STIRI DIN BASARABIA

Apartament pentru familia Boboc

Familia lui Valeriu Boboc a primit un apartament. Anuntul a fost fãcut public azi, 17 noiembrie, de cãtre premierul Vlad Filat, în cadrul Festivitãtii de Decernare a Premiului Tineretului în domeniul Literaturii si Artelor.

Premierul Vlad Filat a declarat pentru UNIMEDIA cã familiei lui Valeriu Boboc i-a fost înmânat actul de proprietate si cheile de la un apartament cu douã camere.

Potrivit lui Filat, banii pentru procurarea apartamentului au fost alocati din cadrul Fondului special pentru ajutorarea victimelor din 7 aprilie, creat de cãtre Partidul Liberal Democrat din Moldova în perioada campaniei electorale.

Amintim cã Valeriu Boboc, un tânãr de 23 de ani, a decedat în urma loviturilor în seara protestelor din 7 aprilie. Familia considerã cã tânãrul a murit dupã ce a fost bãtut cu cruzime de cãtre politie, deoarece corpul este plin de vânãtãi.

Versiunea initialã a politiei a fost cã tânãrul s-ar fi intoxicat cu fum în timpul actiunii de protest din 7 aprilie. Ulterior, o expertizã internationalã a demonstrat cã Valeriu Boboc a decedat în urma loviturilor.

UNIMEDIA precizeazã cã la protestele din 7 aprilie au participat în jur de 30 mii de tineri, care si-au manifestat dezacordul cu victoria comunistilor si falsificarea alegerilor.

Unimedia

La 1 Septembrie 2009 se împlinesc 20 de ani de la adoptarea Legii cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul R. Moldova prin care s-a decretat cã limba românã se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Legea istoricã cu nr. 3465-XI adoptatã de Sovietul Suprem al RSSM a fost pe atunci o mare cucerire a bãstinasilor, fapt care a creat o atmosferã lingvisticã favorabilã ca limba noastrã sã se simtã la ea acasã. Mai apoi, pentru limbã s-a murit. Ori cei care au organizat baia de sânge pe Nistru în 1992 au fost mai întâi împotriva limbii si mai apoi împotriva noastrã.

Miscarea Actiunea Europeanã (MAE) este ferm convinsã cã douã decenii au fost o perioadã suficientã de a realiza integral dispozitiile acestei legi. Constatãm cu regret cã, dispozitiile legii mentionate sunt frecvent neglijate si exemple de nerespectare a ei se întâlnesc la tot pasul. Este suficient sã iesi pe strãzile oraselor si chiar satelor noastre si sã te convingi cã legea cu privire la functionarea limbilor se încalcã cu nerusinare. Se admit încãlcãri în publicitate (stradalã si în mijloacele de informare în masã), eliberarea bonurilor de casã în unitãtile de comert, întocmirea unor acte normative numai în limba rusã (Bãlti, Gãgãuzia etc.). La multe întreprinderi (bãnci comerciale, magazine, Moldova Gaz, Apã — Canal Chisinãu etc.) limba de lucru este limba rusã, iar unii lucrãtori ai acestora devin agresivi când cetãtenii le solicitã informatii si explicatii în limba de stat.

În institutiile de învãtãmânt alolingve limba românã se studiazã ineficient si absolventii acestor institutii, cu mici exceptii, comunicã anevoios în limba românã si respectiv nu se pot încadra în activitatea socialã. Mai mult ca atât în calitatea lor de cetãteni si participanti ai vietii politice si sociale ei sunt lipsiti de posibilitatea de a întelege doleantele majoritãtii populatiei, ori nu comunicã cu acestia si folosesc ca principale surse de informare presa si mass media strãinã.

MAE constatã cã în R. Moldova nu existã o autoritatre publicã care sã supravegheze executarea dispozitiilor Legii privind functionarea limbilor si aceasta fiind cauza principalã care a dus la actuala stare de lucruri.

MAE va întreprinde o serie de mãsuri de asigurare a respectãrii legislatiei lingvistici, inclusiv prin sensibilizarea opiniei publice, evidentierea persoanelor cu functii de rãspundere, întreprinderilor si organizatiilor care nu respectã dispozitiile legale, precum si apelarea la justitie.

MAE face apel la autoritãtile publice centrale si locale ale statului nu numai sã readucã în actualitate problema studierii limbii române de cãtre alolingvi, dar si sã asigure respectarea strictã a acestei legi de cãtre toti participantii la viata socialã.

Declaratia MAE privind executarea dispozitiilor Legii cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul R. Moldova
Ziarul de Garda

Cuvînt înainte

Aproape toate necazurile în teritoriile românesti din stînga Prutului îsi au rădăcinile în criza identitară care încă stăpîneste o bună parte a societătii. Nici după 18 ani de asa zisă independentă a R.Moldova multă lume, în special generatiile mai în vîrstă de la tară, nu stiu că „moldoveni" din stînga Prutului sunt si ei ROMÂNI, parte a Poporului Român, la fel ca si „moldovenii" din dreapta Prutului, oltenii, muntenii, ardelenii, bănătenii, bucovinenii, dobrogenii sau maramuresenii… Această anomalie se datorează nu doar politicii antinationale promovate de fostul regim sovietic de ocupatie, dar, mai cu seamă, politicii „moldovenismului primitiv" si agresiv, promovată de-a lungul anilor de noii guvernantii de la Chisinău, mai ales după faimosul congres „Casa noastră -R.Moldova", organizat de Mircea Snegur si Ion Drută (1994)… Deci, să nu ne mire faptul că încă există situatii cînd frate cu frate se trag de păr, unul sustinînd sus si tare că-i moldovean si vorbeste „moldoveneste", iar celălalt -că-i român si vorbeste româneste… În situatia cînd o bună parte a populatiei este văduvită de constiinta natională, avem de a face cu o societate sfîsiată, incapabilă să-si unească eforturile pentru a-si făuri un viitor mai bun, punînd în pericol însăsi existenta si continuitatea fiintei nationale în aceste teritorii! Iată de ce elita societătii, intelectualitatea, generatia tînără, crescută si educată în spiritul limbii române si a istoriei românilor, au obligatia să actioneze cu mai multă hotărîre si curaj întru formarea si consolidarea constiintei nationale la românii basarabeni. Si atunci întregii societăti i se va lumina si calea pe care trebuie s-o urmeze!
Această rubrică vine în sprijinul celor care doresc să-si cunoască istoria si propria identitate natională, dar si a celor care vor să se includă în nobila si necesara activitate de constientizare a populatiei băstinase din stînga Prutului de apartenenta sa la Neamul Românesc si necesitatea imperioasă a lichidării consecintelor pactului Stalin-Hitler si revenirii la trupul Patriei-mamă România! Contez pe sprijinul si contributia specialistilor si a celor împătimiti de Istoria Românilor si Limba Română de pe ambele maluri ale Prutului, dar si din lumea întreagă, pe care-i îndemn să vină cu noi articole, studii si argumente la această rubrică.
Doamne ajută!

