Ce-au poposit în lanurile coapte
Crescute pe ogorul vieţii mele.
In drumul meu de-am înălţat vântrele
Din visuri dragi, le-am ridicat cu proapte

De largi nădejdi, ce le-am furat din taina
Privirii tale, – ocean în care
Mi-au înecat atâta gol de suflet.

De-atuncea toamna s’a ‘mbrăcat cu haina
Azurului ce-mi ninge pe cărare
Nămeţi de-odihnă dup’un veac de umblet.

Ioan OANA

La cãpãtîiul unui martir, cuvintele pãlesc. Ion Ilioiu, ultimul plecat la cele vesnice din Grupul de luptãtori anticomunisti din Muntii Fãgãrasului condus de Ion Gavrilã Ogoranu, a fost un exemplu pentru generatiile de azi, prin modestie, credintã, crez si tãcere. Nicio autoritate localã sau judeteanã n-a fost preocupatã de omagierea acestui erou al Tãrii Fãgãrasului. O coroanã sau prezenta la ceremonia de înmormîntare ar fi fost mult prea obositoare pentru conducãtorii de azi. Au alte preocupãri, alte interese sau pur si simplu apãrã tabãra prigonitorilor acestor luptãtori, fiind urmasii acestora.
Despre lupta si idealurile acestor semeni ai nostri au vorbit chiar ei.
,,Cititorule, sã nu fii surprins, nici îngrijorat cã un legionar, în loc sã te îndemne la rãscoalã, la rãzvrãtire împotriva unei orînduiri nedrepte, nelegitime, corupte si lacome de putere, îti vorbeste de un ideal superior îndepãrtat si ignorã politicul...".
,,Cele îndurate de noi în aceastã jumãtate de veac sunt încãrcate de prea multã povarã, durere, suferintã si seriozitate ca sã merite a fi banalizate prin publicitate vulgarã si o nedemnã reclamã, nu rareori cu podoabe pãgubitoare. Atît de profunde si de agonice au fost suferintele încît încerci un sentiment de vinovatã vulgaritate divulgîndu-le. Ele fac parte din patrimoniul nostru spiritual si, intrînd neîngrijit în intimitatea lui, sãvîrsesti o impietate, o profanare a jertfei. A spune adevãrul, fãrã adãugiri, e destul pentru a se cutremutra cei care-l vor afla, e destul pentru a clãdi. Rostul jertfei, deci, exclude zgomotul gãlãgios si impune modestia, decenta, tãcerea. Suntem datori a spune întreg adevãrul, numai adevãrul si a nu ascunde nimic din ceea ce stim, cu puterea unui jurãmînt. Aduceti-vã aminte de trãdãrile care au bîntuit istoria acestui neam în trecut si a celor ce ne pîndesc si azi. Sã începem, asadar, cu sinceritatea si simplicitatea spovedaniei" (Virgil Mateias, un apreciat avocat fãgãrãsean, fost prefect de Fãgãras, comandant legionar chinuit în închisorile comuniste)
,,Nu pentru putere ne-am luptat, ci pentru libertatea si demnitatea poporului român. Din pãcate, nici 10% din cei ce am pornit lupta nu au trãit sã vadã cãderea comunismului. Cei care au pus însã mîna pe putere erau tot emanatii vechiului sistem comunist. Si astfel, tara se duce din an în an, din lunã în lunã, din zi în zi tot mai spre fundul prãpastiei. Pe plan spiritual, poporul român a rãmas la fel de apatic ca si în communism, usor de manevrat si de dirijat, gata sã rãspundã tuturor influentelor nefaste, iar posturile de radio si tv s-au transformat în trîmbite ale unor forte care doresc pe fatã distrugerea valorilor. Crestinismul începe sã fie pus la zid si fãcut rãspunzãtor pentru relele din tarã. Conducãtorii care s-au perindat au fãcut ce au vrut. Prin demascãrile pe care si le fac politicienii ne dãm seama de ce «marfã de calitate» a ajuns sã ne conducã tara. Dacã privim în istoria României moderne, salvarea tãrii a pornit întotdeauna în cazuri de dezastru din rîndul unor tineri care au renuntat de bunã voie la o viatã tihnitã, îmbogãtitã si putredã. S-au unit, si-au pus fortele în slujba patriei si au creat România liberã si independentã..."(Ion Gavrilã Ogoranu).
Pe crucea ridicatã de supravietuitori în memoria eroilor Rezistentei anticomuniste fãgãrãsene la Mãnãstirea Brîncoveanu au scris: ,,Mamã tarã, iartã-ne cã am cutezat sã luptãm si sã murim pentru tine". Un alt monument închinat lor n-a mai fost construit si nici sperante cã va fi ridicat nu sînt...

