obisnuit deja auditoriul. Dl Nicolau a evocat atat aspecte importante din activitatea sa in Miscarea Legionara, din perioada celor peste 20 de ani de detentie politica, dar si din perioada de dupa 1989, respectiv munca de reorganizare in Romania, dupa lunga perioada totalitara, a Miscarii Legionare, indicand in acest sens cele 2 organizatii – Fundatia „Prof. George Manu”, al carei presedinte si este, si respectiv Partidul „Pentru Patrie”. D-sa a asigurat asistenta ca, in ciuda afirmatiilor adversarilor sai, Miscarea Legionara nu a incetat sa existe, fiind o prezenta in societatea romaneasca.
Dl Gabriel Stanescu, caruia i se datoreaza acest volum, a realizat o schta de portret a d-lui Mircea Nicolau, aratand importanta acestei carti pentru cei de azi, care nu cunosc suficient istoria recenta a Romaniei.
Dl prof. Constantin Bucescu, si el fost detinut politic, a evidentiat caracterul doctrinar al acestei carti, a carei aparitie era de-acum o necesitate in peisajul cultural romanesc, invitand publicul sa lectureze paginile pe care d-sa le-a asezat alaturi de contributiile marilor doctrinari legionari.
Dl Florin Dobrescu, secretarul-general al Partidului „Pentru Patrie”, a insistat pe abordarile asupra prezentului si viitorului din paginile volumului, subliniind valoarea de Testament politic si spiritual a cartii si chemand tineretul romanesc sa se adune in jurul personalitatii lui Mircea Nicolau spre desavarsirea misiunii d-sale.
Profesorul universitar Ion Coja, prezent in sala, a fost invitat sa ia cuvantul, subliniind importanta lucrarii pentru cunoasterea unor zone din istoria recenta a Romaniei suspuse falsificarii, si exprimand speranta in aparitia unui volum 2, pe care-l considera foarte necesar.

ASPECT DIN SALÃ

09/13/07

108 ANI DE LA NASTEREA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU

Permalink 04:09:34 pm, Categories: In Memoriam  
IN MEMORIAM, CÃPITANULUI...

Tineri si veterani au marcat aniversarea la Bucuresti

Aniversarea nasterii lui Corneliu Zelea Codreanu, intemeietorul Miscarii Legionare, a fost marcatã in Bucuresti de Fundatia “Prof. George Manu” printr-o slujba de pomenire oficiata la biserica Sf. Ilie-Gorgani, lacas puternic legat, prin trecutul sau, de istoria Legiunii.
Ceremonia, la care au participat atat vechi luptatori, cat si tineri, a fost urmata de cuvantul profesorului Mircea Nicolau, presedintele Fundatiei organizatoare. La varsta de 92 de ani si purtand in spate peste 2 decenii de inchisoare politica, vechi combatant legionar si lider de varf al Rezistentei Nationale Anticomuniste, profesorul Nicolau a evocat cu emotie momentele din ianuarie 1937, cand Corneliu Codreanu a ridicat juramantul gradelor legionare in fata sicrielor cu ramasitele pamantesti ale lui Mota si Marin, depuse in aceasta biserica, dar si alte momente legate de figura Capitanului, la care d-sa a fost martor direct. “Corneliu Codreanu nu este aici, doar intr-un portret in mijlocul nostru, ci este inca viu”, a spus dl Nicolau.
Mircea Nicolau si-a aratat satisfactia pentru tinerii care traiesc fenomenul legionar la intensitatea la care l-au trait cei din generatia dansului. D-sa a afirmat raspicat ca, in ciuda persecutiilor la care a fost supusa, Legiunea nu a murit: “Loviturile pe care le-am primit au fost groaznice, dar sa se stie ca n-au izbutit sa ne darâme si sa ne bage-n mormant. Miscarea Legionara este si atazi vie, iar cei care-si fac iluzia ca au lichidat-o se inseala amarnic.”
In final, toti cei prezenti au intonat “Imnul legionarilor cazuti”.

Pt. conf. Florin Dobrescu
buciumul@yahoo.com,
0723.604.649

ASISTENTA...

13. September - Geburt des Capitans

Permalink 03:51:05 am, Categories: Miscarea Legionarã  

„Die ‚Eiserne Garde‘ oder ‚Legion‘ war schon Ende der Zwanzigerjahre an der Universität Jassy entstanden; eine Gruppe rumänischer Studenten hatte sich unter der Führung von Corneliu ZELEA CODREANU zu dieser Organisation zusammengeschlossen.
„Man stellt die Eiserne Garde gewöhnlich in eine Reihe mit Faschismus und Nationalsozialismus; aber sie war durchaus keine Nachahmung dieser beiden politischen Bewegungen, SONDERN AUS GANZ EIGENEN WURZELN ERWACHSEN.
„Mit den mannigfachen Kopien von Faschismus und Nationalsozialismus in anderen Ländern hatte sie nicht das mindeste zu tun. Man kann sie nicht ohne weiteres mit den zeitlich parallelen Erscheinungen in Deutschland und in Italien vergleichen.
„Die mittel- und westeuropäischen Kategorien wollen auf sie nicht recht passen. Sie war nicht totalitär, sondern autoritär, was etwas durchaus anderes ist.
„Sie war nicht aggressiv nationalistisch, sondern konservativ-national, auch im kulturellen Sinn.
„Sie war nicht rechts-extrem im Sinn einer politischen Reaktion oder gar einer Parteinahme für den Kapitalismus, sondern sozialreformerisch.
„Sie stütze sich nicht, wie Faschismus und Nationalsozialismus, vor allem auf Kleinbürgertum, Angestellte, Landsknechtnaturen aus dem Ersten Weltkrieg, sondern in erster Linie auf das rumänische Bauernvolk und die junge Intelligenz, die Studentenschaft der Hochschulen.
„Vor allem unterschied sie sich von den staatstragenden Bewegungen in Italien und in Deutschland durch eine christliche Religiosität, die ans Mystische streift.
„Codreanu hatte mehr die Haltung eines religiösen Propheten als eines Parteiführers und wurde von seinen Anhängern verehrt wie ein Heiliger. Gleichwohl wurde das Führerprinzip bei der Eisernen Garde nicht zu einem starren Dogma; die Entscheidungen gingen nicht von Codreanu allein, sondern von einem Kollegium aus, dem ‚FORUM‘, das sich aus bewährten Legionskommandanten zusammensetzte.“
(Walter HAGEN, Die Geheime Front, S. 277f.)

Corneliu Z. Codreanu: Handbuch für die Nester. Leitfaden für Legionäre; Straelen: Regin-Verlag, 2006. 138 S., Broschur.
Das Handbuch für den Nestführer ist eines der wertvollen geistigen Vermächtnisse des großen rumänischen Märtyrers und Propheten der nationalen Wiedergeburt, Corneliu Zelea Codreanu. Wie Carlo Terracciano in seinem Vorwort zur italienischen Ausgabe gezeigt hat, ist das Handbuch "das klarste Beispiel für einen organisierenden Geist”, der das gesamte Leben in der "freiwilligen Unterordnung unter die Regel, die Organisation, die Hierarchie” formt. Der "Stil des Lebens”, der durch die "innere Hierarchie” im einzelnen Legionär, wie in der kleinsten gemeinschaftlichen Einheit, dem "Nest”, und schließlich im gesamten Volk ausgeprägt wird, ist im Falle Rumäniens - nach Terracciano - durch nicht weniger als fünf religiöse Traditionen geprägt: das orthodoxe Christentum, der Zoroastrismus, der römische Mithraskult, der Schamanismus und der Islam. Die seltene Qualität der Eisernen Garde ist jedoch das Beispiel einer "gleichsam totalen, vollständigen, eindeutigen Hingabe an eine Idee und den Führer, der sie inkarniert”.
Diese zur Zeit einzige im deutschen Buchhandel erhältliche Schrift des Führers der rumänischen Nation sei jedem, der sich ein Beispiel an Opfergeist und Hingabe nehmen möchte, ans Herz gelegt!

09/12/07

INVITATIE: LANSARE DE CARTE LA BUCURESTI

Permalink 06:43:10 pm, Categories: Manifestãri  

MUZEUL de ISTORIE a MUNICIPIULUI BUCURESTI VÃ INVITÃ
DUMINICA, 16 SEPTEMBRIE 2007, ORELE 17,oo
la lansarea volumului
CURAJUL DE A INFRUNTA MOARTEA
CONVORBIRI CU MIRCEA NICOLAU

Autor: GABRIEL STANESCU

PREZINTA: MIRCEA NICOLAU, GABRIEL STANESCU, CONSTANTIN BUCESCU, FLORIN DOBRESCU

Pt. contact: Florin Dobrescu,
0723.604.649 / buciumul@yahoo.com

Mircea Nicolau s-a nascut in 1914 in Bucuresti. Ca student al facultatii de Litere si Filozofie din Bucuresti, a avut ca profesori adevarate personalitati ale intelectualitatii interbelice ca: Nae Ionescu, Mircea Eliade si Mircea Vulcanescu.
In aceasta perioada se incadreaza in Miscarea Legionara (ML), in cadrul careia devine, in 1936, seful organizatiei Ialomita. In 1938-39, sub dictatura lui Carol II, activeaza clandestin in comandamentul de prigoana, constituind legaturi cu structurile din intraga tara. Incepand din ianuarie 1939, este alaturi de Horia Sima, coordonatorul comandamentului clandestin, pe care il gazduieste si il conduce la diverse gazde, pana in martie, cand acesta iese din tara prin Banat. In martie 1939 este arestat dar este eliberat din lipsa de probe. Tot acum preia conducerea organizatiei Corpului Razleti din ML. In octombrie 1940, sub Statul National Legionar este numit seful Politiei in Oltenia. Dupa asa numita rebeliune, este condamnat la moarte in contumacie de regimul antonescian. Arestat in iunie 1941, este rejudecat si condamnat la 20 ani munca silnica. Este eliberat in 1946, iar in 1947 participa la varf la organizarea Rezistentei Nationale Anticomuniste, alaturi de comandantul legionar Nicolae Petrascu. Prins in 1948, este condamnat la munca silnica pe viata. Cunoaste calvarul inchisorilor comuniste, fiind tratat de autoritatile represive ca un element periculos pentru sistem. Eliberat in 1964, la amnistia generala, i se refuza dreptul de a preda in invatamant, muncind toata viata ca muncitor necalificat sau cel mult contabil.
Inca din primele zile ale lui 1990, se remarca activ in reorganizarea vechilor luptatori din tara, fiind unanim si legitim recunoscut ca lider al acestora. In prezent este presedintele Fundatiei „Prof. George Manu”, participand activ la viata social-politica si culturala, prin sustinerea de conferinte si simpozioane publice, editarea revistei lunare Permanente, degajand o vigoare si o stare de spirit specifica mai degraba tineretii.

Afisul manifestãrii

MIRCEA NICOLAU

108 ANI DELA NASTEREA LUI CORNELIU CODREANU

Permalink 06:00:28 am, Categories: In Memoriam  

Cu ocazia implinirii a 108 ani de la nastere lui Corneliu Zelea Codreanu, Joi, 13 septembrie 2007, la orele 17,oo, Fundatia „Prof. George Manu” organizeaza o slujba de pomenire a intemeietorului Miscarii Legionare la biserica Sf. Ilie-Gorgani din Bucuresti.

Pt. conf.Florin Dobrescu
buciumul@yahoo.com
0723.604.649

Manifestul Fundatiei Sfintii Martiri Brâncoveni, Constanta

Permalink 04:28:03 am, Categories: Spiritualitate  

Educatia crestinã în zilele noastre

… rãul nu poate fi îndreptat din lume din pricinã cã nici un om nu are grijã de copii, nimeni nu le vorbeste despre feciorie, nimeni nu le spune despre curãtia trupeascã si sufleteascã, nimeni nu-i învatã sã dispretuiascã averile si mãririle, nimeni nu le vorbeste despre poruncile vestite în Scripturi. Sfântul Ioan Gurã de Aur
Pentru crestinii interesati de viata lor duhovniceascã apare cu intensitate întrebarea: în ce mãsurã mai putem valorifica în zilele noastre mostenirea crestinã lãsatã de înaintasi? Cum putem contribui la propovãduirea învãtãturii crestine, dar mai ales, la rãspândirea acelui "mod de a fi " care defineste pe crestinul ortodox practicant, în conditiile în care trãim într-o societate agresiv secularizantã, sau lesne sedusã de o "spiritualitate" neo-pãgânã de tip "New Age"? Aceastã luptã împotriva Ortodoxiei, dusã de societatea modernã descrestinatã, prin mijloace viclene dar efi ciente, afecteazã cu precãdere copiii si tinerii. Care pãrinte crestin nu a constatat cu amãrãciune cã propriul copil, sub influenta celor învãtate si experimentate la scoalã, capãtã atitudini si credinte care se opun învãtãturii crestine si îl îndepãrteazã de Mântuitorul Hristos? Este limpede deci cã acest "rãzboi nevãzut" se duce mai ales în planul educatiei, tocmai datoritã caracterului formativ al acesteia.

Orice crestin ortodox care-si asumã valorile în care crede are si datoria mãrturisirii credintei sale si este responsabil pentru modul în care rãspândeste aceste valori în jurul sãu. Pornind de la aceste constatãri si animati de dorinta de a face ceva, un grup de crestini ortodocsi ne-am constituit într-o fundatie, Fundatia Sfintii Martiri Brâncoveni, formã necesarã derulãrii unor proiecte educationale, care sã contracareze, pe cât este cu putintã, fenomenul descrestinãrii în rândul tinerilor si mai ales al copiilor. Cine priveste cu atentie ce s-a întâmplat cu învãtãmântul în ultimii ani, vede tabloul unei continue descompuneri. Se vorbeste mult despre lipsa banilor, despre salarizarea batjocoritoare a profesorilor, despre degradarea spatiilor scolare. O componentã a crizei este însã si demografia negativã din ce în ce mai accentuatã de dupã '89, care a ajuns sã exercite o presiune mare asupra locurilor de muncã ale profesorilor.
Ceea ce este însã evident pentru toatã lumea o reprezintã degradarea calitãtii învãtãmântului. Nu numai cã nu se mai face educatie în scolile
românesti, dar nici din punct de vedere al instructiei nu stãm mai bine, dovada fiind generatiile de semi-analfabeti cu diplomã de bacalaureat produsi dupã `89.
În momentul de fatã, învãtãmântul românesc pare a nu avea nici o fi nalitate. Scopul sãu este nebulos, supus mai curând unor imperative politice si sociale ale momentului si nu mai are deloc în vedere liniile de fortã ale învãtãmântului traditional românesc. În perioada de normalitate de dinainte de aparitia comunismului în România, în învãtãmântul mediu acestea erau reprezentate, pe de o parte, de solidele cunostinte de culturã clasicã, iar pe de altã parte de componenta spiritualã si moralã crestinã.
Rezultatul urmãrit era construirea unui caracter puternic, accentul se punea în primul rând pe aspectul formativ. Odatã cu reforma comunistã a învãtãmântului s-a produs o fracturã brutalã cu trecutul, locul crestinismului în scoli fiind luat de marxism-leninism, iar modelul uman de referintã pentru elevi a fost ilustrat de eroul stahanovist al muncii socialiste. Falimentul generalizat al comunismului a antrenat si prãbusirea idealul gãunos al formãrii omului materialist multilateral dezvoltat, dar din pãcate, în locul rãmas gol a fost asezatã fantoma inconsistentã a omului "de consum". Noul ideal uman rãspunde cel mai bine profilului cerut de piata societãtilor trans-nationale. Abandonând valorile ferme ale societãtilor traditionale, învãtãmântul modern pare sã promoveze o abordare mai curând pragmaticã, care sã ofere absolventilor o cât mai fructuoasã "integrare pe piata muncii". Aceastã sintagmã, "de piatã", revine obsesiv în toate strategiile urmãrite de forurile care dirijeazã învãtãmântul românesc. Din pãcate, si în aceastã privintã rezultatul obtinut este sub orice asteptãri, dar în orice caz am depãsit planul european la cãpsunari!

O strategie anticrestinã

Problema fundamentalã a învãtãmântului românesc este însã absenta idealului uman crestin. Lãsati în voia unui individualism pragmatic, inspirat parcã direct din penibilul "american way of life", tineretul român se exileazã de bunãvoie pe meleagurile occidentale, unde crede cã se împuscã usor dolarul. Educat în spiritul unui egocentrism cinic, elevul ajunge un bun cetãtean al satului global, adicã al acelui loc în care oamenii sunt "uniti" prin idealul lipsei oricãrui ideal, unde fiecare îsi poate urmãri în liniste bunãstarea proprie.
Învãtãmântul românesc nu poate oferi însã solutii pentru o problemã pe care nu o constientizeazã sau de care se fereste a o lua în discutie. Cauza acestei orbiri voluntare este agresivitatea curentului globalist anticrestin, care a reusit, prin cele mai aberante motivatii, sã-l alunge pe Hristos dintr-o bunã parte a lumii, si în special din învãtãmântul occidental modern. Sub pretextul separãrii religiei de statul laic, principiu aplicat cu strãsnicie, se practicã o descrestinare feroce a tuturor structurilor educationale de stat occidentale, care ajunge pânã la mãsuri de tip orwelian, ca interzicerea oricãror simboluri crestine în scoli. Scopul acestor mãsuri este acela de a-i educa pe copii în spiritul unei noi "morale", atee, a bunului plac ridicat la rangul de principiu. Ei sunt astfel lipsiti de temelia metafi zicã solidã a moralei crestine, care cautã sã întãreascã pe om prin exercitiul înfrânãrii de la rãu, prin convingerea cã o viatã sobrã, pusã în slujba comunitãtii oferã satisfactii spirituale infi nit mai mari, cu ecouri în viata vesnicã.
Noua moralã individualistã, axatã pe exercitarea precumpãnitoare a drepturilor personale, face din oamenii creati dupã chipul lui Dumnezeu, fiinte robite poftelor si dorintelor egoiste. Stimulate cu dibãcie de societatea de consum, acestea devin principalul instrument de manipulare a maselor, a cãror energie este dirijatã exclusiv spre obtinerea de satisfactii ieftine. Rezultatul dorit va fi "minunata lume nouã" în care gloatele amorfe, lipsite de identitate, dar dominate de patimi, sunt gata pentru "raiul" pãmântesc care li se pregãteste. Prin implementarea a tot felul de programe si proiecte dubioase, învãtãmântul românesc pare a se alinia acestei directii globaliste în care morala crestinã provoacã alergie. Un exemplu de acest fel este recenta educare întru nerusinare, curvie si alte pãcate împotriva firii, denumitã eufemistic "educatie pentru sãnãtate", care otrãveste copiii nostri încã de la cea mai fragedã vârstã. Aici au ocazia sã învete "actul sexual responsabil", adicã "protejat", planificarea familialã sau cum sã se fereascã de facerea de copii si primesc o descriere amãnuntitã a perversiunilor sexuale, din care unele sunt rele iar altele sunt "normale" tin de "libertatea de alegere". La fel, desi din ce în ce mai obosit, evolutionismul ateu continuã sã fie omniprezent în programele scolare, fãrã sã existe posibilitatea de a se prezenta si punctul de vedere opus.
O palidã rezistentã o mai opune ora de religie, din ce în ce mai izolatã în marea de necredintã triumfãtoare, dar acest nesemnificativ obstacol, va fi mai mult ca sigur înlãturat în viitorul apropiat. Pe fondul unei sustinute campanii de discreditare a Ortodoxiei (care nu vrea sã fie modernã, progresistã, liber-schimbistã si pace!), eliminarea religiei din scoalã (în sfârsit!) se va produce mai mult ca sigur treptat, prin tehnica pasilor mãrunti.
Un aspect mai putin vizibil al vremurilor noastre este nu atât secularizarea (ateizarea) societãtii noastre, cât falsa spiritualitate (sau cum spun Sfintii Pãrinti - "înselarea") promovatã cu îndârjire si la noi, conform modei europene. Cea mai importantã metodã este relativizarea Ortodoxiei ca unic drum cãtre mântuire (ignorând imperativul Sf. Apostol Pavel: "un Domn, o credintã, un botez" - Efeseni 4, 5). Adevãrul mântuitor al lui Hristos este înlocuit cu o sumã de "adevãruri": relative (pentru cã sunt mai multe), comode (pentru cã nu mai trebuie sã lupti pentru Adevãr) si foarte avantajoase din punct de vedere politic (pentru cã doresti sã te "integrezi" doar dacã îti lipseste tot timpul ceva, în special Adevãrul.

O reactie posibilã

În aceste conditii, crestinului responsabil si preocupat de viitorul sãnãtãtii sufl etesti a copiilor sãi îi rãmân putine al ter na tive. Educatia fãcutã în particular, acasã este insuficientã, pãrintii simtindu-se depãsiti de multe ori de complexitatea problemelor si apare din ce în ce mai acut nevoia de structuri profesioniste private, care sã rezolve coerent problema modelãrii crestine a caracterului copiilor nostri.
Prin mobilizarea laicatului ortodox pot fi create în orase centre de culturã si educatie în duhul Ortodoxiei, afl ate sub îndrumarea unor duhovnici recunoscuti si mai putin sensibili la influentele politice ale momentului. Acestea ar putea cuprinde o librãrie si o bibliotecã de carte ortodoxã, o grãdinitã si even tu al o scoalã ortodoxã. Având personalitate juridicã proprie, ele vor putea fi mai greu infl uentate si vor atârna doar de dragostea pentru Ortodoxie a initiatorilor.
O solutie temeinicã ar putea fi renasterea scolilor de tip confesional, în care instructia copiilor se îmbinã în mod armonios cu educatia, iar abilitãtile tehnice necesare vietii materiale se altoiesc într-un sufl et curat si luminos, care sã facã cinste pãrintilor si Bisericii. În astfel de scoli, deservite de per son al crestin, copiii pot fi feriti în perioada criticã a formãrii lor de otrava învãtãturii ateiste, de o "educatie sexualã" desfrânatã si de "alternativa" unei spiritualitãti antihristice.
Acesta este si motivul pentru care Fundatia Sfintii Martiri Brâncoveni a demarat un proiect educational crestin-ortodox ce cuprinde deocamdatã o grãdinitã si o scoalã primarã. - Grãdinita si Scoala Sfintii Martiri Brâncoveni. Intentia noastrã pe termen lung este de a înfiinta un colegiu national Sfintii Martiri Brâncoveni, care sã cuprindã toate nivelurile de învãtãmânt preuniversitar, de la grãdinitã pânã la liceu inclusiv, si de a rãspândi cât mai mult acest model de educatie, prin scoli crestin-ortodoxe, dacã este cu putintã la nivelul întregii tãri.

Pentru cei care doresc sã ne contacteze în legãturã cu aceste proiecte, adresa noastrã este:
Fundatia Sfintii Martiri Brâncoveni, Constanta,
Str. Vasile Lupu, nr. 43, tel. 0241-665354;
0726-309.556; e-mail: fundatia_smb@yahoo.com.
Alte detalii se pot afla de pe site-ul nostru:
www.fundatia-smb.ro

www.curteabrancoveneasca.ro

09/08/07

O aniversare controversatã - 80 de ani de la întemeierea Miscãrii Legionare de Ion Coja

Permalink 01:53:43 pm, Categories: Miscarea Legionarã  

Încep cu începutul în ceea ce mã priveste, momentul cînd, pe la sfîrsitul anilor '70, fãrã sã stiu ce mã asteaptã, în hol la Athenée Pallace, aflîndu-mã la o cafea cu mai multã lume de fatã, hodoronc-tronc m-am pomenit întrebîndu-l piezis pe Petre Tutea, cu care abia ce fãcusem cunostintã, întrebîndu-l cu un soi de repros:
- Ati fost legionar, domnule Tutea?
- Sînt legionar! A rãsunat peste toate mesele rãspunsul bãtrînului. În discutia care s-a lansat astfel, eu am mai pus cîteva întrebãri, incomode pentru orice legionar, de genul:
- De ce legionarii l-au ucis pe marele nationalist Nicolae Iorga?
- Dar cu evreii ce ati avut? Chiar i-ati atîrnat de vii în cîrligele de la Abator?
- E adevãrat cã ati asasinat la Jilava vreo 60 de politicieni de prim rang? Vreo 4 prim-ministri, magistrati, generali...
- Dar cu I.C. Duca ce-ati avut, sãracul?! Sau cu prefectul ãla de politie de la Iasi pe care Cãpitanul l-a împuscat ca pe un cîine?!...
Încet-încet, pe mãsurã ce discutia se încingea în jurul acestor întrebãri, a acestor acuzatii care circulã îndeobste la adresa legionarilor, s-a fãcut gol în jurul nostru, toti s-au retras sã-si bea cafeaua la alte mese, la o distantã neutrã de subiectul abordat. În final, am rãmas la acea masã numai eu cu Petre Tutea si Simion Ghinea. Ne-am revãzut apoi de nenumãrate ori în aceeasi formatie, iar subiectul discutiilor noastre a fost mai ales acesta: acuzatiile de tot felul ce se aduc Miscãrii Legionare. Paralel cu aceste discutii în care Tutea si Ghinea încercau sã se dezvinovãteascã, sã disculpe Miscarea Legionarã, eu am fãcut propriile mele cercetãri pe acest subiect. Si conchid cã poporul român îsi poate asuma cu bucurie si satisfactie acest capitol de istorie care se cheamã Miscarea Legionarã. Poporul român nu are nici un motiv sã repudieze Miscarea Legionarã, ci, dimpotrivã, are toate motivele sã meargã pe mîna legionarilor, asa cum a fãcut-o si electoratul român care, în 1937, a votat, practic, pentru venirea legionarilor la guvernarea tãrii. Un vot istoric. Orice discutie despre legionari de aici trebuie sã înceapã, de la succesul electoral pe care legionarii l-au obtinut la alegerile din toamna lui 1937. Erau nebuni românii cînd i-au votat pe legionari în 1937, an în care se împlineau zece, zece ani de la înfiintarea Miscãrii Legionare, prilej cu care Corneliu Zelea Codreanu constata cu retinutã satisfactie: "Camarazi, Peste cîteva zile, Joi, 24 iunie 1937, se împlinesc 10 ani de cînd a luat fiintã Miscarea Legionarã. Am plecat alãturi de Mota si încã trei camarazi. În total am fost cinci. Din primul moment ne-au acoperit toate insultele, am primit apoi palme si lovituri, închisorile ne-au supt oasele, am fost condamnati la moarte în gîndul vrãjmasilor nostri, iar de cîtiva ani sîntem obiectul tuturor uneltirilor întunecate. Rãzboi de nimicire dus ceas cu ceas. Pentru noi nici o milã. Am trãit din mila lui Dumnezeu si din vîrful spadei noastre. Am rãbdat si am rãspuns nãpraznic. Si acum, la zece ani, vom spune vrãjmasilor nostri: Dupã zece ani rezultatul uneltirilor voastre este acesta: sîntem un milion! Un milion de suflete, femei, copii, bãrbati si bãtrîni, care au o credintã nouã, care trãiesc, care luptã, care jertfesc sub steag legionar, care asteaptã România legionarã si cred într-însa. Unde vã este biruinta? Cãci dacã n-ati putut nimici cinci suflete, cum veti putea nimici de douã sute de mii de ori mai multi?!" (Am citat din Circulara nr.79.)
Cîteva luni mai tîrziu, Miscarea Legionarã înregistra un succes electoral rãsunãtor. Pentru a bara intrarea legionarilor la guvernare, clasa politicã românescã si internationalã s-a coalizat în jurul lui Carol al II-lea, permitîndu-i acestuia sã instituie, în modul cel mai abuziv, un regim de dictaturã, binecunoscutul regim al regelui poltron si asasin! Pentru perceptia mea si la nivelul meu de întelegere a lumii în care trãim, afirm calm, deloc retoric ori emfatic, gata sã demonstrez oricînd, afirm si pot demonstra oricui cã Miscarea Legionarã este fapta cea mai de ispravã pe care românii au sãvîrsit-o în epoca lor de istorie modernã. Mai întîi cîteva cuvinte despre personalitatea cu totul exceptionalã a Cãpitanului. Megem strict pe documente si vã citez din Circularele lui Corneliu Zelea Codreanu, Circulãri le numea Cãpitanul. Vã citez dintr-un text prea usor trecut cu vederea, vã citez din cuvîntul rostit de Cãpitan "la inaugurarea pensiunei legionare din Predeal", a unei cabane, a unei cantine. Ce se putea spune oare asa de important la o ocazie atît de banalã, de... prozaicã? Si totusi: "Camarazi si prieteni,
În acest restaurant veti mînca toatã lumea la fel, aceleasi feluri de mîncare, dar veti plãti dupã puteri. Între un minimum si un maximum fixat de noi, cel sãrac va plãti mai putin, cei mai bogati vor plãti mai mult. Dacã unul zice: eu nu am nici un ban - nu va plãti nimic. Pentru cã nu e drept ca cineva sã moarã de foame, ne vom interesa de ce nu are, pentru ca sã-l punem la treabã si sã-l facem sã aibã cu ce plãti. Cine va judeca cît trebuie sã plãteascã un client? El singur, clientul însusi. Atît am judecat cã pot plãti, atît cred eu cã e drept sã plãtesc. Judecata lui este fãrã apel."
... Si acum urmeazã partea nãpraznicã:
"Iubiti Camarazi,
Un principiu al Justitiei spune: "Nimeni nu poate fi judecãtor în propria sa cauzã". Rãspund: acest principiu înjoseste si jigneste omenirea, pentru cã pleacã de la premisa cã omul este prin natura sa las si hrãpãret. Asa e! Omul este într-adevãr las si hrãpãret. Dar eu nu vorbesc de cum este omul, ci de cum poate si trebuie sã fie. Într-o omenire înãltatã, omul nu numai cã poate, dar trebuie sã fie propriul sãu judecãtor. Omul trebuie sã se judece singur, sã aibã curajul si loialitatea de a da fiecãruia ceea ce este al sãu, adicã de a fi drept! Omul judecãtor în propria sa cauzã, drept si sever cu sine însusi. La temelia unei tãri trebuie sã fie omul drept si e bine sã începem sã facem scoalã în aceastã directie. Cu acestea zise, Restaurantul de la Predeal este deschis si toti cîti sînteti aici, sãraci sau bogati, sînteti invitatii nostri la masã. La ceea ce avem si cît avem".

...Dupã pãrerea mea, acest text, rostit la inaugurarea unui restaurant, a unei cîrciumi, dacã vreti, reprezintã un moment de culminatie în gîndirea legionarã si nu numai. Nu cunosc alt text românesc care sã se fi putut ridica la înãltimea de la care Corneliu Zelea Codreanu contestã cel mai puternic si mai îndãtinat principiu din justitie: nimeni nu poate fi judecãtor în propria sa cauzã... Iar Codreanu îl contestã profetic în numele omului legionar ce va sã vinã. În numele a ceea ce legionarul vine sã fie, ca onestitate, corectitudine si sinceritate. Nu comit o blasfemie spunînd cã prin contestatia totalã si atît de bine, de pãtimas argumentatã, adusã principiului "nimeni nu poate fi judecãtor în propria sa cauzã", Codreanu se ridicã cel mai aproape de nivelul Predicii de pe Munte...
Vã mai citez din circulara nr. 63, intitulatã Ordin confidential, cu subtitlul "Nu se va publica nicãieri aceastã scrisoare. Ea e confidentialã, numai pentru legionari". Cînd afli de asemenea precizãri, te astepti sã afli ceva despre strategia electoralã ocultã a legionarilor, despre ce fãceau acestia în ascuns, probabil încãlcînd legea si preceptele morale, ferindu-se de ochii alegãtorilor. Si ce ordine secrete le dãdea Cãpitanul legionarilor? Citez, selectiv, fãrã sã omit cumva vreun element compromitãtor pentru legionari. Ce le ordona deci Cãpitanul în plinã campanie electoralã:
"- O linie de mare corectitudine. Pînã la cel din urmã legionar veti pãstra o notã de mare demnitate;
- Legionarul ne se va deda la aluzii rãutãcioase, la calomnii, insulte la adresa adversarilor politici;
- Oamenii sã voteze pe cine vor. Pe noi sã ne voteze cine crede în noi;
- Nu atacati pe nimeni. Nu veti zice: sã ne votati pe noi pentru cã ceilalti sînt rãi. Ci veti zice: votati-ne pentru ce avem noi bun. Votati-ne pentru credinta si jertfele noastre;
- Pe legionarul pe care îl voi descoperi cã merge si începe sã vorbeascã de rãu pe altii îl voi scoate din luptã".

Sînt de imaginat asemenea reguli la vreunul dintre partidele noastre de azi?...
Si punem altã întrebare, mai serioasã: A reusit Codreanu în vasta sa operã pedagogicã? - cãci asa îl considera Petre Tutea pe Cãpitan: "cel mai mare pedagog al neamului românesc"!... A reusit Codreanu sã modeleze un chip uman nou, al legionarului?
Din multele povesti, basme si legende depre legionari, mai toate inspirate de tinuta moralã impecabilã a legionarului, am sã vã aleg una si veti aprecia singuri roadele pedagogiei legionare: în primãvara lui 1944, la închisoarea din Suceava, se aflau încarcerati circa o mie de legionari, condamnati pentru participarea la asa-zisa rebeliune din ianuarie 1941. Cum linia frontului se apropia, se punea problema ca acesti detinuti politici sã fie mutati într-o altã închisoare, departe de linia frontului, si anume la Alba Iulia. Conducerea închisorii se lovea însã de o problemã insurmontabilã: era nevoie de cîteva zeci de jandarmi care sã pãzeascã convoiul de detinuti, iar lipsa de militari era acutã în toatã tara din pricina rãzboiului. Legionarii, aflînd de aceste necazuri ale onor directiunii, un reprezentant al lor s-a prezentat la director oferindu-i solutia problemei: "Ne dati fiecãruia un rãgaz de 48 de ore ca sã ajungem la Alba Iulia. Trecem fiecare pe acasã, pe la familiile noastre, si dupã aceea ne prezentãm la închisoarea din Alba Iulia.
- Ce garantie am cã veti respecta acesta angajament?
- Nici una în afara cuvîntului nostru de legionar!"