Neamul românesc îsi are rãdãcinile în istorie cu cîteva milenii înainte de Hristos, cunoscut cu numele de traci si, mai tîrziu, de geto-daci. Burebista si Decebal sunt doar douã nume ale regilor daci care reusiserã sã adune grãmãjoarã o bunã parte din teritoriile populate de geto-daci. Etnonimul „român" s-a incetãtenit în teritoriile vechii Dacii odatã cu ocuparea acesteia de cãtre imperiul roman si provine, evident, de la cuvîntul „roman". Poporul român s-a format ca urmare a simbiozei dintre daci si romani în întreg arealul vechii Dacii. Si românii, la fel ca si rusii, francezii, italienii sau nemtii au trecut prin fãrîmitarea feodalã ca, pînã la urmã, sã se constituie în state centralizate, cu mentiunea cã la români acest proces a purtat un caracter pasnic, spre deosebire de toate celelalte state si popoare… Iar existenta Principatului Moldova mai bine de 500 de ani pînã la Unirea din 1859 nu înseamnã sub nici o formã cã aici s-a nãscut un popor nou, „moldovenesc". Si locuitorii Moldovei feodale, si cei din Muntenia, cãreia i se mai zicea si Valahia sau Tara Româneascã, si cei din Transilvania ocupatã de unguri, aveau constiinta unitãtii nationale si se numeau cu totii la fel: valahi sau români. La fel îi numeau toti cãlãtorii strãini prin principatele române si cancelariile domnesti ale tuturor statelor pe parcursul istoriei. Este edificator faptul cã însusi tarul Rusiei, Ivan al III-lea, îl numea pe Stefan cel Mare -„Stefan, volohul" si pe fiica acestuia -„Elena, volosanca". Chiar prima carte tipãritã în Moldova, cunoscutã nouã cu denumirea de „Cazania lui Varlaam", se numea, de fapt „Carte româneascã de învãtãturã…", tãlmãcitã „din limba slavoneascã pre limba româneascã…". În prefata acestei cãrti însusi domnitorul Moldovei de la acea vreme, Vasile Lupu, se adresa astfel: „Cuvînt împreunã cãtre toatã semintenia româneascã… Vasile voevod…, domn a toatã Tara Moldovei, dar si milã si pace si spãsenie a toatã semintia româneascã pretutinderea ce se aflã pravoslavnici întraceastã limbã…". Evident, domnitorul îi avea în vedere pe toti românii: si pe cei din Moldova, si pe cei din Muntenia (Tara româneascã, Valahia), si pe cei din Ardeal (Transilvania).
Cronicarul Miron Costin în lucrarea sa „Cronica Tãrilor Moldovei si Munteniei" (Cronica polonã) spune: „…Ca si noi, si muntenii se numesc români, ceea ce este acelasi lucru ca romani. Si dintre ei sunt multi în tara Transilvaniei si peste tot tinutul Maramuresului si al Oltului în munte…" Si mai departe: „…Numele cel mai adevãrat, autentic, de la primul descãlecat prin Traian este român sau romanus, care nume acest popor l-a pãstrat întotdeauna între dînsii…pînã astãzi, acelasi nume este dat îndeobste si muntenilor, si moldovenilor, si celor ce locuiesc în tara Transilvaniei. Român este un nume schimbat în curgerea anilor din roman si astfel, cînd întrebi pe cineva dacã stie moldoveneste, spun: stie româneste?... Un alt nume ei însisi nu au primit între dînsii niciodatã".
Un alt cronicar, Grigore Ureche, încã si mai înainte (în 1647), în „Letopisetul Tãrii Moldovei" scria: „Rumânii, cîti se aflã lãcuitori în Tara Ungureascã si la Ardeal, si la Maramorosu de la un loc sunt cu moldovenii si toti de la Rîm se trag…".
Dimitrie Cantemir în „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor" (1717-1723) scria: „…Aratãsã pre scurt precum neamul moldovenilor, muntenilor, ardelenilor, care cu totii cu un nume de obste români se cheamã, sã fie din rodul sãu hiresi romani…".
Istoricul transilvãnean Nicolae Olahus printre primii demonstreazã în scrierile sale unitatea de limbã si neam a poporului român din Muntenia, Moldova si Transilvania. În principala sa operã „Hungaria et Atila" (1563) în capitolul ce se referã la Moldova spunea: „…Moldovenii au aceeasi limbã, aceleasi obiceiuri si aceeasi religie ca si Muntenia… Limba lor si a celorlalti valahi a fost odinioarã romana…".
Cronicarul Constantin Cantacuzino (Muntenia) în „Istoria Tãrii Românesti" scria: „…Însã rumânii înteleg nu numai cestia de aici, ci si din Ardeal, care încã si mai neaosi sunt, si moldovenii si toti cîti si într-altã parte se aflã si cu aceastã limbã, mãcarã fie si ceva osebitã si niste cuvinte din amestecarea altor limbi…".
Dimitrie Cantemir în lucrarea sa „Descrierea Moldovei" scria: „Asadar, întregul nostru neam românesc se vãdeste printr-o traditie vesnicã parcã, a-si trage începutul din cetãteni romani… Chiar dacã acest neam a fost împãrtit în trei tinuturi…, totusi, toti se cheamã cu acelasi nume de români, dispretuind… numele de valahi, care le-a fost dat de cãtre popoarele barbare… Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacicã, nici moldoveneascã…, ci româneascã, astfel cã dacã vrem sã-l întrebãm pe un strein de stie limba noastrã, nu-l întrebîm „stii moldoveneste" ci „stii româneste?".
Cei mai de seamã reprezentanti ai scolii ardelene -Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion Budeanu-Deleanu demonstreazã cu prisosintã românitatea locuitorilor din cele trei principate dunãrene, constituite pe teritoriul vechii Dacii. Spre exemplu, chiar titlurile unor lucrãri ale lui Samuil Micu vorbesc de la sine:
- Istoria românilor cu întrebãri si rãspunsuri (1791);
- Scurtã cunostintã a istoriei românilor (1796);
- Istoria si lucrãrile si întîmplãrile românilor (1801-1805) în 4 volume.
Gheorghe Sincai în lucrarea sa „Hronica românilor si a mai multor neamuri" (1816) scria: „…Din partea coloniei care au rãmas în Dacia veche si din romanii… trecuti peste Dunãre… s-au prãsit toti românii, cîti sunt de-a stînga Dunãrii, cum curã în Marea Neagrã…".
Gheorghe Asachi între anii 1814 si 1818 a tinut la Iasi primul curs de „inginerie hotarnicã în limba românã". Tot el este în Moldova ctitorul presei în limba românã: în 1829 scoate primul ziar românesc „Albina româneascã" cu suplimentul literar „Alãuta româneascã".
Mihail Cogãlniceanu editeazã între anii 1841-1845 revista „Arhiva româneascã".
În „Cuvînt întroductiv pentru deschiderea cursului de istorie nationalã" rostit la Academia Mihãileanã (1843) Mihail Cogãlniceanu spunea: „Eu privesc ca Patria mea toatã acea întindere de loc unde se vorbeste româneste si ca istoria nationalã istoria Moldovei, a Valahiei si a fratilor din Transilvania".
Principala operã a lui Gheorghe Asachi (1850) se intitula „Cîntarea României" si, parcã, anticipa Unirea Principatelor si constituirea României moderne în baza a douã tãri în care locuiau români! Principatele unite de aceea si si-au schimbat în 1862 denumirea în ROMÂNIA, fiindcã ambele principate erau populate de români!
Dar sã vedem dacã nu cumva, odatã cu ocuparea si anexarea în 1812de cãtre Rusia taristã a unei jumãtãti din teritoriul Moldovei, numitã ulterior, Basarabia, aici s-a nãscut un alt popor… Si de aceastã datã am sã operez cu documente.
Istoricul rus N. Nadejdin în lucrarea sa „Raport despre cãlãtoria întreprinsã în 1840-1841 în teritoriile slave de sud" (traducerea îmi apartine) publicatã în cartea „Notitele societãtii de istorie si antichitate din Odesa" (1844) scria: „…Românii pînã în prezent alcãtuiesc principala etnie a regiunii Basarabia, iar vita acestora este rãspînditã si de aceastã parte a Nistrului pe întreaga întindere de la Ovidiopol pînã la Dubãsari".
Primele cãrti tipãrite în Basarabia în limba românã sub ocupatia ruseascã se numeau: „Cursul primitiv de Limba Rumânã" si „Abeceda Rumânã" (1865), autor -profesorul Ioan Doncev.
În „Dictionar enciclopedic", vol. 53, editat la Sanct Petersburg în 1899 se spune: „În timpul de fatã românii locuiesc compact în regatul României, în Basarabia ruseascã, în cea mai mare parte a Bucovinei, în partea de sud a Ungariei, în Transilvania, Macedonia, Istria si Dalmatia. Numãrul total al acestora este de aproximativ 10 mln… În Basarabia, care apartine Rusiei, se numãrã aproximativ 1.000.000 de români. Toti acesti români, despãrtiti în plan teritorial si politic între trei state, alcãtuiesc în raport cu limba si etnia un tot întreg…".
Alexandru Hîjdãu, care trãia în Basarabia ocupatã de rusi în „Epistolã cãtre români" scria: „Vã trimit urãri de bine din partea Basarabiei, pentru care sunt scumpe si pline de însemnare viitoarele destine ale României unite, Patria-mamã; primiti aceste urãri ale mele ca un glas sufletesc al unui frate, pentru cã eu sunt trup din acelasi trup si os din aceleasi oase din care sunteti plãmãditi si voi, si în vinele mele curge acelasi sînge românesc, care curge în vinele voastre".
Poetul Vasile Alexandri în „Cîntece populare românesti" (1850) scria:
„…Unu-i moldovean, unu-i ungurean, si unu-i vrîncean!... Adicã, unu-i de pe Valea Moldovei, unu-i de la Vrancea, si unu-i din Ardeal. Din nenorocire poporul nostru din Moldova confundã foarte des numele de ardelean cu cel de ungurean, cãci el nu a ajuns a cunoaste cît e de întins pãmîntul locuit de români. El nu stie cã dincolo de toate hotarele tãrii lui, cã peste Carpati si pînã în sînul Ungariei, cã peste Dunãre si pînã în sînul Macedoniei, cã peste pîrîul Molnitei si peste rîul Prutului se aflã tot români ca dînsul, care au acelasi port, aceleasi obiceiuri ca dînsul si care, într-un cuvînt, sunt fratii lui de acelasi nume si de acelasi sînge! Putini sunt la numãr între români care au cunostintã de întinderea neamului lor si mai putini încã acei care sunt convinsi de puterea ce ar dobîndi acest neam nenorocit cînd toate ramurile lui ar fi readunate pe lîngã vechea lui tulpinã…".
Constantin Stamati–Ciurea la sfîrsitul sec.XIX scria: „Limba românã rusticã, precum o vorbeste poporul nostru din Basarabia, a fost singurul izvor din care m-am adãpat…".
Din discursul lui T. Ioncu, reprezentantul Partidului National Moldovenesc la Congresul popoarelor din Kiev (8-14 septembrie 1917): „Salut Congresul natiunilor în numele românilor din Basarabia! Multi ati auzit de moldoveni, dar putini cred cã stiti cã natiune moldoveneascã nu existã! Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu national, iar dacã noi numim moldovenesti comitetele si organizatiile noastre, o facem numai din punct de vedere tactic, fiindcã cuvîntul român sunã prea aspru la urechile vrãjmasilor nostri…".
Alexei Mateevici în 1917 spunea: „Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însã facem parte din marele trup al românismului… Fratii nostri din Bucovina, Transilvania si Macedonia nu se numesc dupã locurile unde trãiesc, ci-si zic români! Asa trebuie sã facem si noi! … Trebuie sã stim cã suntem români… Aceasta trebuie sã le-o spunem si copiilor si tuturor celor neluminati…".
Sirul argumentelor ar putea fi prelungit la nesfîrsit, sunt edificatoare afirmatiile clasicilor marxism-leninismului despre românii basarabeni, dar am sã mã opresc aici, avînd convingerea cã vor veni noi si noi autori cu articole bine documentate si convingãtoare la acest subiect.
Curaj!

Ilie Bratu, 10 august 2009

În nr. 25 din 31 iulie 2009 a „publicatiei de rafinament" „Exclusiv de Bacãu" a fost publicat un articol ticãlos, plin de calomnii, minciuni si insinuãri la adresa mea, menit sã mã discrediteze si sã trezeascã suspiciuni în rîndul celor care mã cunosc si cu care colaborez de mai mult timp. De fapt, aceasta aste o continuare a unei actiuni mai ample KGB-iste de desfiintare a unei persoane total incomode puterii de la Chisinãu, si nu mã mirã cã de data asta autorii au hotãrît sã dea lovitura la Bacãu, cunoscînd legãturile mele cu acest judet. Publicatia în cauzã nu face decît sã continue si sã dezvolte „dezvãluirile" din „Jurnal National" din 27 iulie 2009. Ba chiar si autorul este unul si acelasi, cu sigurantã! Asta -pentru cã-l cunosc si-i cunosc stilul, iar expresii gen „…ideea unirii Basarabiei si României apartine clar trecutului fãrã a avea sanse în viitor…", „Dar de ce pedaleazã Bratu pe o idee nerealistã?"s.a. le-am întîlnit de mai multe ori într-o publicatie procomunistã si antiromâneascã de la Chisinãu, la care si munceste în sudoarea fruntii „distinsul ziarist", asta dupã ce a fost dat afarã din serviciile secrete ale Statului Român (cãci român este!) si a trecut cu arme si munitii de partea regimului dictatorial si antiromânesc al lui voronin. Din „pana" acestui renegat ies numai scîrbosenii si venin la adresa României si a celor care luptã pentru Reunificarea Tãrii si Neamului Românesc! Bineînteles, cã si de aceastã datã nu si-a trãdat vocatia de avocat al diavolului! Nu am de gînd sã intru în polemicã cu un trãdãtor de Tarã sau cu o lichea, am sã mã limitez doar a informa cititorii cã eu nu am nici un fel de apartament nici la Bacãu, nici altundeva în România (sau, poate stie insul ceva ce nici eu nu stiu?...), nu sunt consiliat de „fostii securisti" Viorel Vieru si Ion Munteanu si nici de altcineva. Cît îl priveste pe Vitalie Usturoi trebuie sã-l dezamãgesc pe „autor": dlui îmi este verisor drept, fost deputat în primul Parlament de la Chisinãu ca si mine, n-a fost niciodatã ofiter GRU (GRU e cu totul altceva decît KGB, amice!), n-a fãcut, din cîte cunosc, afaceri murdare si, ce-i mai important -nu m-a finantat nici cu o para chioarã si nici n-are cum sã mã consilieze pe mine, asta din simplul motiv ca dlui e departe de politicã! Interesant în articolul cu pricina din „Exclusiv" este faptul, cã pe lînga „argumentele" însirate în „Jurnal National" autorul aduce si altele noi, cu iz local, ceea ce denotã faptul cã serviciile secrete „moldovenesti" si-au extins tentaculele în toate centrele universitare din România unde studiazã si tineri basarabeni (aveti grijã, dragi tineri!). Un lucru a spus adevãrat pretinsul justitiar: cã eu desfãsor o activitate febrilã unionistã atît în partea stîngã a Prutului cît si în cea dreaptã, adicã -în tot spatiul românesc si lupt pe toate cãile (si nu de ieri-de azi!) pentru lichidarea consecintelor pactului Hitler-Stalin si readucerea teritoriilor românesti înstrãinate de la est de Prut la trupul Patriei-mamã România! Si nu cred cã este ROMÂN sã nu-si doreascã acest lucru! Înteleg, puterii de la Chisinãu nu-i convine, asta ar însemna sã le luãm tîta de la gurã… Ãstora le trebuie „tarã", chiar cu pretul disparitiei fiintei nationale românesti în teritoriile românesti înstrãinate de la est de Prut (de fapt, acesta li-i si scopul...). Dar trebuie sã-l dezamãgesc pe autor si pe cei cãrora le slujeste acest individ: Reîntregirea Tãrii si Neamului Românesc este iminentã! Am trãit cele mai emotionante clipe din viata mea, atunci, la 07 aprilie 2009, cînd, la îndemnul meu, 30.000 de tineri scandau într-un glas: „Jos hotarul de la Prut!", „Unire, frati români!, „RO-MÂ-NI-A!". Si dacã idei de acest gen prind rãdãcini, dacã se creeazã o astfel de stare de spirit în Basarabia, este si meritul umilei mele persoane! De aceea ati pus toate tunurile pe mine, jigodiilor, vreti sã-mi închideti gura cu orice pret! Numai anul trecut, în 2008, mi-ati organizat douã atentate la viata mea (dar, slavã Domnului, m-a pãzit Dumnezeu), mi-ati deschis 5 dosare penale, mã discreditati în toate mijloacele mass-media, mã tîrîti mereu prin instante, îmi ascultati telefoanele si mã urmãriti pînã si la WC-eu… Si cum de n-am pãtit nimic dupã discursul meu proromânesc si unionist din 07 aprilie curent? Simplu: nu m-au gasit! Reusisem sã trec de partea asta a Prutului, am venit de acasã -acasã, unde am o sotie frumoasã si cu apartament ( ceea ce-i mai mult decît un simplu apartament, fiti de acord…). Iar cînd am revenit la Chisinãu, era plinã campanie electoralã, mai era si toatã comunitatea internationalã cu ochii pe ei, asa cã nu si-au permis, totusi, eu sunt o persoanã publicã… Nu-mi rãmîne decît sã le spun „statalistilor" de pe malul Bîcului: de ce vã temeti -n-o sã scãpati! Asa cum nu poate nimeni opri soarele sa rãsarã în fiecare dimineatã, tot asa nu poate opri nimeni procesul de Reunificare a Tãrii si Neamului Românesc!
Sã ne auzim de bine!
P.S. Mã întreb, doar, cu cît au fost plãtiti cei de la „Exclusiv" de au publicat un asemenea surogat? Mã puteau gãsi lesne, ca sã se informeze din prima sursã, mai ales cã-mi cunosc si adresa si, sunt sigur, si telefoanele… Le sugerez, totusi, sã respecte codul deontologic si sã publice în numãrul viitor aceastã replicã, sper cã am acest drept! La o adicã, le pot acorda si un interviu…
09 august 2009
Ilie Bratu, Presedintele Asociatiei „PRO ROMÂNIA" (noua denumire a Miscãrii Unioniste din R.Moldova)

