SPIRITUALITATE...

Hristos a Inviat! Ce vorbã Sfântã!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si'n suflet parca serafimii-ti cântã
De câte ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevãr;
In poienita'n care zburdã cerbii,
In florile de piersec si de mãr.

In stupii de albinã fãrã gres,
In vântul care suflã mângâios
In ramura'nfloritã de cires
Dar vai, în suflet ti-a'nviat Hristos?

Ai cântãrit cu mintea ta crestine
Cât bine ai fãcut sub cer umblând,
Te simti mãcar acum pornit spre bine
Mãcar acum te simti mai bun, mai blând?

Simti tu topitã'n suflet vechea urã?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zãvor pe bârfitoarea-ti gurã?
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, dacã-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur mãcar azi te-au îmbrãcat
Cu serafimii'n suflet imn fierbinte
Ai drept sã cânti: Hristos a Inviat!

...Când incepe o treaba, românul îsi face mai întâi o cruce. De ce? Ca sã cheme in ajutor pe Dumnezeu? Nu tocmai. Ci ca sa puna actiunea lui sub egida lumii celeilalte, de la care totul purcede; ca sa deschida inspre realitatile lui concrete poarta prin care sa patrunda Puterile si Stapaniile, ca sa restabileasca unitatea originara dintre Dumnezeu si creatiune. Crucea aceea simpla, infricata si umila este - cine s'ar fi gandit? - marturisirea si inchinarea cotidiana a Pastelor.
Caci Pastele asta sunt: marea drama prin care, dupa hotararea lui Dumnezeu, s'au aruncat iarasi punti de legatura intre creatiune si Stapanul ei. Restabilindu-se - ca posibilitate numai, e adevarat, ca posibilitate la indemana celor care inteleg si vor - starea de la inceput, cand omul traia cumpanit si impacat cu el insusi in Dumnezeu.
Nae Ionescu