Cum directorul închisorii ajunsese sã-i cunoascã bine pe legionari, ce soi de oameni sînt, a acceptat imediat propunerea. Dupã 48 de ore de libertate, nici unul dintre legionari nu a lipsit de la apelul de searã de la Alba Iulia... Dupã cîteva luni, a venit 23 august: cãderea guvernãrii maresalului Ion Antonescu. Au fost eliberati toti detinutii politici, mai putin legionarii. În decembrie 1944, legionarii au tratat cu directorul penitenciarelor din România ca sã fie învoiti trei zile de Crãciun, sã-si revadã familiile si apoi sã se întoarcã, asa cum fãcuserã în urmã cu cîteva luni. Au fost din nou eliberati, cîteva zile, pe cuvînt de onoare, onoarea de legionar. Din nou, la fel, fãrã un minut de întîrziere, toti s-au întors în mizeria unei detentii la care fuseserã condamnati fãrã nici o vinã. Un detaliu uitat: cînd ministrul de Interne de atunci, comunistul Teohari Georgescu, a aflat cã legionarii au fost eliberati pe cuvînt de onoare, a fãcut o crizã de nervi cã printre subordonatii sãi se aflã imbecili care cred în cuvîntul de onoare al unor criminali de legionari. Fireste, a dispus si destituirea imbecilului!
Întrebarea capitalã: cum au fost vãzuti legionarii de poporul român? Ce pret au pus românii pe legionari? Ei, bine, acesta este lucrul cel mai grozav: miscarea legionarã a fost de un idealism total, îngemãnat, e drept, dar si paradoxal, îngemãnat cu un spirit gospodãresc, un simt practic extraordinar. Pe cît de visãtor, de Don Quijotesc la prima vedere, pe atît a fost de eficient Cãpitanul în munca concretã de organizare a Miscãrii. A stiut sã se facã înteles si pretuit atît de oamenii de rînd, cît si de marile minti ale neamului românesc, multi dintre ei viitoare somitãti ale culturii universale. Au fost alãturi în Miscarea Legionarã si muncitorii de la ITB, dar si profesorii din Universitãti, ofiterii tineri si generalii încãrcati de glorie în luptele pentru Întregirea Neamului. În mod cu totul exceptional, înfrîngînd regula îndãtinatã, Corneliu Zelea Codreanu a fost profet în propria sa tarã, iar tara l-a urmat pînã la sacrificiu.
Sînt multi cei care si-au fãcut o profesie, pe cît de murdarã, pe atît de bãnoasã, din a blama si batjocori neamul nostru românesc, gãsindu-ne toate defectele si pãcatele din lume. Acestora, în replicã la noianul de acuzatii si de calomnii, li se poate rãspunde printr-o întîmpinare simplã, usor de mînuit: "Dacã noi, românii, sîntem asa de pãcãtosi si de ultimii cum vã place sã ne considerati, atunci cum se explicã faptul cã printre români s-a nãscut si printre români a avut asa de mare succes Miscarea Legionarã, doctrina politicã cea mai generoasã, mai idealistã, mai onorabilã din toatã istoria modernã a umanitãtii?! Iar dacã printre detractorii neamului românesc se va nimeri ca unul dintre ei sã aibã un moment de sinceritate, de întelegere a pãcatului în care trãieste, s-ar putea sã auzim acest comentariu: "Tocmai de aceea, pentru cã dintre români s-au fost nãscut legionarii, sînteti voi, românii, azi, atît de ponegriti si defãimati, atît de calomniati si injuriati! Nu vi se iartã cã ati creat si oferit lumii modelul legionar de luptã si biruintã asupra minciunii si netrebniciei! Modelul probabil mîntuitor! Salvator pentru omenire!"
Nu fac, la acest ceas sãrbãtoresc, inventarul adversarilor, mai toti niste misei si sperjuri, dar voi apela totusi la un adversar, la gura pãcãtosului, ca sã închei cu adevãrul rostit de un comunist, la 20 decembrie 1944, într-o sedintã a comunistilor din Frontul National Democrat. Afirmatia îi apartine lui Lothar Rãdãceanu: "Jumãtate din tara asta a fost în Legiune, în Miscarea Legionarã, într-un fel sau altul". Apud. Da, se poate vorbi în istorie de un "miracol românesc". De mai multe ori istoricii au consemnat sub acest titlu isprãvi de-ale pãrintilor si înaintasilor nostri. Un miracol, poate cel mai mare, este si acela cã Miscarea Legionarã, desi a pus la temelia ei numai si numai înalte comandamente morale, de un idealism total, a reusit sã fie miscarea politicã cea mai popularã si cea mai româneascã din toatã istoria politicã a românilor. Iar miracolul acesta are sanse de a spori în viitor pe mãsurã ce tot mai multi sînt oamenii de pe planeta noastrã care, apucînd sã cunoascã ideile si faptele Cãpitanului, ale camarazilor sãi, simt nevoia sã ni se alãture, sã le perpetueze modelul, sã facã din figura legionarului român speranta lor de mîntuire, de salvare a acestei omeniri, mintitã si trãdatã de atîtea ori de politicieni. Din aceastã perspectivã vreau sã salut întîlnirea noastrã cea de azi: va intra în istorie, cãci dumneavoastrã, aici, dejucati si înfruntati strategia satanicã a celor ce viseazã si lucreazã de cînd se stiu la o Românie în care sã fie uitatã Miscarea Legionarã. La o omenire care sã nu aibã habar cã au existat Corneliu Zelea Codreanu si ai sãi camarazi!... Asa ceva nu se poate! Asa ceva nu rabdã bunul Dumnezeu! Amin!

Sfîrsit

09/07/07

Grupul Ilascu, de Ziua Independentei, la Bruxelles

Permalink 05:11:10 am, Categories: De peste Prut...  

De Ziua Independentei R. Moldova, Membrii Grupului Ilascu, care au fost detinuti in Transnistria pentru faptul ca au aparat Independenta R. Moldova, au fost audiati la Bruxelles.
Audierile au avut loc in cadrul Comitetului pentru afaceri externe al Parlamentului European, subcomitetul pentru drepturile omului. Tema sedintei a fost «Drepturile omului in zonele conflictelor inghetate (exemplul Transnistriei), cu participarea fostilor detinuti politici».
Proiectul initial al ordinii de zi prevedea audierea a doar doi din cei patru: Andrei Ivantoc si Tudor Popa. Pana la urma, la Bruxelles au fost invitati trei dintre membrii Grupului Ilascu, cu Alexandru Lesco. Ilie Ilascu nu a fost solicitat pentru aceasta sedinta.
Din R. Moldova, in acea sala s–au mai aflat Viorel Ursu, care reprezinta acum Institutul pentru o Societate Deschisa de la Budapesta, si Nicu Popescu, cercetator al Consiliului European pentru Relatii Externe cu sediul la Londra.
Vizita la Bruxelles a fost posibila prin efortul Robertei Anastase, membru al Parlamentului European din partea Romaniei. «Politica UE in domeniul drepturilor omului trebuie examinata in interdependenta cu solutionarea definitiva a conflictelor inghetate, inclusiv a celui transnistrean si de restabilire a integritatii teritoriale a Republicii Moldova. Am cerut Consiliului si Comisiei sa intreprinda actiuni spre implicarea mai activa a UE in procesul de negociere pentru solutionarea conflictului din Transnistria, mentionand inclusiv posibilitatea abordarii subiectului retragerii trupelor rusesti din zona in cadrul dialogului UE–Rusia», a declarat Roberta Anastase in timpul dezbaterilor
.

RUSIA, CRITICATÃ LA BRUXELLES

«Sunt profund convinsa ca participarea lor va transforma acest schimb de opinii in unul fara precedent, marturia lor reprezentand o experienta dura de 15 ani de incarcerare si suferinta in autoproclamata Republica Transnistreana, ramasa si astazi zona de conflict inghetat.
Intregul proces de arestare, judecata si detentie a fost o incalcare flagranta a dreptului international, fiind efectuat de catre entitati nerecunoscute la nivel international si contravenind principiilor de respectare a drepturilor omului si de suprematie a legii. Mai mult decat atat, ei au fost supusi torturii si unui tratament inuman si degradant«, a mai spus Roberta Anastase, adaugand ca decizia CEDO cu privire la Grupul Ilascu »specifica foarte clar ca Transnistria se afla «sub autoritatea efectiva sau cel putin influenta decisiva a Rusiei». Din pacate, aceasta decizie, precum si celelalte numeroase apeluri ale comunitatii internationale au fost complet ignorate de catre Rusia.«
Cei trei fosti detinuti politici au mai avut intalniri cu membrii Comisiei Europene si cu reprezentanti ai Consiliului UE. Ei au povestit parlamentarilor europeni despre 15 ani de detentie abuziva si despre problema drepturilor omului intr–un spatiu condus de un personaj autoproclamat, sustinut de Rusia.
La randul lor, parlamentarii europeni, dar si reprezentatul Comisiei Europene au afirmat ca Uniunea Europeana nu poate permite incalcarea valorilor societatii actuale, iar marturia fostilor detinuti politici ar trebui sa impulsioneze mai mult implicarea mai activa si solidara in situatii de acest fel.
Anterior, Parlamentul European, la initiativa Delegatiei Romaniei , a condamnat, printr–o rezolutie adoptata in luna iulie, incalcarea continua a drepturilor omului in Transnistria. Documentul subliniaza de asemenea necesitatea aplicarii depline a deciziilor luate de forurile internationale in cazul «Grupului Ilascu».
Alina R a d u

Ziarul de Gardã, Chisinãu, 6 Septembrie

08/26/07

BUCURESTI: "CONCERTUL LIMBII ROMÂNE" LA A II-A EDITIE

Permalink 06:29:11 am, Categories: Manifestãri de Sprijin  

La 31 August 1989, cu aproape 4 luni înainte de prãbusirea regimului comunist de la Bucuresti, dincolo de Prut, autoritãtile decideau, la presiunea maselor, repunerea în drepturile istorice a limbii române.

AFISUL MANIFESTÃRII

La 17 ani de la aceste eveniment situatia din Basarabia este departe de a se fi îmbunãtãtit considerabil. Trecuti de socul provocat de cãderea sistemului autoritar în toate tãrile Europei de Est si mai apoi de destrãmarea URSS-ului, comunistii au recâstigat puterea la Chisinãu. Astfel, românii de peste Prut se confruntã cu aceleasi probleme ca si înainte de '89: distrugerea identitãtii românesti si readucerea la luminã a farsei numitã: “natiunea moldoveneascã”.

Pe 31 August 2006 11 formatii au rãspuns chemãrii si au acceptat sã cânte pe treptele TNB pentru a aduce în atentia bucurestenilor problemele cu care populatia din stânga Prutului se confruntã. O tristã coincidentã a fãcut ca în acel moment 9 tineri sã fie arestati la Chisinãu deoarece manifestaserã legal pentru a le fi respectate drepturile.

În acest an editia a 2-a a “Concertului Limbii Române” se va desfãsura la aceeasi datã, în acelasi loc, mesajul rãmânând acelasi: românii de peste Prut trebuie lãsati sã îsi vorbeasca si sã îsi învete limba, sã cunoascã istoria realã a strãmosilor lor, sã aibã dreptul de a-si alege singuri drumul.

08/24/07

DESPRE CURAJ SI FRICÃ

Permalink 05:46:29 am, Categories: Spiritualitate  

Frica este o insusire copilareasca pe care o manifesta sufletul imbatranit intru slava desarta. Frica este lipsa credintei aratata in asteptare plina de spaima a unor lucruri neprevazute. Este o presimtire a unei primejdii inchipuite, o cutremurare a inimii care se inspaimanta si se imputineaza pentru unele nenorociri indoielnice. Teama este lipsirea de orice certitudine chiar si in lucrurile cele mai sigure. (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

Sufletul mandru care se bizuie numai pe sine este sclavul fricii, el se teme si fuge la cel mai mic zgomot sau umbre. (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

Cei ce plang si nu se mai feresc de durere, nu se mai tem de nimic, dar cei predispusi la frica, chiar si dintr-un lucru mic se inspaimanta si de multe ori isi ies si din minti. (Sunt cei ce nu-si mai cruta trupul si asteapta cu hotarare orice li s-ar intampla, cautand ei de bunavoie suferinta.)

Omul fricos sufera de doua boli: de putinatatea credintei si de iubirea de trup. (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

Cand cineva cade din masura chibzuielii, devine atat fricos cat si indraznet, caci sufletul sau este slabit. Omul cand pierde echilibrul interior nu se mai cunoaste pe sine si cade astfel in extreme. (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

Precum mormolocii ii infricoseaza pe prunci, asa si umbrele pe cei mandri. Nu este cu putinta ca cel ce se teme de Dumnezeu sa aiba frica, daca va zice ca afara de Dumnezeu nu se teme de altul. Frica de Dumnezeu da curaj de a birui orice frica lasa de ceva de pe pamant. Omul care crede stie ca Dumnezeu il va apara, sau ca daca va pierde in cele pamantesti, chiar viata sa, o va avea pe aceasta plina de toate bunatatile in cer. Cel ce are frica de cele pamantesti si nu se bizuie decat pe sine, se teme in chip real totdeauna de ele. Nici eu-l propriu, nici cele ale lumii nu-l asigura impotriva necazurilor si nenorocirilor. (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

Precum apa stramtorata tasneste spre inaltime, asa de multe ori si sufletul stramtorat de primejdii urca spre Dumnezeu prin pocainta si se mantuieste. (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

De la Hristos incoace nu mai poate spune nimeni: ”Doamne, om nu am” caci toti il avem pe Hristos, dar Hristos lucreaza prin cei ce cred in El. (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

——

Ce sa fac parinte ca mi-e frica? - Locuitorii cetatii se tem de barbari pana ce nu au ajutorul imparatului, dar cand afla ca a sosit in cetate generalul, nu se mai tem stiind ca acum are cine sa-i apere. Chiar de vor auzi ca se apropie barbarii, nu se ingrijoreaza avand pe cel ce se lupta pentru ei. Deci si noi, daca credem in Dumnezeu, nu ne vom mai teme de draci caci ne va trimite ajutorul Lui. (Sfintii Varsanufie si Ioan)

Un frate se infricosa tare de talhari si a destainuit Batranului frica sa. - Dumnezeu nu paraseste pe nimeni caci a zis: ”Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi” (Evrei 13,15), dar ne preda necredintei noastre. Sunt oare mai multi talhari care navalesc decat carele si puterile lui Faraon? Si stim cu totii ca printr-un cuvant si la un semn al Domnului au fost deodata inecate toate. Nu-ti aduci aminte cum i-a orbit pe cei ce veneau asupra lui Elisei? (IV Imparati 6,18) Cel ce stie sa izbaveasca de ispite pe credinciosi, Acela le-a facut si le face si acum pe toate. Cum vom uita oare Scriptura care zice: ”Domnul te va pazi pe tine de tot raul, pazi-va Domnul sufletul tau”. Si cum vom da uitarii cuvantul: ”Voua si perii capului va sunt numarati”, ori: ”Nici o vrabie nu va cadea in plasa fara stirea Tatalui vostru, nu e cu mult mai de pret omul decat o vrabie?” O, frica - fiica a necredintei, pana unde m-ai coborat! Aceasta-i inspaimantatoare: orbeste mintea, moleseste inima, imputineaza sufletul si-i desparte pe oameni de Dumnezeu. Este sora lipsei de nadejde si-i mana pe oameni de la frica de Dumnezeu in tara pierzaniei. Frate, sa fugim de ea si sa-l desteptam pe Hristos din somn zicand: ”Stapane, mantuieste-ne ca pierim!” si El sculandu-se, va certa navala vantului si o va potoli, iar noua ne va spune: ”Eu sunt, nu va temeti!” Sa parasim deci toiagul de trestie si sa luam toiagul crucii in care se sprijinesc cei ce schiopateaza, prin care se scoala mortii, intru care se lauda Apostolul, cu care am fost izbaviti de pradarea diavolului, noi insine asezandu-ne langa Cel ce S-a rastignit pentru noi, caci El ne pastoreste pe noi oile Sale si prin El sunt alungati lupii poftitori de sange. (Crucea este puterea noastra de a ne depasi, este puterea pregatita noua de Hristos. El a rabdat-o pentru a intari firea omeneasca din El impotriva crutarii egoiste si pentru a ne comunica aceasta putere si noua. Pomenirea ei legata de semnul ei il aduce pe Hristos Insusi in noi, pe Hristos care a intarit firea Sa omeneasca rabdand crucea si care, in urma acestei intariri a biruit moartea. Nu putea invia Dumnezeu o fire omeneasca molesita imbracand-o in viata larga netrecatoare care reprezinta o suprema tarie ca pe un obiect. Ea insasi trebuie sa vina in intampinarea invierii sale, ca actul acestei tarii spirituale prin rabdarea durerilor opuse egoismului. Crucea este dovada milei lui Hristos pentru noi, dar si mijlocul pe care ni l-a daruit pentru a ne intari si a creste spre taria vietii generoase nesupusa mortii, ingustarii egoiste. In cruce il avem pe Hristos cu puterea Lui atotiubitoare dar ca sa ne insusim si noi aceasta putere. Prin ea alungam diavolii care ne supun cand suntem fricosi din egoism, prin ea suntem paziti in pasunea intinsa a hranei nemuritoare adusa noua de Hristos. Diavolul vrea sa ne faca fricosi ca sa ne predam si sa devenim astfel robii lui. Hristos ne vrea puternici, liberi, frati ai Lui si ai tuturor, partasi la puterea generozitatii si la slava Lui. Dracii ne robesc pentru ca de fapt nici ei nu sunt liberi fiind robi slabi ai patimii mandriei lor, lucrand sub stapanirea ei. (Sfintii Varsanufie si Ioan)

Asceza, 20 August 2007

CURAJ - FRICA, LASITATE

Permalink 05:09:47 am, Categories: Spiritualitate  

Nu se cuvine ca sufletul rational si luptator sa se sperie si sa se infricoseze indata de patimile care vin asupra lui, ca nu cumva sa fie batjocorit de draci, ca fricos. Caci tulburat de nalucirile lumesti sufletul isi iese din limanul sau. Sa stim ca virtutile noastre sufletesti ni se fac inaintemergatoare ale bunurilor vesnice, iar pacatele de bunavoie pricini ale muncilor. (Antonie cel Mare) 8

Pregateste-te ca un luptator incercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa impotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo forma uracioasa si sangeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai drept, marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie Ponticul) 8

Ingrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si ”rautatea lor nu se va atinge de sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca ingerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine”, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul) 8

De te vor ameninta dracii, aratandu-se deodata din vazduh ca sa te inspaimante si sa-ti rapeasca mintea, sa nu te infricosezi de ei si sa nu ai nici o grija de amenintarea lor, caci ei se tem de tine, incercand sa vada daca le dai atentie, sau il dispretuiesti cu desavarsire. (Evagrie Ponticul) 8

Despre frate duhovnicesc am cetit ca, rugandu-se el, a venit o naparca si s-a lipit de piciorul lui. Dar el nu a coborat mainile, mai-nainte de ce nu si-a implinit rugaciunea obisnuita. Si intru nimic nu s-a vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult decat pe sine insusi. (Evagrie Ponticul) 8

Sa ai in rugaciunea ta ochi neimprastiat si, lepadandu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin minte. (Evagrie Ponticul) 8

Asceza, 20 August 2007

08/16/07

PREZENT! - TABÃRA DE MUNCÃ DELA MUNTELE ATHOS

Permalink 11:27:31 am, Categories: ACTIUNI  

Muntele Athos, Iulie 2007
Ca si anul trecut, Asociatia PREZENT! sprijinã efortul pãrintilor români de la Muntele Athos de a-si clãdi sau reconditiona chiliile, prin trimiterea unor bãrbati care au rãspuns la apelul de a deschide o nouã tabãrã de muncã (la sfârsitul lunii Iulie). Prima echipã si-a îndeplinit "misiunea", muncind si rugându-se alãturi de pãrintii si fratii chiliei Sfantul Gheorghe Colciu. Prin ajutorul prietenilor Asociatiei s-a construit o scarã si s-a participat la lucrãri de (re)constructie, pânã la finisaj interior.

Camarazii nostri s-au bucurat cã atmosfera crestineascã, fireascã în Sfântul Munte, se întregeste prin românismul manifestat de monahii care se roagã pentru neamul nostru, sustinând în modul lor specific împlinirea telului sãu final: Invierea în numele Mântuitorului Iisus Hristos.

Duminica si în alte zile de sãrbãtoare pãrintii s-au îngrijit de a facilita vizitarea unor mânãstiri si schituri atonite, între care si Schitul românesc Prodromu.

Pentru a putea împlini actiunea la care ne-am angajat, invitãm pe cei ce înteleg sã ne sprijine la sustinerea eforturilor prin formarea unor noi echipe.

PREZENT! IN ACTIUNE: CURÃTAREA MAUSOLEULUI DELA PREDEAL

Permalink 11:12:52 am, Categories: ACTIUNI  

Predeal, August 2007
Ca si anul trecut, desi e în toi vremea taberelor, monumentele românesti rãmân în paraginã. Autoritatile nu mai gãsesc timpul si resursele pentru a se ocupa de toate monumentele avute în evidentã. Cum voluntariatul nu mai are azi cãutare, cine sã facã treabã de dragul memoriei?

Câtiva membri si prieteni ai Asociatiei PREZENT! am fãcut, ca si anul trecut, curãtenie la unul dintre acestea, din Predeal, smulgând buruienile si lãsând mãcar pãmântul sã respire.

Acest Mausoleu, amplasat pe marginea drumului ce leagã Predealul de Pârâul Rece, este închinat soldatilor care au cãzut în Primul Rãzboi Mondial în zona Predealului. In el odihnesc osemintele soldatilor români si germani. Monumentul, ridicat imediat dupã terminarea Primului Rãzboi, a fost refãcut în 1938 de Societatea Nationalã pentru Cultul Eroilor.

Aceastã actiune dorim sã mângâie sufletul luptãtorilor cãzuti în bãtãlii, ce-si asteaptã Invierea în binecuvântatul pãmânt românesc si, printr-o modestã pildã, sã scoatã din amortire resursele vitale ale neamului nostru.

08/14/07

INTERVIU CU UN TORTIONAR / DINTII SCRÂSNITI AI CÃLÃULUI

Permalink 04:40:53 am, Categories: De ordin general  

13 August 2007
Urmarit la 80 de ani pentru crimele si torturile comise cand era seful anchetatorilor din Securitate, colonelul (r) Gheorghe Enoiu neaga senin acuzele aduse. Fostul tortionar se crede "ingerul pazitor" al detinutilor politici din anii '50 - '70.
Anul acesta va implini 80 de ani si are o pensie de 23 de milioane de lei vechi. Iarna si toamna locuieste cu sotia intr-un apartament din Bucuresti, aproape de guvern, iar vara isi muta resedinta la tara, in satul natal, Manicesti, din Arges.
Ii plac linistea, plimbarile, natura si aerul curat. Uneori urca chiar si la volan si pleaca in vizita la prietenul Plesita, fostul sef al spionajului extern. Insa trecutul inca il mai bantuie pe Gheorghe Enoiu, colonel (r) de Securitate, fostul zbir de la Directia Anchete.
Recent, pe numele sau a fost inaintata o plangere penala, pentru cruzimea de care dadea dovada in anii ‘50-’70 impotriva detinutilor politici. Izolarea si infometarea, bataia la talpi si pe capre, bataia la testicule, bataia cu sacul de nisip, manejul si cuierul sunt cateva dintre metodele de tortura de care este acuzat.


„Eu n-am savarsit o crima”

EVZ: CNSAS a decis ca ati facut politie politica, iar IICCR a cerut judecarea dumneavoastra pentru crima cu cruzime.
Gheorghe Enoiu: Nu doar noi (securistii - n.r.) am facut politie politica, toate veneau de la Partid.
Bun, dar sunteti acuzat de crime si tortura.
Sa le stabileasca. Eu n-am savarsit o crima.
Arestarile studentesti din anii ‘56-’57? Unde erati atunci?
Eram sef de serviciu in Directia Anchete. Aveau dosare informative, pentru ca incepusera sa se organizeze. Practic, in 1956 s-au rasculat contra limbii ruse, profitand de situatia din Ungaria. Au inceput-o cei de la Timisoara. Seful Directiei Anchete si majoritatea anchetatorilor din Directie au plecat acolo, pentru ca se facusera arestari.
Ati mers si dumneavoastra?
Nu, am ramas la Bucuresti.
„Ii aduceau cu oasele faramate”
Ce tangente ati avut cu arestatii?

Domnule, ni se aduceau dosarele si trebuia sa vedem daca sunt sau nu vinovati. Despre fiecare existau note de la serviciile de informatii.
Erau multi?
Vaai de mine! Foarte multi. Imi amintesc ca ii aduceau cu oasele gata faramate, gata batuti. Erau anchetati intai aici, in Bucuresti, si ni-i aduceau apoi noua. Ii cercetam pe bazele materialelor venite de la Directia I, de la Securitatea Capitalei.
Ii tineau in aresturile Ministerului de Interne si in cel de la Rahova, am cerut sa li se emita mandate pentru ca nu aveau nici asa ceva. Era unul, Pohontu, care le-a semnat pe toate in alb.
Asa, la gramada?
Venea procurorul si le completa ulterior.
Cati oameni a anchetat colectivul dumneavoastra?
Cateva zeci. Dom’le, facusera manifestatii.
Erau vinovati?
In sensul legilor de atunci, da, pentru uneltire impotriva ordinii sociale.
Cat era pedeapsa?
De la 15 ani.

„Personal, nu bateam”

Cum decurgea un interogatoriu?
Dosarele ajungeau la seful de Serviciu, care le repartiza anchetatorilor. Fiecare avea dosarul si stia pentru fiecare detinut ce are de stabilit. Avea planuri, pe zile, pe saptamani. Cand veneau la noi, arestatii erau deja cu lucrurile stabilite, cu declaratii date acolo.
Nu v-ati intrebat niciodata daca declaratiile acelea au fost luate sub tortura?
Imi amintesc de una, Barna Gloria, o femeie frumoasa, studenta din Arad. Cand a venit la noi era batuta tare de tot. Chiar am facut reclamatie la ministru.
Ati lovit vreodata un anchetat?
La ancheta nu am batut, dom’le, ca de batut eu, personal, nu bateam. Daca era, era unu’ acolo care batea, un oarecare Branzaru.
Subordonat de-al dumneavoastra?
Cand am venit eu sef de Directie era acolo.
A batut si cand i-ati fost sef direct?
(Nu raspunde)
Batea de placere sau la ordin?
Da’ nu se batea nimic, domnule. Eu nu am dat o palma. Daca s-a batut cineva, poate sa fi batut anchetatorii, nu cunosc. Erau multi, erau 88 in subordinea mea. Eu stateam si ascultam.

PENSIE DE 800 DE EURO

Ce anume?

Aveam informatori in celule, dintre detinuti. Ma duceam pe acolo sa vad ce spun ei.
Si ce spuneau, in general?
Dom’le, acolo jos spuneau si adevarul. Spuneau ce au facut. Si atunci luam materialul asta informativ, care era foarte bun, si ii spuneam detinutului: „Maa, uite ce ai facut in data cutare, ca uite ce spune ala!”. Si recunosteau.
Ce pensie aveti acum?
Cam 2.300, dar ar fi mai mare daca nu mi-ar lua impozit 400 de lei.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------
CAZUL „GOMA”
„Nu l-am vazut in viata mea”


Paul Goma sustine ca l-ati casapit in bataie.
Nu, nu-i adevarat.
L-ati cunoscut?
Niciodata si nici nu l-am vazut, si am o memorie prodigioasa. Nu l-am vazut in viata mea.
Studentul Stefan Negrea va este cunoscut?
Nu.
Sunteti acuzat ca l-ati batut cu pumnii in cap pana cand a innebunit.
Nu-l stiu... Am aflat ulterior de Paul Goma ca a trecut pe la Directia Anchete.
Dar cum ati aflat? Era asa de cunoscut Paul Goma?
Nu, domnule. Ulterior, Goma a inceput sa urle tare si am vazut odata un material cu el, cum ca s-a casatorit cu o fata a lu’ unu’ de la Tribunalul Bucuresti. Goma e un tip foarte vulcanic, dupa cate am vazut eu prin cartile lui. Cartea in care scrie despre mine e o minciuna de la cap pana la sfarsit.
Dar de ce credeti ca va pomeneste exact pe dumneavoastra?
Domnule, eu eram foarte cunoscut. Eu am devenit o persoana publica mai ales in ‘64. Atunci, unul nu a iesit din puscarie fara sa aiba rezolutia mea pe fisa lui.
Nu a fost meritul dumneavoastra. Detinutii politici au fost eliberati printr-un decret.
Eu am fost la Dej, cand eram subdirector. Ne-a intrebat: „Ba, care-i situatia lu’ astia?”. Si i-am zis: „Domnule, foarte multi sunt batrani si sunt un balast pentru stat. Trebuie foarte multe medicamente pentru ei. Si-apoi, ne si incarcam cu o situatie, ca astia vor muri in puscarie”. Si a zis Dej ca poate o sa ne gandim.
Chiar le cumparati medicamente? Parca nici nu erau vazuti de doctor...
Bineinteles. Si la Aiud s-au facut niste operatii de cancer esofagian care au reusit.

Sef la arestul lui Coposu

Totusi, fostii detinuti politici isi amintesc doar de mizerie si batai.
Domnule, regulamentul inchisorilor era ca sa fie hraniti cu subproduse, cu intestine, picioare. In fiecare an faceam raport la ministru sa-mi dea pentru hrana detinutilor o suma de bani ca sa nu le mai dam subproduse, ci carne.
Care aresturi le coordonati atunci?
Unul sub Comitetul Central (CC), unul in Plevnei si unul in Uranus.
La CC a fost incarcerat si Coposu.
Eu i-am dat drumul. Stiu ca i-am adus si dosarul. Eu ii cunosteam mai pe toti din dosare.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Tandem
Enoiu si Plesita - „eroii” represiunii comuniste

Gheorghe Enoiu, fostul tartor al Directiei Anchete, nu se plange insa de singuratate cand vine la Manicesti. La numai cativa kilometri de sat, in Curtea de Arges, locuieste insusi Nicolae Plesita, fostul sef al spionajului extern, implicat in reprimarea violenta a disidentilor din afara Romaniei.
In ce relatii sunteti cu generalul Plesita?
Ma vad des cu el. Ne stim de cand el era plutonier si eu sublocotenent. Era plutonier la raionul Costesti. Dom’le, lui i-a ars casa de la fulger, mie mi-a rupt furtuna pomul din curte. I-au ramas crama si bucataria de vara. Are o vie frumoasa acolo, dar sta singur. E o profesoara care il mai ingrijeste.
A fost Plesita un bataus?
Dom’le, nu stiu. Pe Goma l-a batut, o spune si el. Eu l-am cercetat odata pe cand era subdirector la Pitesti, pentru bataie.
Era sau nu vinovat?
Era cam vinovat.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------
CAMARAZI
Prieten cu calaul anilor ‘50

Cat de bine l-ati cunoscut pe Alexandru Draghici (ministru de interne si sef al Securitatii, in anii ‘50, unul dintre cei mai cruzi lideri comunisti - n.r.)?
Foarte bine. De cand a venit la Interne pana l-au scos.
Cum vi s-a parut?
Foarte, foarte sever cu subalternii si foarte rigid.
L-ati apreciat?
Da, pentru ca el dadea ordin sa nu fie batuti oamenii.
Si era ascultat?
Vai, cum sa nu? Si controla personal aresturile. Venea la mine si ma lua din celula in celula si mergeam si statea de vorba cu fiecare arestat.
Dar arestatilor le era frica sa va parasca la Draghici de fata cu dumneavoastra.
Nu, nu. Draghici nu-i interoga, eu ii spuneam ca aici e cutare, arestat pentru cutare lucru. Cand afla ca e batut cineva se facea foc.
Eu insa ma bazam pe mijloacele tehnice de ascultare, bagate in celula. Aveam o vila intreaga, pe strada Plevnei, plina cu terminale din astea. Microfoanele erau bagate in fiecare camera de ancheta si in celule la fel.
Eu stiu ca Draghici a fost o bruta.
Daca dovedeste cineva ca l-a vazut pe Draghici sa dea o palma la un detinut...
Dar ordona si tolera sa fie batuti.
Astea sunt povesti, domnule.
Ati dus-o mai bine pe vremea lui Dej sau a lui Ceausescu?
Pana la Dej trebuie sa spun ca a fost o evolutie economica pozitiva si permanenta. Dupa Ceausescu a inceput cultul personalitatii si a iesit o tragedie.
Laurentiu Mihu, Ev. Zilei, 13 Iunie
..........................................................................................................

DINTII SCRÂSNITI AI CÃLÃULUI
14 August 2007
Grigore Cartianu: "Priviti-l in ochi pe tortionarul Enoiu! Veti intelege cine ne-a batjocorit o jumatate de veac si continua sa ne sfideze in mileniul III".

Tortionarul Enoiu

La 80 de ani, colonelul in rezerva Gheorghe Enoiu, „macelarul de la Interne”, isi toaca linistit pensia lunara de 2.300 de lei noi. 23 de milioane de lei vechi. Probabil, cate un leu vechi pentru fiecare dinte scos cu pumnii, cap spart, nas zdrobit, coasta rupta, ficat distrus, os rupt in anchetele de „reeducare”. Cate un leu vechi pentru fiecare strop de sange varsat din „dusmanii poporului”. Cate un leu vechi pentru fiecare cetatean al natiunii careia el, tortionarul zelos, i-a smuls dintii cu clestele de potcovit cai.

Colonelul Enoiu a fost una dintre fiarele regimului comunist. Ii batea personal pe anchetati, dezbracat pana la brau, acoperit cu un cearsaf pentru a nu se murdari de sange, aflam din Raportul „Tismaneanu” privind condamnarea crimelor comunismului.