În nr. din 27 iulie 2009 "Jurnal National" a publicat un articol scîrbos, plin de neadevãruri, calomnios si denigrator la adresa mea, întitulat "Mãscãricii lui Voronin…" a unui oarecare Valentin Zaschevici, pe care nu-l cunosc si nici nu stiu dacã existã cu adevãrat… Reproduc partea care se referã la mine: ,,…în ziua dramaticã de 7 aprilie… în fata statuii lui Stefan, un mosulicã striga în portavoce cã Moldova nu mai are nevoie nici de Guvern, nici de Parlament, pentru cã toate acestea se gãsesc la Bucuresti. Se zbuciuma de mama focului tataie, îndemnând lumea sã purceadã grabnic la unire si argumenta cã "dacã ne integrãm în România, devenim parte a Europei si Europa o sã vinã peste noi cu bani, cu investitii, cu locuri de muncã bine plãtite!". Începând cu noaptea acelei zile, mecanismul represiunii a fost pus în miscare. Liceenii au fost sãltati din scoli, liderii opozitiei acuzati public, sute de oameni închisi si bãtuti. Ce-a pãtit cea mai agresivã si stridentã voce a momentului, omul cu portavocea, rãzboinicul Ilie Bratu? Fost deputat, fondator al Miscãrii Unioniste din Republica Moldova si, ulterior, al Asociatiei Obstesti Pro-România, vocalul domn nu s-a ales nici cu un bobârnac. Dimpotrivã, a început o navetã febrilã Chisinãu-Bacãu-Bucuresti. A cãutat sã se gudure când pe lângã Gheorghe Flutur, când pe lângã Gigi Becali, cãutând o audientã ori ceva pe la Bãsescu. Nu i-a iesit. A încercat sã facã o aliantã la Chisinãu ba cu PSL-ul lui Serebrian, cu PNL-ul lui Pavlicenco, cu AMN-ul lui Urechean, cãutând pesemne sã-i bage pe toti în rahat cu o asemenea asociere primejdioasã. Pesemne cã politicienii din opozitie or fi aflat cã tataie era sfãtuit de fosti ofiteri de securitate precum Viorel Vieru sau Ion Munteanu. Ori, le va fi atras atentia cã e consiliat de fostul ofiter GRU, magnatul moscovit Vitalie Usturoi, si astea le-a putit si mai rãu. Nimic mai suspect decât o asa-zisã miscare unionistã, toleratã si sprijinitã de Puterea de la Chisinãu, împãnatã cu agenti SIS, alimentatã mai curând ca sã dea apã la moarã acuzatiilor lui Voronin si sã justifice agresiuni la adresa României, precum ruperea relatiilor diplomatice ale Moldovei cu România de facto, chiar dacã nu a fost instituitã de jure. Noroc cã n-a pus botul nimeni din România sã-i dea vreun sfant, sã fi vãzut atunci "casus belli"...
Primul lucru care-i vine-n cap la citirea acestui articol oricãrui om normal este: de unde are un "ziarist" de la Bucuresti informatii despre cineva din Chisinãu pe care nu-l cunoaste si nu l-a vãzut vre-o datã? Cine poate sti cine mi-s sfetnicii mei, cu cine si unde m-am întîlnit si ce am discutat, sau de cite ori mã deplasez la Bacãu, Suceava, sau Bucuresti si din nou la Chisinãu?? Este clar si pentru un copil: informatii de acest gen pot avea doar serviciile secrete! Dar mai apare o întrebare: de unde pot sti serviciile secrete ale R.Moldova pe unde umblã Ilie Bratu prin România, cu cine se întîlneste si despre ce discutã? Au, nu cumva serviciile celor douã state sunt mînã-n mînã? Sau, mai précis: nu cumva serviciile secrete moldovenesti (citeste -rusesti) si-au extins tentaculele pînã si în serviciile secrete si, de ce nu, si în alte structuri la cel mai înalt nivel ale Statului Român? Dacã-i asa -e grav de tot! Si v-au gãsit pe Dvs, dle "ziarist" Zaschevici, sau cum v-o fi chemînd, sã vã foloseascã pe post de bufon…, dacã nu cumva si dvs nu sunteti unul de-al lor… Despre codul deontologic al unui ziarist, cred, nici nu e cazul sã vorbim… Dar am sã vã mãrturisesc ceva: stilul acestei scriituri mi-i foarte cunoscut, iar expresii de genul "mosulicã", "tataie" am mai întîlnit într-un ziar procomunist si antiromânesc de la Chisinãu, îl cunosc chiar si pe autor… Acesta se destãinuia în paginile ziarului respectiv cã a fãcut cîndva parte din serviciile secrete românesti…(salut, amice!). Se vede treaba cã i-au mai rãmas ceva prieteni pe acolo cu care, de ce nu, continuã sã colaboreze, dar, din pãcate, nu în interesul României! Trebuie sã vã informez, dle "ziarist" Zaschevici, cã cel care va furnizat "materialul" este lipsit de scrupule si opereazã cu neadevãruri sau semiadevãruri. Astfel, "fostii ofiteri" Viorel Vieru si Ion Munteanu nu mi-s nici un fel de sfetnici! Primul a luat parte la Conferinta de Constituire a Miscãrii Unioniste din R.Moldova din 06 noiembrie 2005 (intrarea era liberã) unde l-am si vãzut pentru prima oarã, cãci a luat cuvîntul si a vorbit frumos… Impresionat de acel discurs, am tot încercat sã-l atrag în Consiliul de Conducere a Miscãrii… Dupã un timp a acceptat sã avem o întîlnire la care omul, fiind de bun simt, mi s-a destãinuit cã a fãcut parte din serviciile secrete ale fostei URSS si cã n-ar fi cazul sã se implice, fiindcã asta n-ar face decît sã mã compromitã… Mi-a urat sucses si cu asta s-a terminat orice legãturã cu dlui. Cît îl priveste pe cel de-al doilea, acesta a participat la o Adunare de-a noastrã mai recentã, în 2009, adus ca sã asculte de o rudã de-a dînsului, membru al Miscãrii Unioniste. Si pe acesta l-am vãzut atunci pentru prima datã… Mai tîrziu, într-o discutie la care a participat si ruda acestuia, mi-a mãrturisit cã a lucrat în sistemul serviciilor secrete, dar ca ingener-electronist si cã n-a avut nici o treabã cu serviciile propriu-zise… Si cu acesta nu tin nici un fel de legãturã… În ce-l priveste pe Vitalie Usturoi ar trebui sã stiti cã acesta îmi este verisor drept, fost deputat ca si mine în primul Parlament, si n-a fost nici un fel de ofiter GRU, din cite stiu, si cu atît mai mult - magnat moscovit… Sunt minciuni sfruntate! Apropo, n-am mai fost la Bucuresti de la 27 matie 2008, cãnd am participat la aniversarea a 90-a de la Unirea Basarabiei cu Patria-mamã, la invitatia Asociatiei "Pro Basarabia si Bucovina", iar cu Vitalie m-am vãzut abia recent, la o înmormîntare a unei mãtuse de-a noastrã dupã vre-o 4 ani de cînd nu-l mai vãzusem… Discutam doar la telefon, de fapt îl rugam sã mã ajute cu niste bani ca sã mai scap de datorii, dar, din pãcate n-a avut si n-are de unde… Iar telefoanele mele, evident, sunt ascultate si în R.Moldova, si în România, de unde acestia au si fãcut niste supozitii… Ar mai trebui sã stiti, dle "ziarist", cã eu, în încercãrile mele de a sensibiliza autoritãtile române în problema situatiei catastrofale în care se aflã fiinta nationalã româneascã în R.Moldova si de a obtine sprijin politic si financiar în ceea ce facem, am avut întîlniri nu doar cu Gheorghe Flutur si Gigi Becali, ci si cu vre-o 6 prefecti, cu diferiti lideri ai mai multor partide din România, cu oameni de afaceri, cu liderii Asociatiei "Pro Basarabia si Bucovina" si multi-multi altii! Numai cã toate aceste întîlniri au avut loc cu mult înainte de alegerile din R.Moldova si nu asa cum sugerati dvs! Am încercat, este adevãrat, mai multi ani de-a rîndul, sã ajung si la presedintele Bãsescu, i-am adresat mai multe scrisori, i-am furnizat informatii si documente despre activitatea noastrã, dar acesta m-a ignorat cu desãvîrsire… Iar eu vroiam, în primul rind, sã încerc sã-l conving pe dl Presedinte cã greseste în strãdaniile sale de a sprijini R.Moldova pe calea integrãrii acesteia în Uniunea Europeanã ca stat independent si cã unica modalitate ca si aceste teritorii românesti sã adere la UE este revenirea lor grabnicã la trupul Patriei-mamã România (varianta germanã), si cã în acest context, problema trebuie pusã prin prisma nulitãtii Pactului Hitler-Stalin, mai ales acum, cînd România este membrã si a NATO, si a UE! Nu de alta, dar peste vre-o cîtiva ani, dacã R.Moldova va continua sã existe ca "stat independent", populatia româneascã din aceste teritori va rãmînea în minoritate, iar de aici pînã la disparitia totalã din aceste teritorii nu rãmîne decît un pas… Iar România, în opinia mea, are obligatia si responsabilitatea sã se pãtrundã de tragismul situatiei în care se aflã românii din Basarabia si sã actioneze neîntîrziat pentru readucerea acasã a teritoriilor sale înstrãinate de la est de Prut ca unicã solutie de a salva si conserva fiinta nationalã româneascã în aceste teritorii! Si as mai fi vrut sã-i sugerez dlui Presedinte cã deviza "UN SINGUR POPOR -DOUÃ STATE!" este pãguboasã si nu cohcordã cu interesul national si cã aceasta trebuie înlocuitã cu alta: "UN SINGUR POPOR -O SINGURÃ TARÃ!".
Ar mai trebui sã stiti, dle "ziarist", cã eu am încercat sã-i conving pe mai toti liderii partidelor din R.Moldova (nu doar cei mentionati) sã îmbrãtiseze si ei optiunea unionistã, dar am tras o concluzie tristã de tot: si ãstora, ca si partidului comunist, le trebuie "tarã", si ãstia vor sã ajungã si sã stea vesnic la putere ca sã profite de ea, asa cã sã nu vã mire faptul cã noi, unionistii, îi punem în aceeasi oalã cu comunistii: ca separatisti si urmasi ai lui Hitler si Stalin, chiar dac-or fi ei democrati… Si dacã "Miscarea" este împãnatã de securisti, asta e meritul dvs, a serviciilor, cãci, în fond, cu asta vã si ocupati… M-as fi mirat sã nu fi fost asa… Iar în ce mãsurã sunt eu tolerat si sprijinit de Puterea de la Chisinãu, am sã vã dau cîteva exemple: ni s-a refuzat înregistrarea Miscãrii Unioniste iar membrii acesteia au fost si mai sunt încã supusi unui val turbat de santaj, intimidãri si amenintãri, dati afarã din serviciu, speriati si timorati… Mie, personal, mi s-au deschis 5 dosare penale, sunt mereu tîrît pe la procuraturã…. Ni s-a refuzat si înregistrarea Asociatiei "PRO ROMÂNIA", ne-a fost respins recursul si la Curtea de Apel, acum asteptãm decizia Curtii Supreme de Justitie si dacã nu ni se va face dreptate nici aici, vom merge la CEDO, asta, dacã nu cumva n-am sã mor subit în vre-un accident… Cãci ar trebui s-o stiti si pe asta, numai anul trecut, adicã în 2008, am avut douã atentate la viata mea (cu masina…). Si dacã am sã vã mai spun cã sunt urmãrit si persecutat de serviciile secrete de 40 de ani, ce-o sã ziceti? Ar fi cazul sã cunoasteti, ca în 1977 am fost exclus din doctoranturã pentru activitate nationalistã si antisovieticã si, mai apoi, lãsat pe drumuri si cã am fost nevoit sã mã angajez muncitor…Si cum de nu m-am ales nici cu un bobîrnac dupã evenimentele din 07 aprilie curent? Simplu: nu m-au gãsit! Reusisem sã trec în partea asta a Prutului, unde, din întîmplare am si o sotie… Iar cînd m-am întors, era plinã campanie electoralã, pe de asupra, si comunitatea internationalã era cu ochii pe ei, asa cã nu si-au permis, totusi, eu sunt o persoanã publicã… Si, atunci, "serviciile" au hotãrît sa aplice împotriva mea cea mai distrugãtoare si eficientã armã: calomnia, minciuna si discreditarea, astfel, ca eu sã fiu pus în situatia sã mã disculp toatã viata ca sã nu mai am timp si forte sã mã ocup si de altceva… Zadarnice stradanii! Nu ve-ti reusi sã-mi închidesi gura cît mai sunt încã în viatã, iar ideile mele prind rãdãcini! Am trãit atunci, pe 07 aprilie 2009, cele mai emotionante clipe din viata mea, cînd, la îndemnul meu 30.000 de tineri scandau într-un glas: "Jos Hotarul de la Prut!", "Unire, frati români!", "Ro-mâ-ni-a!" s.a.m.d. Si, fiti convins, dacã se creazã o asemenea stare de spirit în Basarabia, este si meritul umilei mele personae! Nu-mi rãmîne decît sã vã spun: de ce vã temeti - n-o sã scãpati! Asa cum nu poate nimeni opri soarele sã rãsarã pe cer în fiecare dimineatã, asa nu va fi în stare nimeni sã opreascã Reunificarea Tãrii si Neamului Românesc!
Sã ne auzim de bine!
P.S. Dle Director, dle redactor-sef, dle "ziarist" Zaschevici! Ar fi cazul sã faceti o dezmintire la afirmatiile ce mã vizeazã din acel articol cu scuzele de rigoare. La o adicã, sunt pregãtit sã vã furnizez mai multe informatii si, eventual, chiar sã vã acord un interviu.

