Miscarea Net Blog

Cine o să ştie,
Tristeţea ta, luminată câmpie!
Ori să iubească:
Lacrima ta, iarbă cerească ...
Ce taină va fi mai cu jind,
Ca morile tale rotind ...
Ce fug şi tânjesc după vânt,
Dar fusul râvneşte, pământ...
Lanuri de vis şi secară
Leagănă spice în vară,..
Inima ta ce departe,
Curge cu soarele în moarte...
Doamne! Cum plânge'n cernoziom,
Trist voevod, cu scâncet de om ...
Bat clopote, clopote, adânc:
Albi călăreţi, prind luna'n oblânc...
...................................................
Pământul mă arde în sânge, — mă'nchin,
In numele lui, — amin...
George FONEA

In ochi purtai afund de miez de noapte
Crescut încet sub svon de umbre grele.
Adâncul lor înmugurea în stele
De basme ne’nţelese şi de şoapte

Ce-au poposit în lanurile coapte
Crescute pe ogorul vieţii mele.
In drumul meu de-am înălţat vântrele
Din visuri dragi, le-am ridicat cu proapte

De largi nădejdi, ce le-am furat din taina
Privirii tale, – ocean în care
Mi-au înecat atâta gol de suflet.

De-atuncea toamna s’a ‘mbrăcat cu haina
Azurului ce-mi ninge pe cărare
Nămeţi de-odihnă dup’un veac de umblet.

Ioan OANA