Pentru merite deosebite in macelarirea „burghejilor” si a „chiaburilor”, in torturarea „banditilor” ce se opuneau sovietizarii Romaniei, in arestarea constiintelor acestui neam, colonelul Enoiu este rasplatit de noi - neamul batjocorit de el - cu o pensie lunara de 23 de milioane de lei vechi. Suma care anul viitor, gratie algoritmului liberalo-pesedist de marire a pensiilor, va ajunge la 33 de milioane. Sa tot fii tortionar in tara asta!

In acest timp, victimele colonelului Enoiu - cele care au supravietuit - se chinuiesc cu cateva milioane amarate. Iar anul viitor, la marire, vor mai primi cateva sute de mii de lei vechi. Daca nu le-a placut munca... Au stat prin temnite ori la Canal, in loc sa slaveasca partidul si pe conducatorii sai! S-au ascuns prin munti, asteptandu-i pe americani, in loc sa se inscrie in cooperativa!

Este una dintre marile rusini ale Romaniei contemporane. Si ale tuturor guvernelor care ne-au condus. Toate i-au protejat pe tortionari. Regimul Iliescu i-a recuperat si i-a facut stapani pe case si pe pamanturi care nu erau ale lor. Emil Constantinescu nu le-a atins de privilegiile. Taranistii nu si-au deranjat calaii nici cu o intrebare. Liberalii au treburi mai importante, sunt ocupati cu guvernarea.

Vorbim despre lustratie, dar dam pensii astronomice celor ce ne-au umilit si torturat o jumatate de veac. Platim profesorii cu sapte-opt milioane pe luna, iar macelarilor neamului le asiguram o batranete imbelsugata. In loc sa-i incatusam - macar acum! -, ii lasam sa ne ranjeasca-n nas.

Caci ranjet se numeste rictusul de pe fata colonelului Enoiu. Priviti-l cu atentie pe tortionar! Urmariti-i ochii rai, de om razbunator si castrat de orice urma de omenie! Sau dintii de rechin pregatit sa-si sfasie prada! Chiar si la 80 de ani, incisivii sai scrasnesc teribil, gata sa macine oase.

Dar, mai ales, cititi-i sufletul oribil! E scris atat de clar, cu litere de-o schioapa, in raspunsurile pe care le da la intrebarile reporterului, in interviul publicat ieri de „Evenimentul zilei”. Singurul lui regret pare a fi acela ca nu mai poate face azi ce facea in intunecatii ani ‘50-’60.
Urmarind cu atentie chipul monstrului, veti intelege cine ne-a torturat neamul o jumatate de veac. Si cine continua sa ne sfideze si in mileniul III.

Gandirea canceroasa a acestui personaj tenebros va face obiectul unei disectii nemiloase in ziarul de maine. Macar atat putem face: sa-i mai „operam” si noi pe ei, ca destul ne-au „operat” ei atata amar de vreme!
Grigore Cartianu, Ev. Zilei

08/12/07

PLÂNGERE PENALÃ IMPOTRIVA UNUI FOST OFITER DE SECURITATE

Permalink 12:23:11 pm, Categories: De ordin general  

Colonelul Gheorghe Enoiu, unul dintre cei mai cunoscuti tortionari comunisti, este acuzat, dupa 17 ani, de crime impotriva umanitatii.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania a depus o sesizare impotriva lui Enoiu, acuzandu-l de crime impotriva umanitatii.
Cercetatorii care i-au investigat trecutul sustin insa ca „Macelarul de la Interne”, asa cum era cunoscut Enoiu, e inca protejat de oameni din actuala putere. Accesul la dosarul sau de cadre le-a fost refuzat cercetatorilor, desi documentele exista in Arhiva Ministerului de Interne.

Ororile marca „Enoiu”

Cu un probatoriu de peste 100 de pagini atasat sesizarii, cu o lista cu 70 de victime ale lui Enoiu completata de marturii, IICCR cere tragerea la raspundere a tortionarului, dar si decaderea sa din gradele militare.
Parte din echipa care l-a interogat pe fostul lider al PCR Lucretiu Patrascanu, Enoiu s-a remarcat ca ofiter activ al Securitatii din 1950 si pana in 1989.
„Anchetele conduse de Gheorghe Enoiu se desfasurau prin utilizarea celor mai crude si brutale tratamente: izolarea si infometarea, bataia la talpi si pe capre, la testicule, bataia cu sacul de nisip, precum si alte metode de tortura specifice perioadei: manejul, cuierul etc.”, precizeaza reprezentantii IICCR.
Inainte sa ajunga ofiter anchetator in cadrul Securitatii Bucuresti, in 1960, Enoiu a condus ancheta studentilor arestati in toamna lui 1956, dupa protestele de solidaritate cu revolutia din Ungaria. Printre ei, scriitorul disident Paul Goma.
„Capitan in 1956-1957, Enoiu s-a ocupat de „studentii ungaristi” pe care i-a torturat ingrozitor (printre ei si pe mine, intre 23 noiembrie si 30 decembrie 1956, rupandu-mi trei coaste), iar pe colegul meu Negrea Stefan l-a batut in cap, in cap, in cap, pana a innebunit si s-a spanzurat, la Gherla”, nota Goma ca marturie in plangerea facuta in 2004 impotriva securistilor care l-au urmarit. „Daca Parchetul vrea sa faca ceva, va face”, se arata optimist Andrei Muraru, Seful Serviciului de Investigatii Speciale al IICCR.
In ciuda ororilor marca „Gheorghe Enoiu”, intinse pe mai bine de 40 de ani, acesta este inca protejat de oameni-cheie din Ministerul de Interne. Dosarul lui de cadre, care ar putea aduce elemente in plus despre activitatea sa, ramane sub cheie.
„La arhiva MI a fost un cercetator de la noi, care are inclusiv certificat ORNISS, ni s-a promis ca i se da dosarul, dar cand cei de la Interne au auzit ca este vorba de o plangere penala, secretarul general, domul Nicolae Berechet, seful Politiei Curtea de Arges si Pitesti inainte de 1989, a refuzat sa i-l mai dea”, spune Muraru. Secretarul general Nicolae Berechet nu a putut fi contactat pana la inchiderea editiei.

Raportul "Tismaneanu"
Colonelul Enoiu, „anchetatorul sadic”


Ferit de oprobriul public dupa ‘90, „Gheorghe Enoiu isi savureaza in liniste pensia generoasa intr-o casa din Bucuresti”, se mentioneaza in Raportul „Tismaneanu”.
Foarte discret, nu a trecut neobservat, ca martor, in documentarul „Marele Jaf Comunist” al regizorului Alexandru Solomon. Fostul sef al Serviciului Anchete Penale din cadrul Directiei a VIII-a a Securitatii a fost insa de negasit la momentul in care Lucia Hossu Longin a realizat seria „Memorialul Durerii”.
Inclus in categoria „marilor calai” alaturi de Nicolae Plesita, „anchetatorul sadic” Enoiu este descris in Raportul „Tismaneanu” astfel: „Deosebit de violent, batea personal anchetatii, dezbracat pana la brau, acoperit de un cearsaf pentru a nu se murdari de sange”.

Anca Simina, Ev. Zilei, 10 Aug. 2007

08/08/07

PENTRU CÃ "YOU TUBE" E LA MODÃ - CÂTEVA LINKURI FAVORITE

07/27/07

OAMENI DIN BASARABIA: LINGURARUL DIN LEORDOAIA

Permalink 10:09:56 am, Categories: De peste Prut...  

Gheorghe Drumea e lingurar. Cel mai bun in Leordoaia si unul dintre putinii care au mai ramas prin Moldova. I–au dat si un titlu de mester popular, chiar l–au si facut membru al Uniunii Mesterilor Populari, lucru cu care se mandreste. La cei 58 de ani, Gheorghe Drumea ia lemnul si il musca cu scoaba cu multa pasiune si putere. De 50 de ani e lingurar, i–a intrat in sange meseria asta, a mostenit–o de la tatal sau, Petru Drumea, vestit lingurar prin partile Calarasilor si Unghenilor.

Lectia de «lingurarit»

In drum spre casa lui nea Gheorghe, care–i la o margine de sat, spre Bahmut, ascult cu interes lectia de «lingurarit». «Lemnul bun e cel de nuc, frasin si de cires. Si lemnul plopului e moale si se lasa lucrat cu usurinta, ii dai forma pe care o doresti. Il musti cu scoaba cand ii verde si dupa ce se usuca, il impodobesti dupa gust cu ornamente. Cu briceagul faci frumusetile. Poti face linguri, strachini, fundisoare de rasturnat fata soarelui, mamaliguta, adica. Dar si mese, scaune si hulubasi de prins la corzi sau cucosi de cocotat pe poarta, semn ca oaspetii sunt doriti. Azi lemnul se gaseste greu, mai cu seama ciresul si nucul, dar eu le mai gasesc. Lingurile le vand in targ, lumea le cumpara, dar cu incetul. Nu mai e la moda lingura de lemn, i–a luat locul cea spoita cu aur si din argint, eu, iata, nu las meseria sa moara, pastrez traditia si spun ca e sanatos si gustos sa mananci o zeama cu lingura de lemn». Ajunsi acasa, nea Gheorghe trage repede un scaunel la umbra, pe altul aseaza linguri, strachinute si cateva platouri si incepe sa–mi demonstreze ustensilele meseriei: barda, scoaba, briceagul, cutitul. Ia o bucata de lemn si prinde a–l modela… A facut–o prima data cand avea opt ani, jucandu–se, alaturi de tatal sau, care toata viata a cioplit linguri. A incercat lemnul, dar nu se gandea ca–l va indragi, pentru ca lumea se schimba si cumpara linguri din aluminiu. Cand a vazut cat de interesant se lasa supusa scoabei un ciot de lemn, a inteles ca–i bun mestesugul si s–a facut lingurar. Nea Gheorghe mai zice ca nu unul oarecare, dar unul norocos!

Fiica padurarului si lingurarul

Cu Valentina s–a casatorit cu bucluc. Ea era fiica de padurar, iar el — lingurar. «Eram sarac si viitorul meu socru nu m–a dorit. Cum sa–si dea fiica dupa unul care face linguri?! Dar noi ne placeam si am hotarat sa fugim din sat, doua saptamani ne–am ascuns prin Ucraina, apoi ne–am intors si am trait cu Valentina in buna intelegere, nimeni nu ne–a stricat dragostea.»
…Scobeste cu usurinta o bucata de lemn, surcelele sar peste genunchi, nea Gheorghe numara senin la chip: " Natasa, Veronica, Lilia, Maricica, Alexei…"Aici lingurarul se poticneste cu numaratoarea…Il ajuta Valentina, care spune prenumele celorlalti: Svetlana, Dina si Ion. Nici unul dintre copiii lui Gheorghe Drumea n–au invatat mestesugul. Si–au ales alte meserii. Doua fiice sunt plecate in Italia, Ion invata la Calarasi, doar Natasa a ramas in sat, are casa in vecinatate. «Copiii au avut ce invata de la noi. Daca ea a zis ca vrea caprioare si flori, cred ca–i aminteau de padurea ei, eu le–am zis mesterilor sa le sculpteze pe peretii casei. Tot un fel de dragoste si asta…Ei ii plac lingurile din lemn si nu–i putin lucru, adica ii place lingurarul, iar fiii si fiicele au ales sa–si caute norocul in alte parti, numai oameni sa fie…»

Vreau sa merg la «fantana preotului»

Ii pun o intrebare: la ce se gandeste cand ciopleste ciresul sau bucata de frasin: unde va vinde lingurile si platourile, ce va face cu banii sau la copiii imprastiasi prin lume? Nea Gheorghe da cu scoaba pe bucata de lemn, isi sterge fruntea cu o basmaluta si raspunde raspicat: «Am eu o dorinta mai veche si nu o pot implini. Vreau sa ma duc la fantana preotului, sa iau o caldare cu apa, vreau sa merg la o rascruce sa ma inchin la o rastignire pe care a inaltat–o preotul cu contributia personala. Caut in toata Tara Moldovei, intreb lingurarii si olarii prin targ si… asa minune inca nu s–a pomenit». Intervine Valentina, care sta alaturi pe un scaunel, zicand incet, dar asa ca sa aud «nu ne trece, doamne, la pacat!»
Antonina SÂRBU

Ziarul de Gardã Iulie '07

07/26/07

STEFAN HRUSCÃ LA CÂMPUL ROMÂNESC DIN HAMILTON, CANADA

Permalink 04:45:15 am, Categories: De ordin general  

HAMILTON, ONTARIO
Dumincă 5 August, 4:00 pm
Un concert extraordinar în aer liber susţinut de ŞΤEFAN HRUŞCÃ la CÂMPUL ROMÂNESC
Intrarea: $ 10.00
Copiii sub 14 ani: $ 5.00

DISTRUGERILE DIN IASI: APEL - SEMNATI PENTRU REFERENDUM

Permalink 04:05:11 am, Categories: De ordin general  

Pentru cetatenii Iasului! Sa ne mobilizam impotriva distrugerii parcului din spatele Palatului si a Gradinii Botanice. Sa obligam autoritatile din Iasi sa faca un referendum!
Va rugam foarte mult sa completati tabelul si sa anuntati si alti ieseni sa pornim lupta impotriva celor ce nu iubesc natura.

Conf. dr. Luminita Budei

Va invitam sa urmariti filmul documentar: 'Autoritatile impotriva populatiei - ROMANIA, IASI, 2007'

O EXPLICATIE NECESARA...
Numele meu este Ionut Stefanovici si am sa incerc sa explic in cateva cuvinte de ce am reactionat intr-un moment cand actiunile noastre par din perspectiva celor mai putin optimisti, tardive. Motivul de baza l-a constituit faptul ca am crezut ca instituiile statului isi vor face treba. Dar am observat cu stupoare si am suferit o durere aproape fizica cand am vazut gradurile care imprejmuiesc Palatul culturii in conditiile in care primarul si cativa consilieri locali sunt urmariti penal de catre DNA iar Iulius Grup nu are autorizatie de la mediu nici de la Directia de Cultura. Mai mult pentru faptul ca au inceput organizarea santierului au primit o amenda de 32.000 RON de la Mediu (http://www.newsiasi.ro/modules/news/article.php?storyid=4508) iar din gradina botanica vor sa faca un alt cartier de vile (http://www.gardianul.ro/2007/04/11/societate-c12/gradina_botanica_din_iasi_in_pericol_sa_ajunga_un_cartier_boieresc_-s92814.html).
Ei bine toate au o limita si autoritatile tocmai ne-au adus la limita rabdarii. In aceste conditii in care alesii locali, presa si justitia sunt cumparate am identificat singurul instrument democratic care ne ofera posibilitate de a opri aceste dezastre ecologice.
Mai mult o alta pierdere suferita de catre orasul Iasi din perspectiva spatiilor verzi o constituie distrugerea Gradinii Botanice in suprafata de 1.000.000 de metri patrati in conditiile in care in Gradina Botanica Iasi sunt aclimatizate sau naturalizate 108 specii de plante rare, vulnerabile sau amenintate cu disparitia, care sunt protejate prin legile nationale si conventiile internationale pe care Romania le-a semnat.
De aceea am realizat si acest film fara pretentii pentru ca nu avem experienta in acest sens dar am incercat sa va aducem la cunostinta urmarile actiunilor unor grave erori care vor afecta si generatiile viitoare. In fiecare seara mergem in parcurile iesene si discutam cu oamenii strangand totodata semnaturi. Tabelele pot fi descarcate pe adresa http://comunicare-sociala.ro/semnaturi%20spatii%20verzi.pdf iar daca ne sunati la urmatoarele nr de telefon: 0740/45.49.40; 0727/74.44.25 membrii Asociatiei Comunicare Sociala vor veni sa le ridice.
Daca vom strange 70.000 de semnaturi Consiliul Local trebuie sa declanseze referendul local pe aceasta tema si personal am convingerea ca iesenii vor hotari stoparea distrugerii acestor spatii.
Generatiile viitoare nu vor putea decat sa accepte aceste erori ale prezentului.

07/23/07

PARTIZANII ANTICOMUNISTI COMEMORATI LA SÂMBÃTA DE SUS

Permalink 05:02:07 am, Categories: In Memoriam  

Mânãstirea Sâmbãta de Sus, Duminicã, 22 Iulie 2007
Ion Gavrila Ogoranu, liderul Rezistentei armate anticomuniste din Muntii Fagarasului si camarazii sai, cazuti in lupta cu trupele de Securitate intre 1948 si 1957, au fost comemorati Duminica 22 Iulie a.c., la manastirea Sambata de Sus (Fagaras).

null

Oganizata de Fundatia «Ion Gavrila Ogoranu» si Partidul «Pentru Patrie» - formatiune politica al carei presedinte a fost pana la moarte Gavrila Ogoranu -, ceremonia a avut loc langa crucea de marmura ridicata de supravietuitorii Rezistentei Fagarasene, si a debutat cu o slujba de pomenire in memoria tuturor celor care au luptat si suferit pentru Libertate, Credinta stramoseasca si Neamul romanesc. Pe tot parcursul evenimentului, tineri purtand drapele tricolore au facut de garda la monument.
A luat cuvantul parintele Teofil Paraianu, de la manastirea Sambata, care a evocat sacrificiul celor comemorati si a facut un apel la o curatare a Romaniei – «Gradina Maicii Domnului» de buruienile care o sufoca azi.
A urmat parintele Alexandru Capota de la Galati si parintele Gheorghe Bogdan din Sibiu, ambii fosti detinuti politici anticomunisti. Acesta din urma a subliniat actualitatea valorilor si principiilor pentru care au luptat cei comemorati, mai cu seama in societatea romaneasca de azi, devorata de politicianism si descompunere morala. Parintele Bogdan a strigat un emotionant apel al celor comemorati, in ordinea in care ei sunt inscrisi pe crucea de marmura, incepand cu Parintele Arsenie Boca, Ion Gavrila Ogoranu si terminand cu sustinatorii din sate si rudele luptatorilor, ale caror destine au fost strivite de cazacii Securitatii. La fiecare nume, asistenta a strigat: «Prezent!»
Tanarul Coriolan Baciu, ucenic al lui Ion Gavrila Ogoranu si vicepresedinte al Partidului «Pentru Patrie» a prezentat ultimul volum al ciclului «Brazii se frang dar nu se indoiesc», aparut postum la inceputul lui Mai a.c. si dedicat Rezistentei armate din Muntii Apuseni. D-sa a comparat ponoarele si izbucurile din Apuseni (unde apa intra in maruntaiele pamantului iesind la suprafata la distante uriase) si destinul unor personalitati ale luptei anticomuniste, care – in conditiile foarte grele de atunci – au intrat in anonimat, facandu-si prezenta in societatea romaneasca dupa Revolutia din 1989. Baciu a anuntat constituirea Fundatiei «Ion Gavrila Ogoranu», care va milita pentru promovarea adevarului despre Rezistenta anticomunista din Romania si pentru insanatosirea morala a societatii romanesti.
D-l prof. univ. Dr. Constantin Bucescu, fost detinut politic, a adus un omagiu luptei tuturor celor care au luptat in munti impotriva comunismului, indiferent de orientarea politica a fiecaruia, aratand insa ca majoritatea covarsitoare a celor care au indraznit sa infrunte fiara rosie cu arma in mana au fost legionari, ca de altfel si Ion Gavrila Ogoranu.
La final, asistenta, care in ciuda caniculei a depasit 300 de persoane, a intonat Imnul luptatorilor cazuti.


Florin Dobrescu
Secretar general al PPP, 0723.604.649
buciumul@yahoo.com

07/06/07

80 DE ANI DE TRÃIRE LEGIONARÃ; ASOC. PREZENT! LA AIUD...

Permalink 05:22:59 am, Categories: Asoc. PREZENT! - Manifestãri  

Aiud, 23 Iunie 2007
Întru cinstirea zilei de înfiinţare a Legiunii Arhanghelului Mihail, Asociaţia PREZENT! a invitat membrii şi prietenii ei la Monumentul de la Aiud, locul cel mai încărcat de sfinţenie din România, unde comunismul a fost înfrânt de martiriul legionarilor şi al celorlalţi români care şi-au asumat suferinţa, temniţa şi regimul torţionar.

În zori am participat la slujbele rânduite la Schitul Înălţarea Sfintei Cruci de la Aiud - Utrenie şi Sfânta Liturghie - apoi, după o odihna binevenită, la slujba Ceasurilor, urmată de Parastasul pentru cei căzuţi în lupte sau morţi în credinţa legionară. Pomelnicul a cuprins[1] numele întemeietorilor şi conducătorilor Mişcării Legionare şi alte altor sute de legionari morţi în prigoane, temniţe şi lupte, în ţară, pe front sau exil, în morminte ştiute sau fără cruce.
După sfinţirea colivei şi Vesnica pomenire, s-a intonat Imnul legionarilor cãzuti, apoi alte cântece: Sfântã tinerete legionarã, Ardealul tânãr legionar.
În locul Te Deum-ului, părintele Augustin ne-a invitat in Osuar unde sunt rânduite moaştele a zeci (poate sute) de sfinti, descoperite pe Râpa Robilor. Părintele ne-a exemplificat pe unele din sfintele oase torturile la care au fost supuşi martirii şi chinurile suferite de aceştia în timpul detenţiei în închisoarea Aiudului: cranii care păstrează urme de cuie (în urma bătăii în cap cu un lemn în care erau cuie), coaste fisurate de suliţă (cu care erau împunşi cei morţi înainte de a fi duşi la groapă), oase sudate în chip nefiresc (fracturate în urma bătăilor), ceea ce provoca dureri insuportabile. O parte dintre moaşte păstrează bucăţi de carne, sânge, pliele şi fire de păr, care nu s-au distrus din pricina timpului, stând mărturie a biruinţei în şi după moarte. Chiar dacă nu sunt cinstite ca adevărate odoare de către Biserică, moaştele Aiudului aduc mărturie a sfinţeniei, prin ele săvârşindu-se şi minuni (vindecarea unui copil ce avea o boală de piele incurabilă, alungarea vrăjtoarelor dintr-un cartier bucureştean, alungarea demonilor din casa unui creştin).
După masa oferită la trapeza Schitului, ne-am deplasat într-un pelerinaj spre Piatra Craivii, trecând prin Galda de Jos[2], Mesentea şi Cricău, locuri de rezistenţă armată şi jertfă anticomunistă marcate cu troiţe ridicate întru pomenirea martirilor.
Ziua am încheiat-o în Alba Iulia, unde ne-am oprit la celula în care au fost ţinuţi Horea şi Cloşca (înaintea execuţiei lor), ei dând (alături de Crişan, ucis în închisoare) mărturie peste veacuri a tăriei românilor şi credinţei în Dumnezeu, prin care au biruit în viaţa pământească spre a se odihni în cetele sfinţilor.
Duminică, 24 Iunie, dimineaţa am luat parte, alături de stareţul şi obştea Mănăstirii ocrotite de Sfântul Ioan Botezătorul la hramul Naşterii Înaintemergătorului, la slujba săvârşită de Arhiepiscopul Andrei al Alba-Iuliei, înconjurat de un sobor de 30 de preoţi, la care au asistat credincioşi veniţi din oraş, din împrejurimi, din diferite locuri din Ardeal şi dar şi de peste munţi. Încheindu-se Sfânta Liturghie, am împărtăşit mai ales clericilor iubirea pe care o purtăm sfinţilor din închisori, dăruindu-le Acatistele Sfinţilor Români din închisori şi al lui Corneliu Zelea Codreanu, pliante despre Sfântul Valeriu Gafencu şi arătându-le că aceşti sfinţi ai temniţelor îşi trag seva din învăţătura Căpitanului care, aducând neamul în chip strălucit aproape de linia Bisericii Ortodoxe, a fost piatra unghiulară de la care au pornit legionarii spre ţelul final al Neamului: Învierea din morţi în numele Mântuitorului Iisus Hristos.
Pe parcusul drumului efectuat am omagiat jertfa creştinească, legionară, românească şi anticomunistă a celor ce au suferit şi au fost martirizaţi la Piteşti (în spaţiul ansamblului monumental consacrat spre cinstea lor) sau la Făgăraş (la Cetatea transformată de regimul comunist în închisoare politică, acum muzeu al municipiului). Am înălţat rugăciune pentru camarazii ce-au suportat temniţa cu tărie binecuvântată şi pentru cei ce au păşit biruitori în rândurile Legiunii cereşti.
Trăiască Legiunea şi Căpitanul!
Asociaţia PREZENT!


[1] O listă care să cuprindă numele tuturor legionarilor căzuţi pentru Legiune sau morţi în credinţa legionară încă nu s-a alcătuit.
[2] La fosta colonie de muncă de la castelul Kemeny, unde au executat o parte din detenţie Valeriu Gafencu, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Anghel Papacioc etc., actualmente Spital pentru boli neuro-psihice, şi la Bisericuţa din apropierea sa, azi parţial restaurată

07/05/07

Finalul tragic al unei familii de rãzesi din lunca Prutului

Permalink 06:10:45 am, Categories: De peste Prut...  

Inceputul lunii iulie 1949 a insemnat sfarsitul numeroasei noastre familii si nu numai al ei, ci si al miilor de «dusmani ai poporului», jertfe ale ghilotinei staliniste. Ajuns astazi la 78 de ani, de unul singur, am ramas sa adulmec farmecul naturii bastinei stramosesti, sa simt caldura parintilor, a buneilor, a fratilor si surorilor, multi pierduti in abis sau risipiti involuntar pe intinsul pamant sovietic de pana mai ieri.

In centru: bunicii in mijlocul familiei. In stanga batranilor parintii mei, in dreapta lor - Anton Razesu, nepotul lor (cu buchetul), si fratele bunicului, Costica Negru; intre ei - piciul Costica, subsemnatul, finul primului Costica; jos - Chit verisoara mea si sora Maria. Astazi in viata e doar piciul. Atat am mostenit din averea parintilor "culaci", plus promisiunile de despagubire pentru cele pierdute si irosite aiurea, promisiuni propagate cu mult elan de la 1992 incoace, aidoma balonaselor de sapun ce se sparg.Jos: bunicii in anii socialismului aproape dezvoltat, cu fiul Andrei si copiii acestuia. Altai, 1959

Primul «spargator» al armoniei familiale a fost tata. In noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1940, in stil revolutionar–bolsevic, au fost urcati intr–un «ciornii voron» (o duba) sase gospodari de 38–72 de ani, fiind zavorati in puscaria de la Cahul: Andrei Negru, tata, Costica Negru, fratele bunicului meu, Nicolae Negru, o ruda mai indepartata, batranul Ghita Lupu cu feciorul sau Spiridon, iar pana in iarna au fost incarcerati inca trei: Ionica Visinevschi cu feciorul sau Pavel, un licean angajat in sat in calitate de invatator, si Vasile Parjol, vecinul nostru. Condamnati la 14 ianuarie 1941 la ani grei de inchisoare, toti au fost trimisi in «pohod na Sibir», de nu a mai stiut nimeni nimic despre ei pana la incheierea celui de–al doilea razboi mondial.
Pe tata l–au salvat mainile sale de plugar priceput si tamplar dibaci. Unde punea el mana, vorba din popor, punea si Dumnezeu mila. Liber, acasa si–a ridicat singur casa, i–a talcuit o veranda cu ferestre frumos ornamentate de se mira lumea privind–o, cu mainile sale si–a mesterit mobila din casa; copil fiind, i–am ajutat la lustruirea cu serlac a acesteia; facea pietroaie si pentru harmanit din beton armat. A fost si un pescar bine vazut in sat. Impreuna cu alti consateni, a format o brigada de pescari, dispunand si de un nevod mare. Iarna era sezon de odihna si betii pentru chiulangii, care au turnat pe gat si pamantul primit de parintii lor in anii douazeci ai secolului trecut conform reformei agrare. Tata isi petrecea iarna in atelier, in balta la taiat stuf sau la pescuit tragand nevodul pe sub gheata, ca mai apoi, «eliberat» de sub «jugul cotropitorilor romani», sa fie etichetat cu «onorabila» porecla de culac, dusman al poporului!
In anul celei de a doua «eliberari», 1944, genocidul bolsevic a fost si mai salbatic. Victime au devenit oameni nevinovati, saraci lipiti pamantului, unii demobilizati din randurile armatei sovietice dupa potolirea focului celui de–al doilea razboi mondial, mame cu multi copii. Pentru un catun de aproximativ 120 de case jertfa a fost prea mare, namaivorbind de multimea disparuta in timpul foametei organizate, diverselor epidemii, de cei cazuti pe front sau evacuati grabit in dreapta Prutului. Absolut toti asa–numitii «tradatori ai patriei sovietice», ramasi la bastina, au fost condamnati la cate zece ani de detentie, incarcerati fiind in gulagurile semanate de la Ural pana la Magadan.
Trei mame, Vera Negru, mama mea, care a adus pe lume opt copii, printre care si doua fetite gemene, Ioana Negru, mama a zece copii, si Elena Negru, mama a doi copii, casatorita in sat, dar venita din judetul Vaslui si care nici nu apucase sa devina homo soveticus. Au ramas ai nimanui, in voia sortii, 18 copii.
Mie, in lipsa dubelor care carau grabit «dusmani ai poporului» din satele judetului, mi–a revenit sa le duc cu caruta noastra la puscaria din Cahul pe mamele indurerate si sa urmaresc cu ochii in lacrimi cum li se inchid in urma portile iadului, fara a mi se permite macar sa–mi iau ramas bun. Asta avu loc in ziua mea de nastere, cand implineam 16 ani. In loc sa ne adunam veseli in jurul mesei, asa saraca, cum era pe atunci, s–o privim pe buna noastra mama bucurosi ca–si vede feciorul flacauan, singurul ajutor in familia lipsita in mod salbatic de capul familiei, inchis in Gulagul din Omsk, am fost fortat s–o duc la puscarie, nepermitandu–mi–se cel putin sa–i sarut mama la tragica despartire.
Izolata intr–un Gulag din Volgograd cu denumirea enigmatica «Bezimeanii gorodok» (o denumire mincinoasa, probabil, ca sa nu fie gasit prea usor de cel care si–ar fi cautat rudele), la inceput de august 1950, am gasit–o intr–o imensa padure pe malul Volgai, intr–un lagar inconjurat cu doua randuri de gard din sarma ghimpata, strajuit de mai multe turnuri de paza in care erau cocotati gardieni cu arma pregatita pentru orice eventualitate. Escortata de un tanar paznic inarmat, intalnirea ne–a fost organizata in casuta de la poarta Gulagului, in prezenta osteanului care ne amintea mereu sa vorbim numai ruseste. E clar de ce!
Mama parea o umbra in bataia vantului, iar vocea–i stinsa venea cu greu din adancul unei prapastii. Nu mai avea putere cel putin sa ne boceasca, cum o facea cand a fost scoasa din casa in ziua mea de nastere. La despartire cazu in genunchi, isi facu cruce in cealalta parte a portii iadului, spunand ceva neinteles de nimeni… Exact peste un an, la 5 august 1951, se stinse din viata acolo, in Gulagul blestemat din imensa padure de pe malul Volgai.
Intr–un raspuns de la KGB, dupa 40 de ani de la decesul mamei mi s–a comunicat data decesului si ca «Locul precis al inmormantarii mamei dvs., cu parere de rau, nu ne este cunoscut. Unul din locurile inhumarii jertfelor e "Parcul Gagarin" din Kuibasev, unde a fost instalat un semn memorial».
Rusii s–au dovedit a fi mai indulgenti decat conducerea de la noi, unde, de ani de zile, oamenii se inchina pietroiului din fata garii, instalat acolo de raposatul Gheorghe Ghimpu. Administratia acestui stat se teme parca sa treaca prin vecinatate, iar ex–primarul general al capitalei, devenit ministru, a uitat cu desavarsire de promisiunea facuta acum doi ani, in ziua comemorarii victimelor holocaustului sovietic, cum ca, in fata garii, «peste un an va fi instalat un monument»!

Halal sentiment de nemaivazuta omenie!

In zorii indoliatei duminici de 6 iulie 1949, catunul din lunca fu zguduit de goana camioanelor insotite de soldati inarmati care–i transportau pe batrani si copii la gara Tabacu de langa Bolgrad, localitate, cica, ucraineana, la fel ca si astazi. Au fost izolati de razesii–fondatori ai satucului, Vasile, a.n. 1871, si Paraschiva Negru, a.n. 1874, buneii insotiti de opt nepoti, copiii celor doi feciori, Andrei si Toader. Mi s–a intamplat sa–i vad in camionul militar, s–o vad bocindu–ne pe toti pe bunica, rugandu–ma in lacrimi: «Lasa scoala ta (sustineam examene de stat la Scoala Pedagogica din Cahul) si du–te acasa, ca au ramas flamande pasarile celea si deschisa usa de la casa». Sarmana, nu se putea impaca cu gandul ca, deportata fiind, nu–si va mai vedea casa niciodata. Dusi au fost pentru totdeauna.
Peste trei ani, i–am gasit la poalele muntilor Altai, intr–un «castel» rusesc — zemleanka, unde innoptai si eu o bucata de vreme impreuna cu tanara mea sotie. Zemleanka ceea avea o singura ferestruica, mica de–o astupai cu palaria, si puteai intra in ea doar rupt in doua, atent fiind sa nu dai cu capul in stalpii ce sprijineau «acoperisul» crescut cu iarba si alte plante salbatice.
Iata unde fu izolat bunelul, candva ostas in armata tarului, care a aparat coroana bicefala in doua randuri: in 1904 — in razboiul cu Japonia, si in 1915—16, in Europa, in lupta contra armatelor Kaizerului, in regiunea or. Lutk. Ce pericol pentru statul sovietic «eliberator» prezenta bunelul, trecut de 70 de ani?
Constantin NEGRU,
Chisinau 2007, Iulie
Ziarul de Gardã

07/01/07

„Osândâti la nemurire“ de Petru Bunacalea si Andrei Calcea

Permalink 06:43:22 pm, Categories: Miscarea Legionarã, Rezistenta Anticomunistã  

Pleoapa trecutului tresare, ascunzându-si lacrima si nu lasã uitarea sã se cearnã peste ceea ce a rãmas în istoria românilor din Basarabia - blestematul an 1940-1941.