Ilie Bratu, 08 august 2009

Iatã cã minunea s-a sãvîrsit: opozitia unitã a învins! Acum vom avea parlamentul „nostru", guvernul „nostru" si un presedinte al „întregului popor"! De acum încolo vor începe sã curgã rîuri de lapte printre maluri de miere... Cîte numai nu ni s-au promis de cãtre partidele care, însfîrsit, nu mai sunt în opozitie, ci la putere! Un lucru, însã, n-am auzit cu desãvîrsire de la distinsii nostri liberali si democrati: despre necesitatea stringentã si imperioasã a lichidãrii consecintelor Pactului Hitler-Stalin si revenirii la trupul Patriei-mamã România! Din contra: absolut toate aceste partide au insistat în campania electoralã cã ele vor consolida statalitatea R.Moldova si cã nici nu se pune problema unirii cu un „alt stat"... Sub acest aspect opozitia de ieri, aflatã azi la putere, nu se deosebeste cu nimic de pcrm: si unii si altii îsi propun acelasi lucru: perpetuarea consecintelor pactului diavolului, astfel, toti acestia pot fi pusi în aceeasi oalã: ca separatisti si urmasi ai lui Hitler si Stalin... Marea minciunã si pãcãlealã promovatã cu insistentã de partidele liberale si democratice a fost si rãmîne povestea despre aderarea R.Moldova la Uniunea Europeanã... Am spus-o de nenumãrate ori: RM n-are nici o sansã sã se integreze de una singurã, ca stat independent, într-un viitor previzibil în UE! Iatã si cîteva argumente!
Pentru a putea aspira la integrarea în Uniunea Europeanã, R.Moldova trebuie mai întîi sã adere la NATO! Nici in stat, fost comunist, n-a aderat la UE fãrã sã se fi integrat initial în NATO! Apartenenta la NATO este o preconditie pentru a putea accede în structurile europene! Si acum sã ne întrebãm cu totii: cîti dintre actualii parlamentari ar vota, eventual, pentru aderarea R.Moldova la NATO? Tare mã tem cã numãrul acestora nu atinge nici 30 de persoane... Iar pentru a putea pune problema aderãrii la NATO, parlamentul trebuie sã modifice mai întîi Constitutia (art. 11), care stipuleazã cã R.Moldova este un stat neutru... Iar pentru aceasta este nevoie de 67 de voturi! Deci, din start putem concluziona cã R.Moldova n-are nici o sansã sã adere la NATO! În al doilea rînd, cum ar putea un stat care are trupe de ocupatie strãine pe teritoriul sãu si care nu-si controleazã o bunã parte din teritoriul si frontierele sale sã adere la NATO? Asa ceva este exclus! NATO niciodatã n-a încorporat zone-focare de instabilitate si insecuritate! Pe de altã parte, îsi va retrage Rusia trupele de ocupatie si armamentul de pe teritoriul R.Moldova? Eu, unul, nu cred! Nu s-a schimbat nimic nici dupã implicarea SUA si a UE în calitate de observatori în solutionarea diferendului transnistrean si nu cred cã se va schimba ceva nici în anii urmãtori, cunoscãnd apucãturile multiseculare ale Rusiei... Nici mãcar modificarea formatului de negocieri în problema transnistreanã, adicã schimbarea statutului SUA si a UE din observatori în membri cu drepturi depline, nu este posibilã, deoarece pentru aceasta este nevoie de consimtãmîntul Rusiei, iar aceasta nici odatã nu va accepta acest lucru! Sirul argumentelor poate continua, dar am sã mã opresc aici, întrucît si cele expuse mai sus sunt prea suficiente pentru a ne convinge cã R.Moldova n-are nici o sansã sa adere la NATO! Iar despre integrarea R.Moldova la UE nici nu meritã sã vorbim si am sã mã limitez doar în a afirma cã pentru a putea adera la UE (asta -dacã printr-un miracol R.Moldova va deveni membrã a NATO...) R.Moldova trebuie sã parcurgã acelas traseu ca oricare alt stat aspirant la aderare: sã îndeplineascã conditiile celor 31 de capitole ala AQUIS-ului comunitar, 70% dintre care sunt cu caracter economic, pentru rezolvarea cãrora este nevoie de zeci de miliarde de EURO, bani pe care R.Moldova nu-i are si nu-i va avea vre-o datã cu toate infuziile din exterior! Din contra, datoriile extene ale R.Moldova, care la ora actualã depãsesc 4.1 mld USD, echivalentul a douã bugete de stat; deficitul balantei comerciale, care depãseste 3.2 mld USD; deficitul bugetar, care depãseste 28% din PIB (peste 80% din bugetul de stat) vor continua sã creascã... Astfel, putem concluziona fãrã drept de tãgadã: R.Moldova n-are nici o sansã sã se integreze într-un viitor previzibil în UE! Iar situatia social-economicã se va agrava si în continuare! Din simplul motiv cã R.Moldova n-are bazã economicã, nu dispune de resurse energetice si zãcãminte naturale proprii, toate acestea fiind importate din exterior, iar pentru achitarea contravalorii acestora nu este suficient nici întreg bugetul de stat! Pînã acum fostele guverne au mai stins din datorii, înstrãinînd în favoarea Rusiei, principalul creditor al R.Moldova, cea mai mare parte din patrimoniului ei, în prezent nemairãmînînd mare lucru de privatizat si înstrãinat... De unde vor lua noii guvernanti bani ca sã ridice salariile, pensiile si bursele studentesti mãcar la nivelul celor din România la preturi comparabile? De unde vor lua acestia bani ca sã deschidã sute de mii de locuri de muncã, atractive si bine plãtite, care ar opri exodul populatiei si i-ar determina pe cei plecati la muncã în strãinãtate sã se întoarcã acasã, cînd este cunoscut faptul cã numai pentru a deschide un loc de muncã sunt necesari nu mai putin de 20.000 de EURO? De la investitorii strãini? Acestia n-au nici un motiv sã se înghesuie în zone lipsite de stabilitate si securitate... De ce partidele liberale si democratice n-au curajul sã recunoascã cã aceastã anomalie istoricã - R.Moldova, este un stat esuat, insolvabil si falimentar la toate capitolele? Cã atunci ar ajunge si ele la concluzia cã solutia nu poate fi decît una singurã: revenirea grabnicã la trupul Patriei-mamã România! Numai redevenind parte integrantã a Statului Unitar Român vom putea stãvili exodul populatiei si ne vom conserva fiinta nationalã în aceste teritorii, ne vom integra în structurile europene si euroatlantice si vom scãpa de trupele de ocupatie rusesti. Dupã (Re)Unire, în doar cîteva luni, toti cetãtenii R.Moldova vor deveni cetãteni ai României si, implicit, ai Uniunii Europene, dar cu teritorii cu tot, si nu în afara lor, asa cum îsi doresc partidele noastre liberale si democratice... În doar cîteva luni dupã revenirea la trupul Tãrii vor fi egalate salariile, pensiile si bursele cu cele similare din România, iar Uniunea Europeanã va veni în aceste teritorii, devenite parte componentã a ei, cu investitii masive în toate domeniile, va deschide sute de mii de locuri de muncã bine plãtite de care avem atîta nevoie! În caz contrar, existenta si în continuare a R.Moldova ca stat independent, va duce, inevitabil, la stingerea fiintei nationale românesti în teritoriile românesti înstrãinate de la est de Prut!
Vor fi în stare partidele noastre liberale si democratice sã îmbrãtiseze si ele optiunea unionistã ca unicã solutie de iesire din infern? Vor întelege ele vre-o datã cã Tara noastrã se numeste România în frontierele ei firesti de pînã la invazia sovietica din 28 iunie 1940? Vor înceta acestea vre-o datã sã-i zicã R.Moldova, acestei pãrti din teritoriul national românesc, rupte în mod miselesc de la trupul României, tarã? Vor întelege acestea vre-o datã cã notiunea de „national" nu se terminã la Prut?
Tare mi-as dori ca partidele noastre liberale si democratice sã pãseascã pe o treaptã superioarã: sã devinã si patriotice, adicã, unioniste! Cãci, a fi patriot în R.Moldova înseamnã a fi UNIONIST! Si punctum!Problema (Re)Unificãrii Tãrii trebuie pusã chiar de la început, peste numai 6 luni de la preluarea puterii de cãtre fortele democratice, timp în care noua putere, sper, va instaura cu adevãrat un regim democratic, în care sã domneascã legea, va transforma posturile de televiziune si radio în institutii cu adevãrat publice, va realiza reforma justisiei si o va curãta de procurori si judecãtori corupti si incompetenti si care au încãlcat legea, executînd comenzile politice ale comunistilor, va face curãtenie generalã în politie si SIS si-i va aduce pe banca acuzatilor pe cei care au maltratat, batjocorit si ucis tineri nevinovati, vor fi expropriate averile clanului Voronin si ai altor hoti si escroci care si-au fãcut averi ilicite pe spatele cetãtenilor si vor fi adusi în fata justitiei, si, însfîrsit, dupã ce partidul comunist va fi scos în afara legii! În toatã aceastã perioadã toate mijloacele mass-media, partidele democratice, ONG-urile si întreaga elitã a societãtii au obligatia sã desfãsoare o activitate amplã de educare patrioticã si de constientizare a populatiei de necesitatea imperioasã a (Re)Unirii cu Patria-mamã România, astfel, ca la un eventual referendum în aceastã problemã, asa cum stipuleaza actuala constitutie (asta -în cazul mai mult ca sigur cã modificarea constitutiei, tinînd cont de componenta parlamentului, nu va fi posibilã), populatia sã fie pregãtitã! Mai urmeazã ca actuala putere sã asigure toate conditiile ca cetãtenii R.Moldova, aflati la muncã sau studii peste hotarele republicii, sã poatã participa la un astfel de referendum!
Asa sã vã lumineze si sã vã ajute Dumnezeu!

