STIRI DIN BASARABIA

Cine o să ştie,
Tristeţea ta, luminată câmpie!
Ori să iubească:
Lacrima ta, iarbă cerească ...
Ce taină va fi mai cu jind,
Ca morile tale rotind ...
Ce fug şi tânjesc după vânt,
Dar fusul râvneşte, pământ...
Lanuri de vis şi secară
Leagănă spice în vară,..
Inima ta ce departe,
Curge cu soarele în moarte...
Doamne! Cum plânge'n cernoziom,
Trist voevod, cu scâncet de om ...
Bat clopote, clopote, adânc:
Albi călăreţi, prind luna'n oblânc...
...................................................
Pământul mă arde în sânge, — mă'nchin,
In numele lui, — amin...
George FONEA

Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina, Filiala «Vasile Voloc», Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Casa de Cultură a Municipiului Brăila, în colaborare cu Casa de Cultură Străşeni, din R. Moldova, au organizat o serie de manifestări de comemorare a victimelor deportărilor staliniste cu genericul «Basarabia, un nume cât o istorie întreagă», afirmaţie care aparţine marelui poet Mihai Eminescu, poate şi mai actuală astăzi decât în perioada sa de activitate publicistică la «Timpul».

Acţiunile au debutat cu un parastas la Biserica «Sfânta Paraschiva» din Brăila, oficiat de preoţii fraţi Gheorghe şi Ştefan Stan, care au spus că slujba care s-a săvârşit în sfânta biserică e pentru a reîmprospăta memoria şi conştiinţa românilor şi a aduce un dar înaintea lui Dumnezeu pentru cei care au murit departe de Ţară pentru propăşirea neamului românesc: «Prin această slujire, pe care o facem împreună cu toţi acei care vin din Basarabia, gândim şi simţim româneşte, ne bucurăm că suntem cu toţii Acasă, indiferent de despărţirea vremelnică, pe care au făcut-o alţii şi nu noi. Dumnezeu să binecuvânteze strădaniile, efortul şi mai ales bunăvoinţa celor care caută acum să readucă în conştiinţă ceea ce se pierde uneori din cauza vremurilor vitrege de pe urmă, însă nădăjduim că Dumnezeu nu stă departe, că românul va fi binecuvântat de Cel de Sus, că lumina credinţei va străluci şi va reînnoi conştiinţa noastră, ca să putem fi mereu împreună şi sluji împreună pentru mântuirea întregului neam românesc. Ne bucurăm de cântările alese pe care ni le-a adus pentru acest moment deosebit de cinstire a eroilor corul «Flacăra din lacrimă» din Străşeni – e jertfa prin care cântarea ce se înalţă la Dumnezeu devine asemănătoare cântării îngerilor din jurul tronului Dumnezeiesc, spre această cântare ne îndreptăm şi noi, iar corul a făcut aceasta slujind în chip îngeresc prin frumuseţea melodiilor strămoşeşti. În această rânduială şi slujire totdeauna gândurile noastre au fost cele care duc către ceea ce este bun şi sfânt şi tradiţional în neamul românesc. Tot ceea ce facem este pentru ca credinţa să propăşească în sufletele oamenilor, prin ea să se repare toate defectele care s-au petrecut în timp, prin toată strădania noastră dorim ca să ajutăm la mântuirea tuturor românilor. Această capelă în care am slujit este o biserică provizorie de slujire. Din nefericire, biserica ce trebuia să fie «Cuvioasa Paraschiva», în 1964, prin ordonanţa regimului comunist şi prin neînţelegere faţă de ortodoxie, a fost dinamitată. În locul ei facem o nouă biserică, un locaş sfânt de toată frumuseţea, care să aibă vrednicia şi amploarea adevăratei biserici ortodoxe pentru cinstirea Cuvioasei».

Read more! »

Secera şi ciocanul, simbolurile ideologiei comuniste — scoase în afara legii, iar regimul totalitar comunist — condamnat. Pentru asta, joi, 12 iulie, au votat 53 din cei 58 de deputaţi ai AIE. A fost însă un vot sincer, menit să reabiliteze victimele comunismului, sau un joc politic, prin care se încearcă scoaterea PCRM-ului, principalul partid politic din ţară, în afara cursei electorale?