Asa-zisa „eliberare sovieticã“ începuse cu jafuri, distrugeri, prãdarea prãvãliilor, spargerea beciurilor, dezordini si încãierãri sângeroase.

Apoi Puterea Rosie a procedat la arderea cãrtilor sfinte, închiderea si pângãrirea bisericilor. „Corbii negri“ - dubele bolsevicilor - erau încãrcate cu români care urmau a fi deportati în Siberia de gheatã. Elementele sovine organizau mitinguri pãzite de soldati.

Cu toate acestea, flacãra românismului în Basarabia nu s-a stins niciodatã. La rãsãritul strãbunei Moldove au rãmas tineri cu credinta în Dumnezeu si dragoste de Neam. Din rândurile lor fãceau parte tinerii patrioti din Orhei, oras situat pe malul râului Raut, în centrul Basarabiei, de unde, spun vechile hrisoave, Stefan cel Mare recruta ostenii lui cei mai viteji - arcasii orheieni.

În inima acelor tinere vlãstare românesti, elevi ai liceului „Vasile Lupu“, s-a aprins lumina demnitãtii nationale, care i-a adunat în ceea ce NKVD-istii numeau „organizatia ilegalã antisovieticã a tineretului studios, Majadahonda“ din judetul Orhei, (Dosar penal nr. 2233 vol. V p. 1442) scopul propus sã-l realizeze era neadmiterea pângãrirei Basarabiei de cãtre urgia comunistã si Unirea cu Patria Mamã.

În prima duminicã a lsunii octombrie 1940, în pãdurea de la marginea Orheiului, a avut loc una dintre cele mai importante adunãri ale ilegalistilor, la care au participat si fostele eleve ale liceului de fete „Doamna Maria“, majoritatea lor devenind deja elevi ai Scolii Pedagogice din Orhei. La întrunire, tinerii luptãtori au ales denumirea organizatiei - Majadahonda, conducãtorul, în persoana lui Anatol Guma; adjunct a devenit fratele acestuia, Victor Guma; a fost ales un consiliu coordonator, precum si redactorul ziarului acestei organizatii: „Cu fruntea-n sus!“, Gheorghe Martanov. S-au format patru echipe active, (echipe de soc) trei de bãieti si una de fete. Membrii ai Majadahondei au devenit si doi profesori, Dumitru Munteanu si Maria Majaru. În fata unui tricolor, steag care apartinuse liceului si fusese ascuns de unul dintre elevi, a fost depus solemn, jurãmântul. Rând pe rând, bãietii si fetele se apropiau, îngenunchiau în fata drapelului si, sãrutându-i pânza, îsi puneau semnãtura.

Actiunile întreprinse de tinerii elevi erau menite sã dea în vileag crimele comuniste, sã dea sperante oamenilor si sã aminteascã noilor autoritãti cine sunt cu adevãrat, stãpânii acestor meleaguri. În oras au început sã aparã inscriptii si proclamatii pe ziduri: „Nu credeti ocupantilor sovietici!“, „Cãrati-vã acasã, barbarilor!“, „Moarte, ocupantilor stalinisti!“

În preajma Crãciunului, la propunerea lui Anatol Guma, se hotãrãste arborarea pe o serie de clãdiri orheiene, a stindardului tricolor, în locul cârpei comuniste. Elevii s-au constituit în trei grupe de actiuni si una de rezervã. Prima grupã urma sã arboreze tricolorul pe clãdirea NKVD-ului, a doua, pe clãdirea Comitetului de Partid bolsevic, (fosta prefecturã) iar a treia, pe fosta clãdire a Primãriei. În dimineata Crãciunului, oamenilor nu le venea sã creadã - deasupra Orheiului s-a înãltat trimfãtor Tricolorul, care vestea pãgânilor cã lupta continuã, iar România va fi iarãsi Mare. Autoritãtile nu au reusit sã dea de urma fãptasilor, dar au purces la un groaznic val de arestãri; totusi, pe strãzile orasului, chiar si în cele mai îndepãrtate sate ale judetului, apãreau foile volante ale „Majadahondei“. Autoritãtile comuniste au fost puse în alertã, seful sectiei judetene de securitate, Gavril Goldenberg, a început vânãtoarea „elementelor rebele antisovietice“.

Dupã ce a ajuns în posesia informatiilor furnizate de câtiva turnãtori, G. Goldenberg a semnat dispozitia nr. 10 de arestare a lui Anatol Guma, conducãtorul miscãrii. La interogatoriu, bravul român declarã: „Lupt împotriva regimului de ocupatie care ne-a furat libertatea, din convingere si am un scop bine determinat - reintegrarea cu Tara Mamã, discreditarea regimului stabilit în Basarabia (...) aceasta o spun si o voi spune oricui, fiindcã aceasta este convingerea mea fermã, sunt tânãr si iubesc viata si libertatea. Oricine, la 19 ani, iubeste viata si luptã pentru ea“ (Dosar penal nr. 2233 vol. III p. 793, 30.01.1941)

În urmãtoarele zile au mai fost arestati Vsevolod Ciobanu, Dumitru Avramoglo, Dumitru Stici, Vlad Alexeev, Grigore Mihu, Victor Brodetchii, Anatol Cotun, s.a. Cei prinsi au fost închisi în închisoarea din Orhei. Autoritãtile au anuntat cã „organizatia nationalistã contrarevolutionarã, teroristã“ a tineretului studios din Orhei a fost descoperitã si lichidatã. Au urmat anchete, interogatorii, schingiuiri, bãtãi, chinuri

Câtiva dintre tineri au fost transferati la penitenciarul din Chisinãu. La 14 iunie 1941, li s-au adus oficial la cunostintã, acuzatiile si data procesului. Cu acest prilej, fiind adunati în aceeasi celulã, s-au reîntâlnit. Acel moment i-a întãrit si unit si mai tare, cãci din piepturile lor a izbucnit cântecul Echipei Mortii:

„E jale multã în Tarã/ Cãci strãinul e stãpân/ Cersetor la el în Tarã/ Plânge bietul român./ De aceea azi, în luptã/ Noi pornit-am sã scãpãm/ Patria de toti barbarii/ Tara noastrã s-apãrãm./ Dreptatea iar s-o întronãm/ Români liberi vrem sã fim/ Aruncati în toiul luptei/ Ori învingem, ori murim.“

În noaptea de 23 spre 24 iunie 1941, când trupele române si cele germane deja trecuserã Prutul, eliberând teritorii românesti, orheienii erau judecati de Tribunalul districtual Odessa, aflat special pentru aceasta, în deplasare în Chisinãu. Astfel, Anatol Guma, Eprov Vichentie, Mihu Grigore, Bodetchii Victor, Cotun Anatol, Dobanda Dumitru, Cozma Onisim, Grajdieanu M. au fost condamnati pentru „organizarea si sãvârsirea crimelor împotriva regimului sovietic“, la pedeapsa capitalã prin împuscare. Executia s-a petrecut imediat dupã proces. Au fost ucisi pentru credinta lor româneascã si au murit cu moarte de martir. Ceilalti au fost condamnati la pedeapsa de privatiune de libertate între 10 si 25 de ani. Au fost încãrcati în trenuri marfare care i-au dus în pustiurile albe ale Siberiei... Tinerii rãmasi în închisoarea din Orhei au fost arsi de vii, penitenciarul fiind incendiat de trupele Armatei Rosii aflate în agonia retragerii. Abia dupã sosirea ostasilor români în oras, au foat scoase de sub ruine, cadavrele martirilor „Majadahondei“.

Unul dintre ilegalistii orheieni, scãpat cu viatã ca prin minune de urgiile gulagurilor sovietice, Oleg Frunzã, e stabilit azi în România, în orasul Bacãu. Acest fragment de istorie a fost scris cu sângele basarabenilor care au cãzut apãrând cauza românismului basarabean. Istoria i-a osândit la nemuirre, cãci fapat lor nu va fi uitatã niciodatã!

Lista incompletã a membrilor organizatiei „MAJADAHONDA“ din orasul Orhei
(1940-1941)

Guma Victor, Martanov Gheorghe, Bodetchii Victor, Eprov Vichentie, Mihu Grigore, Sarbu Constantin, Bogus Pavel, Cotun Anatol, Dobanda Dumitru, Cozma Onisim, Grajdianu Mihai, Brasoveanu Eugen, Bacalu Ion, Duca Anatol, Dumitrescu Valerian, Bivol Vichente, Saptefrati Ciprian, Ciobanu Vsevolod, Stici Dumitru, Alexeev Vladimir, Drugus Mihai, Barcaru Grigore, Timov Ilie, Majaru Maria, Vascan Eleonora, Vascan Margareta, Jovmir Tamara, Martanov Larisa, Stoianov Rita, Frunza Oleg, Asvitz Veaceslav, Avramoglo, Dumitru, Tilea Arcadie, Buiuc Serghei, Croitoru Gheorghe, Blanaru Iacob, Chirlov Iacob, Curitchii Petru, Budeanu Leonid, Gudima Vlad, Crucinschii Petru, Mihalache Iurie, Danga Boris, Dodon Vlad, Prichici Constantin, Holban Elena, Creciun Eudochia, Cuculescu Nicolae, Sandu Ana, Dumitrescu Valerian,Guma Vladimir, Munteanu Dumitru s. a.

06/27/07

CONFERINTÃ LA BUCURESTI: "PAGINI DE ISTORIE LEGIONARÃ"

Permalink 06:25:45 pm, Categories: Manifestãri  

Fundatia Culturalã "Prof. George Manu" organizeaza SÂMBÃTÃ, 30 MAI, ORA 17,3o,, la Muzeul de istorie al municipiului Bucuresti Conferinta cu tema: "Pagini de istorie legionara". Vor prezenta: Prof. Mircea NICOLAU, Prof. Univ. Dr. Cosmin DUMITRESCU, Prof. Univ. Constantin BUCESCU

CONCERT DE NAI LA CÂMPUL ROMÂNESC DIN HAMILTON, CANADA

Permalink 05:16:30 am, Categories: Manifestãri  

Sînteti invitati la un CONCERT DE NAI sustinut de invitatul nostru special din România, Radu Nechifor, Duminicã, 1 iulie, ora 15:30 la Câmpul Românesc, Hamilton, Canada.
Absolvent al Universitãtii Nationale de Muzicã Bucuresti, discipol al marelui maestru Gheorghe Zamfir, Lansat primul CD "Esenta de nai" in 2007, Detinãtor al Marelui Trofeu în anul 2006 si al Premiului II în anul 2005 la Festivalul National de Folclor Strugurele de Aur - Jidvei
Detinãtorul Premiului III, la sectiunea "Interpretare instrumentalã" a Festivalului National Mamaia Folcloric 2006, Interpretul piesei de generic pentru Festivalul International de Muzicã Usoarã, Eurovision Junior 2006, Delegatul României la Sesiunea Internationalã a EYP (Parlamentul European al Tinerilor), Potsdam 2007 Euroconcert – Potsdam 2007, Musik Messe – Frankfurt 2007.
Colaborator al Orchestrei Nationale de Folclor "Gheorghe Zamfir", Numeroase concerte si turnee în tarã, si în strãinãtate: Franta (Chateau Thierry), Elvetia (Köniz), Germania (Landshut, Balingen, Tübingen, Karl.s Ruhe), Italia (Montegranelli, Fabriano, Roma).

INTRAREA LIBERÃ
Afisul manifestãrii pdf

06/25/07

80 DE ANI DE LA INFIINTAREA LEGIUNII "ARHANGHELUL MIHAIL"

Permalink 08:02:57 am, Categories: Manifestãri  

Fundatia “George Manu” a aniversat implinirea a 80 de ani de la infiintarea Legiunii Arhanghelul Mihail, sambata 23 iunie 2007, printr-o ceremonie desfasurata la mormintele a doi dintre intemetorii acestei organizatii: Radu Mironovici si Corneliu Georgescu, in cimitirul satului Tiganesti (comuna Ciolpani, jud. Ilfov).
Cei circa 150 de participanti, in cea mai mare parte a lor tineri, au asistat la o slujba religioasa de pomenire a “tuturor celor morti in credinta legionara”, in prigoane, in temnite, in Rezistenta anticomunista, de-a lungul celor 8 decenii. Slujba a fost oficiata de un sobor de preoti, in frunte cu parintele Alexandru Capota, vechi legionar si fost detinut politic.
ML
Pe toata durata ceremoniei, tineri in costume nationale au facut de garda la mormintele celor doi comandanti ai Bunei Vestiri.
Camaradul Radu Popescu a vorbit celor prezenti, evocand principalele momente parcurse de Miscarea Legionara, incepand cu incepand cu infiintarea, la 24 iunie 1927, a Legiunii Arhanghelul Mihail, la initiativa grupului Vacarestenilor, avand in frunte pe Capitanul Corneliu Zelea Codreanu. Radu Popescu a subliniat caracterul profund regenerator in plan spiritual al Legiunii, destinata a fi intai de toate o scoala de ridicare morala, de formare a caracterelor, in vederea scopului final – Invierea Neamului Romanesc.
null
Au fost evocate figurile celor doi vacaresteni – Radu Mironovici si Corneliu Georgescu, subliniindu-se de asemenea rolul esential al Comandantului Horia Sima in salvarea Miscarii Legionare dupa sangeroasa prigoana din 1938-40 si promovarea fenomenului legionar in intreaga lume. Cuvantul camaradului Radu Popescu s-a constituit intr-un indemn adresat celor prezenti, pentru continuarea, pe aceleasi liniamente, a idealurilor concretizate in urma cu 80 de ani, prin intemeierea Legiunii Arhanghelul Mihail.
Camarazii au intonat “Imnul legionarilor cazuti”, aducand salutul lor celor care au pus piatra de temelie a mantuirii neamului.
null
Intreaga asistenta s-a deplasat ulterior in padurea Tancabesti, la locul asasinarii, in 1938, a Capitanului, Nicadorilor si Decemvirilor. Dupa rostirea unei rugaciuni, a luat cuvantul d-l prof. Mircea Nicolau, presedintele Fundatiei “George Manu”. Varf al Rezistentei Nationale Anticomuniste si detinut politic timp de peste doua decenii, d-l Mircea Nicolau s-a adresat camarazilor sai, atat celor prezenti cat si celor morti in credinta legionara. Prin discursul impresionant si in acelasi timp electrizant, profesorul Nicolau a exprimat hotararea de a ramane atasati crezului pentru care atatea mii de camarazi, in frunte cu Capitanul, s-au jertfit, subliniind comuniunea sufleteasca care ne uneste pe toti, in duhul care i-a animat pe cei care, acum 80 de ani, intemeiau Legiunea.
In fata impunatoarei troite ridicate pe locul jertfei supreme, cei prezenti au facut front si au salutat cu salutul legionar. S-au intonat Imnul legionarilor cazuti si “Sfanta tinerete legionara”.A fost impresionanta prezenta unui mare numar de tineri, dar si a numerosi veterani ai Miscarii, veniti din diferite zone ale tarii, la aceasta aniversare a 80 de ani de la intemeierea Legiunii Arhanghelului Mihail.

Florin Dobrescu
buciumul@yahoo.com
M L

06/24/07

CE TREBUIE SÃ STIM DESPRE CANONIZARE?

Permalink 04:45:13 pm, Categories: Spiritualitate  

PREZENTÃRI IN FORMAT PPT

Ce trebuie sã stim despre Canonizare?http://www.miscarea.net/CANONIZARE.ppt

Despre sfintii închisorilor:
http://www.miscarea.net/sfinti.ppt

Valeriu Gafencu: Sfântul închisorilor
http://www.miscarea.net/Valeriu_Gafencu.ppt

Sfântul Ilie Lãcãtusu:
http://www.miscarea.net/ilie_lacatusu.ppt

Inchisorile comuniste:
http://www.miscarea.net/inchisori.ppt

Monumente pentru cei cãzuti:
http://www.miscarea.net/MONUMENTE.ppt

06/19/07

80 DE ANI DE LA ÎNFIINTAREA LEGIUNII ARHANGHELUL MIHAIL

Permalink 05:41:53 am, Categories: Manifestãri  

Fundatia „Prof. George Manu” marchează împlinirea a 80 de ani de la înfiintarea Legiunii Arhanghelul Mihail, Sâmbătă 23 Iunie a.c., orele 10,3o, printr-o ceremonie la mormintele a doi dintre întemeietorii acesteia – Radu Mironovici si Corneliu Georgescu, în cimitirul satului Tigănesti (com. Ciolpani, Ilfov).
La întoarcerea către Bucuresti, se va organiza un moment solemn în dreptul pădurii Tâncăbesti, la monumentala troită ridicată pe locul unde, în 1938, a fost asasinat, împreună cu 13 camarazi, seful Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu.
Cei ce doresc să participe sunt rugati să contacteze organizatorii, în vederea asigurării de locuri în mijloacele de transport.
Pt. conformitate,
Florin Dobrescu
Tel. 0723.604.649
e-mail: buciumul@yahoo.com

- Afisul manifestãrii

06/13/07

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL - 80 DE ANI DELA INFIINTARE

Permalink 06:22:57 am, Categories: Asoc. PREZENT! - Manifestãri  

Români, Camarazi,
La 24 iunie 1927, întemeind Legiunea Arhanghelul Mihail, Corneliu Zelea Codreanu îi chema în rândurile ei pe cei ce cred nelimitat. Dupã zece ani de la înfiintarea Miscãrii Legionare, Cãpitanul afirma: „Am fost cinci, suntem un milion, vom fi tara toatã”.
De 80 de ani încoace, românii care au auzit chemarea strãmoseascã s-au legat ca, uniti în simtire si sãvârsind fapte cu rod binecuvântat, sã slujeascã menirea în veac a Neamului, împlinindu-i destinul dupã voia lui Dumnezeu. Prin dãruire si sacrificiu, Legiunea a iesit biruitoare din toate încercãrile – lupte, prigoane, temnite – arãtând cu prisosintã drumul spre telul final al neamului.
În acest moment aniversar, continuând actiunea crestineascã si româneascã pe liniile de început ale Miscãrii – credinta în Dumnezeu, încrederea în misiunea noastrã, dragostea dintre noi si cântecul – avem garantia cã ne orientãm în spirit legionar. Pentru cã dragostea de neam si tãria credintei nu ne lasã indiferenti, anul acesta vom fi la Aiud – pãmânt sfintit cu sânge si moaste de martiri – ca sã rãspundem: PREZENT!
Trãiascã Legiunea si Cãpitanul!
Asociatia PREZENT!

P R O G R A M

Vineri, 22 iunie 2007
- Cazare

Sâmbãtã, 23 iunie 2007
- Participare la Slujbele de la Schitul de la Monument:
01.00 – Utrenia si Sfânta Liturghie
08.00 – Acatist, Ceasuri
- 10.30 – Parastas
- 11.30 – TE DEUM – slujba de multumire pentru înfiintarea Legiunii Arhanghelul Mihail
- 12.30 – Masa de prânz
- 13.30 – Deplasare la:
1. Galda de Jos (ampalsamentul coloniei de muncã în care au vietuit, ca detinuti, Valeriu Gafencu, Ion Ianolide, Virgil Maxim etc.)
2. Mesentea (Crucea ridicatã pentru luptãtorii din Munti)
3. Piatra Craivii (Crucea de fier amplasatã pe vârful muntelui în 1996) – mars, cântec
- Întoarcerea la Monument
- Masa de searã
- 21.00 – Slujba de Priveghere pentru Nasterea Sfântului Ioan Botezãtorul
- Cazare


Duminicã, 24 Iunie 2007
- 9.00 – Acatist, Slujba Ceasurilor si Sfânta Liturghie
- Masa de prânz


Pentru a putea asigura cazare pentru toti participantii si pentru a organiza deplasarea pe traseul Galda de Jos – Mesentea – Piatra Craivii, confirmati participarea dvs., precizând, totodatã, mijloacele de transport (auto, calea feratã) si ora sosirii, telefonic sau prin e-mail.
Cu dragoste si camaraderie,

Ionut Bãias – 0722 636 847; Cezarina Bãrzoi – 0726 384 375; Costel Condurache – 0726 314 475
asociatiaprezent@yahoo.com

06/09/07

Rugãciune pentru apãrarea demnitãtii persoanei umane si ocrotirea institutiei sacre a familiei

Permalink 06:39:31 am, Categories: De ordin general  

Patriarhia Româna dezaproba manifestarea minoritatilor sexuale în spatiul public din ziua de 9 iunie a.c., pe care o considera o ofensa la adresa moralitatii vietii publice, a institutiei sacre a familiei, fundamentul societatii si un pericol pentru formarea generatiilor tinere, prin expunerea lor la corupere morala.
Recomandam credinciosilor din Bucuresti sa evite prezenta pe traseul pe care se va desfasura manifestarea si sa participe la rugaciunile oficiate în cadrul slujbei Vecerniei din dupa-amiaza zilei de sâmbata, 9 iunie a.c., pentru apararea demnitatii persoanei umane, ocrotirea vietii si a familiei si îndreptarea semenilor nostri care au nevoie de ajutor.

Biroul de Presa al Patriarhiei Române
Comunicat de presa


Sinodul Mitropoliei Clujului, Albei, Crisnei si Maramuresului, in sedinta sa de lucru din 7 iunie 2007, reunit in Manastirea Nicula, sub presedintia Inaltpreasfintitului Arhiepiscop si Mitropolit Bartolomeu a luat in discutie:
[...]
5. Preotii din Mitropolie sunt indrumati ca, la Vecernia de sambata, 9 iunie 2007 sa intercaleze, dupa prochimen, rugaciunea:
"Stapane Doamne, Cel Ce ai facut pe om dupa chipul si asemanarea Ta si i-ai dat putinta de a dobandi viata de veci; dupa aceea cazand prin pacat, nu l-ai trecut cu vederea, ci ai randuit mantuire lumii prin intruparea Hristosului Tau; Insuti, Stapane, izbaveste prin rugaciunile Sfintei Tale Biserici, pe cei cazuti in pacatul impotriva firii; deschide-le ochii gandului ca sa straluceasca in ei lumina Evangheliei Tale, insoteste viata lor cu inger de lumina si izbaveste-i de toata bantuiala potrivnicului, de intampinarea celui viclean, de demonul cel de amiazazi si de relelele naluciri. Ca Tu esti Dumnezeul milei si al indurarilor si Tie slava-Ti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii, vecilor, Amin".

Pentru conformitate
Pr. Bogdan Ivanov, Biroul de presa al Mitropoliei

Comunicat de presa

Inalt Prea Sfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, îndeamna la rugaciune pentru vindecarea celor cazuti în pacatul Sodomei si al Gomorei.
În cadrul întâlnirii duhovnicesti cu parintele Teofil Pârâian care a avut loc ieri seara (joi, 7 iunie, ora 18.00), Înalt Prea Sfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a îndemnat clerul si credinciosii la rugaciune pentru luminarea mintii celor ce au initiat si sustin parada gay de sâmbata, 9 iunie. În toate bisericile din Constanta vor avea loc rugaciuni în cadrul vecerniei de sâmbata seara.
IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului:"Dar luati aminte, ne spune Sfântul Apostol Pavel, ca în vremurile tulburi vor veni oameni rapitori, asemenea cu lupii, care vor cauta sa-i rapeasca dintre voi pe cei credinciosi". Si aceste cuvinte s-au împlinit în cursul vremurilor si se împlinesc, iata, si în vremea noastra. Noi, credinciosii ortodocsi nu urâm pe nimeni si nu trebuie sa urâm. Noi ne rugam ca cei rataciti sa se întoarca, cei risipiti sa se adune, cei bântuiti de duhuri necurate sa se slobozeasca, cei necredinciosi sa vina la credinta. Noi îi compatimim pe cei ce nu cunosc frumusetea dumnezeiasca si harul pe care Dumnezeu l-a împartasit celor credinciosi. Trebuie sa ne fie mila, dar aceasta mila nu înseamna decât toleranta, nu ratacire si acceptare".

Biroul de Comunicare si relatii mass-media
Arhiepiscopia Tomisului

06/08/07

C-tin Speteanu: "Sunt gata în orice moment sã o iau dela început"

Permalink 06:24:51 pm, Categories: Miscarea Legionarã  

Constantin Speteanu s'a nascut la 8 Mai 1911 in comuna Armãsesti, jud. Ialomita.

CONSTANTIN SPETEANU

Parintii:

Nicolae Speteanu: Mosier, (1881-1975), nãscut în loc. Speteni, jud. Ialomita, nationalitatea românã, crestin-ortodox.
Maria Speteanu (fostã Chiroiu): (1884-1966), nãscutã în loc. Borãnesti, jud. Ialomita, nationalitatea românã, crestin-ortodoxã.

Fratii:
Constantin (decedat la 1 an), Alexandrina, Iulia, Elena, Ion, Dumitru, Margareta, Floricã, Gheorghitã

Sotia:
Maria Speteanu (fostã Staicovici): (1910-2000), nãscutã în Bucuresti, nationalitatea românã, crestin-ortodoxã.

Copiii:
Cornelia Speteanu: Pensionarã, (N 1937), nationalitatea românã, crestin-ortodoxã. O voce extraordinară, a cântat minunat în corul bisericesc al tatãlui si mai cântã si astãzi, la 70 de ani, ca rezultat al metodei însusite de la tatãl sãu.
Serban Speteanu: Inginer electronist, pensionar, (N 1943), nationalitatea românã, crestin-ortodox. Iubitor al muzicii, ca si tatãl sãu, a studiat chitara, în timpul liceului obtinând premiul I pe capitalã într-un trio de chitare. Si astãzi interpreteazã "Sonata lunii" la chitarã cu nimic mai prejos de cei care o cântã la pian.

Nepotii:
Horia Speteanu: Inginer (N 1967), nationalitatea românã, crestin-ortodox. Iubitor al muzicii, ca si bunicul sãu, a studiat chitara.

Studii

• Scoala primarã din Armãsesti – 3 ani, restul la Bucuresti
• 1922 – 1929 Liceul Gh. Lazãr (bursier), solist vocal în corul liceului, membru al orchestrei si dirijor al corului la Te Deum-uri.
• În anul II de liceu a obtinut o diplomã de la Aeroclubul Regal Român” pt. o lucrare în care vorbea despre avioane mai bine decât un inginer de specialitate”, cum se exprima comandorul Andrei Popovici, secretarul aeroclubului în fata colectivului de profesori adunat special ca sã le prezinte “acest geniu”.
• La sfârsitul liceului a fãcut un curs de pilotaj în urma premiului I obtinut la un curs de popularizare a aviatiei.
• 1930 – s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucuresti. Studiazã în acelasi timp Teologia, Filozofia, Literele, Franceza si Italiana, cursurile de Canto si Artã dramaticã de la Conservator.
• 1936 - 1940 - Doctorat la Sorbona în Franta.
• 1940 - devine Doctor în Drept

Activitatea profesionalã

• În copilãrie, la 4 ani, cânta cu mama sa la stranã si cu dascãlul care era directorul scolii din sat, un macedonean – Ion Vulcan.
• 1936 – 1948 - avocat
• Alungat din barou în 1948 din motive politice
• 1948 - 1970 - Presteazã mai multe munci "necalificate" precum vidanjor, salahor pe santiere, sãpãtor de santuri, carã caramizi cu spinarea, plãtit ca muncitor necalificat la Uzina “Autobuzul” dar conducea Laboratorul de încercãri fizico-mecanice al uzinei şi dãdea sfaturi tehnice inginerului sef si directorului tehnic.
• În toatã aceastã perioadã nu renunţã la pasiunea vietii sale - muzica. Astfel, în timpul liber este dirijor de cor sindical, solist vocal, profesor si îndrumãtor în cadrul sindicatului. (La un concurs, prof. Niculae Oancea, presedintele comisiei s-a urcat pe scena dupã ce corul a interpretat “Mama” [compozitia profesorului Ion Cherescu], l-a sãrutat si, adresându-se publicului, cu lacrimi în ochi a zis: “Asa se cântã acest cântec!”. Ascultandu-l, acesta a declarat cu voce tare: “N-am mai auzit înca un om cu simtul tonului atât de dezvoltat!”
• În perioada liceului a dirijat corul liceului la te-deum-uri la Biserica Sf. Ilie Gorgani si mai târziu a condus corul Bisericii “Sf. Maria” din cartierul Plesoianu (în spatele cimitirului “Sf. Vineri”); corul Bisericii Buzesti si la alte câteva biserici încheindu-si activitatea de dirijor de cor bisericesc la Biserica Sf. Ioan din P-ta Unirii timp de 54 de ani.
• Astãzi, la 95 de ani, dupã o activitate ca instructor în metoda pe care o predã, lucreazã cu acelasi entuziasm, cu aceeasi dãruire ca la începutul activitãtii, cu rezultate a cãror valoare a fost apreciatã de înalte fete bisericesti, inclusiv de PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. IPS Teodosie Arhiepiscopul Tomisului a spus: “Domnul profesor Speteanu face minuni!” referindu-se la faptul cã fãcea oameni capabili sã cânte din cei declarati afoni irecuperabili. Printre elevii actuali sunt mai multi preoţi care "au învãtat sã cânte" dupã vârsta de 40 de ani multumitã nu unor minuni fãcute, ci unei perfecte si adânci cunoasteri a aparatului vocal si a întregului corp omenesc, cu functiile respective ale fiecãrui organ.

Activitatea politicã

• Începând cu 1927 - A fost membru în Frãtiile de Cruce (din timpul liceului), mai apoi al Miscãrii Legionare, fiind seful cuibului Dacia si fãcând parte din “contenciosul legionar”. De asemenea a fost si instructor de cor la multe organizatii ale Miscãrii. A interpretat cu aceeasi simtire sufleteascã si marsul “Sfântã tinerete legionarã” si “Cântecul legionarilor cãzuti”.
• 1938 - a început închisoarea politicã în timpul regimului burghezo-mosieresc, când a executat sase luni de “pension” la Jilava. Venise din Franta ca sã-si desãvârseascã studiile în tara natalã.
• În timpul luptelor de la Stalingrad a salvat un general german rãnit grav zburând (în lipsa unor piloti germani) noaptea si la altitudine micã pânã la 200 km în urma frontului la o bazã germanã. Lauda primitã, o scrisoare a comandamentului german care îi multumea si îl felicita pentru aceasta a fost un argument în plus în mâinile celor care “îl tratau” pentru credintele lui politice”. “Dacã as fi stiut ce fac nemtii cu Basarabia, nu as fi fãcut nimic”.
• 1948 - Înainte de a fi alungat din barou si-a încheiat cariera de avocat fulminant într-un proces la Curtea de Casatie cu o pledoarie care i-a fãcut sã plângã atât si pe cei din salã cât si completul judecãtoresc. Câteva zile mai târziu, presedintele completului de judecatã îi spunea: “Ne-ai cutremurat cu ce ne-ai spus”. Ce spusese: “Dacã lui Gheorghitã îi e foame si nu are lângã el mâna care sã-i ducã la gurã bucata de pâine, trebuie sã rabde de foame ca un câine si tot ca un câine va trebui sã lingã dintr-o gãleatã, dintr-un lighean sau dintr-o baltã atunci când setea îl va chinui si va lipsi mâna mizericordioasã (miloasã n.n.) care sã-i ducã la gurã bãrdaca cu apã”. Era vorba de un mutilat cãruia i se retezaserã ambele brate din umeri în urma unui accident - explozie de gaze într-o minã, unde mâinile îi fuseserã prinse sub o bucatã de stâncã si nu putea fi eliberat decât prin retezarea lor. În proces, cerea despãgubiri care sã compenseze pierderea bratelor si imposibilitatea e a mai lucra precum si suferintele fizice si sufletesti, asa cum spusese avocatul în pledoarie: "Are 24 ani si nu va mai putea sã strângã în brate copilul si femeia iubitã pânã când moartea "milostivã" îl va scuti de chinuri".
• Dupã 1947 a fost luat în “grija” securitãtii, si arestat în repetate rânduri, fãrã sentinte, perioade de douã – trei luni la intervale de câtiva ani, unde i se aplicau tratamentele “de corectie” deja binecunoscute, de unde mai poartã si acum urme ale “atentiei” cu care a fost tratat: nu mai vede cu ochiul stâng; a înlocuit dantura, a fost supus la diferite tratamente care s-au soldat cu radiodermitã la ambele picioare de la genunchi în jos si cu lipsa a douã degete de la mâna dreapta (29 iunie 1954), sfãrâmate falangã cu falangã într-o menghinã (cu scopul mãrturisit sã nu mai poatã sã se închine, sã nu mai poatã dirija coruri la Bisericã si sã nu mai poatã saluta "legionãreste"), fiind dupã aceea internat cu diagnosticul “accident de muncã”. A dovedit cã poate sã dirijeze tot atât de bine cu 3 degete, ca si înainte, dublat de o “trãire” fãrã asemãnare. Toate acestea nu l-au infrânt, nu l-au zdrobit, ci, dimpotrivã, au facut un om care e gata în orice moment sã o ia de la început.

A publicat

IMPOSTATIA ÎN CANTO la îndemâna tuturor, bazatã pe anatomie, fiziologie si GIMNASTICA
- Editura autorului, Bucureşti 1998
Lucrarea a apãrut în format electronic.