Ilie Bratu, 30 iulie 2009

Potrivit unui comunicat al MAEIE, cu referire la regimul de lucru al Misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale Republicii Moldova în strãinãtate pe parcursul zilei de 29 Iulie 2009, MAEIE informeazã cã programul de lucru al sectiilor de votare instituite în incinta misiunilor va cuprinde orele 07.00 - 21.00 (ora localã a tãrii în care se aflã misiunea corespunzãtoare), perioada în care va avea loc procesul de votare.
În acest sens, desfãsurarea scrutinului electoral va fi monitorizatã si integral asiguratã de cãtre Birourile electorale ale sectiilor de votare constituite în cadrul Misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale Republicii Moldova peste hotare.

Asearã, 22 iunie, la ora 18.30, la scara blocului în care locuieste, pe strada Grenobl din Chisinãu, a fost agresat fizic avocatul Fadei Nagacevschi, fiul mai mare a avocatului Vitalie Nagacevschi, presedinte al Organizatiei «Juristi pentru Drepturile Omului» si candidat electoral la functia de deputat pe lista PLDM (nr. 5).

«Veneam acasã, dupã serviciu. Se pare cã am fost urmãrit si asteptat la scara casei. Doi bãrbati mascati, în salopete de muncitori, m-au lovit în cap. Am cãzut, iar ei m-au bãtut cu picioarele. Când au vãzut cã îmi revin dupã loviturile aplicate la cap, au luat-o la fugã. Am încercat sã-i urmãresc. S-au urcat într-un automobil cu numere de înmatriculare franceze, care îi astepta, împreunã cu un sofer», ne-a povestit Fadei Nagacevschi.

În prezent, Fadei Nagacevschi este internat la Spitalul de Urgentã, pentru investigatii si tratament.

Vitalie Nagacevschi crede cã aceste actiuni au fost organizate pentru a-l intimida pe el, care în prezent este implicat în lupta electoralã.

Ziarul de Gardã

Cine sunt cei care au aruncat cu pietre în cele mai importante sedii de stat? Cine sunt cei care au fost pusi în fata pietrelor si cine au fost cei arestati, batuti si chiar ucisi prin comisariatele de politie? Ex-viceministrul Afacerilor Interne, generalul în rezerva Anton Gamurari sustine cã a examinat cu atentie evenimentele din ziua de 7 Aprilie si din perioada urmãtoare si a tras anumite concluzii.

Urmariti acest V I D E O de pe site-ul Unimedia difuzat initial de JurnalTV

Toate actele semnate de Vladimir Voronin dupa expirarea mandatului de presedinte al R. Moldova sunt ilegale, afirma Serafim Urechean. În acest sens, fractiunea AMN a cerut explicatii Curtii Constitutionale si a depus o cerere la Procuratura Generala pentru a-l pune sub acuzatia uzurparii puterii de stat pe actualul presedinte al R. Moldova.
Ca sa se asigure ca Curtea Constitutionala va pune cererea pe rol, AMN, împreuna cu celelalte doua partide de opozitie, PL si PLDM, a depus un act similar si la Comisia de la Venetia, Curtea Constitutionala din R. Moldova fiind membra a acesteia.
"Dupa ce a fost validat mandatul de presedinte al Parlamentului, Vladimir Voronin trebuia sa-si dea demisia din functia de presedinte al tarii. La aparitia acestei incompatibilitati, toate decretele emise de Voronin, inclusiv decretul de numire a prim ministrului, sunt ilegale", a declarat Serafim Urechean.
Un document asemanator a fost depus la Procuratura Generala. AMN a solicitat procurorului general, Valeriu Gurbulea, punerea sub acuzatie a presedintelui de uzurpare a puterii de stat.
In prezent Vladimir Voronin detine functia de presedinte al R. Moldova, dar si pe cea de presedinte a Legislativului. Conform art. 81 din Constitutia R. Moldova, calitatea de presedinte este incompatibila cu exercitarea oricarei altei functii retribuite.

Ziarul de Garda, Chisinau

La 9 iunie 2009, ora 09:00, au avut loc audieri în fata Camerei a Patra a Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la admisibilitatea si la fondul cauzelor Caldare si alti 42 c. Moldovei si Rusiei (cererea nr. 8252/05), Catan si alti 27 c. Moldovei si Rusiei (cererea nr. 43370/04) si Cervaschi si alti 98 c. Moldovei si Rusiei (cererea nr. 18454/06).
Reclamantii sunt cetateni ai R. Moldova care locuiesc în „Republica Moldoveneasca Nistreana» (RMN). Fiecare cerere se refera la o scoala distincta cu predarea în limba româna si a fost depusa de catre un grup de parinti, copii si profesori.
Reclamantii s-au plâns ca ei au fost intimidati de catre autoritatile RMN din cauza dorintei lor de a continua predarea în scoli în limba româna cu grafia latina potrivit curriculum-ului moldovenesc. Ei au invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea tratamentului inuman si degradant), a art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vietii private si familiale), a art. 14 CEDO (interzicerea discriminarii) si a art. 2 al Protocolului nr. 1 la CEDO (dreptul la instruire).
Reclamantii au adresat numeroase plângeri autoritatilor Federatiei Ruse, având în vedere faptul ca cea mai mare parte a liderilor RMN sunt cetateni rusi, unii dintre acestia fiind chiar decorati de catre autoritatile Rusiei; Federatia Rusa continua sa aiba trupe care stationeaza în Transnistria; si este mediator în conflictul între Moldova si regimul secesionist de la Tiraspol. Ministerul Afacerilor Externe al Federatiei Ruse a raspuns utilizând fraze generale despre depasirea conflictului în privinta scolile de limba moldoveneasca din RMN si a atentionat asupra pericolului utilizarii fortei în rezolvarea conflictului, recomandând folosirea negocierilor.
Reclamantii s-au plâns si autoritatilor moldave, care, în pofida promisiunilor de solutionare a situatiei scolilor de limba româna, nu au reusit sa rezolve problema.
Reclamantii au indicat ca în RMN sunt 92,000 de elevi. În timp ce, în 1989, moldovenii reprezentau 40% din populatie, ucrainenii — 26% si rusii — 26%, aceasta proportie este departe de a fi respectata în scolile din RMN: în 82% din scoli curriculum-ul este elaborat în limba rusa, în 13.5% curriculum-ul este în limba moldoveneasca/româna cu grafie chirilica, în 3.8% curriculum-ul este în limba moldoveneasca/româna cu grafie latina si în 0.7% — în limba ucraineana.
Din partea Guvernului R. Moldova la audieri a participat Vladimir Grosu, agentul guvernamental al R. Moldova în fata CEDO, fiind asistat de Ina Rusu, angajata a Directiei Principale Agent Guvernamental, Ministerul Justitiei.
Din partea Guvernului Federatiei Ruse la audieri a participat: Oxana Sirotkina, sefa Sectiei Examinare a Cererilor în Materie Civila al Departamentului de Reprezentare al Federatiei Ruse la CEDO fiind asistata de Oxana Yurchenko, sef-adjunct al Sectiei de Examinare a Cererilor în Materie Civila al Departamentului de Reprezentare al Federatiei Ruse la CEDO; Irina Koganova, consilier principal al Sectiei Examinare a Cererilor în Materie Civila al Departamentului de Reprezentare al Federatiei Ruse la CEDO; Andrey Nikiforov, sef adjunct al Departamentului pentru Cooperare Umanitara Internationala si Drepturile Omului al Ministerului Afacerilor Externe al Federatiei Ruse; Nikolay Fomin, sef adjunct al Departamentului II CSI; Tatiana Kleymenova, atasat al Departamentului pentru Cooperare Umanitara Internationala si Drepturile Omului al Ministerului Afacerilor Externe al Federatiei Ruse; Alexander Makhnev, sef al Grupului (cu privire la activitatile de mentinere a pacii) din cadrul primului Departament al Fortelor Terestre al Ministerului Apararii al Federatiei Ruse; Stanislav Balyukin, Expert Principal al celui de-al doilea Departament al Departamentul Juridic Principal al Ministerului Apararii al Federatiei Ruse.
Reclamantii au fost reprezentati de catre Ion Manole si Alexandru Postica, avocati, juristi la Asociatia «Promo-LEX «, fiind asistati de Doina-Ioana Straisteanu si Line Byrne Andrew, juristi la INTERIGHTS, si reclamantul Tihovschi Andrei.

Ziarul de Garda

Penitenciarele nr. 8 si 12 din orasul Tighina (Bender), controlate de Ministerul Justitiei din Republica Moldova, au fost blocate in urma cu putin timp de fortele separatiste transnistrene. Surse locale sustin ca accesul vizitatorilor, personalului si al masinilor de aprovizionare catre penitenciare a fost blocat cu autospeciale, iar in zona au fost dizlocate unitati de militieni, dar si ofiteri din serviciile speciale "MGB" ale armatei transnistrene.

"Resursele de apa potabila si produse alimentare din penitenciar sunt epuizate", au transmis in exterior reprezentanti ai administratiei Bender 12. Unele informatii centralizate la nivelul Comisiei Unificate de Control, organism ce supravegheaza respectarea armistitiului dintre Moldova si regiunea separatista, acrediteaza ideea ca fortele transnistrene pregatesc preluarea prin forta a penitenciarelor.

Jurnal de Chisinau

V I D E O

Comitetul legislativ din cadrul Parlamentului tranistrean a aprobat initiativa de folosire a drapelului Rusiei ca "drapel national", alaturi de cel al republicii nerecunoscute, precum si a "Steagului Victoriei" ce simbolizeaza victoria URSS in cel de-al Doilea Razboi Mondial, informeaza NewsIn.

"Continuand directia de armonizare a legislatiei transnistrene cu cea a Federatiei Ruse, comitetul legislativ din cadrul Sovietului Suprem a aprobat initiativa de instituire a tricolorului alb-albastru-rosu al Rusiei drept simbol de stat", se arata in comunicatul publicat vineri pe site-ul legislativului transnistrean

Propunerea de instituire a drapelului rus ca "drapel national" al Transnistriei a venit din partea membrilor fractiunii Obnovlenie (Reinnoirea). Obnovlenie detine majoritatea in legislativul Transnistriei.

"Drapelul rus, propus pentru completarea simbolurilor Transnistriei, reprezinta simbolul de stat al Federatiei Ruse, stat succesor al Uniunii Sovietice, "stat-garant" (in procedul de negocieri pentru solutionarea conflictului moldo-transnistrean n.r.), cu care poporul transnistrean si-a exprimat dorinta de reunificare. Ceea ce a fost demonstrat si de rezultatele referendumului din septembrie 2006, cand 97 la suta din populatia regiunii s-a exprimat pentru independenta si unificarea cu Federatia Rusa", arata comunicatul Sovietului Suprem din Transnistria.

"Inca de la referendumul din 2006 a fost stabilita directia de unificare cu Rusia si intreaga noastra politica se bazeaza pe acest fapt. Astazi am discutat introducerea unor adaugiri in legea 'privind simbolurile de stat ale Republicii Moldovenesti Nistrene', care se refera la instituirea drapelului national al Transnistriei si care prevede ca acesta va fi o copie a drapelului rus", a spus presedintele comitetului legislativ Galina Antiufeeva.

"Prezenta drapelului rus pe pamantul transnistrean marcheaza istoria de mai multe secole a Transnistriei, iar astazi, potrivit initiatorilor proiectului legislativ, drapelul national ar tebui sa reprezinte simbolul unitatii poporului transnistrea multinational, simbol al istoriei comune", mai spune comunicatul.

Comunicatul precizeaza ca "drapelul national", adica cel rus, va fi arborat pe institutiile de stat din Transnistria alaturi de cel transnistrean.

"De asemenea, pentru eternizarea victoriei Armatei Sovietice in cel de-al Doilea Razboi Mondial, presedintele legislativului transnistrean Evgheni sevciuk a propus proiectul legislativ "privind Steagul Victoriei", proiect asemanator cu cel din Federatia Rusa", spune comunicatul.