La începutul săptămânii trecute, 11 din cei 12 deputaţi ai PL, în frunte cu Mihai Ghimpu, înregistrau proiectul hotărârii privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului totalitar comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM). După ce proiectul a primit avizul favorabil din partea Comisiei juridice, numiri şi imunităţi, joi, 12 iulie, după cinci ore de dezbateri, deputaţii votau pentru condamnarea regimului totalitar comunist.

Cei cinci deputaţi din AIE care n-au votat
Singurul deputat din AIE, prezent în sală în momentul votului, dar care s-a abţinut, a fost Chiril Lucinschi, fiul fostului preşedinte Petru Lucinschi. Acesta a declarat că susţine condamnarea tuturor regimurilor totalitare, nu doar a comunismului. Şi Petru Vlah, alt deputat PLDM, nu a dorit să voteze. El a menţionat ulterior că nu a fost în sală în momentul votării pentru că «avem mult mai multe probleme în Moldova decât legea privind condamnarea regimului totalitar comunist».

Read more! »

Ţărani împuşcaţi pentru o vadră de vin; vite, grâne şi alte bunuri furate; femei violate. Sunt doar câteva „fapte de vitejie" comise de ostaşii sovietici în 1944-1945, consemnate în rapoartele NKVD.
Peste câteva zile, o parte din conaţionalii noştri vor sărbători ceea ce ei numesc victoria în „marele război pentru apărarea patriei". Fără a pune în discuţie faptul dacă sintagma este aplicabilă şi în cazul Basarabiei şi fără a diminua rolul Armatei Roşii în cel de-al Doilea Război Mondial, ne propunem să abordăm o altă faţetă a ostaşului sovietic - comportamentul acestuia în teritoriul „eliberat" dintre Prut şi Nistru. Or, imediat ce au păşit pe pământul basarabean, mulţi s-au apucat de omorât şi de jefuit băştinaşii. Informaţiile despre crimele, tâlhăriile şi jafurile comise de soldaţii sovietici la „eliberarea" Basarabiei au fost ţinute sub şapte lacăte, nefiind accesibile pentru cercetare. În perioada sovietică nici nu putea fi altfel, pentru că asta ar fi ştirbit imaginea „ostaşului eliberator" şi a URSS.

Read more! »

La trei ani de la evenimentele din aprilie 2009, nicio persoană care avea atunci o funcţie importantă în stat nu a fost pedepsită. Doar patru dosare cu implicarea înalţilor demnitari sunt în instanţa de judecată, în timp ce majoritatea celor care la 7 aprilie 2009 conduceau R. Moldova figurează în acele dosare doar în calitate de martori. De ce?

Ghenadie Cosovan, ex-viceministru al MAI
Cred că anchetarea acelor evenimente se face printr-o abordare greşită. Era nevoie de creat un singur dosar, care să investigheze toate circumstanţele acelor zile. De aceea avem acum cazuri cand la răspundere sunt traşi politiştii simpli. Cercetarea acestor evenimente în ansamblu va răspunde la întrebarea principală: ce-a fost pe 7 aprilie? Ferma mea părere e că vinovată de cele întâmplate la 7 aprilie 2009 se face guvernarea de atunci, deoarece sarcina principală a organelor de drept era de a menţine ordinea publică. Faptul că au fost vandalizate cele mai importante clădiri, că au suferit sute de oameni, inclusiv politişti, arată că cineva se face vinovat, şi eu cred că, până la urmă, cei vinovaţi urmează a fi traşi la răspundere.

Read more! »

Suferinţele basarabenilor sunt reflectate într-o trilogie intitulată «Lacrimile Românilor Basarabeni». În timp ce unii istorici discută cât de potrivit este titlul, alţii s-au arătat încântaţi de apariţia unei astfel de cărţi, necesară atât cititorului adult, cât şi cititorului tânăr, care, astfel, are posibilitatea să cunoască trecutul istoric al poporului său.

Pe 16 februarie, la Biblioteca Naţională, a avut loc lansarea primului volum al trilogiei «Lacrimile Românilor Basarabeni», de Radion Cucereanu. Cei prezenţi au vorbit despre conţinutul cărţii şi despre importanţa acesteia pentru generaţia tânără. Totodată, autorul a mărturisit ce semnificaţie are această trilogie pentru el însuşi.