Vezi www.canto.ro

06/07/07

COMUNICAT - Partidul "PENTRU PATRIE"- Fundatia "G. MANU"

Permalink 05:44:49 pm, Categories: Miscarea Legionarã  

Partidul “Pentru Patrie” şi Fundaţia “Prof. George Manu” protesteazǎ faţǎ de aprobarea acordatǎ de Primǎria Muncipiului Bucureşti pentru desfǎşurarea marşului organizat de Asociaţia ACCEPT în Bucureşti, în ziua de 9 iunie a.c..
În condiţiile în care, conform statisticilor oficiale, 87 % din cetăţenii Romaniei se declarǎ creştini-ortodocşi, considerǎm cǎ promovarea în public a unor gesturi şi atitudini ce contravin principiilor moralei creştine poate genera resentimente şi chiar tensiuni la nivelul unor largi segmente sociale.
În spiritul principiilor Statului de Drept şi în numele nevoii de stabilitate în societatea romaneascǎ, cerem cu fermitate Primǎriei Municipiului Bucuresti sǎ dovedeascǎ spirit de responsabilitate civicǎ şi sǎ retragǎ decizia de autorizare a marşului homosexualilor din ziua de 9 iunie a.c..
Partidul “Pentru Patrie” 07.06.2007 Fundaţia “Prof. George Manu”

IN FINAL: GRUPUL ILASCU IN AFARA CELULELOR

Permalink 06:47:45 am, Categories: De peste Prut...  

de Aneta Grosu
Intrebarea zilei, care bulverseaza o buna parte a societatii noastre, este cea despre viitorul Grupului Ilascu. Ce va face in continuare Grupul Ilascu din momentul in care, de cateva zile, au ajuns la libertate si ultimii detinuti politici din acest Grup, Andrei Ivantoc si Tudor Popa. Cei patru eroi, Ilie Ilascu, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa sunt asteptati astazi in mii de suflete de romani. Fiecare dintre acestia le–ar deschide azi usa, i–ar intampina si i–ar omeni pe acesti eroi care au suferit, poate, in locul oricui dintre noi.
Chinuiti, obositi, incrancenati de inchisori si de dor de libertate, toti 4, in egala masura, se intreaba, probabil, ce va urma in viata lor si in relatia lor cu noi, cu societatea de dupa gratiile inchisorilor de la Tiraspol si Hlinaia, cu cei care, in toti acesti ani de zbucium, au rezistat, deseori unor incercari grele, datorita puterii de rezistenta a celor 4 patrioti incarcerati ilegal.
Grupul Ilascu e liber. Multi sunt cei care i–au asteptat si care mai vad in ei o sansa a renasterii noastre din starea de ratacire in care am fost parasiti de cei pe care i–am crezut apti sa lupte si sa invinga. Multi sunt si cei care au asteptat si ei eliberarea Grupului Ilascu pentru a–l putea dispersa si distruge, sa iasa fum din el.
Cine va avea mai multa putere? Cei care i–au asteptat si i–au imbratisat sincer, sau cei care pun astazi umarul, investesc bani si mijloace media in crearea unei imagini trunchiate si in dispersarea lor. Cei din urma trec cu destula cruzime peste suferintele lor, peste sanatatea lor subreda si nu le pasa de asteptarile noastre.
Acestia sunt oameni politici, speriati de o eventuala rivalitate cu Grupul Ilascu, ziaristi, executand misiuni la comanda, agenti, specializati in aplicarea loviturilor sub centura cauzei noastre nationale, separatisti transnistreni, care le–au promis, de sute de ori, ca, pana la urma, chiar si in viata lor din afara gratiilor, se vor rafui cu fiecare dintre ei, agenti rusi care nu le pot ierta celor 4 condamnarea Federatiei Ruse la CEDO, in dosarul intentat la cererea Grupului Ilascu.
Cine sunt mai multi astazi? Cei care i–au asteptat, primindu–i in sufletele lor deschise si libere, sau cei carora nu le convine ca, in societatea romaneasca din Basarabia, sa renasca acest simbol de demnitate, curaj si rezistenta — Grupul Ilascu?
Se pare ca, fara suportul lor, a celor 4 eroi ai Grupului Ilascu, va fi dificil de invins in aceasta lupta inegala.
Ziarul de Gardã (Chisinãu)

IN SPRIJINUL COPIILOR DELA CASA DORU DIN BUCURESTI

Permalink 06:14:12 am, Categories: ACTIUNI  

Bucuresti, 30 Iunie 2007
Pentru a le mari sansele de comunicare si integrare, Sâmbata, 30 Iunie, la încheierea Postului Sfintilor Apostoli, împreuna cu familiile unor membrii si prieteni ai Asociatiei PREZENT! mai multi copii de la Casa Doru au facut o excursie la Padurea Baneasa. Cu sprijinul unui sponsor generos, colaborator al Asociatiei, copiii s-au bucurat câteva ore de prezenta unor animatori (clovni si zâna) care i-au antrenat în diverse jocuri si "face painting" (prin care fiecare a "devenit" personajul de poveste preferat), din care abia setea a reusit sa-i întrerupa.
Din donatiile primite, Asociatia a pregatit si a servit o masa câmpeneasca îndestulatoare (alimentele neconsumate fiind duse la Spital) cu bucate preparate la gratar.
Dupa o zi plina de veselie si satisfactii, copiii au fost transportati la Spital cu masinile prietenilor nostri.
Actiunile dedicate copiilor de la Casa Doru vor continua, culminând cu o saptamâna de vacanta la munte (pentru un numar de 12-15 persoane). În vederea unei depline reusite, orice sprijin va fi judicios fructificat.

• Cont: IBAN RO84 RZBR 0000 0600 0882 8888 Raiffeisen Bank •

Asociatia PREZENT!
asociatiaprezent@yahoo.com
Ionut Baias – 0722.636.847; Cezarina Barzoi – 0726.384.375; Costel Condurache – 0726.314.475

Copiii dela Casa Doru...

DONATIILE DE MEDICAMENTE PE LUNILE MAI - IUNIE 2007

Permalink 06:00:58 am, Categories: ACTIUNI  

În lunile Mai-Iunie, Asociatia PREZENT! a oferit gratuit 180.000 cutii de vitamine: Osteovit, Sicovit E si Metaspar, derulând, astfel, o noua actiune caritabila. Printr-o mobilizare exemplara, membrii, prietenii si sprijinitorii Asociatiei au realizat preluarea medicamentelor si distribuirea lor catre: parohii, institutii de asistenta sociala, medico-farmaceutice sau direct persoanelor care aveau nevoie de acestea, facând sa creasca simtitor numarul judetelor în care s-au efectuat donatii (fata de actiunea precedenta). Cantitati mai mari au preluat unele eparhii, cum ar fi Arhiepiscopiile din Cluj si Alba-Iulia sau Episcopia din Slobozia.
În perspectiva altor donatii de medicamente, nadajduim sa raspundem solicitarilor ce ni se vor face de catre cei interesati si în acest tip de actiune care vizeaza ajutorarea semenilor.

Participa cu bratul, cu mintea si cu inima la zidirea unei Românii eterne; sustine lupta si actiunile prin donatii sau alte mijloace materiale

• Cont: IBAN RO84 RZBR 0000 0600 0882 8888 Raiffeisen Bank •

Asociatia PREZENT!
asociatiaprezent@yahoo.com
Ionut Baias – 0722.636.847; Cezarina Barzoi – 0726.384.375; Costel Condurache – 0726.314.475

06/03/07

ASOCIATIA PREZENT! IN PELERINAJ, MAI 2007 - SPANIA

Permalink 05:44:23 am, Categories: Asoc. PREZENT! - Manifestãri  

REPORTAJ
În saptamâna 6-12 mai 2007, 7 tineri, membri sau prieteni ai Asociatiei PREZENT!, am calatorit în Spania.

La Barcelona:- am luat parte în locasul, deocamdata închiriat, - în care comunitatea românilor ortodocsi lauda pe Dumnezeu - la slujba Sfintei Liturghii, savârsita de parintele Aurel Bunda, totodata si gazda primitoare. Însotiti de un tânar plecat departe de tara, dar legat de obârsia sa prin credinta stramosilor, am batut cu piciorul cativa kilometri prin orasul catalan.

La Madrid:- am batut cu piciorul o parte a centrului orasului;
- a doua zi am vizitat Toledo, cu splendidul Alcazar, simbol al rezistentei spaniole contra comunismului. Aici, Generalul Jose Morscardo Ituarte a dat o lectie de credinta si iubire de neam care a devenit simbolul rezistentei nationaliste. Comunistii au cerut telefonic predarea cetatii în schimbul vietii lui Luis Moscardo, fiul de 16 ani al Generalului, pe care îl aveau prizonier. Moscardo nu a cedat acestui santaj transmitându-i fiului sau: "Încredinteaza-ti sufletul lui Dumnezeu si mori ca un erou". Moscardo a asistat (telefonic) la asasinarea copilului sau. Acest gest de hotarâre dârza a Generalului a facut ca echipa legionara condusa de generalul Cantacuzino sa plece spre pamântul spaniol pentru apararea Crucii.

La Majadahonda:
- lânga Madrid se afla locul în care primi români au cazut în lupta anticomunista aparând Crucea si vestind lumii pericolul bolsevic ce venea din Rasarit. În 1937 legionarii Ionel Mota si Vasile Marin, sunt ucisi de un obuz în transeele de la Majadahonda.
- din initiativa Comandantului Horia Sima, în cinstea lor a fost întaltat un monument (inaugurat în 13 septembrie 1970) chiar pe locul respectivei transee în care sângele celor doi mucenici a sfintit pamântul spaniol. Acest monument este profant constant în zilele noastre de anarhisti si satanisti - care au lasat inscriptii si urme ale destrabalarii lor acolo;
- pentru a sterge ceva din murdaria pe care diavolul si uneltele sale o arunca astazi asupra credintei crestine, a Crucii si a traditiilor de neam, am înaltat o rugaciune pentru eroii români care au urmat exemplul de jertfa al lui Mota si Marin, urmata de apelul celor cazuti;
- la urma, am curatat gunoiul adunat în perimetrul Monumentului

Se face o rugaciune la crucea din fata monumentului...
Monumentul Mota-Marin vazut din spate...
In timpul actiunii de curatire...

La Santa Cruz de Valle de Los Caidos:
- din drumul dinspre Madrid ne saluta Crucea de 150 de metri care se înalta pe o stânca - ca un baraj - ce uneste doi versanti ai muntilor Guadarrama.
- dupa un mars de 6 kilometri pe drumul ce strabate o rezervatie naturala, am ajuns la monumentalul ansamblul ridicat în timpul Generalisimului Franco în memoria tuturor celor cazuti în Razboiul Civil (indiferent de tabara din care au facut parte). În cadrul acestui ansamblu sunt înmormântati peste 40.000 de luptatori.
- complexul memorial Santa Cruz de Valle de los Caidos, construit între 1940-1958, cuprinde o imensa esplanada (unde odinioara se desfasurau procesiunile de cinstire a celor "cazuti pentru Dumnezeu si Spania"), Crucea, Biserica de 262 de metri sapati sub stânca si Manastirea.
- în Biserica se afla atât mormântul lui Francisco Franco cât si cel al lui Jose Antonio Primo de Rivera legendarul întemeietor al Falangei Spaniole, asasinat de comunisti la vârsta de 33 ani.

Valle de Los Caidos

La Torredembarra:
- am identificat locul în care doarme somnul de veci, alaturi de sotia sa, Elvira, Horia Sima, Comandantul Miscari Legionare (plecat dintre noi la 25 mai 1993); am facut o rugaciune întru pomenirea sa si am luat hotarârea de a amplasa un monument (troita) întru cinstirea celui numit la finele secolului XX de presa nationalista spaniola "Cavalerul de fier al crestinatatii".

În urma acestui adevarat pelerinaj, ne-am întârit încredintarea ca numai angajati în lupta de aparare a credintei si având încredere în misiunea pe care ne-am asumat-o ne aflam pe linia de destin românesc. Stiind ca Dumnezeu le sta împotriva doar celor mândri, vrem ca ceea ce facem sa fie spre slava Lui si întru biruinta Legiunii pentru mântuirea Neamului.


Asociatia PREZENT!
Costel Condurache – 0726.314.475; Ionut Baias – 0722.636.847; Cezarina Barzoi – 0726.384.375; asociatiaprezent@yahoo.com

Incidente la eliberarea unuia dintre membrii grupului Ilascu

Permalink 05:04:21 am, Categories: De peste Prut...  

Duminica 03 iunie 2007, 10:01
Andrei Ivantoc a fost eliberat, ieri, dupa 15 ani petrecuti în închisorile transnistrene. Eliberarea lui Andrei Ivantoc nu a fost lipsita de incidente. Refuzând sa paraseasca teritoriul transnistrean, Ivantoc a fost lovit si apoi urcat cu forta într-o masina înmatriculata în Republica Moldova.

Andrei Ivantoc

Filmul evenimentelor

Ivantoc a ajuns în jurul orei 11 la punctul vamal de la Tighina, unde militienii transnistreni ar fi trebuit sa-l predea autoritatilor moldovene. Ivantoc coboara din microbuzul cu care a fost adus de la închisoare pâna la granita. Agentii din serviciile speciale transnistrene dau citire unui document în care se spune ca Ivantoc este persona non grata în Transnistria.
În acel moment fostul detinut politic încearca sa fuga spre Bender, pentru a nu fi obligat sa paraseasca Transnistria. Martorii si jurnalistii de la fata locului relateaza ca agentii transnistreni îl dobora la pamînt si îl lovesc cu picioarele.
În jurul orei 12 un ziarist care a fost în partea transnistreana relateaza ca Ivantoc refuza sa paraseasca teritoriul transnistrean si ca nu vrea sa aiba de-a face cu autoritatile de la Chisinau, care, considera el, l-au abandonat în toti acesti ani. Ivantoc spune ca vrea sa stea pe teritoriul transnistrean, pentru ca acesta face parte din Republica Moldova.
Sotia lui Ivantoc, singura careia i s-a permis sa mearga în partea controlata transnistreana, încearca sa-l convinga pe fostul detinut sa se întoarca acasa, la Chisinau.
La fata locului ajung si reprezentantii moldoveni care îl urca cu forta într-o masina si îl duc la Chisinau. De cealata parte a Nistrului, prietenii asteapta emotionati sa-l revada pe Ivantoc.

Martori sustin ca Ivantoc a fost batut

Evenimentele petrecute cu ocazia eliberarii lui Andrei Ivantoc genereaza controverse. În timp ce unii dintre cei care îl asteptau la Tighina sustin ca Ivantoc a fost batut, ministrul adjunct al Integrarii, Ioan Stavila, care a fost si el la Tighina, a negat ca ar fi avut loc un astfel de incident. Presedintele partidului social-liberal, Oleg Serebrian, are însa o alta variata.
"I se dadusera psihotrope sau a avut o cadere nervoasa. Politistii nu au intervenit, autoritatilor de la Chisinau nu le convine, de asta sustin ca n-ar fi fost lovit", a spus Oleg Serebrian, presedintele partidului social-liberal.
Si jurnalistii români aflati la fata locului spun ca Andrei Ivantoc a fost lovit si culcat la pamânt de agentii transnistreni.
Realitatea TV

06/02/07

ANDREI IVANTOC A FOST ELIBERAT!

Permalink 05:17:24 am, Categories: De peste Prut...  

Ziarul de Garda, 02 Iunie, 2007
Cum a fost eliberat Andrei Ivantoc

Azi, 2 iunie, la ora 7 dimineata, s-au implinit 15 ani de cand Andrei Ivantoc a fost arestat la Tiraspol.
In dimineata zilei de azi el se pregatise de eliberare, dorind sa ia cu sine cateva din lucrurile pe care le-a avut timp de 5479 de zile in celula. Autoritatile inchisorii nu i-au permis sa ia nimic din ceea ce ii apartinea. Andrei a protestat si a cerut respectarea drepturilor sale. Pentru asta i-au fost legate mainile si a fost batut cu cruzime, apoi scos cu forta din celula si imbarcat intr-o masina.
Fiind adus aproape de bariera vamala de la Tighina cu masina, reprezentantii autoritatilor transnistrene i-au citit ordinul (unul similar cu cel care i-a fost citit lui Ilie Ilascu in 2001 si lui Alexandru Lesco in 2004) prin care se anunta ca este persona non-grata pe teritoriul Transnistriei si nu are voie sa revina inapoi, adaugandu-se ca acesta este documentul in baza caruia va fi predat autoritatilor R.Moldova.
In acel moment Andrei a sarit din masina si a luat-o la fuga inapoi catre Transnistria, protestand pentru acest ordin ilegal si pentru aceasta metoda de predare-primire oficiata de comun acord intre autoritatile de la Tiraspol si de la Chisinau. Andrei a fost prins cu greu de catre colaboratorii unor organe transnistrene, dar dupa ce a fost capturat a fost supus violentelor din nou.
Cei doi viceministri din cadrul Guvernului R.Moldova, care au asistat la aceasta scena nu au intervenit. La insistenta presei si a scriitorilor prezenti la bariera, reprezentantii R.Moldova au solicitat autoritatile nistrene sa ii permita sotiei lui Andrei Ivantoc, Eudochia, sa treaca de bariera si sa se alature lui.
Eudochia a primit permisiunea sa mearga spre Andrei, dar fara geanta, fara telefon, fara apa si medicamente, fara nimic. A urmat un vid informativ enorm pentru cele cateva zeci de de jurnalisti ramasi dupa bariera. Intre timp, a fost posibil un dialog telefonic intre Ilie Ilascu (care se afla acum intr-o delegatie la Paris) si Andrei Ivantoc. Pina la urma, Andrei a fost plasat cu forta intr-o masina a autoritatilor R.Moldova si a fost dus spre Chisinau.
Pe la ora 13.00 Andrei a ajuns la Chisinau, in apartamentul in care sta sotia sa de cand s-a refugiat din Transnistria si pe care el nu l-a vazut niciodata. Acasa a fost consultat de medici. Andrei a declarat ca il doare tare o mana si un picior dupa toate bataile si violentele din aceasta dimineata. A fost consultat si de juristi si au fost documentate toate urmele de violenta pe care le are pe corp.
Pentru Ziarul de Garda Andrei Ivantoc a declarat “Am asteptat ca autoritatile de stat sa fi facut ceva in toti acesti ani, dar nu am simtit nimic. Si azi nu am simtit ca cineva sa ma sprijine, atunci cand am fost scos cu forta din Transnistria.”
(Multumim lui Andrei Ivantoc, Eudochiei, sotia sa, lui Ilie Ilascu, doamnei Nadejda - vecina familiei Ivantoc, pentru sprijinul informational acordat azi. Urmariti numarul viitor al Ziarului de Garda).

Ziarul de Garda

05/17/07

C O M U N I C A T DIN PARTEA PARTIDULUI "PENTRU PATRIE"

Permalink 12:48:50 pm, Categories: Miscarea Legionarã  

Lumea româneascã este surprinsã de atacurile îndreptate împotriva Miscãrii Legionare, ca si cum ea ar fi cauza degradãrii politicii românesti din ultima vreme.

Dacã cineva vrea sã reediteze acuzatiile împotriva Miscarii Legionare, trebuie sã stie cã, din 1941, ea nu a mai avut nici o activitate pe scena politicã româneascã si, deci, n-a mai participat de atunci la lupta politicã.

În consecintã, toate acuzatiile împotriva ei publicate în presa scrisã si pe internet cad în gol si demonstreazã o totalã rea credintã si o dusmãnie care nu mai este justificatã prin nimic.

Personalitãtile constiente cã o asemenea politicã dãuneazã tãrii, îi sfãtuiesc pe acestia sã se pãtrundã de imperativele momentului actual si sã militeze pentru o politicã de largã viziune, favorabilã tãrii.

Atitudinea noastrã fatã de situatia politicã de astãzi este urmarea fireascã a obligatiilor civice ale fiecãrui cetãtean român de a-si exprima liber opiniile.

PARTIDUL „PENTRU PATRIE”
17 MAI 2007

Eroii fãrã mormânt ai Neamului comemorati la Balaciu

Permalink 11:42:22 am, Categories: Manifestãri  

Din 1996 încoace, fostii luptãtori în Rezistenta Nationalã Anticomunistã si tinerii adepti ai iealurilor lor se adunã de Ziua Eroilor la monumentul ridicat lângã mãnãstirea Balaciu, nu departe de cetatea dacicã de la Piscul Crãsanilor.
null
Si în acest an, la initiativa Fundatiei „George Manu” si Partidului „Pentru Patrie”, un grup de circa 50 de vechi luptãtori, însotiti de tinerii lor ucenici au omagiat jertfele celor cãzuti în luptã sau prin trãdare pentru cauza neamului românesc si credinta strãbunã. În timp ce patru camarazi fãceau de gardã în jurul catafalcului e marmurã simbolizând mormântul tuturor eroilor care nu au mormânt cu cruce si flori, un sobor de preoti de la Mãnãstirea Balaciu au oficiat o slujbã de pomenire. S-a strigat apelul celor comemorati, începând cu Burebista si Decebal, continuînd cu Vlad Tepes, Brâncoveanu, Horia, Tudor Vladimirescu, apoi cu Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Mota, Vasile Marin, toti eroii celor douã Rãzboaie mondiale, cei din Rezistenta armatã anticomunistã si cei cãzuti în închisori, si terminând cu martirii marii miscãri a tineretului din decembrie 1989.
La ceremonie au participat, ca în fiecare an, si sãteni din comuna Balaciu.

Despre Memorialul „Priveghere la Mormântul celor fãrã de mormânt”

Cãlãtorul ce strãbate drumul de la Bucuresti cãtre Constanta este surprins când, între Urziceni si Slobozia, din întinderea aridã a Bãrãganului, rãsare neasteptat crucea de marmurã a monumentului.
null
Memorialul este amplasat în imediata vecinãtate a mãnãstirii Balaciu, distrusã de comunisti dupã 1950 prin transformarea ei în colhoz, si nu departe de Piscul Crãsanilor, o înãltime bizarã ce dominã întinderea monotonã si prãfuitã a Bãrãganului. Aici se aflã ruinele strãvechii cetãti Hellis („Cetatea Soarelui”), unde documentele atestã cã regele getilor, Dromichetes, l-a fãcut prizonier pe marele rege Lisimah. Ruinele au fost investigate în anii '20 de Vasile Pârvan, care a atestat cã este vorba de cetatea Hellis.
Dupã 1990, ieromonahul Adrian Fãgeteanu, fost detinut politic si mare duhovnic al Ortodoxiei românesti, a aut initiaiva refacerii mãnãstirii Balaciu, care de alftel functioneazã în prezent. Tot Pãrintele Adrian Fãgeteanu este cel care a luat initiativa construirii la cetatea de pe Piscul Crãsanilor a unei mãnãstiri în care sã functioneze o Academie ortodoxã, în care tineretul universitar sã poatã studia, pe baza unei uriase biblioteci, inclusiv virtuale, trecutul istoric al Neamului Românesc. De asemenea, Pãrintele Adrian proiectase atunci si un memorial intitulat „Mormântul celor fãrã de mormânt”, care sã aibã statutul de mormânt simbolic pentru toti acei martiri ai neamului al cãror mormânt nu este cunoscut.
Dacã Academia a rãmas doar un proiect, între 1992 si 1995, sub egida Asociatiei Fostilor Detinuti Politici si Asociatiei Studentilor Crestini-Ortodocsi din România, s-a desfãsurat în fiecare varã o amplã tabãrã de muncã si educatie, prima de acest fel în România de dupã 1989, prin care au trecut numerosi fosti detinuti politici (majoritatea lor membrii ai Partidului „Pentru Patrie” si Fundatiei „George Manu”) dar si multi studenti national-crestini, care au contribuit la acest memorial. Conducãtorul taberei de muncã a fost Emanoil Paraschivas, fost detinut politic.
Realizat dupã planurile arhitectului detinut-politic Anghel MARCU, monumentul situat între Mãnãstirea Balaciu si Cetatea Hellis este conceput ca un imens platou circular de beton (din lipsa fondurilor nu s-a mai putut realiza acoperirea cu marmurã...) cu diametrul de 20 m, pe marginea cãruia sunt amplasate scaune de priveghere, tot din beton, aidoma sactuarelor dacice de la Sarmisegetusa. În centrul acestui disc urias se aflã un sarcofag si o cruce de marmurã, suplã, parcã tâsnind spre Cer, în stitlu celorlalte cruci realizate de Anghel Marcu la Sâmbãta de Sus, mormântul lui Nae Ionescu (Bellu) etc.. O micã portiune circularã în jurul sarcofagului adãposteste pãmânt din toate locurile unde au avut loc bãtãlii sau morti martirice ale eroilor neamului românesc: Sarmisegetusa, Podul Înalt, Rãzboieni, Cãlugãreni, Prunaru, Câmpia Turzii, Majadahonda (Spania), Jilava, Aiud, Canalul Dunãre-Marea Neagrã etc...
În linistea specificã întinderilor seci ale Bãrãganului, privelistea acestui memorial este una tulburãtoare.
Din 1996, în fiecare an, de Ziua Înãtãrii Domnului (Ziua Eroilor), vechii luptãtori în Rezistenta Nationalã Anticomunistã si tinerii adepti ai idealurilor lor se adunã aici, pentru a cinsti memoria celor cãzuti în lupte sau prin trãdare, pentru credinta strãmoseascã si Neamul românesc.

05/06/07

COMEMORAREA UNUI AN DELA MOARTEA LUI ION GAVRILÃ-OGORANU S'A DESFÃSURAT SUB SEMNUL ACTUALITÃTII

Permalink 08:42:28 pm, Categories: In Memoriam  

Bucuresti, Sâmbãtã, 5 Mai 2007
Fundatia Culturala “Prof. George Manu” si Partidul “Pentru Patrie” au omagiat pe liderul Rezistentei armate anticomuniste de pe versantul Nordic al Muntilor Fagaras sambata 5 mai, la Sala ARCUB din Bucuresti, printr-o conferinta intitulata “Rezistenta anticomunista si criza zilelor noastre”.

Asa cum a anuntat moderatorul conferintei, dl. Florin Dobrescu, secretarul general al Partidului “Pentru Patrie”, structura al carei fondator si presedinte a fost pana la moarte Ion Gavrila Ogoranu, mort la 1 mai 2006, comemorarea acestuia a fost organizata sub semnul actualitatii, asa cum fostul luptator fagarasean obisnuia ca in toate cuvantarile sau interviurile sale sa abordeze nu doar trecutul, ci mai ales prezentul.

Prezidiul manifestãrii...

Dl dr. Aristide Lefa, fost detinut politic anticomunist, a evocat figura marelui luptator Gavrila Ogoranu, subliniind trasaturile principale imprimate rezistentei armate anticomuniste de acesta si camarazii sai de lupta, si anume: caracterul crestin, national, monarhist si in general de aparare a valorilor si institutiilor societatii traditionale, disparate odata cu instaurarea comunismului.

Dl prof. Mircea Nicolau, presedintele Fundatiei “George Manu”, unul din varfurile Rezistentei Anticomuniste la nivelul intregii tari si detinut politic timp de peste 20 de ani, a abordat actualitatea politica a acestor zile, facand o radiografie a crizei politice create si intretinute in mod artificial de structurile oligarhice care au acaparat parghiile politice si economice ale statului, atragand asupra Romaniei, “oprobiul intregului continent”.

D-sa a aratat ca “societatea noastra este condusa astazi de o serie de persoane carora nu vreau sa le contest valoarea, dar sunt obligat sa le contest buna credinta, ceea ce este si mai grav”. Mircea Nicolau a afirmat ca “avem o societate care nu stim, la urma urmei, de cine este condusa”, exprimandu-si convingerea ca intreaga clasa politica este dirijata de “o forta oculta”, care “poate la un moment dat sa rezolve dificultatile de care ne izbim”, dar care “nu este dezinteresata complet de ajutorul pe care ti-l da” si care “totdeauna cere inzecit pretul actelor prin care te-a ajutat”. In aces sens, prof. Mircea Nicolau si-a exprimat convingerea ca ne aflam in fata unei oligarhii care are teluri greu de zdruncinat”. Dl Nicolau a subliniat necesitatea unei reforme morale, fara de care societatea romaneasca nu va putea cunoaste o reala reforma economica si politica.

Aspect din salã...

Dl Florin Dobrescu a aratat ca o tara in care Ion Gavrila-Ogoranu a murit fara ca autoritatile sa-i fi anulat condamnarile date de regimul comunist si fara a se dezvalui mormintele luptatorilor anticomunisti executati de Securitate, “nu este o tara libera, dupa cum nu suntem liberi nici noi si nici copiii nostri”. Dobrescu a denuntat in termeni duri Mafia disimulata sub forma pluralismului politic, civic si mediatic, care a fost deranjata de condamnarea oficiala a Comunismului, de desecretizarea arhivelor fostei Securitati, de cerbicia cu care s-a inteles sa se aplice masurile anticoruptie si care, pentru a-si pastra privilegiile si castigurile murdare, este in stare de orice, mergand pana la suspendarea neconstitutionala a presedintelui ales al tarii. Dl Florin Dobrescu a aratat ca “acesti oameni care au monopolizat Parlamentul, toate strucuturile tarii, si care provin, fara exceptie din structurile fostului sistem comunist si ale Securitatii, se joaca cu legile statului de Drept”, creind premizele constituirii unui sistem totalitar. El a indicat Moscova ca fiind centrul de comanda al acestei destabilizari, cunoscute de intreaga zona a Marii Negre, ca un “raspuns asimetric al Rusiei la avansul politic si militar al structurilor occidentale in Europa central-estica”.

Secretarul-general al PPP a afirmat pozitia ferma a acestui Partid. Consecvent traditiei de lupta a intemeietorilor sai, atat din perioada Rezistentei Nationale Anticomuniste, cat si din timpul evenimentelor din decembrie 1989 si 1990, in Piata Universitatii, la care insusi Ogoranu a fost participant active, PPP va spune pe 19 mai “NU suspendarii presedintelui Basescu! NU consolidarii definitive a strucutrilor comuniste in Romania! NU izolarii Romaniei de lumea civilizata si readucerii sale in orbita geopolitica a Moscovei !”, a afirmat raspicat Florin Dobrescu.

Biroul de Presã al PPP
0723.604.649
e-mail: contact@fgmanu.net

"MOSU" ION GAVRILÃ OGORANU OMAGIAT LA ALBA IULIA

Permalink 07:13:01 am, Categories: In Memoriam  

S-au scurs zilele unui an intreg de la despartirea de “Mosu’” Ion Gavrila, plecat intr-o lume mai buna, pentru a se ruga in ceruri Domnului pentru neamul romanesc, pe care l-a iubit cu toata fiinta sa si caruia i-a daruit jertfa unei vieti extraordinare prin tragismul si inaltimea spirituala la care a fost traita.
Camarazii de idealuri, dar si o mare parte dintre cei care l-au cunoscut si au fost fermecati de personalitatea sa sau dintre cei care i-au citit cu emotie cartile, au participat vineri 04.05 2007 la slujba de pomenire de la Biserica Greco Catolica Sfantul Spirit din Alba Iulia, desfasurata intr-o atmosfera solemna, de pietate si recunostinta in fata memoriei lui Ion Gavrila, dar si a sotiei sale Ana Gavrila.
Sambata, 05.05,2007, in Aula Magna a Universitatii “1 Decembrie 1918”, in cadrul Festivalului International “Lucian Blaga”, in fata unei asistente selecte, a avut loc prezentarea ultimului volum, volumul VII, al monumentalei lucrari de restituiri memorialistice si documentare “Brazii se frang dar nu se indoiesc”, aparut recent la Editura Marist din Baia Mare.
Volumul, cu subtitlul “Rezistenta Anticomunista din Muntii Apuseni", scris in colaborare cu 2 tineri cercetatori de la CNSAS, Elis Neagoe Plesa si Liviu Plesa, ne restituie lupta eroica a grupurilor de rezistenta din Muntii Apuseni, intre anii 1948 si 1959, prin prisma documentelor gasite in arhivele Securitatii, dar si a informatiilor obtinute personal de autor prin intalnirile mai vechi si mai noi cu participanti la aceste evenimente.

Prezentarea volumului dar si consideratii privind receptarea autorului in mediile culturale din tara si strainatate au fost facute de catre Coriolan Baciu, legatarul testamentar al autorului si vicepresedinte al Partidului "Pentru Patrie", organizatie al carei presedinte a fost, pana la moarte Ogoranu, intr-o conferinta apreciata de catre cei prezenti.
Requiet in Pacem

05/02/07

INVITATIE: IN MEMORIAM - ION GAVRILÃ OGORANU

Permalink 05:16:20 am, Categories: Manifestãri, In Memoriam  

La 1 Mai s-a implinit un an de la plecarea dintre noi a lui Ion Gavrila-Ogoranu, seful Rezistentei Armate Anticomuniste de pe versantul nordic al Muntilor Fagaras, cel care intre 1948 si 1957 a luptat cu arma in mana impotriva trupelor Securitatii, pentru a tine «un colt din Regatul Romaniei, neocupat de comunisti».
Evenimentul va fi marcat de Fundatia «George Manu» si Partidul «Pentru Patrie», Sambata 5 Mai, la orele 16,oo, printr-o conferinta intitulata «ION GAVRILA OGORANU – REZISTENTA NATIONALA ANTICOMUNISTA SI CRIZA ACESTOR ZILE», gazduita de Sala ARCUB (din Bucuresti, str. Batistei, in spatele Hotelului INTERCONTINENTAL).
Vor vorbi : prof. Mircea Nicolau, presedintele Fundatiei «George Manu», dr. Aristide Lefa, ambii fosti detinuti politici, si Florin Dobrescu, secretar-general al Partidului «Pentru Patrie».
In fiecare an, la crucea partizanilor anticomunisti de la manastirea Sambata de Sus - Fagaras, ca si in toate interviurile acordate mass-mediei, desi vorbea de trecut, de idealurile ce i-au animat pe el si camarazii lui risipiti in codri si gropile comune ale temnitelor, eroul Rezistentei fagarasene era ancorat ferm in problemele actuale ale societatii romanesti, abordand indraznet solutiile viitorului. Credea cu tarie in actualitatea principiilor si valorilor pentru care luptase. Era firesc ca omagierea sa la un an de la moarte sa fie un prilej de a reactualiza liniile directoare ale luptei sale in contextul tulbure al crizei societatii romanesti din aceste zile.
Pt. conf. Florin DOBRESCU
Secretar-general al Partidului «Pentru Patrie»
0723.604.649, buciumul@yahoo.com

04/25/07

Asociatia PREZENT! - DONATII DE MEDICAMENTE CELOR NEVOIASI

Permalink 07:13:43 pm, Categories: Asoc. PREZENT! - Manifestãri  

Cu sprijinul celei mai mari companii farmaceutice de pe piata româneascã, Asociatia PREZENT! a oferit gratuit 24.000 cutii de vitamine Gerovital.