"Steagul Victoriei" va fi arborat, potrivit acestei initiative, pe institutiile de stat din Transnistria in zilele de celebrare a victoriei armatei sovietice in cel de-al Doilea Razboi Mondial, alaturi de drapelul republicii nerecunoscute.

"Pentru generatiile mai varstnice, Drapelul Victoriei reprezinta un simbol ce nu poate fi comparat cu nimic", a spus un deputat din cadrul comisiei legislative.

"Adoptarea proiectului legislativ 'privind Steagul Victoriei' va duce va ridicarea nivelului de educare a tineretului in spiritul patriotico-militar si la consolidarea unitatii istorice si politice si de drept cu popoarele Federatiei Ruse si statele membre CSI", potrivit comunicatului.

Jurnal de Chisinau

La adapostul noptii, politia secreta comunista a lui Voronin s'a mutat in... cladirea Teatrului National din Chisinau. Operatia s'a efectuat in mai putin de un sfert de ora, iar microbuzele folosite pentru transport au disparut si ele de unde au venit, goale de data aceasta. Au fost observate mai multe camere de luat vederi si de filmat introduse in incinta institutiei, unele infasurate grosolan in pãturi pentru a fi ascunse vederii. Inca din cursul zilei de ieri, in intreaga zona din jurul Teatrului s'au observat persoane suspecte, in civil, in timp ce, in oras, deplasarile mai multor reporteri ai mass-mediei au fost "cu grije" monitorizate.

Tot in cursul diminetii de Sambata, 2 Mai, site-ul pe internet al "Ziarului de Garda" din Chisinau, care a devenit un fel de "portavoce" impotriva abuzurilor sistemului represiv comunist, a fost redus la "tacere", devenind din nou... inaccesibil. Si asta, chiar in preziua mitingului de protest impotriva cenzurii anuntat de "Ziarul de Garda" cateva zile in urma planuit a se desfasura... chiar in scuarul din fata Teatrului National. Cum se poate deduce, inca o actiune de intimidare si subminare a institutiilor mass-media care vine in conflict flagrant cu dreptul la libera exprimare, si asta chiar de Ziua Mondiala a Libertatii Presei pe care comunistii lui Voronin sustin cu cinism ca il respecta.

În contextul Zilei Mondiale a Libertãtii Presei, marcatã anual de comunitatea jurnalisticã internationalã în a treia zi a lunii mai, organizatiile de media din Republica Moldova vor desfãsura duminicã, 3 mai 2009, ora 12.00, în scuarul Operei Nationale din Chisinãu, un miting de protest împotriva actiunilor de intimidare a jurnalistilor si de subminare a institutiilor mass-media, declansate de autoritãtile comuniste de la Chisinãu dupã alegerile generale din 5 aprilie curent.

Scopul manifestatiei este de a atrage atentia opiniei publice nationale si internationale asupra mediului deosebit de periculos pentru exercitarea profesiei de jurnalist în R. Moldova, asupra încãlcãrii dreptului la informare, violãrii libertãtii de expresie, actelor de violentã împotriva jurnalistilor si presiunilor exercitate de autoritãti asupra institutiilor de presã si organizatiilor neguvernamentale de media neloiale Puterii.

Organizatorii manifestatiei - Uniunea Jurnalistilor, Asociatia Presei Independente, Asociatia Presei Electronice, Centrul Independent de Jurnalism - cheamã jurnalistii, reprezentantii societãtii civile, cetãtenii sã se asocieze acestei actiuni si sã participe activ la manifestatie pentru a demonstra solidaritate profesionalã si civicã întru sustinerea eforturilor de a construi în R. Moldova un stat cu adevãrat democratic.

Ziarul de Gardã, Chisinãu

Astãzi familia îndurerarã a lui Eugen Tapu, rudele, colegii, prietenii l-au condus pe ultimul drum. În tristetea lor nemãrginitã, cei prezenti la funeralii i-au promis lui Eugen cã îi datoreazã adevãrul si îl vor afla.

Foto: Vadim Sterbate

Circa o mie de persoane retinute de politie în stradă, în licee, în universităti si în apartamente după ziua de 7 aprilie. Majoritatea — bătuti cu cruzime, unii electrocutati, unii morti din cauza traumelor, unii dispăruti fără urmă. Toate acestea se întâmplă în tara care a ratificat, în 2006, Protocolul ONU împotriva torturii.
Cu putin timp în urmă, R.Moldova a ratificat Protocolul Optional la Conventia ONU împotriva torturii, care prevede mecanisme independente pentru prevenirea tratamentelor inumane. După aceasta legislatia natională a fost armonizată cu prevederile internationale, astfel încât să nu mai existe nicio usă închisă în nicio institutie, atunci când va exista un semnal de tortură. A fost creat si un Mecanism de Prevenire a Torturii (MPT), în baza căruia un Consiliu Consultativ (CC) are expres dreptul de a intra în orice institutie, inclusiv sector de politie sau închisoare, pentru a documenta orice caz de tortură, dacă există semnale.

«R. Moldova a fost arătată ca un model pentru alte state ale lumii, după crearea MPT», ne-a spus zilele trecute Edwin Berry, consilier pentru Drepturile Omului în cadrul misiunii ONU din Moldova.

«Da, Moldova a fost un model pentru alte tări la capitolul legislatie antitortură, dar este acum un antimodel la capitolul respectării acestor legi», a declarat ieri Vanu Jereghi, vicepresedintele CCMPT.

Indicatii împotriva ONU

Potrivit legislatiei, există trei autorităti abilitate să intre în sectoarele de politie sau în închisori, atunci când sunt semnalate cazuri de tortură: avocatii parlamentari din cadrul Centrului National pentru Drepturile Omului, membrii CCMPT si avocatii, dacă persoana torturată are avocat.

În ultimele zile s-a constatat că, de facto, CCMPT nu are acces la sectoarele de politie. „Am solicitat vizite la tinerii din sectoarele de politie, deoarece sunt numeroase semnale de tortură. Desi legea ne asigură accesul în aceste institutii, ni s-a interzis categoric să intrăm în sectoarele de politie de la Ciocana, Râscani, Centru, Buiucani si la Comisariatul General de Politie», ne-a declarat Vanu Jereghi.

Luni, 13 aprilie, am mers la Comisariatul General de Politie (CGP). Liste lungi cu nume de tineri erau afisate la intrare, în timp ce dubite politienesti intrau din jumate în jumate de oră pe poarta mare. «Cred că îi aduc pe cei arestati azi. Doamne, ce îi mai bat acolo», a gândit în glas una dintre femeile care examinau lista. «Păi, cum să îi aresteze azi? Am înteles că i-au arestat pe cei care trebuie marti si miercuri», a spus altă mamă. «Pe al meu l-au arestat ieri, duminică, au venit si l-au luat de acasă», a continuat altă femeie. Oamenii priveau în tăcere dubitele care intrau, si vorbeau în soaptă, dacă decideau să spună ceva.

Cetătenia României — rău si bine

«Spuneti-mi, va rog, dacă are cetătenia României — asta e mai rău sau mai bine?», a întrebat un tată cu cearcăne grele sub ochi. «E mai rău, de asta l-au si închis», — au constatat imediat câtiva din umbrele listelor. «Nu-i drept, acum e mai rău, dar pe urmă o să-i fie mai bine, dacă scapă de aici, va avea unde se duce. Europa e mare, îsi găseste el un loc sub soare. Iaca nu stiu ce vor face cei care nu au cetătenie, cum să se descurce după asta? Cum să mai trăim aici?». Sunt secvente din dialogul purtat cu părintii, luni, lângă CGP. Un politist a avut grijă să întrebe cine sunt, spunându-mi să nu întreprind nimic (eram în afara Comisariatului, în spatiu public) până nu îsi va informa superiorii si va întreba dacă mi se permite sau nu să fotografiez listele (afisate în public). Un alt subiect discutat de oameni tinea de avocati. Unde să găsesti un avocat bun, cât costă. Unii au zis că au făcut apel la avocatii publici, dar li s-au cerut bani grei si au renuntat la acele servicii. Arestările i-au găsit fără bani pusi deoparte.

La redactie ne-a vizitat unul dintre părinti, care a confirmat că i s-au cerut mii de lei pentru asistentă. Am solicitat părintii să sune în prezenta noastră la Consiliul National pentru Asistentă Juridică Garantată de Stat (CNAJGS), la nr. 49 63 39. «Avem nevoie de avocat pentru un tânăr luat de politie, cât o să coste?»- a întrebat părintele. „De fapt, avocatii nostri acordă asistentă pe gratis, dar unii avocati cer bani». «Dar care e taxa, ca să stim?», «Nu vă pot spune, fiecare are taxa sa. Încercati să cereti un contract de la ei, ca să aflati taxa», i s-a spus mamei.

Gratis sau cu 3000 de euro

ZdG a primit si un comunicat de presă de la CNAJGS, în care se spune că peste 100 de avocati acordă asistentă gratuită tinerilor retinuti în timpul protestelor, iar dacă nu îsi îndeplinesc corect atributiile să fie informati la telefonul 49 63 39. Am revenit si noi cu un apel, semnalând despre dialogul mamei, purtat la sediul redactiei. «Acordăm asistentă garantată de stat doar persoanelor care au apelat direct la CNAJGS. De la ceilalti poate să se ceară bani». Explicatia a fost confuză, deoarece părintii spun că nu pot contrazice un avocat, atunci când acesta vrea bani.

Marti, unul dintre tinerii eliberati recent, Iurie Crăciuneac, a povestit despre tunelul mortii si despre felul în care au fost torturati de politisti, el si alti circa 300 de tineri doar din Cahul. În acelasi cadru, Crăciuneac a relatat cum e cu accesul la avocati în comisariatele de politie: «Părintii sunau pe la avocatii garantati de stat, iar acestia cereau câte 3 mii de euro pentru reprezentare în instantă».

În aceste zile, microbuze pline cu părinti îndurerati veneau la Chisinău: la sectoarele de politie si la Penitenciarul nr. 13. Potrivit semnalelor pe care le-am primit vineri noaptea de la acest penitenciar, mai multe zeci de tineri au fost transferati aici de la sectiile de politie. «Când i-au descărcat pe toti, ei au început a striga, pentru asta i-au bătut cu cruzime», ne-a comunicat cineva din închisoare.

Luni dimineată, la biroul de primire a coletelor de la Penitenciarului nr.13 era agrlomeratie ca de obicei. Erau oameni care nu stiau nimic, decât faptul că «Pe al nostru l-a adus politia aici. Ce să facem?». Rudele detinutilor „mai vechi» le explicau cu îngăduială câtă «tusonkă» si «zguscionkă» e voie de transmis si că «dacă se poartă frumos, nici nu îi bat».

28 bătuti în 8 m.p.

Edwin Berry, consilier pentru Drepturile Omului al ONU în R. Moldova, a reusit să viziteze sâmbătă Penitenciarul nr.13 si să discute cu cel putin 40 dintre tinerii arestati în urma protestelor. «Nu am mai văzut asa ceva», a declarat Berry. Consilierul ONU sustine că «Toti aveau urme de bătăi. Practic toate persoanele pe care le-am văzut aveau 18-24 de ani».

Tinerii i-au declarat că au fost bătuti în cadrul sectoarelor de politie sau la CGP. Ei au mai spus că au fost detinuti acolo în celule mici de câte 8 m. p., câte 25 sau 28 de persoane. Li se dădea putină apă, iar produse alimentare practic defel. Majoritatea dintre ei s-au plâns pe imposibilitatea întâlnirilor cu avocatii.

«Din ceea ce au povestit tinerii nu reiese că primesc îngrijiri medicale adecvate», a mai spus reprezentantul ONU. Au fost luate imagini despre urmele de tortură si va solicita un dialog cu ministrul de Interne. Datele colectate vor fi utilizate pentru informarea comunitătii internationale. «Din ceea ce am văzut si am auzit, pot considera că e vorba de grave încălcări ale drepturilor omului. E vorba de aplicarea tratamentelor inumane si degradante, precum si de îngrădirea dreptului la consiliere juridică, la proces echitabil, la conditii adecvate de detentie», a spus expertul.

