SPIRITUALITATE...

Intr'o noapte sfântă
Ingeri au vestit
C'a venit pe lume
Fiul Preaiubit
Vestea aceasta bună
Lumea a cuprins
Si pe cer un astru
Mare s'a aprins.

Refren:
Haideti toti să ne'nchinam
Lui să ne'nchinam
Trupului trimis din cer
Colo'n Beltleem.
Pe Iisus să-l Preamărim
Noi sa-l Preamărim
Lauda inimii să-i dăm
Să ne veselim.

Câtă bucurie
Ne-a venit de sus
Sa-l vedem pe Tatăl
Prin Domnul Iisus
Intr'un staul rece 'n
Scutece'nfăsat
Pruncul Sfânt ascultă
Cântul minunat.

Refren:...
Cerul si pământul
S'au unit prin El
Căci Iisus din staul
E Preasfântul miel.
El v'a creste mare,
Domn si Impărat
Să ne dea iertare
De-orisice păcat.

Refren:...

În multe dintre articolele scrise, pãrintele Dumitru Stãniloae abordeazã si problema raportului dintre ortodoxie si nationalism,
ca rãspuns la unele acuzatii potrivit cãrora nationalismul ar fi o grea cãdere în pãcat, ar fi pur biologic si a sfãrâmat ecumenicitatea crestinã. Argumentul principal pe care pãrintele îl aduce împotriva directiilor este învãtãtura crestinã despre ipostas. ''Ipostasul sau persoana este starea de sine a unei fiinte spirituale; e una din unitãtile unei altfel de firi, în strânsã corelatie cu celelalte unitãti, iar în cazul persoanei umane, în relatie cu Dumnezeu cel personal.'' Aplicând definitia persoanei la realitãtile concrete ale poporului român si la nevoia, fireascã, de comuniune a omului cu semenii, pãrintele aratã cã nu se poate vorbi despre nationalism ca despre o grea cãdere în pãcat. Biserica Ortodoxã Românã este nationalã. ''Calitatea nationalã este însusi umanul într-o anume formã a lui iar crestinismul national nu este pãgânism.'' Articolele care trateazã aceste probleme pot fi împãrtite în douã categorii: prima o formeazã cele scrise în anul 1937 ca rãspuns la acea disputã iscatã în presã între Radu Dragnea si Dragos Protopopescu, pe de o parte, si Nae Ionescu, pe de alta. Mãrul discordiei este raportul dintre ortodoxie si nationalism.

Read more! »

a. Mãrturisirea pãcatelor şi valoarea ei spiritualã. Se poate spune cã Taina aceasta este o Tainã a comunicãrii intime şi sincere între penitent şi preot, sau chiar o Tainã a comuniunii între ei. În ea preotul pãtrunde în sufletul penitentului, care i se deschide de bunãvoie; nu rãmâne la un contact trecãtor şi superficial. Atât contribuţia penitentului, cât şi a preotului este cu mult mai mare în aceastã Tainã. În celelalte Taine harul lucreazã pe planul obiectiv, ontic, la rãdãcina fiinţei, în mod adeseori nesimţit. Aci lucreazã prin angajarea mai amãnunţitã şi mai vibrantã a penitentului, prin mãrturisire şi cãinţã, apoi a preotului în aprecierea mijloacelor recomandate penitentului pentru vindecarea sufleteascã a celui îmbolnãvit de pe urma unor pãcate grele şi apoi iarãşi prin contribuţia penitentului în împlinirea lor.

Read more! »

Şi-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Şi-un dusman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazaret!

El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculţ, pe jos, colinda lumea
Şi mulţi hulesc în urma lui.

Şi mulţi cu pietre îl alungă
Şi râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbeşte tuturora
Atotputernic şi smerit!

El orbilor le da lumina,
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întăreşte,
Pe morţi îi scoală din mormânt.

Read more! »

Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozavã
Pãlea curata-i frunte ce-o sângerase spinii
Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii
Pãrea cã varsã lavã.

Si chiar în clipa mortii hulirã cãrturarii
Cu fierea otelitã îl adãpau strãjerii...
Râdea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Si-l ocãrau tâlharii.

Zdrobitã, la picioare-I zãcea plângând Maria
Si-adânc zbucnea blestemul din inima-i de mamã
Alãturi Magdalena, în lunga ei maramã,
Tipa vãzând urgia.

Departe ucenicii priveau fãrã putere...
N'aveau decât sã fugã în lumea cea pribeagã
Cu el se nãruise nadejdea lor întreagã
Si fãrã mângâiere.

Read more! »

Pentru cei fãrã Crãciun

Sus pe cale pe cãrare
Vãd venind trei crai cãlare
Colindând colind ceresc
Pentru Fiu Impãrãtesc
In iesle de boi nãscut
Si'n luminã învãscut,
In iesle de boi culcat
Si'n scutece înfãsat.

Cântã îngerii în cer:
Lerui Doamne, Ler...

Read more! »

Literatura popularã nu e anonimã în sensul în care e anonim mugetul mãrii sau freamãtul codrului, adicã nu tâsneste deodata din sufletul colectiv al poporului. Ci un flãcãu sau altcineva, simtindu-si sufletul potopit de clocot si poezie, tãlmãceste'n ritm si sonoritãti de argint, ceeace poporul trãieste dureros sau vesel laolaltã. Asa se naste literatura popularã. Acest proces însã, frãmântat între canal si plug, între frunzã si cazanii, nu se opreste aici. Ci nãzuintele odatã rotunjite in vers, muzicã sau poveste, sunt bun obstesc. Ele încep sã batã drumurile tãrii si se netezesc, ca o piatra rostogolitã în albie de râu, pânã la desavarsire.

Sub acest unghiu trebuie interpretatã perfectiunea Mioritei.

Read more! »

La margini de cer
Cântã si colindã,
Pe drum de oglindã,
Colãcei sub lunã
In sarici de brumã:
Lerui si iar Ler.

Din bice de ger
Trosnesc sã-mi aprindã
Stele mii în tindã
Si din viers coboarã
Svon nou peste tarã:
Lerui si iar Ler.

Read more! »

Seara bunã, seara bunã:
Boltile se despreunã
In trei raze
Ca'n amiaze,
Cã trei crai în cusme albe
Au pornit pe drumuri dalbe,
Toate poleite'n sori,
Inflorite din ninsori.

Seara bunã, seara bunã:
Vin colindãtori pe lunã
La Icoane
Cu plocoane,
Stele mii care aninã
Policandre de luminã
Sus, în pomii gerului,
La curtile cerului.

Read more! »

Mos Crãciun cu barba albã,
Vino'n noaptea asta dalbã,
Treci Cortina cea de Fier
Si vino cu Lerui-Ler.
Vino si la casa noastrã
Si ne bate la fereastrã,
Vin bãtrâne'n fapt de sarã,
Si la cei fãrã de Tarã.

Mosule cu zâmbet drag,
Vino si la mine'n prag.
Si te rog sã nu-mi aduci,
Nici stafide si nici nuci.
Roscove si jucãrii,
Sã le tii pentru copii.
Mie Mos Crãciun îti cer,
Sã-mi aduci un colt de cer,

Din îndepãrtata Tarã,
Ferecatã'n grele fiarã.
Mos Crãciun te rog mai adã,
Doar un bulgãr de zãpadã.
Bulgãras de albã nea,
Sã-l lipesc de fata mea,
Obrajii sã-l încãlzeascã,
Lacrimile sã-l topeascã.