In lunile Martie - Aprilie 2007 vitaminele, (Gerovital Ochi si Gerovital Memorie) au fost preluate de PREZENT! si distribuite în diverse zone ale tãrii. Membrii si prietenii Asociatiei s-au mobilizat în peste 20 de judete pentru distribuirea medicamentelor catre cei cãrora le erau de folos. Distributia s-a realizat printr-o strânsã colaborare cu arhiepiscopii, parohii, asociatii ortodoxe, institutii de asistentã socialã (azile de bãtrâni, cãmine-spital), asezãminte medico-farmaceutice etc.

Principalii beneficiari ai acestei campanii au fost bãtrânii si persoanele lipsite de posibilitãti materiale. Cu sprijinul aceleiasi companii farmaceutice, Asociatia PREZENT! va continua sã distribuie alte medicamente în perioada imediat urmãtoare.

Asociatia PREZENT!
Costel Condurache – 0726.314.475; Ionut Baias – 0722.636.847 - Cezarina Barzoi – 0726.384.375; asociatiaprezent@yahoo.com

04/14/07

ASASINAREA PREOTULUI DE LA BARABOI

Permalink 04:30:21 pm, Categories: De peste Prut...  

Ziarul de Gardã, Nr. 124 (5 Aprilie 2007)
Prin 1960, URSS declansase o campanie acerba de distrugere si demolare, in modul cel mai barbar, nu doar a sfintelor locasuri, ci si a preotimii… Cazul preotului si a bisericii din satul Baraboi, r. Donduseni, pare a fi cel mai rasunator din sirul altor crime comise de antihristi. Chiar si dupa 46 de ani, lumea continua sa vorbeasca despre tragedia preotului si a dascalului, asasinati la comanda singrului partid aflat pe atunci la putere.

Desi, pe atunci, cazul parea a fi investigat, organele de militie nu au gasit niciun vinovat. Din contra, au dat vina pe starea de ebrietate a fetelor bisericesti, motiv din care s-a si rasturnat chipurile caruta, provocand moartea preotului. In acele conditii, satul a inceput propria investigatie. Aceasta s-a incheiat cu o crancena razbunare asupra unuia dintre presupusii asasini ai parintelui Boris Nicolaev si a dascalului Trifon Rabei.Pentru asasinarea preotului si a dascalului asa si nu a fost condamnat nimeni. Moartea presupusului asasin, insa, a provocat condamnarea, in baza unor sentinte extrem de dure, a 19 persoane. In acel dosar, 4 oameni au fost condamnati la moarte prin impuscare, 2 - la privatiune de libertate pe un termen de 15 ani, 4 - la 13 ani de inchisoare, 3 - la 12 ani, 2 - la 10 ani, 2 - la 8 ani si 2 - la 5 ani de puscarie.
Alexandru Gandrabur este unul dintre cei doi condamnati la 15 ani de inchisoare. Acum are 80 de ani si traieste tot la Baraboi. El spune ca a fost condamnat pe nedrept si ca aceasta nedreptate mai apasa ca o povara asupra sa si asupra familiei sale.

Preotul si dascalul in aceeasi caruta

Pe 4 ianuarie 1961, Vasile Lisnic, un om care se stabilise cu traiul la Baraboi, l-a luat pe preotul Boris Nicolaev si pe dascalul Trifon Rabei la inmormantarea tatalui sau, intr-un sat vecin, Chetrosica, aflat la o distanta de vreo 7 km. «Sigur ca s-a intentionat ca fetele bisericesti sa se retina la inmormantare. Dupa funeralii, Vasile Lisnic si-a luat copiii si nevasta si a plecat acasa. Preotul si dascalul urmau sa se intoarca la Baraboi cu Alexandru Lisnic, care isi asigurase fratele, Vasile, ca va aduce acasa fetele bisericesti… Cand se intorceau in sat, pe mosia Baraboiului, cam la trei kilometri de primele case, in cale le-au iesit vreo sase oameni, calari pe cai, si i-au ucis. Pe preot l-au omorat pe loc, rasturnand caruta in mlastina unui iaz. Dascalul, fiind un om mai voinic, s-a prefacut mort. Asasinii au fugit, dar, nu zabava, au revenit. Ei au constatat ca dascalul nu mai era», povesteste Alexandru Gandrabur varianta satului.
Intre timp, dascalul parcursese o cale scurta, dupa care incepu sa strige: «Oameni buni, ajutati-ma! Eu sunt dascalul de la Baraboi!» Asta au auzit satenii, dar nu au iesit sa vada ce se intampla. «Asasinii, auzind ca dascalul striga, l-au ajuns din urma, i-au umplut gura cu pamant si i-au dezbatut plamanii. L-au lasat in camp, unde, in scurt timp, a fost gasit de catre anagajatii fermei de gaini. Unul dintre muncitorii de la acea ferma l-a intrebat cine a comis crima. In ultimele clipe de viata, dascalul a aratat pe degete ca erau cinci. Asa s-a si stins…», continua sa povesteasca barbatul.

Satul a organizat propria judecata

Alexandru Gandrabur spune ca, in timpul cositului de vara, lumea de pe camp a gasit carja dascalului. La cosit era si Alexandru Lisnic, cel care a spus ca, daca lumea il va chema la biserica, va spune cine a comandat asasinarea celor doua fete bisericesti. «De aici a si pornit totul…»
In acel an, timp de 10 luni, organele de drept nu au condamnat pe nimeni pentru acea crima, motiv din care satul a hotarat sa faca propria sa cercetare. Pe 15 octombrie 1961, cand in localitatea vecina era hram, crestinii din Baraboi s-au adunat la biserica. Ei l-au chemat si pe Alexandru Lisnic, ca sa afle de la el cine a pus la cale omorul preotului si al dascalului.
«Adunarea a durat de dimineata pana seara. La biserica s-a adunat multa lume. In acea zi la biserica a venit si un elev de clasa 10-a care a fotografiat de pe gardul bisericii. Cei care au fost fotografiati au si fost condamnati. Asa am fost condamnat si eu, chiar daca nu eram in nicio imagine foto», spune Gandrabur.
Tot in acea zi, spre seara, multimea l-a ucis pe Lisnic. Cineva spune ca a fost impuns cu un suvac, altii marturisesc ca Lisnic ar fi fost legat cu o franghie si tras prin curtea bisericii. Nu sunt excluse ambele variante…
Alexandru Gandrabur crede ca, daca nu ar fi fost ucis Lisnic, partidul comunist ar fi suferit o mare rusine… «Atunci cand, la biserica, avea loc macelul, o femeie a dat fuga pana la presedintele sovietului satesc, care era la bufet si bea… El i-a raspuns femeii ca nu-i pasa de tot ce se intampla.»
«Se stie ca partidul a pus la cale totul. Daca i-ar fi judecat pe cei care au executat asasinarea, nu ar fi avut de suferit cele 19 persoane, printre care au fost si trei femei. Au facut satul de ras! Sa fi lucrat cumsecade militia, ar fi fost ordine, pana la urma. Asa, insa, au distrus si Baraboiul, si oamenii din sat. Oriunde in alta parte, daca lumea afla ca esti din Baraboi, erai respins, fiind considerat un asasin», mai spune Gandrabur. «Eu aveam socotelile mele cu oamenii din partid, de asta m-au si arestat», presupune el.

Reabilitat dupa 12 ani de inchisoare

Dupa acea rascoala de la biserica, tot in 1961, Gandrabur a fost condamnat la 15 ani de inchisoare. «Eu am fost reabilitat… Am trimis o cerere la Prezidium, la Sovietul Suprem. Nu mi-au raspuns, lasand problema mea la o parte, cu toate ca pedeapsa era deja scoasa. Am facut degeaba 12 ani de inchisoare. Am fost inchis la Soroca, Cricova si Goieni», isi aminteste omul printre lacrimi, dar si cu o doza de sarcasm la adresa acelei perioade din istoria satului sau. «Primarul sa fi sunat la politie, nu s-ar fi intamplat o crima atat de urata. Toti au tacut. Este clar ca omorul lui Lisnic a fost unul planificat, ca sa nu se afle a cui a fost comanda de asasinare.»
Alexandru Gandrabur mai spune ca lumea comenteaza si pana astazi acest caz si consecintele lui. Oamenii spun ca presedintele sovietului satesc a murit de frica, paznicul de la ferma de cai, de unde au fost luati caii pentru asasini, tot a murit subit, iar responsabilului de la ferma de gaini care cunostea cateva detalii, i s-au administrat niste injectii, fiind transformat in neom…
«Cineva, din sat, pentru ca nu putea pleca pe lumea cealalta, inainte de moarte, a recunoscut ca a fost si el printre faptasi si si-a cerut iertare. Dar cine a mai fost acolo? Nu se stie nici pana azi!»
La inchisoare, Alexandru Gandrabur a citit o carte «plina de minciuni» cu titlul «Crima in numele crucii», scrisa de Pavel Meniuc, fost corespondent al ziarului sovietic «Tinerimea Moldovei». Cu toate ca cineva i-a furat cartea, el mai tine minte ca in acele pagini era scris ca preotul si dascalul ar fi fost in stare de ebrietate. Batranul crede ca cele scrise erau o comanda politica, ca sa acopere crima. Dar asta nu a fost totul. A mai urmat si un film, pe care Alexandru Gandrabur l-a vizionat in inchisoarea de la Soroca. A rugat de trei ori sa-l vada. Filmul se numea «Prestuplenie vo imea boga». «Imi amintesc, preotul si dascalul parca ciocneau paharele, mergand intr-o caruta. Actiunea avea loc pe fundalul cantecului »Mai Volodea, dealu-i mare«. In film se arata cum s-a rasturnat caruta in iazul in care nici nu ar fi fost apa», relateaza Gandrabur despre filmul sovietic realizat in baza acelui subiect odios.

Statul - dator cu 1964 de lei pentru 12 ani de nedreptate

Intrebat daca a incercat sa se reabiliteze in urma nedreptei condamnari, Gandrabur spune: «S-apoi ce daca am incercat? Am fost la Curtea Suprema de Justitie. Unul ma trimitea la Snegur, iar altul la Lucinschi. Imi reveneau 1964 de lei. Nu i-am mai vazut… De atunci am hotarat sa nu mai merg nicaieri, ca tot e degeaba.»
Cei 12 ani de inchisoare au fost nespus de grei si pentru sotia lui Alexandru Gandrabur, Maria, acum de 79 de ani. Ea ramasese acasa cu trei copii mici. «Trei copii de crescut si normele pe deal de muncit…», asa descrie ea cei 12 ani de singuratate. Acum fiicele, Tatiana si Larisa, o ajuta sa se gateasca de Pasti. Acum cativa ani, feciorul lor, Volodea, a suferit o boala grea si a decedat. Despre cei 12 ani, traiti fara tata, Tatiana isi aminteste cum urmarea bocetul mamei si rugaciunile indelungate, soptite in fata icoanelor.

19 condamnati pentru viata asasinului

Si preotul, si dascalul au fost inmormantati in cimitirul din Baraboi. In 2006, osemintele parintelui Boris au fost stramutate in curtea bisericii, unde a fost construit un cavou.
«Pentru ca a murit preotul si dascalul, nu a fost condamnat nimeni. Iar pentru moartea presupusului asasin au fost condamnati 19 oameni», spune protoiereul mitrofor Grigore Spoiala, preot in Baraboi de aproape 20 de ani.
«In acele timpuri a fost o mare rusine. Se considera ca preotul a fost asasinat de catre oamenii din sat. Atunci cand am fost trimis sa slujesc la Baraboi, alti preoti ma intrebau daca nu imi este frica. De aproape 20 de ani, de cand sunt aici, pe acesti oameni ii consider buni crestini», adauga parintele. El isi mai aminteste un alt caz, in care un preot de la Petreni, r. Drochia, si preoteasa sa au fost asasinati intr-un mod barbar. Acestia au fost arsi cu fierul de calcat pe burta.
Din 1961, de cand fusese omorat parintele Nicolaev, biserica ramasese in voia sortii. Mai tarziu, din 1965 pana in 1973, aceasta devenise sala de sport… Parintele Grigore zice ca, atunci cand a venit sa slujeasca la Baraboi, nu a gasit decat peretii bisericii.
Liuba Cebotari s-a nascut in 1960. In acea toamna, cand s-a intamplat macelul, a fost botezata. Ea spune ca, din 1961, dupa moartea preotului, totul fusese distrus, clopotnita fiind dusa la scoala. Dupa asta, ani in sir in sat nu a mai venit niciun preot…
Cei din Baraboi spun ca lumea si acum vorbeste despre acest caz tragic. «La piata centrala sau la sanatoriu, toti isi amintesc de omorul preotului de la Baraboi.»
Cei cativa oameni din sat cu care am discutat despre aceasta tragedie spun ca nici preotul si nici dascalul nu consumau alcool, asa cum se barfea dupa moartea lor, in 1961. Ei vorbesc despre cei doi ca despre niste buni crestini si oameni cumsecade.
Intrebata a cui sa fi fost initiativa de asasinare a celor doua fete bisericesti, Tamara Cojocari a raspuns fara ezitare: «A comunistilor!»
Si Alexandru Cibotari, de 80 de ani, spune ca tot ce hotara partidul comunist era mai mult decat o lege…

In sat nu era zapada, ci mult noroi

Pe fiul preotului Boris Nicolaev, Leonid, l-am gasit la Chisinau. In 1961 Leonid avea 12 ani. In acel moment de impas, acasa, la Baraboi, era doar cu mama. Surorile mai mari, Ala si Veronica, isi faceau studiile la Chisinau. El isi aminteste ca, dupa inmormantarea tatalui sau, impreuna cu familia a plecat din sat, sa locuiasca la Chisinau. Din cate isi aminteste, Leonid spune ca tatal nu-i permitea sa faca sotii si ca era bun. El mai tine minte ca, in iarna in care a fost inmormantat tata, in sat nu era zapada, ci mult noroi… Dupa 1961, fiul preotului nu s-a mai intors la Baraboi decat acum doi ani. In aceasta primavara se gandeste sa plece incolo, ca sa inlocuiasca fotografia de pe mormantul tatalui sau cu una innoita.
Etnologul Grigore Botezatu este din Baraboi. Mai multi ani la rand el a cercetat cazul asasinarii preotului si al dascalului din sat. El isi aminteste ca, in 1961, pe langa cartea «Crima in numele crucii», scrisa de Pavel Meniuc la comanda Comitetul Central al Comsomolului si filmul «Pristuplenia vo imea Boga», au fost scrise si numeroase articole prin ziarul «Pravda» care pe atunci se edita in milioane de exemplare si era raspandit pe intreg teritoriul URSS. «In acele articole se spunea ca preotul si dascalul erau bauti. Autopsia, insa, aratase ca dascalul nu avea gram de alcool in sange. Mai mult decat atat, in acele pagini se spune ca majoritatea celor care s-au adunat la biserica era in stare de ebrietate. Oare de cat alcool era nevoie pentru cei 1500 de oameni, adunati la biserica. Asta ar insemna ca mama venea bata la biserica, de mana cu copilul sau?», se intreaba Grigore Botezatu.
Etnologul mai spune ca, prin moartea preotului, se planifica si inchiderea bisericii.
«Asta facea parte din campania antireligioasa, ateista, antinationala, criminala si sangeroasa a comunistilor. Acesta a fost cel mai rasunator caz cu un sfarsit atat de tragic. Justitia de pe atunci dadea vina pe fetele bisericesti, pe crestini, pe betie si pe ritualurile religioase. Totul se facea cu un singur scop: ca sa indeparteze oamenii de ritualurile religiase pentru ca biserica era in opozitie comunistilor», afirma Grigore Botezatu.
Anastasia NANI

Focul lui Voronin

Anul trecut, in ajun de Pasti, am urmarit pe viu toate actiunile comunistilor. Pastele, sarbatorit, in felul lor, de comunisti, coincidea cu ziua de nastere a lui Vladimir Lenin, politica initiata de el conducand la distrugerea bisericilor si la persecutarea credinciosilor…
In acea dimineata, toata somitatea partidului s-a grabit sa ajunga la monumentul lui Lenin. Cu garoafe rosii, insotiti si de pionieri, care habar nu aveau cine este cel pe care au venit sa il onoreze, si de cativa pensionari nostalgici dupa painea de cateva copeici, comunistii de azi pareau a fi in largul lor.
Dupa ce s-au inchinat la monumentul lui Lenin, seara, in aceeasi componenta, partidul a venit smerit la biserica ca sa se inchine in fata icoanelor si sa impartaseasca lumina sfanta.
Presedintele Voronin era «eroul» serii. Daca de dimineata el «a impartasit» ideologia lui Lenin, in acea noapte sfanta, liderul comunist le impartea credinciosilor Focul Sacru, adus de la Ierusalim. Dupa traditionalul inconjur al bisericii, de trei ori, al celor doi Vladimiri, IPS si presedintele, insotiti de «elitele» partidului comunist, dar si de crestini, o buna parte dintre enoriasi s-a pomenit afara, fiind impiedicati de paza comunistilor sa asiste in Catedrala la sfanta liturghie. Chiar daca comunistii erau in biserica, pozand smeriti in fata icoanelor, credinciosii, ramasi ofensati pe pragul locasului, asociau acea noapte sacra, pe care au asteptat-o un an intreg, dar de care nu se puteau bucura din cauza invaziei comunistilor in biserica, cu crancena campanie a PCUS impotriva a tot ce este sfant.
Acum cateva zile, in ajun de Pasti, am fost in satul Baraboi, unde, in anii «60 ai secolului trecut, recurgand la o crima barbara, sovieticii le-au interzis crestinilor »accesul« la Dumnezeu.
Anastasia NANI

Atac al militiei transnistrene asupra politiei moldovenesti

Permalink 04:16:39 pm, Categories: De peste Prut...  

DW-WORLD.DE, 13 Aprilie 2007
Noua militieni transnistreni au patruns în Comisariatul politiei moldovenesti, l-au rapit pe seful acesteia chiar din biroul de serviciu, l-au batut, i-au pus catusele si l-au dus la într-o cusca de fier în sectia de militie din Dubasari. Autoritatile separatiste sustin ca satul Corjovo apartine Transnistriei si ca politia moldoveneasca nu are ce cauta acolo. Incidentul a avut loc în timpul vizitei la Corjovo a presedintelui Vladimir Voronin care a participat la darea în exploatare a unei statii tehnologice.
Seful de post Alexandru Bâzga din satul Corjovo a fost rapit de militieni în uniforma. În momentul patrunderii acestora în Sectia de politie, acolo se afla si un consilier local, care a încercat sa-i împiedice pe militieni sa-l scoata pe politist cu forta din sectia de politie, dar fara succes.
Iata filmul evenimentelor descris de Comisarul raionului Dubasari, Victor Uta:
"Seful militiei din Dubasari, care este un organ neconstitutional, Nikolai Pestov, si alti noua militieni, fara nici un motiv, l-au maltratat, l-au legat, l-au deposedat de mijloacele speciale si a fost dus cu forta la sectia de militie din Dubasari. Noi am informat reprezentantii fortelor pacificatoare. La fata locului, la sectia de militie din Dubasari, seful militiei s-a închis în cladire. Ulterior a fost acceptat pentru negocieri comendantului fortelor pacificatoare din partea Federatiei Ruse si observatorilor militari. Dupa negocieri politistul moldovean a fost eliberat".
Dar lucrurile nu s-au oprit aici...
Eliberarea politistului nu a aplanat, însa, situatia, pentru ca militienii i-au sechestrat, fara nici un motiv, masina vicecomisarului politiei moldovenesti din Dubasari trimis de Chisinau sa negocieze cu militienii eliberarea politistului rapit. Victor Uta:
"Persoanele care au fost trimise de Comisariat la negocieri... cu transportul personal - ma refer la adjunctul comisarului... - masina lui personala a fost supusa unei perchezitii ilegale de catre militieni. Dupa aceea, aproximativ 20 de militieni au luat masina si au dus-o în ograda sectiei de militie".

Protest împotriva lui Voronin?

Presedintele raionului Dubasari Grigorii Policinschi, sustine ca aceasta provocare a fortelor separatiste ar avea legatura cu vizita de ieri a presedintelui Voronin în raionul Dubasari, unde a participat la deschiderea unei statii tehnologice. Desi s-a nascut în Transnistria, unde i-a ramas pustie casa parinteasca dupa decesul de acum doi a mamei sale, presedintelui Voronin nu i se permite sa intre în regiunea transnistreana, administratia separatista protestând astfel împotriva restrictiilor de circulatie impuse de SUA si UE exponentilor gruparii separatiste.
Reprezentantii organizatiilor non-guvernamentale independente din regiune sustin, însa, ca gestul provocator de ieri al militienilor transnistreni are legatura si cu apropiatele alegeri locale din Republica Moldova si ca, astfel, autoritatile transnistrene vor sa submineze autoritatea Chisinaului în regiune si sa determine localitatea Corjovo sa treaca sub jurisdictia Tiraspolului.
Agentia de presa oficiala de la Tiraspol "Olvia-Press" scrie ca politistul moldovean a fost arestat ieri pentru ca si-a fi permis, în repetate rânduri, sa circle în uniforma prin satul Corjovo care, scrie agentia transnistreana citata, este parte a teritoriului Transnistriei.
Incidentul nu este primul de acest gen petrecut în ultimii ani în zona de securitate. În ultima vreme, însa, tendinta autoritatilor transnistrene de a evacua cu orice pret politia moldoveneasca din satele din stânga Nistrului aflate sub jurisdictia Chisinaului a devenit extrem de pronuntata.
Vitalie Calugareanu

Ziarul de Gardã

Parada comunista in noaptea Invierii

Permalink 04:10:54 pm, Categories: De peste Prut...  

Altercatii usoare atunci cand enoriasii vor sa intre si ei, ca si alte slugi ale Tatalui ceresc, in locasul sfant. Acelasi scenariu se repeta de sase ani deja, in Noaptea Invierii, la Cetedrala centrala din Chisinau.

Matusa Varvara mi–a spus ca este pentru prima data in viata ei cand a petrecut noaptea Invierii la Catedrala «Nasterea Maicii Domnului» pentru a duce in satul sau Focul Sfant. A venit pe jos tocmai din Peresecina. De ce pe jos? «Pentru ca la Biserica, din mosi–stramosi, crestinii vin pe jos», imi raspunde batrana.

Voronin a dat iar foc la oameni

Totusi, matusa a trebuit sa revina in sat cu lumanarea stinsa si franta…

«Mi–a calcat–o o dihanie imbracata in negru. Eu nu vedeam bine ce e acolo, ca erau in fata niste barbati facuti. Au inceput sa strige toti ca trece presedintele. Nu am dovedit sa iau cosul cu pasca de jos, mi–au calcat si lumanarea.»
Matusa Varvara l–a vazut apoi pe Voronin. «Dadea foc la oameni. Nu am vrut sa iau foc de la el. Am vrut de la Mitropolit. Ca ce a facut Voronin de mi–au plecat toti copii de acasa? Stau singura in sat. Doar eu si Dumnezeu…»
Batrana isi aminteste cum erau Sarbatorile de Pasti pe timpuri… «Atunci oamenii mergeau pe jos la Biserica, nu mancau toata noaptea si se rugau pentru iertarea pacatelor. Azi i–am vazut pe acesti oameni mari de pe la Guvern venind cu masini scumpe si au luat foc cu lumanari mari. Noi n–avem bani de lumanari mari, de faclii…»

Lumina, calcata in picioare

Matusa Varvara a ascultat predica lui IPS Vladimir. Acesta a vorbit despre faptul ca Sarbatorile de Pasti au coincis in acest an cu ziua in care, cu doi ani in urma, a fost reales in functia de presedinte Vladimir Voronin. «N–am intales eu de ce a spus Mitropolitul asa. Am vazut eu ca parca erau mai de vaza cei de la conducere decat icoanele si Altarul. Pe vremea mea nu era asa, dar mai rau imi pare ca mi–au stins lumanarea. Asa ceva nu am mai patit, sa nu pot intra in Biserica si sa imi calce Lumina in picioare. E drept ca de Sfintele Pasti nu trebuie sa te superi pe nimeni. Dumnezeu sa ii ierte pe toti…»
Diana RAILEAN
Ziarul de Garda, Chisinãu

04/05/07

INCHISORILE POLITICE SI REGIMUL COMUNIST

Permalink 07:12:56 am, Categories: Asoc. PREZENT! - Manifestãri  

Cãlãrasi, Vineri, 30 Martie 2007
Asociaţia PREZENT! a susţinut două prelegeri cu titlul „Închisorile politice şi regimul comunist” la Colegiul Naţional Barbu Ştirbei şi la Liceul Tehnic Ştefan Bănulescu, ambele din oraşul Călăraşi, cu acordul inspectorului şcolar de specialitate, Dl. Ion Dorobanţu.
Elevi din clasele a XI-a şi a XII-a, născuţi în preajma revoluţiei din decembrie, pentru care comunismul este un subiect destul de puţin cunoscut, au putut afla mai multe despre realităţile regimului de teroare practicat mai ales în perioada 1945-1964. Dl. Ionuţ Băiaş a prezentat elevilor câteva repere orientative despre ceea ce a însemnat temniţa politică: foamea, frigul, bătaia, teroarea.
Capitolul reeducării a fost ilustrat prin videoproiecţia unor pasaje din „Memorialul durerii”, întregind prezentarea cu mărturii directe ale celor ce au îndurat tortura şi chinul, dar care s-au ridicat din „mlaştina disperării”. De asemeni, au fost proiectate imagini cu majoritatea închisorilor politice.
Lupta şi suferinţa unor personalităţi care au înfruntat „gulagul” comunist ca şi a oamenilor simpli care şi-au sfinţit modestia îndurând umilinţe şi durere, este astăzi o pagină prăfuită dintr-o istorie prea puţin interesantă pentru generaţiile tinere. Totuşi mai mult ca oricând neamul românesc are nevoie de modele palpabile şi de exemple concrete într-o societate aflată în declin moral şi ideologic, marcată de căutarea unui tărâm al prosperităţii şi care-şi pune nădejdea doar în miracolul integrărilor şi drepturilor.
Profesorilor de istorie Aurelia Popescu, Parnic Costinela şi Ion Parapiru, de la liceele respective, li s-a oferit o serie de cărţi şi albume memoriale despre închisorile politice şi viaţa deţinutului politic, cu ajutorul cărora să păstreze vie memoria luptei anticomuniste. Donaţii ulterioare urmează să întregească biblioteca aferentă cabinetelor de istorie, pentru a fi un instrument de lucru pus la dispoziţia elevilor.
În încheierea manifestărilor elevii au pus întrebări; dar acestea au scos în evidenţă faptul că nu este conştientizată pe deplin suferinţa provocată de comunism în România şi nici nu se înţelege că starea de azi a neamului românesc este profund marcată de perioada ateismului.
Din această cauză Asociaţia PREZENT! va continua seria conferinţelor „Închisorile politice şi regimul comunist” pentru veşnica pomenire a celor ucişi şi schingiuiţi de comunism şi pentru luminarea sufletelor tinerilor, în speranţa că vor reuşi să gasească Calea biruinţei întru Învierea Neamului Românesc.

Asociatia PREZENT!
Costel Condurache – 0726.314.475; Ionut Baias – 0722.636.847; Cezarina Barzoi – 0726.384.375; asociatiaprezent@yahoo.com

Camaradul Virgil Maxim: P R E Z E N T !

Permalink 07:08:46 am, Categories: Asoc. PREZENT! - Manifestãri  

Sãlciile, Prahova, Sâmbãtã, 24 Martie 2007
Cei 10 ani trecuţi de la plecarea lui Virgil Maxim dintre noi, au fost marcaţi de Asociaţia PREZENT! printr-un parastas săvârşit în satul în care doarme somnul de veci, aşteptând Învierea neamului în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Preoţii şi credincioşii Parohiei Sălciile (jud. Prahova) participanţi la slujbă nu l-au uitat pe Virgil Maxim, fiindu-le încă viu în memorie, datorită trăirii profund creştine şi a cărţii sale „Imn pentru crucea purtată”.

„Nuntaş al cerului” şi iubitor al neamului românesc, Virgil Maxim este personalitatea emblematică a Legiunii după Decembrie 1989. În acest sens Pr. Liviu Brânzaş a putut afirma: „Acolo unde este Virgil Maxim, acolo este Mişcarea Legionară”, cerând acordarea post-mortem a gradului de comandant legionar şi a titlului de cetăţean de onoare al României. „Lămuririle legionare” ale lui Virgil Maxim sunt pentru cei ancoraţi în prezent, alături de scrierile doctrinare consacrate, orientări în drumul legionar.

Asociaţia PREZENT!

Fund. G. Manu - PPP: "ROMÂNIA, INTRE FALIMENT SI SALVARE"

Permalink 07:04:50 am, Categories: Manifestãri, In Memoriam  

Bucuresti, Sâmbãtã, 31 Martie 2007
“România, între faliment si salvare”, acesta a fost titlul sub care Partidul “Pentru Patrie” si Fundatia “Prof. George Manu” au organizat Sambata, 31 Martie, o conferinta gazduita de sala Muzeului de Istorie a Municipiului Bucuresti.
Moderatorul acestei actiuni, care s-a bucurat de un public de peste 100 de persoane, dl Florin Dobrescu, secretarul general al Partidului “Pentru Patrie”, a si sustinut primul discurs.D-sa a subliniat actualitatea izbitoare a articolelor politice interbelice ale lui Mircea Eliade, al carui centenar a fost ignorat total in chiar tara sa de origine. Florin Dobrescu a facut un aspru rechizitoriu clasei politice iresponsabile si corupte, principala vinovata de dezastrul Romaniei si a aratat ca actuala criza politica este de fapt un episod regizat de o “structura de tip Mafia”, “disimulata intr-o multime de partide si ONG-uri”, care a monopolizat dupa Decembrie 1989 toate parghiile politice si economice ale tarii, si care, atunci cand isi vede amentintate pozitiile, abandoneaza deosebirile doctrinare, “coalizandu-se in jurul unicei si realei lor doctrine: castigul murdar si interesul personal.”

D-l profesor Mircea Nicolau, presedinte al Fundatiei “George Manu” si fost detinut politic mai bine de 2 decenii, de pe pozitia morala pe are o detine, a denuntat, la randul sau, clasa politica ce a antrenat Romania in aceasta criza profunda, aratand publicului revoltat, obstructiile pe care organizatorii conferintei le-au intampinat saptamani la rand incercand sa inchirieze o sala de conferinte. Nonagenarul profesor Nicolau, contrazicand prin prezenta sa varsta, a subliniat grava criza morala care sta in realitate la baza crizei economice si politice, pledand pentru o actiune de insanatosire moral-spirituala in societatea romaneasca.
A urmat cuvantul Parintelui profesor Ioan Buga, care, cu eruditia si verva care-l caracterizeaza, a analizat in amanunt aceasta criza de la nivelul spiritual al societatii noastre.
Tanarul profesor universitar, Cosmin Dumitrescu, a abordat cu aplomb, spre savoarea salii, disfunctiile din actualul sistem de Invatamant, trasand in acelasi timp si cateva linii directoare ale unei posibile regenerari a acestui deosebit de important sector.
In fine, d-l prof. Univ. Constantin Bucescu, fost detinut politic anticomunist, sustinator in prezent al unui curs de Mistica la Institutul Teologic din Constanta, a incheiat cu o abordare profunda a unor fenomene din Cultura romaneasca, facand adeseori paralele cu perioada interbelica, dar si cu cea a totalitarismului comunist, in acest sens evocand personalitati precum Radu Gyr si Nichifor Crainic, pe care i-a cunoscut personal, in conditiile de detentie.
Publicul, in special tinerii, s-au aratat atrasi de bogatul stand de carte si publicatii periodice, in majoritatea lor de orientare national-crestina sau evocatoare ale Rezistentei Anticomuniste si fenomentului concentrationar comunist.

Pt. conformitate,
Florin Dobrescu, Secretar-general al Partidului "PENTRU PATRIE"
0723.604.649, 0722.749.249,
buciumul@yahoo.com

PREZENT! - Comemorarea lui Valeriu Gafencu la Caransebes

Permalink 07:00:17 am, Categories: Asoc. PREZENT! - Manifestãri  

C A R A N S E B E S

Asociatia PREZENT! a continuat seria manifestarilor dedicate lui Valeriu Gafencu si sfintilor marturisitori din temnitele comuniste cu o noua conferinta sustinuta in data de 8 Martie 2007, la Caransebes, cu binecuvantarea Prea Sfintitului Lucian, episcop al Caransebesului.
Conferinta, care a avut loc in sala mare a Muzeului Caransebes, s-a bucurat de prezenta mai multor preoti si a unui public numeros format in cea mai mare parte din elevi sau studenti. Dupa o prezentare schematica a inchisorilor politice sustinuta de Ionut Baias (tipologia inchisorilor, metode de tortura, secvente din viata de zi cu zi a detinutului politic, marturisiri impresionante de credinta etc), parintele Alin a vorbit din partea Episcopiei despre maretia si importanta jertfei din inchisorile comuniste pentru neamul romanesc.
S-a evocat personalitatea lui Valeriu Gafencu, dar si a altor sfinti marturisitori in temnite (Pr. Arsenie Boca, pr Ilie Lacatusu, Ion Ianolide, Constantin Oprisan, Gheorghe Jimboiu, Marin Naidim, Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Mota, Maica Mihaela etc.) si s-a vizionat un fragment din filmul realizat pentru TVR, de Radu Dinu, referitor la Valeriu Gafencu.
Solemnitatea conferintei a fost subliniata de muzica psaltica interpretata de o parte a preotilor prezenti in sala. In final s-a raspuns intrebarilor puse de participanti despre scoala Fratiilor de Cruce si despre importanta educatiei dobandita aici de cei ce aveau sa intre in temnitele comuniste, despre prigonirea Miscarii Legionare sub toate regimurile, despre raportul de subordonare dintre Miscare si Biserica Ortodoxa etc.
Conferinta a inceput si s-a incheiat cu rostirea unor rugaciuni, asa cum se obisnuieste la toate manifestarile Asociatiei PREZENT!
Expozitia filatelicã "Exilul românesc si lupta anticomunistã" prezentã si la Caransebes
Tot multumita conducerii Muzeului din Caransebes, expozitia filatelica "Exilul romanesc si lupta anticomunista" a putut fi vizionata pentru cateva zile in sala "Marian Guma" a muzeului amintit.
Prezentarea colectiei la Caransebes se inscrie pe linia initiativei avute de Asociatia PREZENT! de a face cunoscut acest mijloc inedit de lupta anticomunista cat mai multor oameni din diferite orase ale tarii. Debutul expozitiei s-a facut in luna dcembrie a anului trecut cand "Expozitia" a fost prezentata publicului bucurestean timp de doua luni la Libraria Carturesti-Anador.
Asociatia PREZENT!