Ombudsmanul public are contract privat

Vanu Jereghi a fost si el împreună cu consilierul ONU la penitenciar. „Am reusit să vedem doar 40 din 80 de tineri, căci seara, în penitenciar, se stinge lumina. Avem imagini cu toate cazurile de maltratare si informăm în permanentă comunitatea internatională despre tot ce se întâmplă», a spus Jereghi.

Dacă din închisoare au fost documentate 40 de cazuri de tortură, la sectoarele de politie rămân mai multe sute de tineri torturati despre care nu se stie nimic.

Creat ca o autoritate publică independentă, care să asigure respectarea drepturilor si libertătilor fundamentale ale omului, Centrul pentru Drepturile Omului nu a emis niciun comunicat în aceste zile si nu a explicat dacă a vizitat tinerii torturati în sectoarele de politie sau nu.

Anatol Munteanu, directorul acestui Centru, a explicat ieri, pentru ZdG, după ce a petrecut 2 ore în emisie la postul de radio «Antena C», că nu are timp de interviu pentru ziarul nostru, deoarece are «contract cu Antena C». Amintim că avocatii parlamentari sunt numiti de către Parlament, iar Munteanu a detinut anterior în fond doar pozitia de procuror.

Alina RADU
Ziarul de Gardã

Chiar daca la mitingul de protest al opozitiei de Duminica trecuta din Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau numarul celor prezenti a fost de aproximativ 10-15.000 de oameni, totusi, surpriza cea mare a constituit-o lipsa... tinerilor. Zecile de mii de tineri porniti si uniti in cele doua zile de manifestari, in protestul spontan la aflarea fraudelor rezultate in alegerile electorale dela 5 Aprilie, de aceasta data au lipsit aproape complet din peisajul manifestatiei.
Tinerii nu se mai afiseaza si poate ca e mai bine asa. Deasupra capului lor, atârnã sabia lui Damocles. Aceasta, ca o prima rezultanta a terorii dezlantuite in ultima saptamana si jumatate de zile de zbirii regimului comunist care au arestat peste 1.000 de tineri participanti. Masurile represive dezlantuite la Chisinau in noaptea de 7 spre 8 Aprilie, au continuat cu sârg, tinerilor arestati in chip gangsteresc la Chisinau adaugandu-li-se cei din orasele de provincie, din satele sau comunele apropiate. Rezultatele: tineri omorati, altii schingiuiti in chip barbar, disparuti, fete tinere violate si brutalizate in camerele de tortura. Toate acestea au dus la instituirea unei psihoze de teroare generala. Chisinaul (in special), a devenit o subterana, o catacomba in care mii de tineri se ascund din calea brutelor comuniste si zisei "justitii proletare" care i-a amenintat cu ani grei de inchisoare pentru participarea lor la protestele din 6 si 7 Aprilie, si asta, in pofida spuselor satrapului rosu de acum cateva zile care îi momeste acum cu o asa zisa "amnistie". Cine se încrede în momeala întinsã, dovedeste ca n'a inteles nimic din "modus-ul operandi" al comunistilor, si tinerii stiu asta.
Inca, la cateva zile dela declaratia lui Voronin, cea mai mare parte a celor arestati nu au fost eliberati din beciurile dela securitate ori din comisariatele de politie, fiind inca retinuti abuziv, în timp ce asupra celor putini eliberati pana acum se exercita enorme presiuni si sunt urmariti pas cu pas, asa cum îi stã bine unui stat "democrat" cum vrea sã se arate oficialitatea dela conducere. Altii, încã rãmân dati dispăruţi, în ciuda cautarilor febrile declansate de membrii familiilor lor. Doi dintre acestia se numesc: Alexandru Galinschi, în vârstă de 27 de ani, si Sergiu Donici, student la facultatea de jurnalism, în vârstă de 19 ani.
Teroarea continua si rabdarea se apropie de sfarsit. Cu toate ca tineretul este acum redus cu brutalitate la tacere, pe umerii lui apasa o mare raspundere pentru viitor si istorie, raspundere pe care, nu ne indoim, va sti sa si-o asume cu mare curaj...

Nicolae Nitã

Vineri, 10 aprilie, a 4-a zi de dupã proteste
Au trecut trei zile de filãri si arestãri. Retinerile au loc nu doar la Chisinãu, ci si în întreaga republicã. Imaginile protestatarilor au fost multiplicate. Politisti, cu fotografii în buzunare si în mape, au demarat vânãtoarea de oameni. Frica e si mai mare dupã ce, în ajun, prim-ministra Zinaida Greceanâi s-a adresat pãrintilor, în special mamelor, în calitatea sa de prim-ministru si de mamã, spunându-le cã «politia va folosi toate mijloacele necesare pentru apãrarea constitutionalitãtii R. Moldova, inclusiv armele».

La o orã târzie, aflãm cã, la Penitenciarul nr. 13, au fost adusi vreo 60 de tineri — toti cu urme severe de violentã. Au fost supusi controlului roentgen si au fost închisi în celule cât mai izolate. Unii nu au participat la proteste, dar au fost urmãriti si luati. Accesul la ei este limitat. E imposibil sã afli exact din ce cauzã au ajuns în arest.

Sâmbãtã, 11 aprilie, a 5-a zi de dupã proteste
Sub presiunea opiniei publice, a pãrintilor dezolati, a institutiilor de protejare a drepturilor omului, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) posteazã pe site-ul sãu oficial douã liste cu numele persoanelor retinute si arestate în legãturã cu evenimentele din 6-8 aprilie 2009. Potrivit unor avocati, listele sunt incomplete, iar despre un numãr mare de persoane, dispãrute de la locul de trai sau de studii, nimeni nu cunoaste nimic. Printre acestia sunt si minori.

Copii, adolescenti si oameni maturi, luati de politisti în uniforme sau în civil, au fost încarcerati în penitenciare, izolatoare de detentie preventivã, în garajuri sau beciuri. Numele mai multor dintre ei nu se regãsesc în «listele» lui Papuc. Sã fie maltratati într-un hal fãrã de hal, încât organele de ordine îi tin departe de ochii lumii?

Duminicã, 12 aprilie, a 6-a zi de dupã proteste
Sute de pãrinti, rude si prieteni îi cautã pe cei retinuti. Informatia oficialã este confuzã, nesigurã. Angajatii sectoarelor de politie refuzã sã explice exact unde anume se aflã cei pe care îi cautã apropiatii.

Pentru cã listele contin date exacte despre domiciliul persoanelor retinute, încercãm sã aflãm în ce stare sunt acum cei inclusi în liste, ce spun ei despre conditiile în care au fost detinuti si ce vor întreprinde ulterior în cazul în care considerã cã au fost retinuti ilegal, fiind si maltratati de politisti.

Zeci de numere de telefon, oferite de birourile de informatii ale Moldtelecom, în baza adreselor de la domiciliu, nu rãspund. Reusim, într-un moment, sã gãsim niste pãrinti îngrijorati. «Nu cunoastem nimic despre locul aflãrii. Nu stiu cum, pe ce cãi, ne-a telefonat cineva acasã si ne-a spus cã I. e închis». Pãrintii plâng în receptor. «Ar putea sã-l exmatriculeze?», întreabã cineva.

Altii au aflat despre omorul lui V. Boboc si cred cã ar mai putea fi decedati, pierduti fãrã urmã. Poate fi si copilul nostru printre ei?

Cãutãm în liste în special nume de fete retinute si asta pentru cã, în ajun, de la un medic aflasem cã unele ar fi fost agresate fizic si violate. E greu sã pui la îndoialã aceatã informatie, deoarece si câteva ziariste de la ZdG au fost amenintate de politisti cu violul.

Cineva rãspunde la telefon. Spune cã a fost retinutã de acasã, dupã 23.00, pe motiv cã ar fi fãcut gãlãgie. «Nu am fost la proteste, nu am nimic în comun cu aceste actiuni. M-au tinut 24 de ore, în conditii insuportabile. Nu m-au agresat, dar cunosc o fatã care a avut de suferit tare multe la politie. ªtiu cã vrea sã-i actioneze în judecatã»… Cãutãm si alte adrese, de prin raioane.

Luni, 13 aprilie, a 7-a zi de dupã proteste
De dimineatã continuãm cãutãrile. Lista e complexã, iar la unele adrese, indicate de politisti, nu locuiesc astfel de persoane. Orice inexactitate te face neîncrezãtor. Se pare cã omorul lui Valeriu Boboc nu e ultimul.

La una dintre adrese rãspunde fratele unui detinut. E îngrijorat. Nu cunoaste nimic despre starea în care se aflã fratele sãu. L-a cãutat prin toate comisariatele — fãrã succes. Închide telefonul, dupã ce mã avertizeazã cã telefonul sãu e interceptat.

Vorbim cu o mamã, dintr-un raion. O întrebãm dacã a reusit sã-i transmitã mâncare sau haine calde fiului sãu, detinut la Comisariatul de Politie din acea localitate. «Nu am reusit, desi îi cunosc bine pe toti angajatii, pentru cã, vã dati seama, la tarã se cunoaste om cu om. Am încercat, de mai multe ori, dar mi-au spus, privind în jos, cã nu mã pot ajuta cu nimic, deoarece fiul meu ar fi fost catalogat «detinut politic». Mi-au zis cã dacã era retinut pentru hotie sau pentru huliganism, mi-ar fi primit pachetul, dar dacã e «detinut politic», nu au dreptul. Am rãmas singuri cu Dumnezeu», spune femeia.

În Chisinãu, la un numãr de telefon, gãsim un tatã bolnav. «Sunt bolnav. Nu ies din casã. Sotia se ocupã de tot. Ea îl cautã pe feciorul nostru. Nu-mi spune prea multe, ca sã nu mor de scârbã».

La alt numãr de telefon aflãm: «Copilul nostru poate muri oricând». Pãrintii lui R. C., arestat la 7 aprilie în scuarul Teatrului de Operã si Balet, sunt îngrijorati de starea gravã în care se aflã fiul lor. «Suferã de astm bronsic. Poate muri în orice clipã», spune M. C., precizând cã, mai mult timp, nu a putut afla nimic despre locul aflãrii lui R. «Când am aflat unde stã închis, am insistat sã-i transmit cel putin niste medicamente. Are nevoie urgentã de «salbutamol». I-am dus medicamentul, dar au refuzat sã i-l transmitã», spune tatãl bãiatului.

Potrivit unor fosti colegi de celulã, R. a fost bãtut cu cruzime de politisti. Mai mult, el a fost judecat în comisariat, în lipsa unui avocat. Nimeni nu a informat familia despre faptul cã R. a fost transferat din izolatorul Comisariatului General de Politie, de pe str. Tighina, în penitenciarul nr. 13. Singurii avocati care ar putea avea acces la cei retinuti sunt avocatii parlamentari.

Revenim la fetele arestate. Dupã mediatizarea stirii în care se spunea despre posibilele acte de viol, comise în «tunelele mortii», primim zeci de mesaje de revoltã. «Asearã, la doar o zi de la punerea noastrã în libertate, am fost retinute din nou. S-a invocat acelasi motiv, cã am fi fãcut gãlãgie în casã. Lucru total neadevãrat. Am fost închise din nou, pentru 24 de ore. Nu stiu ce mai putem face». Tinerele recunosc cã au fost bãtute si brutalizate, cã au fost detinute în conditii inumane. «Mai multe nu putem vorbi la telefon».

Marti, 14 aprilie, a 8-a zi de dupã proteste
Insistãm, la MAI, sã aflãm ce statut au Ion Galatchi si Dragos Musteatã, care au recunoscut cã au arborat drapelele pe sediile devastate. ªefa biroului de presã ne spune cã «totul se face în limitele legii» si ne îndeamnã sã urmãrim listele postate pe site-ul www.mai.gov.md (Pânã la 20.00 asa si nu am gãsit listele noi.)

La una dintre adresele din listã, o femeie ne rãspunde cu accent rusesc. E în panicã. A fost retinut singurul ei copil, pe care l-a crescut fãrã tatã. Ne spune: «Am votat pentru PCRM. Ce sã fac acum? Cine îmi poate salva feciorul?». Îi transmitem numerele de telefon ale unor avocati, care acordã asistentã juridicã gratis.