(Lucia Baki)
Monitorul de Fagaras, Nr. 709, 6-12 Nov. 2012

A 'ngenunchiat grădina ca o rănită ciută,
şi fumegă năluca albaştrilor ani sterpi,
mai lâncedă ca balta de secetă băută

pe fund cu putrezite şi duhnitoare ierbi.

Prin pieţe vechi atârnă lungi ştreanguri pentru vise,
spânzurători la pândă să gâtue lumini.

Numai desgustul cântă călcând pe flori ucise

peste maidane, printre străini.

Read more! »

Târâş, năluca hoitului sărac

în cârji schiloadă trece peste vreme-
şi umbra mea beteagă parcă geme
ca o mustrare crâncenă din veac.

Pe străzi de fum mă clatin ca un dric.
Râd domnişori cu feţe ca faianţa

şi se feresc să nu-mi atingă sdreanţa
muierile muiate 'n borangic...

Read more! »

Ca planta la care i-ai smuls rãdãcina
Ne doare lumina, ne doare rugina.
Si ploaia îngânã un cântec de moarte
Departe ni-i gândul, departe.

Suntem ca nisipuri etern miscãtoare
Mânate de vânturi, bãtute de soare.
Ca renii în turme, sub a Nordului stea,
Nu ne putem fixa, nu ne putem aseza.

Read more! »

Stabilitã în prima sâmbãtã dupã comemorarea de la Aiud, comemorarea eroilor si martirilor legionari înhumati la mãnãstirea de la Predeal, la care a participat atât tineretul nationalist al Partidului Pentru Patrie, cât si membrii asociatiei „Prezent!” a constituit si în acest an un prilej de amintire a eroilor si martirilor cãzuti pentru Legiune în timpul prigoanei dezlãntuite de samavolnicul rege Carol al II-lea. Din ordinul acestuia, dat spre a multumi pe noua sa Irodiadã, Elena Lupescu, au fost prigoniti, închisi si supusi la chinuri nenumãrati legionari, culminând cu masacrul din noaptea de 21-22 septembrie 1939.

Locul ales pentru reînhumarea lor, Predealul, nu este unul ales la întâmplare, ci este produsul a mai multor factori care au influentat decizia Comandantului Miscãrii Legionare, Horia Sima. În primul rând, Predealul a fost un loc iubit de Cãpitan, atât pentru frumusetea lui, cât si pentru curãtenia si tãria aerului de munte, care întãreste trupurile si sufletele oamenilor. Pe de altã parte, însã, Predealul este mai mult decât un simplu loc frumos. El este un simbol. De pe vârfurile sale se pot vedea ambele versante ale Carpatilor, deschizând drumul atât cãtre Ardeal, cât si cãtre Patria-Mamã. Este o axã a poporului nostru, o inefabilã legãturã asezatã biruitor deasupra unei granite scãldate în durerea noastrã ancestralã.

Read more! »

Read more! »

Read more! »

Va anuntam pe aceasta cale ca in perioada 22-24 iulie a.c., la Manastirea Sambata de Sus (Fagaras), se vor desfasura manifestarile prilejuite de Zilele Rezistentei Nationale Anticomuniste.
Alaturat va transmitem programul manifestarilor.
Ne-am bucura in mod deosebit sa fiti prezenti la aceste manifestari.
In vederea unei mai bune organizari, ar fi ideal daca ati putea sa ne confirmati participarea dvs. si eventual a altor prieteni si colaboratori, la tel. 0731807061 - persoana de contact Alexandru Onofrei sau pe e-mail: ogoranu@gmail.com.

AFISUL MANIFESTÃRII

Read more! »