Costel Condurache – 0726.314.475; Ionut Baias – 0722.636.847; Cezarina Barzoi – 0726.384.375;

asociatiaprezent@yahoo.com

03/20/07

Asociatia PREZENT! în Caransebes...

Permalink 03:58:48 am, Categories: Asoc. PREZENT! - Manifestãri  

- 8 Martie - Conferinta Valeriu Gafencu la Caransebes in parteneriat cu Episcopia; peste 250 persoane au participat la aceasta manifestare.
- 9 Martie - Conferinta Valeriu Gafencu la Buchin (Caransebes).
- 8 Martie - in parteneriat cu Muzeul de Istorie Caransebes a fost lansata expozitia de timbre aparute in Exil (durata: 3 saptamani)...

03/17/07

Comemorarea Detinutilor Politici Anticomunisti la Galati

Permalink 08:55:19 am, Categories: Manifestãri  

In data de 9 Martie a. c. ziua celor 40 Sfinti Mucenici, in incinta cimitirului Eternitatea (Galati), langa Monumentul Luptatorilor Anticomunisti, a avut loc comemorarea detinutilor anticomunisti ce si-au gasit sfarsitul in greaua temnita a inchisorii Galati (majoritatea covarsitoare fiind legionari). Intr-o atmosfera profunda, preotii Capota Alexandru si Pavel Ioan au oficiat slujba de pomenire in memoria eroilor. Evenimentul a fost organizat din initiativa Asociatiei Fostilor Detinuti Politici Anti-comunisti (AFDPAc).
Dupa terminarea slujbei, s'a facut un mic pelerinaj la mormintele legionarilor cazuti pentru credinta legionarã, sau morti în credintã legionarã.

Pr. Alexandru Capotã rostind Rugaciunea pentru cei cazuti

UN PORTRET AL CÃPITANULUI...

Permalink 07:35:09 am, Categories: Miscarea Legionarã  

Portretul, realizat de Profesorul Nicholas M. Nagy-Talavera, evreu maghiar, din Ardeal, îl infatiseaza pe Capitan la o adunare a legionarilor dintr-un sat din Muntii Apuseni. Profesorul, avand 8 ani, s-a impartasit atunci de harul Capitanului. El nu l-a uitat niciodata pe Capitan intreaga sa viata.

"Deodata asupra multimii s-a asternut tacerea. Un om inalt, de o frumusete intunecata, imbracat intr-un costum national alb a intrat in curte, calare pe un cal alb. S-a oprit langa mine si n-am putut sa vad nimic monstruos sau rau in el. Dimpotriva. Zambetul sau copilaresc, sincer, radia peste multimea saraca si el parea a fi cu ea, dar, in chip misterios, si in afara ei. Harisma nu este un termen potrivit pentru a defini forta stranie ce emana din acest om. Era, mai degraba, pur si simplu o parte a padurilor, a muntilor, a furtunilor de pe crestele acoperite de zapada ale Carpatilor, a lacurilor si raurilor. Asa statea tacut in mijlocul multimii. Nu avea nevoie sa vorbeasca. Tacerea lui era elocventa; parea sa fie mai puternica decat noi. mai puternica decat ordinul prefectului, care interzisese cuvantarea lui. O taranca batrana, cu parul alb, si-a facut semnul crucii pe piept si a soptit catre noi: Trimisul Arhanghelului Mihail!. Atunci clopotul micii si tristei biserici a inceput sa bata si slujba religioasa care preceda intotdeauna adunarile legionare a inceput si ea. Impresia profunda creata in sufletul unui copil moare greu. In peste un sfert de veac, n-am uitat niciodata intalnirea cu Corneliu Zelea Codreanu."
Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999.

Portretul unui inger. Unui ascet. Al unui Sfant.
Hierofanie a muntilor, dealurilor si a intregului Pamant Romanesc.
Lumina Harica izvora in el. Il inconjura Lumina care l-a inconjurat pe Mantuitor la Schimbarea la Fata.
Copilul evreu l-a vazut. Si a vazut in el. Si in el s-a intalnit cu Dumnezeu!

03/07/07

ILINCA NATHANAEL - EXPOZITIA "LUMINA DE PE UMÃRUL STÂNG"

Permalink 05:13:25 am, Categories: Spiritualitate  

Ilinca Nathanael este pseudonimul Victoritei Dutu (n. August 1971) la Botosani. Studiile:

• 1990-1995 Facultatea de Matematică - Univ. “Al.I.Cuza” Iaşi
• 1994-1999 Facultatea de Filosofie – Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi
• 1998 Masterat in “Logică şi Hermeneutică"

Din anul 2000, Profesor de matematică titular la ”Colegiul Tehnic Traian” Bucureşti.

Activitate literarã si artistica
1. Debut literar în revista literară “Sud”, august, 2003
2. Debut in proza in revista literara “Caligraf” decembrie 2004
3. Aparitia cartii de debut, placheta de versuri: “Spatii” , la Editura Muzeului Literaturii Romane, august , 2003.
4. Expozitia personala de pictura la biserica ”Doamna Oltea” in saptamana patimilor, 5-10 aprilie, 2004, cu tema: ”Crucea in viata noastra”.
5. Expozitia de pictura si poezie “ Punctul de la infinit” la Biblioteca Centrala Universitara, (Fundatiile Regale) la Sala Profesorilor, in perioada 31 octombrie - 12 noiembrie 2004 Volumul de versuri “Cuvintele” a avut o prezentare televizata, la postul B1.TV, la emisiunea “Lumea Cartilor. Un poem pe zi”
6. Aparitia celui de la doilea volum de versuri: ”Cuvintele”, la Editura Muzeului Literaturii Romane , noiembrie 2005
7. Publicarea volumului de versuri de poezie religioasǎ “VREAU O ALTÃ LUME” la editura ANAMAROL, aprilie 2006.
Cartea înmpreună cu autoarea au apărut la Radio Cultural la emisinea de joi seara, la orele 22,10 intitulată “Creatori între sacru şi profan”, si pe postul de televiziune TVRM.
8. Publicarea de versuri “Cea care as fi ”in antologia “Spiralele vietii”2006,la Editura Anamarol, Bucuresti,unde au scris romani din diaspora roamneasca, romani din Canada, SUA, Germania, Chisinau, Australia, Timisoara, Iasi, Constanta, Bucuresti
9. Expozitie de pictură de grup la Club Caffe Asimo, Smardan,41,Bucuresti expozitie permanenta in perioada 8 iunie 2006-30 decembrie 2007
10. Expozitie permanenta la CENTER CLUB , str. Academiei, nr 19, langa universitate, incepand cu 16 ianuarie 2007 pana la 28 februarie 2007.
11. Expozitie permanenta la ceainaria RADEZ-VOUS, Calea Floreasca, 42 incepand cu decembrie 2006
12. Epoziţie de pictură şi poezie la Teatrul Naţional Bucureşti, în cadrul expoziţiei “Body-Mind-Spirit”, intitulată “Lumina de pe umărul stâng”, 23,24,25 martie, 2007
13. Epoziţie de pictură la Sala Polivalentă în cadrul Congresului “Zilele frumuseţii”,Bucureşti, 1,2,3,4 martie, 2007,aceeaşi expoziţie de la Teatrul Naţional, “Lumina de pe umărul stâng”.

PICTURÃ SI POEZIE

Doamne,
sunt singura pe lume
si in locul cel mai inalt si mai ascuns
Tu esti prezent
in aceasta zbatere
a sufletului insingurat
eu zbor catre lumea
Ta necunoscuta

***
sunt in mare
in zbor
si lumina curge in mugur
din soare catre umarul meu
ce poarta lumina din cer
ingerul pazeste zborul meu
pana dincolo de orizontul privirii

***
Tu ai coborat in
spirala timpului
si ai cuprins chipul de copil
ce priveste mirat catre Tine
in calatoria Ta in timp catre noi
Tu ai mantuit lumea
prin jertfa suprema
ce devine axa pentru noi
ratacitori in timpul
ce este numai al Tau
noi nu mai avem timp
decat cel al devenirii
catre Tine

***
pasesc pe un pod
cat de misterioasa este
aceasta trecere
parca as vrea sa zbor
pana dincolo de zarile care
nu ma mai sperie
cata putere sa zbor
in infinitul ce ma cuprinde

***
copilul traieste in cer
si canta
sta in genunchi
odihnindu-se pe un nor
ingerul se apleaca voios
catre bucuria copilului
devenita nor
cantec cuvant
zambet
copilul pluteste
in gandul lui
catre Tine

***
s-a intamplat o minune atunci
se intampla minunea mereu
trei copii te cauta
in zborul lor
catre nasterea Ta
ce devine lumina
calauzitoare spre Tine

***
lumea e un vartej
si din acest haos
numai Tu cu nasterea Ta
cu durerea din Tine
esti axa, esti sens,
esti inceput si sfarsit
ce ma indeparteaza pe mine
sa fiu inghitita de vortex

***
pamantul e o sfera
ce pluteste catre plus infinit
e gradina creata
de Tine
ca eu sa zbor
catre lumina facuta
drumul dintre mine si Tine
pentru ca Tu ai creat
nemarginirea
Tu ai creat sensul zborului meu
in lumina albastrului
dincolo de universuri paralele

***
omul sta in genunchi
pe marea vietii
Tu esti cerul, Tu esti
lumina si ne chemi
sa calatorim
catre un alt cer
scara aceea catre cerul Tau
este drumul dintre noi doi
este drumul pe care
Tu ai pasit
ca eu sa pot zbura
catre Tine
cu o intreaga lume
prin infinitul creatiei Tale
ce este locasul vietii mele

***
eu traiesc acum si aici
in infinit
in nemarginirea creata de Tine
Tu esti scara
Tu esti sensul
Tu esti drumul
spre inainte
eu nu ma opresc
si e asa de simplu
sa nu privesc inapoi
in mersul meu
spre tot mai inalt
nu vad decat
treptele scarii
ce e asezata intre mine si Tine
Tu care esti dincolo de univers
si eu locuiesc
in infinitul creat de Tine

***
doar o lumina atinge pamantul
ingerii canta si oamenii se tem
si se apropie atat de tacuti
de minunea lumii
incat noaptea devine zi
la nasterea Ta
in infinitul atat de mic
sa te cuprinda

***
marea e minunata
de dincolo de univers
e ca un soare

face intunericul
mai rece
sa luceasca in muguri de foc
care nu arde

si gandul mult mai puternic
si eu pot pasi

sa nu se mai teama
peste razele lui
de aceasta minune de pretutindeni
fara sa ma topesc
fara sa dispar
pentru ca infinitul Tau
e drumul catre
lumina de dincolo de cosmos
si eu cu Tine prezent in creatia Ta
pot zbura pana dincolo de tot
ce este omenesc
sa ma cuprinda
lumina ce a patruns

***
parca as vrea sa dorm
si cu ochii mereu inchisi
sa nu mai vad nimic
din tot ce este in afara
sa fiu asa, mereu
si lumea ce ma strange
cu marginile ei
sa dispara
eu sa fiu doar cerul din mine
ce-mi primeste zborul fara teama.

03/06/07

INVITATIE LA CONFERINTA "INTOARCEREA LA HRISTOS"

Permalink 04:00:15 am, Categories: Spiritualitate  

Asociatia "Rost" are placerea sa va invite la conferinta "Intoarcerea la Hristos", joi, 15 martie 2007, incepind cu ora 17.00, la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti (Palatul Sutu), din B-dul Bratianu nr. 2. Intrarea este libera.
Protosinghel Amfilohie Brânza, scriitorul Razvan Codrescu si jurnalistul Claudiu Târziu vor vorbi despre cartea Intoarcerea la Hristos si despre autorul ei, Ioan Ianolide.

Ioan Ianolide, fost detinut politic in regimul comunist timp de 23 de ani, membru al "grupului misticilor" din inchisoarea Aiud si apoi din penitenciarul Tg. Ocna, exprima o viziune teologica asupra calvarului prin care a trecut generatia sa. Volumul, diortosit de maicile de la Manastirea Diaconesti – Bacau, la 20 de ani dupa moartea lui Ioan Ianolide, contine adevarate file de Pateric si de Filocalie.

COPERTA LUCRÃRII

De asemenea, va fi prezentat numarul 49 al revistei ROST, dedicat lui Ioan Ianolide. Aici sint publicate informatii inedite despre viata si opera lui Ioan Ianolide.
Cartea si revista pot fi cumparate de la standul conferintei.

03/05/07

MOLDOVA — CRITICATÃ, VORONIN — LÃUDAT (de Alina Radu)

Permalink 02:51:43 pm, Categories: De peste Prut...  

Dupa 15 ani de la declansarea razboiului din Transnistria, noile manuale de istorie lansate recent de catre Ministerul Educatiei prezinta pentru prima data Moldova ca pe un stat agresor. Participantii la razboi, dar si alti experti fac referinta la acte oficiale nationale si internationale care arata, dimpotriva, ca Moldova a fost agresata de Federatia Rusa.
«Incercand sa–si impuna puterea politica, Guvernul de la Chisinau a recurs la forta armata»,spune manualul de istorie pentru clasa a IX–a, scris de Sergiu Nazaria, despre inceputul razboiului din 1992. Urmatorul alineat din acest text arata ca «un nou impuls problema a capatat din momentul inaugurarii presedintelui V.Voronin». Si manualul de istorie integrata pentru clasa a XII–a critica autoritatile Moldovei pentru acest razboi, prezentand apoi obligatoriu citate din V.Voronin.
«Este un caz sever de distorsionare a adevarului istoric. Autorii acestui manual au transformat Moldova intr–un stat agresor, jucand pe interesul impostorilor din Transnistria sau al agresorilor din Rusia. Exista atatea dovezi documentare, in care se arata clar ca Moldova nu avea nici arme si nici forte armate suficiente, si ca luptele au inceput dupa numeroase provocari din Transnistria, de ce trebuie acum cineva sa spuna tuturor elevilor din Moldova ca Guvernul de la Chisinau a fost agresor si ca doar presedintele comunist Voronin poate solutiona aceasta problema complicata?». In acelasi text din manualul pentru elevii din clasa a IX–a se mai vorbeste despre un «regim proroman si discriminatoriu» care ar fi cauzat razboiul. Si in manualul de clasa a XII–a, scris de aceiasi autori, se spune ca acest conflict a fost escaladat de «unele oficialitati si numeroasele mitinguri ce vehiculau ideea unirii». In mod obligatoriu, alaturi de acest text de interpretare a razboiului ruso–moldovenesc, este plasata declaratia lui Vladimir Voronin. Fara sa se indice cand si unde s–a facut aceasta declaratie, manualul prezinta urmatorul citat din V.Voronin: «La baza acestuia (a conflictului, n.r.) nu a existat o confruntare nationala. Conflictul din Transnistria este doar o consecinta a inconstientei clasei politice de la inceputul anilor »90, a zapacelii acesteia si a lipsei de profesionalism«.
Desi insusi Vladimir Voronin facea parte la inceputul anilor '90 din Guvernul moldovenesc, detinand functia de ministru de Interne, manualele trec sub tacere acest element si nu prezinta alte opinii ale Guvernului de atunci. Recent, in cadrul unei conferinte care a pus in dezbatere problema razboiului din Transnistria si a aprecierilor istorice, Mircea Snegur, presedinte al R.Moldova in perioada acestui razboi, a prezentat date cu privire la avertismentele primite de la Moscova cu privire la declansarea unui razboi daca Moldova nu va manifesta ascultare politica.
Fostul prizonier de razboi, Ilie Ilascu, a declarat pentru «Ziarul de garda» ca exista deja acte internationale incontestabile care prezinta Rusia ca pe principalul vinovat al acestui razboi. Manualele «noi» de istorie, editate in 2006, nu fac insa nici o referinta decizia CEDO emisa la 8 iulie 2004 in cazul grupului Ilascu, din care citam: «In timpul conflictului din 1991–1992, forte ale fostei Armate a 14–a, stationate in Transnistria, au luptat cu si pentru fortele separatiste transnistrene.
Importante cantitati de arme din arsenalul Armatei a 14–a au fost transferate in mod voit separatistilor, care au putut, in plus, sa obtina si alte arme fara ca militarii rusi sa se opuna. Conducatorii rusi au sustinut, prin declaratiile lor, autoritatile separatiste. Astfel, autoritatile ruse au contribuit atat militar cat si politic la crearea unui regim separatist in regiunea Transnistriei, care face parte din teritoriul Moldovei.

Alina Radu Ziarul de Gardã, Nr. 120, 1 Martie 2007

02/25/07

Asoc. PREZENT! - VALERIU GAFENCU - SFÂNTUL INCHISORILOR

Permalink 11:04:27 am, Categories: Asoc. PREZENT! - Manifestãri  

Sâmbãtã, 17 februarie 2007, la 55 de ani de la trecerea lui Valeriu Gafencu († 18 februarie 1952) în Împãrãtia cea de Sus, Asociatia PREZENT! a continuat manifestãrile închinate „Sfântului închisorilor” (începute în 2006 odatã cu seria de conferinte Valeriu Gafencu si cu tipãrirea Indreptarului la spovedanie).

Preoti si monahi oficiind parastasul la Mânãstirea "Petru Vodã"

Pentru a face cunoscutã personalitatea sa cât mai multor trãitori ai credintei strãmosesti, slujitori ai neamului românesc si pentru a lãrgi eforturile de sustinere a canonizãrii martirilor luptei anticomuniste, anul acesta actiunea s-a desfãsurat, la Târgu Ocna si la Mãnãstirea Petru Vodã.

Pe drumul spre mãnãstire, câtiva membrii ai Asociatiei s-au oprit la Târgu Ocna, unde, cu sprijinul Pãrintelui Cristian Mazilu, s-a oficiat o slujbã de pomenire chiar în fata Troitei ridicate în amintirea celor cãzuti în sanatoriul-penitenciar Târgu Ocna. Pãrintele Mazilu, parohul Bisericii din cimitirul unde au fost aruncate în gropi comune trupurile martirilor Crucii cazuti la Penitenciarul Targu Ocna, si-a exprimat multumirea cã eroii nu au fost uitati si cã dupã multi ani cineva se îngrijeste de memoria lor.
În dupã amiaza zilei, la mãnãstirea Petru Vodã comemorarea a cuprins mai multe momente. Parastasul a fost sãvârsit de un sobor de preoti, între care s-au aflat Protosinghelul Iustin Pârvu si Pãrintele Mihail Lungeanu (pãtimitori în temnitele comuniste), slujbã la care au fost pomeniti alãturi de Valeriu Gafencu si alti martiri si eroi legionari cãzuti în lupte sau morti în credintã în cursul lunii februarie. Apoi monahul Atanasie Stefãnescu[1] si pr. Mihail Lungeanu[2] au evocat personalitatea lui Valeriu Gafencu, cuprinzând – dupã îndemnul si cu binecuvântarea pãrintelui Iustin – multe în putinele cuvinte rostite.
Dupã proiectia materialelor video pregãtite si o datã cu împãrtirea pliantelor si materialelor dãruite de Asociatia PREZENT!, monahii si credinciosii si-au arãtat interesul pentru a cunoaste cât mai multe si a cinsti cum se cuvine viata de sfintenie a pãtimitorilor pentru credinta ortodoxã si neamul românesc. Pentru pãrintii care se afllau la diferite ascultãri în timpul comemorãrii, a fost nevoie de o nouã proiectie a filmului cu mãrturiile despre Valeriu Gafencu (sâmbata seara).
Strãdania de a împãrtãsi generatiilor de azi crezul celor de ieri – crestinesc si legionar – ne-a fost rãsplãtitã prin încredintarea cã versul din imnul national „Preoti cu crucea-n frunte, cãci oastea e crestinã” îsi gãseste actualitate în neamul românesc, pentru cã numai asa drumul sãu în istorie va duce la vesnicie, împlinid telul final mãrturisit de Corneliu Zelea Codreanu: Învierea din morti în numele Mântuitorului Iisus Hristos.

Cezarina Bãrzoi
Asociatia PREZENT! asociatiaprezent@yahoo.com 0726.384.375

[1] Sandu Stefãnescu l-a cunoscut pe Valeriu Gafencu în 1940 când acesta s-a refugiat din Basarabia ocupatã de armata rosie, familia Stefanescu primindu-l în gazdã si ajutându-l sã gãseascã de lucru într-o librãrie perntru a-si putea asigura existenra si plãti studiile. În anul 1941 au fost închisi împreunã în temnita Aiudului, apoi în colonia de muncã de la Galda de Jos.

[2] Pãrintele Mihail Lungeanu l-a cunoscut pe Valeriu Gafencu la Târgu Ocna, fiind unul dintre medicinistii care l-au îngrijit pânã în ultimele clipe. În temnita de la Târgu Ocna, poeziile lui Valeriu au fost puse pe muzicã de cãtre Pr. Lungeanu.

" S F Â N T U L I N C H I S O R I L O R "

02/16/07

Comemorare Valeriu Gafencu

Permalink 09:33:05 am, Categories: Asoc. PREZENT! - Manifestãri  

Asociatia PREZENT!
Comemorare VALERIU GAFENCU - SFÂNTUL INCHISORILOR
Sambata, 17 februarie 2007 Targu Ocna (la Troita, h:11) - Manastirea Petru Voda (h:15)

Dupa savarsirea parastasului in cursul diminetii, comemorarea va continua seria evenimentelor dedicate Sfantului Inchisorilor prin:
- pelerinaj la Troita ridicata in cinstea martirilor la Targu Ocna
- marturii despre Valeriu Gafencu (si videoproiectii), la Manastirea Petru Voda
- prezentarea editiei a II-a a Indreptarului la Spovedanie scris de Valeriu Gafencu (la Manastirea Petru Voda)

Plecare din Bucuresti: 17 februarie 2007 h:5.00am

Pentru detalii suplimentare, va rugam sa ne contactati:
Asociatia PREZENT!
asociatiaprezent@yahoo.com
Cezarina Barzoi - 0726.384.375; Costel Condurache - 0726.314.475

02/01/07

Buldozere în «Cimitirul românesc» de la Tighina

Permalink 10:20:07 am, Categories: De peste Prut...  

Buldozere in «Cimitirul romanesc» de la Tighina
Acum cateva zile, un mesaj electronic anunta mediile independente de informatii de la Chisinau ca autoritatile autoproclamatei rmn distrug cel mai vechi cimitir din oras, in care, o treime din suprafata o constituie mormintele ostasilor romani cazuti in perioada celui de–al doilea razboi mondial. «Sunt morminte datate cu anii 1941–1944», se spune in mesaj.
Dupa cum declara martorii, in aceste zile crucile sculptate in piatra sunt scoase si aruncate la margine, iar peste mormintele din cimitir lucreaza buldozere. «E o priveliste infernala de barbarie si profanare». Autorii mesajului anunta ca cimitirul se afla in spatele magazinului «Praga», aproape de intrarea in orasul Tighina, dinspre Chisinau.

La Tighina, surse care au solicitat anonimatul, de frica sa nu fie persecutate de autoritatile autoproclamate din rmn, ne–au confirmat ca cimitirul militar din Tighina este distrus miseleste. Tehnica militara, condusa de ostasii armatei rmn, deterioreaza mormintele. «Am vazut oase si cranii. Am vazut cum incarca cruci in tehnica militara si le duc intr–o directie necunoscuta», ne–au spus surse redactionale.

Potrivit documentelor istorice, cimitirul este fondat in 1812, cand cetatea Tighina a trecut de sub stapanirea turcilor in subordinea rusilor. Aici au fost inhumate personalitati celebre ale acelor timpuri, dar si un numar impresionant de ostasi romani, cazuti in cel de–al doilea razboi mondial. Astazi unii numesc acest loc drept Cimitir romanesc.

Comisarul de Tighina, Valerii Prudnicov, presupune ca aceste asa–zuse lucrari au demarat pe motiv ca, de peste 50 de ani, mormintele nu au fost ingrijite. In ultimii ani, acest cimitir era profanat de cei care dezgropau morminte, incercand sa gaseasca obiecte scumpe. Prudnicov ne–a confirmat ca, in 2006, mai multe oseminte ale unor personalitati istorice au fost reinhumate in apropierea cetatii Tighina. «Au fost lansate focuri de artificii, iar la reinhumare au participat autoritatile rmn», isi aminteste Prudnicov.

Comisarul nu a putut preciza in care scopuri va fi utilizat terenul vechiului cimitir. Autoritatile autoproclamate au declarat pentru mass.media transnistreana ca pe acel loc ar urma sa fie construit un memorial.


Ziarul de Gardã, Chisinãu

01/30/07

PANN HALIPA: PRIN UNIRE LA DEMOCRATIZAREA STATULUI ROMÂN

Permalink 04:43:29 am, Categories: De peste Prut...  

În aceste zile de bucurie, când se fãureste unirea tuturor tãrilor locuite de Români într-un stat national unitar, un gând, care trebuie sã preocupe pe conducãtorii românismului mai presus de toate, este - sã ajungem cât mai degrabã la acea unitate sufleteascã, care trebuie sã fie pusã la baza statului nostru.
Trebuie sã recunoastem cu totii, cã dupã un traiu îndelungat în diferite conditii, Românii se prezintã ca o natiune, care este departe de a fi unitã "în cuget si simtiri". Trebuie sã recunoastem, cã Românii încã nu cugetã si nu simtesc la fel. Vederile si simturile Românilor diferã nu numai dela clasã la clasã, dar si dela provincie la provincie.
Un singur lucru, care pare cã-i caracterizeazã pe conducãtorii natiunei- mai mult sau mai putin - pe toti, este dragostea pentru tãrãnimea româneascã, singura clasã socialã, care a fost în decursul veacurilor pãstrãtoarea statornicã a nationalitãtii românesti. Asa se prezintã tãrãnimea româneascã si în Basarabia, si în Bucovina, si în Transilvania si chiar în România liberã, care n`a fost ea scutitã de invazia strãinismului cotropitor.
Aceastã dragoste pentru tãrãnime rãmâne însã deocamdatã platonicã, si conducãtorii de mâne ai statului românesc vor trebui s`o justifice prin fapte de guvernãmânt si de administratie. Statul va trebui sã ieie un sir de mãsuri, care sã facã cu putintã participarea tãrãnimei la viata statului si care sã rãdice starea economicã si culturalã a tãrãnimii. Agentii statului vor trebui sã fie deprinsi cu gândul, cã tãrãnimea nu-i numai un element ce trebuieste condus, ci ºi un element care are dreptul de a fi servit de organele statului.
Numai asa vom ajunge un stat puternic si numai asa vom cãpãta si acea unitate sufleteascã, care astãzi ne lipseste. Cãci democratia, odatã chiematã la viatã, va sterge acele deosebiri, care ne despart clasele sociale si provinciile ca niste ziduri chinezesti.
Este îndeajuns cunoscutã puterea de unificare a democratiei în viaþa statelor si de accea nu-i nevoe sã stãruim mai mult asupra lucrului acestuia. Sã ne pãtrundem cu totii mai degrabã cu gândul acesta, si prin democratizarea vietii sã pãsim la fãurirea sufletului românesc unitor!
Pan Halippa
vice-presedintele sfatului tãrii - Basarabia, 1918

01/19/07

COMEMORAREA LUI MIHAI EMINESCU LA BUCURESTI

Permalink 11:01:54 am, Categories: Asoc. PREZENT! - Manifestãri  

Sâmbãtã, 13 Ianuarie 2007, o datã cu slujba parastasului de la Biserica Sapientei pentru Ionel Mota si Vasile Marin – martirii Crucii cãzuti acum 70 de ani în Spania în lupta contra bolsevismului – s-au pomenit si Mihai Eminescu, alãturi de Cãpitanul Corneliu Zelea Codreanu si Comandantul Horia Sima. Ca de fiecare datã, atunci când organizeazã parastasul pentru cei cãzuti, Asociatia Prezent! a fãcut si pomenirea eroilor legionari cãzuti în cursul lunii respective, (în cazul de fatã luna Ianuarie) si a celor morti recent în credintã legionarã.

A urmat deplasarea la Cimitirul Bellu, la mormântul lui Mihai Eminescu, unde cei ce au rãspuns Prezent! chemãrii Asociatiei l-au omagiat pe Mihai Eminescu printr-o ectenie rostitã de pãrintele Marin Cojoc si prin cuvântãrile mai vârstnicilor dr. Iosif Niculescu (veteran de rãzboi) si Vasile Boroneant (istoric). Tineri de la o scoalã din Cãlimãnesti – pelerini prin Bucuresti – si profesoarele lor s-au bucurat de participarea la un asemenea eveniment. Asistentei i s-au distribuit: lucrarea care reediteazã între aceleasi coperti „Testamentul lui Mihai Eminescu” (texte adunate de dr. Radu Mihai Crisan) si articolul „De ce a fost asasinat Mihai Eminescu?” (de Ionut Bãias si Cezarina Bãrzoi), pliante si autocolante.

Luni, 15 Ianuarie 2007, în continuarea manifestãrii de Sâmbãtã, în aula Dumitru Stãniloae a Facultãtii de Teologie Ortodoxã, Asociatia Prezent! si invitatii ei au prezentat lucrarea mai sus mentionatã. Costel Condurache, student al Facultãtii, dupã cuvenita rugãciune, a rostit un cuvânt de bun venit din partea Prezent!. D-l dr. Iosif Niculescu l-a prezentat pe Mihai Eminescu în lupta sa crestineascã contra ereziei liberale, luptã care a dezlãntuit ura ocultã cu care a fost asasinat. Ionut Bãias, jurnalist si presedinte al Asociatiei, a apreciat cã asemenea comemorãri trebuie sã fie abordate într-o formulã potrivitã timpurilor pe care le trãim, si a îndemnat audienta sã ducã mesajul nostru neamului românesc: ca sã-si înteleagã menirea si sã-si cinsteascã înaintasii.

Lucrarea „Testamentul politic...” a fost distribuitã gratuit tuturor celor prezenti la manifestare, alãturi de o nouã serie de pliante continând Acatistul lui Mihai Eminescu (alcãtuit de pãrintele Ghelasie de la Frasinei), mãrturii si galerie de imagini cu Mihai Eminescu.

Cezarina Bãrzoi - Asociatia PREZENT!
asociatiaprezent@yahoo.com; tel. 0726.384.375

PATIMILE MÂNTUITOARE de Pr. Stavr. Radu Botis

Permalink 05:28:13 am, Categories: Spiritualitate  

Mai plâng în inimi crucile Golgotei
Si îngerii mai varsã încã lacrimi,
Credinta mea ce va rãmâne pururi,
Mai simt durerea ultimelor patimi.

Mã dor acele cuie încarnate,
Si sângele ce curge preasfintind
O lume pentru care neuitate
Sunt patimile lui Hristos murind.

……………………………………

Mã doare iarãsi; a îndurat batjocuri
În astã lume fiind lovit greu,
Postind adesea în retrase locuri
El s-a rugat, El s-a jerfit mereu.

Ce scump e pretul mântuirii noastre,
Ce fãrã vreme a murit Hristos
Dar înviind în inimile voastre
E darul cel mai scump, mai pretios.

Ascultã astãzi o chemare sfântã,
Un imn ceresc, aleasã pomenire.
Te cheamã El, Iisus Hristos cuvântã
Prin jertfa de pe cruce, din iubire.

Pr. Stavr. Radu Botis

01/13/07

TAINA JERTFEI UITATE - 70 DE ANI DE LA MOARTEA LUI ION MOTA SI VASILE MARIN IN SPANIA (Prof. Adrian Cherhat)

Permalink 06:29:08 pm, Categories: In Memoriam  

Lumea în care trãim este tot mai mult pãtrunsã de duhul risipirii si al angoasei ontologice, construind treptat un soi de civilizatie a disperãrii si a fricii în care omul nu-si mai regãseste locul si rolul sãu firesc de colaborator sau partener al lui Dumnezeu.