Trilogia celor 200 de ani de calvar
Lansarea a fost organizată de cenaclul literar-artistic «Ideal». Alături de autor, la cenaclu a participat artistul plastic Gheorghe Vrabie şi profesorul de muzică Ion Negură. Moderatorul Vasile Căpăţână este de părere că genurile de artă se împletesc, astfel încât devin un tot întreg. De aceea, s-a decis ca, în această seară, literatura să se îmbine cu muzica şi pictura. Invitaţii la cenaclu au vorbit despre cele trei personalităţi şi munca depusă de aceştia, în centrul discuţiilor, însă, fiind trilogia «Lacrimile Românilor Basarabeni».

Read more! »

O mama îndurerata de pe malul Nistrului, de la Pârâta, insista sa-l vada pe cel care i-a împuscat fiul de numai 18 ani, si nu întelege „cum putea el sa faca asa ceva, sa traga în doi copilasi?” În durerea ei de mama ea nu întelege ca, de fapt, se trage în noi de mult, de la 1812 încoace înca, ba poate chiar de mai înainte. Doamna Pisari înca nu realizeaza ca cel care a îndreptat arma împotriva fiului sau nu-i aici, la podul de peste Nistru, ci-i acolo, în inima Moscovei, ca nu-i numai unul, ci este „o legiune” întreaga, ba chiar poate mai multe „legiuni”. Ca ne pândeste (ne pândesc) zi si noapte, nu care cumva sa facem o miscare gresita din punctul lor de vedere, nu cumva sa respiram o gura de aer în plus. Si, cât ar parea de straniu, nu s-au ascuns niciodata: ne-au ocupat, ne-au împuscat, ne-au distrus destinele în vazul întregii lumi, acoperindu-si nemaivazutele orori cu minciuni foarte „diplomatice”. Nimic nou sub soare: rolul diplomatiei ruse este cunoscut înca de la 1941, când a fost ocupata, rupta de la trupul Tarii-Mame, Basarabia. Da, s-ar putea întâmpla ca dupa mai multe insistente si luari de atitudine, ambasadorul Federatiei Ruse la Chisinau, Valeri Kuzmin, prins cu minciuna ziua în amiaza mare, sa fie, pe buna dreptate, rechemat, pentru a calma pentru o vreme într-un fel spiritele. Dar cine ne garanteaza ca în locul lui va veni un „împarat mai bun”, ei, cei de la Ambasada rusa, fiind, de fapt, conducatorii si procurorii din umbra ai R. Moldova.

Read more! »

Documentele de arhiva ale politiei politice sovietice, desecretizate recent la Chisinau, demonstreaza ce „relatie frateasca" a existat între securistii de pe ambele maluri ale Prutului, dupa 1944.
Dusmanul de moarte al românilor pâna la 1940, NKVD-ul bolsevic devine un aliat al Securitatii românesti dupa reocuparea Basarabiei de catre Uniunea Sovietica. „Prietenii" din dreapta Prutului, la solicitarea Moscovei, îi arestau si extradau pe eroii refugiati în România care s-au opus cu vehementa comunismului si deznationalizarii.

Serviciile secrete din diferite tari, chiar si din cele prietene, de regula, nu coopereaza deschis si întru totul. Actualmente, în era globalizarii, asemenea conlucrari au loc doar în situatii concrete ce prezinta pericol pentru omenire. În asemenea cazuri, colaborarea este pe picior de egalitate, nefiind dictata de niciuna dintre parti.

Sub acest ultim aspect, corifeii care au stat la baza serviciului de securitate românesc s-ar întoarce în mormânt daca ar afla ca succesorii lor de dupa 1944 s-au pus la dispozitia unui serviciu strain si au executat ordinele acestuia întocmai, demonstrând uneori exces de zel. Ar ramânea nedumeriti mai ales cei care au activat în perioada 1918-1940 si au luptat din rasputeri pentru a contracara actiunile subversive în Basarabia ale dusmanului sau de moarte, NKVD-ul sovietic.

Read more! »