Civilizatia europeanã, cu rãdãcini profund crestine, se îndepãrteazã lamentabil de origini, adoptând o ideologie a neutralitãtii pãgubitoare, care sub masca libertãtii de exprimare si alegere, nu mai distinge foarte clar între notiunile de bine si rãu. Astfel fiinta umanã însusindu-si o autonomie egocentricã de facturã iluministã uitã sã mai trãiascã si cum sã moarã în perspectiva existentei personale eterne.
Întreaga civilizatie crestinã a dat un suflu înnoitor omenirii sub toate aspectele sale, având la bazã Jertfa supremã de viatã fãcãtoare a lui Hristos. Lumea în care trãim s-a nãscut din jertfa lui Dumnezeu pentru oameni si a dãinuit prin jertfa oamenilor pentru Dumnezeu (Rãzvan Codrescu), împletind în mod firesc credinta, nãdejdea si iubirea pentru Dumnezeu, lume si semeni. Dar adoptând o „întelepciune” secularizantã în pragul mileniului III ca ideologie oficialã, mentalitatea noastrã nu mai este în stare de jertfã si orice act de dãruire supremã pare o nebunie fãrã margini. Oare cine mai este în stare sã moarã acum pentru Hristos? Rãspunsul îl va gãsi fiecare în propria constiintã dacã va avea curajul sã sondeze pânã în adânc.
În pragul celui de-al doilea rãzboi mondial, care va cutremura din temelii sub toate formele bãtrâna Europã, sapte tineri români au plecat în Spania sã lupte pentru credinta lor în Hristos si pentru civilizatia crestinã. Gestul lor a stârnit rumoare în lumea politicã de atunci, desi era un act liber asumat într-o perfectã luciditate a constiintei. Doi dintre ei au avut privilegiul tainic sã-si ofere viata ofrandã pe altarul credintei la mii de kilometrii de pãmântul tãrii: Ionel Mota si Vasile Marin, si jertfa lor supremã a brãzdat ca o aureolã de sfânt cerul încã senin al României Mari. Azi actul lor jertfelnic este aproape uitat cu desãvârsire, cãci oricum, altfel, ar fi greu de înteles si ar stârni probabil indolente remarci în spiritul „destept” al mojiciei balcanice.
În 1936 izbucneste în Spania, datoritã unei situatii politice incerte, un sângeros rãzboi civil între fortele comuniste republicane, sprijinite de „consilieri sovietici” si fortele conservatoare monarhiste, conduse de celebrul general Francisco Franco Bahamonde. Acest conflict civil spaniol s-a internationalizat la scurt timp de la izbucnirea lui, devenind o mizã în confruntarea dintre ideologiile europene: Germania si Italia au sustinut fãtis fortele national-conservatoare, iar Uniunea Sovieticã si comunistii de pretutindeni au întãrit, ca pentru o cauzã proprie, fortele republicane pretins „democratice”. Marile puteri Franta, Marea Britanie si Statele Unite au adoptat oficial o atitudine neutrã, dar în realitate au ajutat tacit „brigãzile comuniste” în numele „libertãtii” si „democratiei”. Ostilitãtile au durat aproape trei ani, pânã în 1939 când generalul Franco intrã victorios în Madrid si instituie un regim autoritar, prelungit pânã la moartea sa, în noiembrie 1975. Pe lângã faptul cã a salvat occidentul european de ciuma rosie a comunismului, Franco a lãsat în urma sa o Spanie reconsolidatã si liberã, pregãtind restaurarea pasnicã a Monarhiei, prin tânãrul Juan Carlos de Borbon, rege al Spaniei pânã astãzi.
Revolutia comunistã spaniolã, antimonarhicã si anticatolicã, dupã modelul francez si al bolsevismului rus, si-a îndreptat cu precãdere violentele împotriva Bisericii si a valorilor crestine în general, ajungând pânã la orori aproape inimaginabile. Si comunistii români aflati în ilegalitate sau exil si-au adus aportul direct sau indirect la înfãptuirea ei: Ana Pauker, Valter Roman (Ernest Neulander), Leonte Tismãneanu (Tisminetki), veritabili agenti sovietici. Victoria revolutiei rosii în Spania ar fi avut efecte catastrofale asupra bãtrânului continent: Europa crestinã era prinsã ca într-un cleste de maladia bolsevismului ateu, mai ales cã în Franta exista un puternic curent marxist în rândul intelectualitãtii de o iresponsabilitate politicã si moralã fãrã precedent.
Sesizând lucid si responsabil pericolul bolsevizãrii Europei, sapte tineri voluntari români, membrii ai Miscãrii Legionare, cu aprobarea „Cãpitanului” Corneliu Zelea Codreanu, pornesc spre îndepãrtata Spanie pentru a lupta sub semnul Crucii. Avocatul Ion I. Mota, mâna dreaptã a „Cãpitanului” si cumnatul sãu, de 35 de ani, preotul ortodox Ion Dumitrescu-Borsa, secretar general al Legiunii, de 38 de ani, printul Alexandru (Alecu) Cantacuzino, diplomat de carierã, de 34 de ani, conducãtorul grupului, inginerul Gheorghe Clime, comandantul Corpului Muncitoresc Legionar, de 47 de ani, avocatul Nicolae Totu, de 32 de ani, economistul Bãnicã Dobre, de 28 de ani, avocatul Vasile Marin, seful legionar al capitalei, de 33 de ani, s-au încadrat la sfârsitul anului 1936 ca simpli soldati în armata nationalistã spaniolã.
Initiatorul actiunii a fost Ionel Mota, care la 1 decembrie 1936 le scria pãrintilor sãi, motivându-si hotãrârea: „N-am fost trimis de nimenea în Spania, ca sã i se facã vreo rãspundere pentru asta, ci eu singur am avut cel dintâi gândul si dorinta de a lua parte la aceste lupte. Se trãgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clãtina asezarea crestinã a lumii! Puteam noi sã stãm nepãsãtori?! Nu e o mare binefacere sufleteascã, pentru viata viitoare sã fi cãzut în apãrarea lui Hristos? Eu asa am înteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El(…). De va cãdea Crucea la pãmânt în Spania, se vor clãtina temeliile ei si în România, iar comunismul, dacã va fi azi biruitor acolo, se va nãpusti mâine asupra noastrã”.
Aceleasi sentimente responsabile le trãiau si ceilalti voluntari ai echipei. Vasile Marin îi scria sotiei sale la 23 noiembrie 1936: „N-am fãcut actul acesta din disperare sau aventurã, ci perfect lucid. Era o datorie de onoare care apãsa pe umerii generatiei noastre. L-am fãcut cu acelasi drag ca si când ar fi fost vorba de tara mea”. Bãnicã Dobre remarca entuziast si solemn urmãtoarele: „Se învolburase, în nebunia ucigãtoare a urii, satanica pornire împotriva Crucii. Trosneau în îndepãrtata Spanie catapetesmele bisericilor, plângeau batjocorite madonele din Alcazar. Ura, setea de sânge si prigoana împotriva lui Hristos se cuibãrise în însorita Peninsulã Ibericã”. Preotul Ion Dumitrescu-Borsa descria situatia cu un ton grav de indignare clericalã: „Pe pãmântul Spaniei începuse rãzboiul între fiii aceluiasi neam împãrtiti în douã tabere: tabãra lui Satan, comunismul, care pusese stãpânire pe conducerea tãrii si întindea arma spre uciderea celor rãmasi în credinta în Hristos si în dragostea de patrie si generalul Franco, ajutat de cei mai demni si cinstiti generali, care ridica steagul nationalismului si declara rãzboiul Crucii împotriva bolsevismului” (Cf. Rãzvan Codrescu, Taina jertfei. Dosar istoric Mota – Marin, Sibiu, 2002, p. 20-22).
Echipa legionarã pleacã spre Spania în seara zilei de 24 noiembrie 1936 pe un traseu ocolit pe ruta Bucovina, Polonia, Berlin, Hamburg si apoi pe mare pânã la Lisabona, întrucât autoritãtile franceze au refuzat sã acorde vizele de trecere delegatiei românesti. De aici ajung la Salamanca, la începutul lui decembrie, fiind primiti la cartierul general al lui Franco, unde printul Cantacuzino, seful delegatiei, salutã cu retoricã de cruciat: „Cãpitanul legionarilor români, Corneliu Zelea Codreanu, trimite Spaniei nationaliste ce apãrã credinta si crucea, sapte capi ai Legiunii, pentru ca sã lupte si sã moarã, de va cere Dumnezeu, apãrând idealul pe care, ca si aici în Spania, în îndepãrtata ei sorã, România, îl are Legiunea si Cãpitanul”. Luptele grele la care iau parte si bãietii nostri se dau tot mai aproape de Madrid, la Boadilla del Monte, Las Rozas, El Pradillo, Pozuelo, Aravaca, Majadahonda. Toti luptã remarcabil, dar mãrturiile vremii atestã curajul iesit din comun al lui Ionel Mota si al lui Vasile Marin, între care se închegase o legãturã frãteascã.
Ziua fatalã a venit pentru tinerii români pe 13 ianuarie 1937 în lupta de la Majadahonda, când Mota si Marin au cãzut împreunã, zdrobiti de acelasi obuz. Printul Alexandru Cantacuzino descrie expresiv acel moment al jertfei eroilor români: „Pe la ora trei ocupãm niste transee înaintate… Ionel Mota e îngândurat si se apucã sã scrie, în mare grabã, o scrisoare Cãpitanului. Parcã se temea cã nu va avea timp sã o sfârseascã. Pe la ceasurile trei si jumãtate, încep ghiulele sã cadã în jurul nostru si apar, pe coama unui deal din fatã, trei tancuri înaintând în linie spre transeele noastre… Bombardamentul se domoleste vreo jumãtate de ceas, apoi reîncepe… Acum vedem, coborând coama dealului, vreo treisprezece tancuri mari. Primim ordin sã ne culcãm la pãmânt în transee… Ionel Mota ne strigã: «Dacã suntem înconjurati, nu cade prizonier nimenea; murim toti împreunã!». Sunt ultimele cuvinte pe care ni le-a spus. Pentru ultima oarã îi vãd vii: Ionel cu fruntea ca un munte înnourat si Marin cu fatã de marocan – lãsase sã-i creascã barba – si privirea întoarsã spre ascunzisurile sale sufletesti. Bubuitul devine nãucitor. Exploziile obuzelor ne acopereau cu pãmânt… O detunãturã doborâtoare mã forteazã sã închid ochii. Când îi deschid, o clipã dupã aceea, privirea îmi cade, la un metru si jumãtate de mine, asupra unui corp întins cu fata la pãmânt. Îngenunchiu si îi ridic capul. E Ionel Mota… La un metru zace Vasile Marin, cu spatele proptit de peretele transeei. Mã întorc si urlu lui Clime si pãrintelui Dumitrescu peste vuietul gloantelor si al obuzelor: «Ionel si Marin sunt morti!». Peste haina cu stropi de sânge neînchegat, ceasul lui Ionel Mota atârnã de lant cu geamul spart. S-a oprit. E cinci fãrã un sfert. Prin haina strãpunsã si sfârtecatã a lui Ionel Mota se vãd culorile drapelului românesc. E drapelul nostru pe care era scris: Legiunea Arhanghelului Mihail… Îl luase ca sã-l poarte cu el, pentru a-l pune în vârful baionetei la atac sau defilare când cuceream un oras. Cu el speram sã intrãm si în Madrid. Desfac drapelul si îl întind peste trupurile lor…” (R. Codrescu, op. cit., p. 26-28).
Imediat a ajuns si în România teribila veste cã Mota si Marin au cãzut pe frontul spaniol, iar Cãpitanul si ceilalti legionari demareazã pregãtirile pentru aducerea lor în tarã. Sunt însãrcinati cu aceastã misiune generalul Cantacuzino si inginerul Virgil Ionescu, care sosesc dupã câteva zile la Toledo, unde martirii români primesc onoruri militare. În cuvântul de despãrtire generalul Cantacuzino spune vibrând transfiguratoriu: „Gestul nostru simbolic a fost împlinit si suntem mândri cã am luptat alãturi de dumneavoastrã pentru Cruce si pentru civilizatie”. Întoarcerea acasã a eroilor s-a fãcut pe traseul Franta, Belgia, Germania, Polonia, cu onoruri primite pe tot parcursul drumului.
Trenul mortuar a intrat în tarã la 9 februarie 1937 pe la punctul de frontierã Ghica-Vodã din Bucovina, întâmpinat de elita legionarã, rudele celor cãzuti si de o multime imensã. De aici convoiul a pornit spre capitalã, dar pe un traseu lung si ocolit, sfidând dorinta autoritãtilor de a se evita manifestãrile populare extinse. Sunt strãbãtute toate marile provincii istorice ale României: Bucovina de Nord si Moldova (Cernãuti, Roman), Transilvania (Cluj, Orãstie, Sibiu), Oltenia si Muntenia (Râmnicu-Vâlcea, Slatina, Pitesti, Bucuresti). În fiecare oras strãbãtut multime multã se reculege, se roagã, plânge si cântã pentru cei doi eroi, iar la Roman, Cluj si Sibiu ies în întâmpinarea lor chiar episcopii locului cu binecuvântãri si rugãciuni arhieresti.
Trenul intrã în Bucuresti la 11 februarie 1937 si în Gara de Nord are loc un serviciu funerar la care oficiazã peste o sutã de preoti. Cele douã sicrie sigilate sunt depuse la biserica Sf. Ilie-Gorgani, consideratã pânã astãzi „Biserica Legiunii”, unde s-a oficiat o slujbã fastuoasã cu trei episcopi si peste douã sute de preoti, în frunte cu Î.P.S. Nicolae Bãlan, mitropolitul Ardealului. Înmormântarea celor doi martiri a avut loc pe 13 februarie 1937, la exact o lunã de la moartea lor eroicã, si a fost oficiatã de Î.P.S. Nicolae Bãlan, mitropolitul Ardealului, care rosteste atunci o impresionantã rugãciune arhiereascã, Î.P.S. Gurie Grosu, mitropolitul Basarabiei, P.S. Veniamin Pocitan, vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor si P.S. Vartolomeu Stãnescu, episcopul Râmnicului. Urmeazã apoi o lungã procesiune pe strãzile capitalei de la Sf. Ilie-Gorgani pânã la „Casa Verde”, noul sediu al Legiunii din Bucurestii Noi, unde se hotãrâse înhumarea celor doi sub un „mausoleu” de lemn, ridicat în grabã, dar ulterior risipit de tot, împreunã cu rãmãsitele eroilor, de urgiile care au urmat.
Jertfa supremã pentru credintã si tarã a lui Ion Mota si Vasile Marin a avut un ecou profund în constiinta contemporanilor în acele momente. Chiar Nicolae Iorga, cunoscut ca adversar politic al Miscãrii Legionare, scria la câteva zile dupã moartea lor: „Luptând pentru credinta lor crestinã si pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, scump si curat în latinitatea nebolsevizatã, doi tineri români, doi bãieti viteji, Mota si Marin, au cãzut înaintea Madridului apãrat de rosii(…) Cine stie ce va iesi din cumplita furtunã ce s-a abãtut asupra depãrtatului pãmânt latin, unde se varsã sânge din toate rãnile unui nobil neam! Dar dacã vreodatã vom vedea Spania cum a fost, cum trebuie sã fie, se va putea spune la noi, cu înduiosatã mândrie, cã pentru aceasta au curs si câteva picãturi din sângele scump al tineretului nostru”(„Neamul Românesc”, 19 ianuarie 1937). Mircea Eliade fãcea referire la semnificatia profundã si misticã a sacrificiului lor: „Rareori se întâlneste în istoria unui neam o moarte atât de semnificativã ca moartea acestor doi fruntasi legionari, cãzuti pe frontul spaniol(…) Nici cea mai asprã moralã omeneascã nu-i silea sã se jertfeascã; pentru cã tineretea lor fusese o jertfã continuã, iar fanatismul lor crestin si nationalist fusese de nenumãrate ori încercat. Semnificatia mortii lor trece, deci, deasupra valorilor si eroismului viril. Moartea voluntarã a lui Ion Mota si Vasile Marin are un sens mistic: jertfa pentru crestinism. O jertfã care sã verifice eroismul si credinta unei întregi generatii. O jertfã menitã sã fructifice, sã întãreascã crestinismul, sã dinamizeze un tineret” („Vremea”, 24 ianuarie 1937).
Ionel Mota era originar din Ardeal, nãscut la 5 iulie 1902 la Orãstie într-o familie cu dublã descendentã preoteascã si cu traditie în lupta nationalã din Transilvania. Tatãl sãu, protopopul ortodox Ion Mota (1868-1940) era unul dintre promotorii cei mai activi ai românismului si ai idealului unionist, imprimând în educatia fiului sãu de timpuriu credinta profundã si dragostea de tarã. Scoala o începe în Ardeal, dar primul rãzboi mondial determinã familia preotului Mota sã treacã muntii. La Bucuresti studiazã la „Gheorghe Lazãr” si apoi, dupã refugiul la Iasi, îsi ia bacalaureatul la „Sfântul Sava”. În 1921 se înscrie la Facultatea de Drept din Cluj, devenind unul dintre liderii studentimii crestine din orasul ardelean, calitate în care îl cunoaste în 1922 pe Corneliu Zelea Codreanu, liderul studentilor crestini din Iasi. Spre sfârsitul acestui an Ion Mota scoate la Cluj, împreunã cu Iustin Iliesiu publicatia „Dacia Nouã” ce urmãrea o primenire de ansamblu în sens crestin si national a vietii publice si intelectuale, initiativã care va stârni violente conflicte cu autoritãtile, angajând întreaga opinie publicã, soldate cu procese si arestãri. La 24 iunie 1927 Ionel Mota, împreunã cu Codreanu si alti tineri crestini si nationalisti, fondeazã Legiunea Arhanghelului Mihail, având ca ideal o „Românie crestinã” (M. Eliade), devenind mâna dreaptã a lui Codreanu. În acelasi an se cãsãtoreste cu sora Cãpitanului, iar în 1932 obtine titlul de doctor în Drept la Grenoble. Scrie o serie de articole în diverse publicatii, cuprinse apoi în volumul „Cranii de lemn”(1936), în care îsi exprimã filozofia sa de viatã, având în centrul gândirii ideea de jertfã. „Jertfa aceea care este dezlãntuitã în noi din dragoste, jertfa aceea care ne inundã pustiindu-ne asezarea omeneascã a vietii, dar ne încãlzeste, totodatã, cu satisfactii pe care nu le poate cuprinde graiul omenesc, aceastã jertfã e faptul care smulge de pe fiinta noastrã carapacea nesimtirii fatã de cele dumnezeiesti si, transformându-ne în ranã vie, ne pune în directã comuniune cu Dumnezeirea care pãtrunde nãvalnic si de-a dreptul în sufletul nostru. Jertfa este, astfel, mãsura crestinãtãtii noastre”(„Cuvântul studentesc”, 1 ianuarie 1936). Cu aceste gânduri primeste în vara lui 1936 vestile despre atrocitãtile anticrestine din Spania si hotãrãste sã-si mãsoare vrednicia credintei cu cea a marilor apãrãtori ai crestinãtãtii. Se împãrtãseste cu Sfintele Taine la biserica Sf. Ilie-Gorgani si împreunã cu ceilalti porneste spre pãmântul iberic, asumându-si deplin destinul de cruciat al vremurilor noastre.
Vasile Marin era nãscut în Bucuresti, la 29 ianuarie 1904, într-o familie simplã din mahalaua Grivitei. Studiazã la „Sfântul Sava” si apoi la „Gheorghe Sincai”, dupã care urmeazã Facultatea de Drept din Bucuresti, fiind licentiat în 1927. Era pasionat de lecturã si atras de problemele de ideologie si practicã politicã, fiind ales presedinte al Cercului Studentilor Ilfoveni. În 1927 frecventeazã cursurile lui Nicolae Iorga de la Vãlenii de Munte, pãstrându-i capriciosului savant o profundã simpatie. Imediat se apucã de avocaturã si devine membru activ în Partidul National Tãrãnesc al lui Iuliu Maniu. În 1932 îsi ia doctoratul în Drept, iar în anul urmãtor se cãsãtoreste cu o absolventã de Medicinã si îsi dã demisia din P.N.T., fiind dezamãgit de politica tãrãnistã, mai ales dupã evenimentele din 15-16 februarie 1933 de la Grivita. Spre sfârsitul lui 1933 îl gãsim pe listele electorale ale grupãrii lui Corneliu Zelea Codreanu, pe care îl considera omul viitorului. Este arestat împreunã cu alti legionari în prigoana guvernului I.G. Duca din timpul alegerilor, dar eliberat dupã câteva luni. Îsi reia activitatea de avocat si gazetar, simtindu-se o anumitã apropiere de profesorul Nae Ionescu. În 1935 Cãpitanul îi acordã gradul de Comandant legionar al organizatiei Ilfov si îsi dezvoltã ideile în publicatii de dreapta mai putin prestigioase, cuprinse apoi în volumul postum „Crez de generatie”(1937). N-are forta exaltantã a lui Mota, dar ajunge prin stilul lui la acelasi punct esential al mortii creatoare si la acelasi nod divin care leagã toate lucrurile: „Îngemãnati cu eternitatea, mortii nostri din lumea lor de dincolo, ne ocrotesc si ne îndreaptã pasii(...) Mormintele lor sunt pretutindeni, ele alcãtuiesc punctele cardinale pentru geografia spiritualitãtii românesti(…) Ei sunt izvorul de viatã eternã pentru sufletele noastre(…) Purtãm cu totii cãmasa tesutã din firele nevãzute ale jertfei lor” („Cuvântul Argesului”, 20 martie 1936). Îndatã ce aflã în 1936 de initiativa lui Ion Mota de a pleca în Spania, Vasile Marin cere sã se alãture grupului de cruciati cu orice pret. Din motive financiare, Cãpitanul îi refuzã dorinta, dar Marin face rost de bani, împrumutându-se cu 5000 de lei, si se alãturã grupului spunând: „Vreau sã fiu al saptelea sicriu”. Astfel a pornit si el spre tãrâmul fãrã întoarcere al celor vrednici.
Anul 1937, încununat cu jertfa tinerilor legionari români în Spania, a reprezentat gloria cea mai înaltã la care a ajuns miscarea lui Codreanu, care devenea a treia fortã politicã a tãrii. Acest fapt nu putea fi pe placul autoritãtilor de atunci, pregãtindu-se instaurarea dictaturii regale si marea prigoanã împotriva Legiunii, consideratã tot mai mult o „agenturã” a Germaniei. În seara zilei de 17 aprilie 1937 Codreanu este arestat si legionarii încep sã fie vânati pretutindeni si adunati în lagãre (Miercurea Ciuc, Râmnicu Sãrat, Vaslui). Dupã asasinarea Cãpitanului la 30 noiembrie 1938 din ordinul conducerii statului si „rãzbunarea” lui prin uciderea „cãlãului” Armand Cãlinescu, începe marele masacru împotriva legionarilor prin hotãrârea comunã a Palatului si a Guvernului.
Apogeul criminalitãtii de stat, cum spunea R. Codrescu, este atins în asa numita „noapte legionarã a cutitelor lungi” (21-22 septembrie 1939), când se ordonã uciderea legionarilor din lagãre si a câte trei legionari din fiecare judet al tãrii. Sunt asasinati astfel peste 300 de legionari, aproape toatã conducerea miscãrii. Acum pier în lagãrul de la Râmnicu Sãrat patru supravietuitori ai echipei din Spania: printul Alexandru Cantacuzino, inginerul Gheorghe Clime, schingiuit groaznic înainte de executie, economistul Bãnicã Dobre si avocatul Nicolae Totu. „Rãzboiul civil” de acasã, cenusiu si pervers, purtat fãrã tancuri si fãrã transee, s-a dovedit, în cele din urmã, mai necrutãtor. (R. Codrescu, op.cit., p. 35). Singurul supravietuitor postbelic dintre luptãtorii din Spania a fost pãrintele Ion Dumitrescu-Borsa, care, din pãcate, mai târziu, nerezistând terorii din închisorile comuniste, îsi reneagã pânã la urmã trecutul legionar si colaboreazã cu regimul odios împotriva cãruia a luptat pe frontul iberic.
Asa a înteles statul român sã rãsplãteascã atunci curajul si jertfa fiilor sãi care au luptat pentru credinta si libertatea Europei, iar apoi sã-i condamne la o împovãrãtoare uitare. Nu dupã mult timp, însã, stergându-si din memorie actul jertfelnic al patriotilor români Ionel Mota si Vasile Marin, România Mare se va destrãma, fiind supusã la sfârsitul rãzboiului urgiei comuniste împotriva cãreia acestia au luptat departe de hotarele ei, anticipând pericolul rosu. Ei n-au fost, însã, uitati în Spania pe care au apãrat-o, astfel încât la Majadahonda, pe locul transeei în care au cãzut eroii nostri, a fost ridicat din initiativa legionarilor din exil si cu sprijinul statului spaniol un monument comemorativ, inaugurat la 13 septembrie 1970, dupã ce încã din 1940 acolo era un loc de pelerinaj.
Actul lui Mota si Marin, precum si a celorlalti cinci camarazi care au supravietuit în Spania, este mereu provocator pentru constiintele noastre grosiere îmbâcsite de pozitivism si corectitudine politicã. El depãseste cadrul relativ si mediocru al politicului si al patimii, intrând în sfera transcendentã a destinului neamului românesc. Fiind în primul rând o jertfã supremã pentru credinta în Hristos, este de datoria Bisericii s-o pretuiascã asa cum se cuvine, aducându-si aminte de cei doi martiri ai Crucii mãcar la ceas aniversar. Si pentru cã în traditia crestinã martirajul pentru credintã se identificã în numeroase cazuri cu sfintenia, au fost voci bisericesti autorizate, aproape de noi, care au ridicat problema sanctificãrii lui Mota si Marin. Astfel pãrintele Dumitru Stãniloae spunea în 1993: „Jertfa acestor doi bãieti viteji are semnificatia unei ofrande aduse lui Dumnezeu de poporul român(…) Aceastã faptã de jertfã supremã pentru crestinism a lui Ion Mota si Vasile Marin a meritat sã fie cinstitã – destul de târziu, la trei ani de la înlãturarea comunismului – printr-un parastas prin care sã se pomeneascã sufletele celor doi martiri ai Crucii si sã se atragã atentia poporului nostru asupra semnificatiei majore a acestei jertfe”. Iar pãrintele Constantin Galeriu mentiona în acelasi an cã „Biserica Ortodoxã Românã are datoria sacrã ca eroii Neamului jertfiti pe altarul Crucii – iar printre acestia un loc de frunte îl ocupã, desigur, Ion Mota si Vasile Marin – sã fie pomeniti împreunã cu sfintii” (Almanahul „Gazetei de Vest”, 1994, p. 164-170).
Au trecut 70 de ani de la moartea martiricã a celor doi români, iar lumea noastrã tot mai desacralizatã si politizatã, marcatã de dictaturile carlistã, antonescianã si comunistã, precum si de regimul postdecembrist, care au demonizat la culme legionarismul, a devenit total nepãsãtoare fatã de gestul lor crucial, nemaiîntelegând semnificatia lui transcendentã. Desi au luptat si au cãzut în Spania, ei au fãcut acest lucru pentru România, considerând cã demnitatea si dãinuirea unui popor stã în faptele mãrete si profunde ale fiilor sãi. Dincolo de orice simpatie si patimã politicã, trebuie avut în vedere cã înainte de a fi legionari, Ionel Mota si Vasile Marin sunt români care si-au iubit neamul si credinta chiar cu pretul vietii si au fãcut-o lucid si în deplinã libertate. Poate si pentru faptul cã cei doi martiri au fost uitati de ai lor atâta timp, alãturi de luptãtorii din munti si cei din închisorile comuniste, asupra acestui neam românesc s-au abãtut atâtea nenorociri si încercãri. Europa, pe care o pretuim atât în aceste momente, cu civilizatia si cultura ei ce poartã marca libertãtii, a fost apãratã de primitivismul si barbaria comunistã si cu aportul tinerilor nostri care au luptat în Spania, asemenea voievozilor care în trecut au apãrat la portile Orientului crestinãtatea europeanã luptând împotriva urgiei Semilunii.
Si totusi, ce i-a fãcut pe Mota si Marin sã plece si sã moarã în Spania? Aceastã întrebare este piatra de încercare sau de poticnire a constiintei noastre cu profunde implicatii asupra rostului si destinului neamului românesc integrat în Europa. Mircea Eliade, cãutând un rãspuns la aceastã problemã a gândirii noastre, spune cuprins de fiorul tainic al gestului lor: „Destinul i-a ales pe ei ca sã mãrturiseascã; sã arate celorlalti seninãtatea pe care ti-o dã credinta, sensul crestin si eroic pe care îl capãtã viata atunci când esti gata, în orice clipã, sã renunti la ea” („Vremea”, 24 ianuarie 1937). Este greu sã întelegem aceastã motivatie atâta vreme cât ne îndepãrtãm de rãdãcinile crestine ale neamului nostru, adoptând modele noi artificiale si transformând tainele existentei în probleme dezbãtute la talk-show-urile televizate de gânditorii nostri liberi si cugetãtori. Taina jertfei stã mereu în rãspãrul vietii noastre democrate si pozitiviste, iar dacã nu o putem pãtrunde, mãcar sã ne înfiorãm cu respect de nepãtrunsul ei, pretuind cum se cuvine pe cei alesi sã o primeascã.
Prof. Adrian Cherhat
13 Ianuarie 2007

70 DE ANI DELA JERTFA LUI IOAN I. MOTA SI VASILE MARIN LA MAJADAHONDA, SPANIA LUPTÂND PENTRU CRESTINÃTATE

Permalink 09:14:05 am, Categories: Miscarea Legionarã  

“Sa nu lasam pe urmasii nostri sa piarda binefacerile sufletesti ale Nasterii Mantuitorului! Sa nu lasam o tara fara Biserici, fara icoane, fara ocrotirea mainii lui Dumnezeu! Sa nu lasam copiilor nostri o viata in care vor fi pierdut pe Hristos!"
Ioan I.MOTA, Craciunul lui 1936

Fundatia «Prof. George Manu» organizeaza Sambata 13 Ianuarie 2007, orele 09,30, la biserica Sf. Ilie-Gorgani din Bucuresti, un parastas in memoria eroilor Ionel Mota si Vasile Marin, cazuti, în urma cu 70 de ani, langa Madrid .

În 1936, cei doi lideri ai Miscarii Legionare, impreuna cu alti 5 camarazi, s-au inrolat voluntar in armata nationala a generalului Franco, pentru a sprijini lupta poporului spaniol impotriva brigazilor comuniste, sprijinite de Moscova, care încercau sã constituie un capat de pod al Ciumei Rosii in extremitatea vestica a continentului European.

“Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos. Se zguduia aºezarea crestina a lumii. Puteam noi sa stam nepasatori?… „Eu asa am înteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El!” Asa explica Mota, in Testamentul sau catre parinti, sensul sacrificiului sau.

Cei doi legionari au cazut in dimineata zilei de 13 Ianuarie 1937, in localitatea Majadahonda, de langa Madrid, in timpul unei ofensive de respingere a unui atac motorizat comunist.

Aducerea in tara a ramasitelor pamantesti ale celor doi martiri a durat aproape o luna de zile, ei fiind inmormantati crestineste in ziua de 13 Februarie 1937, la Casa Verde din Bucuresti, in cadrul unei procesiuni cuprinzand sute de mii de oameni si sute de preoti, intre care numerosi ierarhi. Funeraliile lui Mota si Marin raman ca una din cele mai grandioase manifestatii publice cunoscute de istoria Bucurestiului.

„Când o oaste diavoleasca se ridica pentru a izgoni pe Hristos din lume, cand pe fata luminoasa a Mantuitorului se trage cu baioneta si cu mitraliera, atunci toti oamenii, din oricare neam ar fi, trebuie sa sara în ajutorul Crucii. Cu atât mai mult cu cât cei care lucreaza acum la daramarea crestinismului in Spania, nu se multumesc cu nenorocirea acestei tari ci vor ataca maine asezarea crestineasca si romaneasca a tuturor tarilor, asadar si a Romaniei noastre.“ (Ionel Mota, Dec. 1936)
Pt. Conformitate,
Florin Dobrescu
0723.604.649 / e-mail: contact@fgmanu.net

IN MEMORIAM EROILOR MOTA si MARIN

Permalink 06:41:14 am, Categories: In Memoriam  

"Fericiti cei morti, care de acum mor în Domnul! Odihneasca-se de ostenelile facute, caci faptele lor îi însotesc!”

Frati crestini, cuvintele pe care le-am invocat au fost rostite de Dumnezeu catre Sfântul Ioan Evanghelistul, pentru a fi scrise în Apocalipsa, cap. 14, versetul 13. Ele se potrivesc întru totul celor doi martiri români, Ionel Mota si Vasile Marin, a caror jertfa o comemoram acum, ca în fiecare an în acest loc sfintit. Într-adevar, actul lor suprem le-a arvunit fericirea vesnica, iar Majadahonda, din pamânt al durerii si al vrajbei razboiului dintre frati, cum era la cumpana anilor '36-'37, a devenit un loc de pelerinaj sfânt si fericit. Nu vom uita niciodata, desigur, jalea ce a cuprins atunci Spania însângerata, cu zeci de mii de crestini ucisi… Dar exemplul marturisitor al eroilor români, deodata cu al celorlalti martiri, ne cheama acum sa lasam în urma jalea si sa privim cu nadejde înainte, spre fericirea cea întru Hristos, asa cum lor le-a fost drag a marturisi: „Mor, Corneliu – noteaza Ionel Mota – cu tot elanul si cu toata fericirea pentru Hristos!”; la rândul sau, Vasile Marin, scrisese catre sotia sa, Ana-Maria: „N-am facut actul acesta din disperare sau aventura, ci perfect lucid. Era o datorie de onoare care apasa pe umerii generatiei noastre. L-am facut cu drag, ca si când ar fi fost vorba de tara mea…” Un act de jertfa suprema facut cu drag! Iata, într-adevar, o marturisire evanghelica, dupa cuvintele lui Hristos: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai !” (Ioan 15, 13). Cei sapte voluntari români, au fost fericiti sa-si puna sufletele pentru prietenii crestini spanioli, iar primii doi deplin fericiti a darui jertfa suprema. În acest sens vorbim de Majadahonda ca de un loc al fericirii! Dupa cum la fel putem vorbi de Biserica noastra, Sfântul Ilie-Gorgani din Bucuresti, unde li s-a facut slujba de prohodire, în 13 februarie 1937, sau de oricare alt loc sfintit prin jertfa.
În Peloponezul Greciei Antice exista tinutul „Arcadia”, loc de întâlnire al poetilor, scriitorilor si artistilor, în general. Cei care participau acolo, la întoarcere exclamau emotionati: „Si eu am fost în Arcadia!” – de unde a ramas celebra sintagma „Et in Arcadia ego!”. Daca pentru un crâmpei de bucurie trecatoare, cei din antichitate exclamau fericiti „Et in Arcadia ego!”, cu atât mai mult noi, cei de aici, suntem îndreptatiti ca la întoarcere sa spunem celor de acasa: „Et in Majadahonda ego!” – „Si eu am fost la Majadahonda, unde Mota si Marin au murit fericiti pentru Hristos!”
Multumim lui Dumnezeu ca ne-a facut partasi acestei fericiri liturgice! Multumim fratilor care ne-au platit biletele de avion si celelalte cheltuieli, facilitându-ne sansa de a sluji cu dumneavoastra la acest parastas! Ne-am rugat pentru sufletele celor doi martiri, dar avem credinta neclintita ca si ei se roaga în ceruri pentru noi si pentru biruinta Crucii. Ne întoarcem în România si vom spune crestinilor de la Biserica Sf. Ilie Gorgani si din alte biserici: „Et in Arcadia- Majadahonda ego!…” Amin”.

Predici

Miscarea Net Blog

Bun venit la Blog-ul central!

Search

Misc

XML Feeds

What is this?

powered by b2evolution free blog software