Aflãm despre omorul lui Ion Þâbuleac, un tânãr din Bolohan, Orhei, numele cãruia nu a figurat în nicio listã. Potrivit expertizei medico-legale, tânãrul a decedat în urma fracturilor de coaste, a unei hemoragii interne, având si un picior fracturat si multiple contuzii ale tesuturilor moi. Ion se întorcea de la muncã, de la Moscova, când a fost omorât de cei care apãrau «ordinea publicã» în timpul protestelor de la 7 aprilie. Cadavrul tânãrului a fost gãsit pe 8 aprilie, dimineata, în curtea Spitalului de Urgentã. Ce metode «subtile» utilizeazã ucigasii din cadrul fortelor de ordine! La 11 aprilie 2009, tânãrul a fost înmormântat în satul de bastinã.

Miercuri, 15 aprilie, a 9-a zi de dupã proteste
Listele actualizate ale MAI au apãrut pe site. Numele celor doi «stegari», Ion Galatchi si Dragos Musteatã, nu figureazã în ele. Aflãm cã sunt la libertate.

Semnale îngrijorãtoare despre un al treilea decedat, în urma electrocutãrilor la care ar fi fost supus la un comisariat de politie din Chisinãu. Se spune cã e din raionul Cahul. Cãutãm în liste tinerii de origine din acest raion. Sunt multi. Încercãm sã le identificãm telefoanele. Unii sunt la Curtea de Apel. Avocatii de la PRO LEX încearcã sã obtinã eliberarea lor.

Pentru conformitate,
Aneta GROSU
Ziarul de Garda

Printre victimele dezastrului din 7 aprilie sunt si minori. Multi au fost rãpiti din stradã, ulterior fiind bãtuti pânã îsi pierdeau cunostinta. Asa i s-a întâmplat si lui Chiril Gumenii, un copil de 14 ani. El va trebui sã-si petreacã urmãtoarele douã luni în cârje. Chiril se considerã nevinovat, pentru cã, în ziua de 7 aprilie, spune el, a fost cu mama sa la piatã si nu a avut cum sã participe la protestele din centrul capitalei. Politia, însã, sustine contrariul. “Nimeni, de pe stradã, nu este retinut întâmplãtor”. Pe de altã parte, medicii spitalului în care a fost internat bãiatul refuzã sã vorbeascã, negând faptul cã, începând cu 7 aprilie, aici au fost internati copii bãtuti.

Acum, Chiril Gumenii, elev în clasa a 8-a la scoala nr. 52 din Chisinãu, stã la pat, cu un picior fracturat în douã locuri. O interventie chirurgicalã în cazul sãu pare inevitabilã. Fata îi este plinã de vânãtãi, acesta amintindu-si cu greu mai multe evenimente care s-au produs în ziua în care, sustine el, a fost bãtut de politisti. L-am gãsit într-un salon al Spitalului «V. Ignatenco» din Chisinãu, jucând sah. Încearcã sã se obisnuiascã cu situatia, pentru cã, în urmãtoarele trei sãptãmâni va rãmâne imobilizat la pat, urmând apoi sã meargã încã o lunã ajutat de cârje. Mama lui stã aproape tot timpul cu el. «Din momentul în care a aflat ce-am pãtit, o doare inima», spune bãiatul. Tatãl, de fiecare datã când îl viziteazã, încearcã sã-l facã sã zâmbeascã, pentru a uita de groaza prin care a trecut.

În loc de preludiu
Chiril ne-a povestit cum a ajuns în aceastã situatie. Problemele au început încã de joi, sustine bãiatul. În timp ce juca fotbal cu prietenii din cartier, doi politisti, îmbrãcati în civil, s-au prezentat si i-au cerut sã meargã cu ei. «Am mers cu masina la sectia de politie de la Sculeni. Acolo au vorbit cu mine normal». Chiril sustine cã politistii i-au cerut datele de contact ale sale si ale pãrintilor, inclusiv adresa unde locuiesc. «M-au întrebat dacã am participat marti la proteste si dacã am spart geamurile la Parlament si Presedintie». Dupã ce a rãspuns negativ, a fost lãsat sã plece.

Dar relatiile lui Chiril Gumenii cu oameni îmbrãcati în civil nu aveau sã se termine aici. A doua zi, acesta a încãput din nou pe mâna lor, doar cã, de aceastã datã, nu a mai scãpat la fel de usor. «Mergeam vineri pe str. ªtefan Cel Mare, ulterior trecând drumul lângã Guvern. Chiar în acel moment, doi oameni m-au bãgat într-un Opel Vectra de culoare cafenie». Dupã ce l-au întrebat cum se numeste si aflându-i numele, politistii ar fi exclamat: «Noi am venit pe adresa corectã!». De remarcat cã Chiril se aflã de mai mult timp în evidenta politiei. «Am fãcut mai înainte niste prostii, bãtându-mã cu niste bãieti». Faptul cã este în evidenta politiei ar fi fost motivul pentru care a fost dus la sectie, crede el. «Politistii mi-au reprosat cã mã aflam acolo. Chiar dacã le-am spus cã vin de la piata centralã, nu m-au ascultat. M-au dus într-un loc necunoscut, unde mã cãlcau cu picioarele peste cap. Mã fãceau în tot felul, reprosându-mi cã am participat la distrugerea Parlamentului». Dupã cum sustine minorul, acesta striga si îi implora pe oamenii legii sã se opreascã, spunându-le cã nu a participat la distrugerea celor douã institutii. Ei, însã, spuneau cã nu îl cred. «Mã loveau foarte tare. Mi-au fracturat piciorul în douã locuri», se plânge bãiatul.

Bãtaie ca în filme
Chiril spune cã nu i-a fost adusã nicio probã care ar demonstra cã el ar fi participat la deteriorarea Parlamentului si a Presedintiei. «M-au bãtut doar cã asa le plãcea lor», îsi aminteste cu groazã bãiatul. «Dupã bãtaie, am început sã mã simt din ce în ce mai rãu. Nu-mi mai dãdeam seama ce se întâmplã în jur. Când mi-am revenit, eram lângã scoala în care învãt. La început nu întelegeam nimic, puteam doar sã vorbesc», îsi aduce cu greu aminte Chiril. Ulterior, acesta a început sã cheme ajutor. O femeie de prin preajmã l-a auzit si a chemat Salvarea, dupã ceva timp fiind anuntatã si mama bãiatului. «Mama a venit plângând la spital. Era tare speriatã».
Chiril Gumenii sustine cã politistii nu îsi rosteau numele, dar declarã cã i-ar recunoaste, dacã i-ar vedea. Unul dintre ei avea mãnusi de culoare neagrã. «Mi-am dat seama cã sunt politisti pentru cã aveau în masinã o sirenã politieneascã, iar masinile lor semãnau cu acelea care însotesc masinile functionarior în diferite cãlãtorii. Un politist rutier era în preajmã când am fost rãpit, dar s-a fãcut cã nu observã ce se întâmplã».

Final fãrã comentarii
Medicii de la Spitalul «V. Ignatenco» au refuzat sã discute cu noi. Dupã ce medicul din sectia Traumatologie, unde este internat Chiril, a motivat cã nu are acceptul administratiei, nici cei de la internare nu au fost mai deschisi. «Nu a fost adus niciun copil bãtut începând cu 7 aprilie», ne-a spus un medic de la Sectia de Internare. Dupã ce i-am reamintit cã, chiar cu câteva minute în urmã, am discutat cu un minor bãtut de politisti, aceasta ne-a închis usa, nedorind nici mãcar sã-si spunã numele.

De remarcat cã Chiril Gumenii are probleme de sãnãtate, de doi ani fiind instruit la domiciliu. «Am hotãrât cã are nevoie de un regim mai special», ne-a declarat Maria Plãmãdealã, directoarea scolii nr. 52 din Chisinãu.

Ala Meleca, sefa Serviciului de Presã al MAI, ne-a spus cã drept probe pentru anchetarea si retinerea tinerilor servesc materialele video si foto. Acestea sunt suficiente.

«Persoanele se identificã în conformitate cu pozele în care sunt cu pietre în mâini, cei care sunt violenti si care au participat nemijlocit la incidente. Nicio persoanã din stradã nu este retinutã întâmplãtor». Cât priveste declaratiile lui Chiril Gumenii, reprezentanta MAI sustine cã acesta este un caz care ar trebui clarificat în mod particular. «Totusi, fiecare poate declara ce doreste, pentru cã trãim într-o tarã democraticã. Politia, însã, nu se bazeazã pe vorbe, ea actioneazã în conformitate cu probele care existã. «Cu minorii, sustine Ala Meleca, «este o atentie triplã, deoarece suntem mediatizati si monitorizati din toate punctele de vedere de organismele internationale, dar si de ONG-urile locale. Sunt atentionati toti ofiterii de politie, cei de urmãrire penalã sã nu le încalce drepturile».

Victor MOSNEAG
Ziarul de Garda
16 Aprilie

Tinerii moldoveni arestati de regimul Voronin se plang ca au avut parte de tratamente cat se poate de inumane

Tinerii moldoveni arestaþi de regimul Voronin se plâng cã au avut parte de tratamente cât se poate de inumane: bãtãi, privare de hranã, de apã si de grupuri sanitare. De asemenea, detinutii spun cã politistii i-au obligat sã semneze acte pe care nu le-au citit, dezvãluie un reprezentant al ONU în Republica Moldova. Edwin Berry, consilier al ONU pe problema drepturilor omului în Republica Moldova, a vizitat sâmbãtã, 11 aprilie, penitenciarul 13 din Chisinãu unde sunt închisi o parte dintre cei arestati de la izbucnirea revoltelor în Republica Moldova.

Foto: Cotidianul

Berry a discutat cu 40 de persoane dintre cele 90 arestate în ultimele sãptãmâni pe fondul tulburãrilor sociale si, contactat de cotidianul.ro, a dezvãluit detalii deloc mãgulitoare pentru autoritãtile moldovene. Potrivit lui Berry, dovezile cã detinutii au fost supusi la tratamente necorespunzãtoare sunt “abundente” si “evidente”. “Aproape toti aveau urme pe corp care sugereazã cã au fost bãtuti”, spune Berry.

Majoritatea celor cu care a discutat reprezentantul ONU au vârste cuprinse între 18 si 23 de ani si spun cã au fost bãtuti înainte de a ajunge în penitenciar, la sectiile de politie si la comisariatul general.
“Majoritatea sustin cã au fost bãtuti si înãuntrul si în afara camerelor de interogatoriu de ofiteri de politie în civil, cu bâte, sticle cu apã, cu pumnii si cu picioarele”, dezvãluie Edwin Berry.

Tratamentele inumane nu se reduc însã la bãtãi. “Detinutii se plâng cã înainte de a ajunge în penitenciar au fost tinuti înghesuiti în celule minuscule, câte 25-28 de oameni într-o camerã de 8 metri pãtrati, li s-a refuzat hrana pentru douã zile si au avut acces limitat la apã si la grupurile sanitare”, a declarat pentru cotidianul.ro reprezentantul ONU în Republica Moldova.

De asemenea, doi detinuti au afirmat cã politistii i-au fortat sã semneze declaratii în care si-ar mãrturisi vina, iar altii au dezvãluit cã au fost obligati sã semneze acte pe care însã nu le-a fost permis sã le citeascã în prealabil.

Edwin Berry a intrat în penitenciarul 13 împreunã cu membrii societãtii civile si ai Comitetului pentru Plângeri, organism înfiintat în 2008 printr-o lege aprobatã de Parlamentul R. Moldova, al cãrui scop este sã previnã folosirea torturii.

Accesul în centrele de detenþie unde sunt tinuti cei arestati în timpul revoltelor nu pare sã fie însã permis tuturor grupurilor de activisti pentru drepturile omului, conform spuselor lui Stefan Urâtu, preºedintele Comitetului Helsinki din Republica Moldova. “Nu am reusit sã intrãm nici la penitenciarul 13 si nici la punctul de arest preventiv Tighina 16”, spune Urâtu. “M-au tinut la poartã toatã ziua, promitându-mi accesul, iar seara au iesit sã-mi spunã cã ei cred cã am fost suspendat din functie, asa cã nu am reusit sã intru sã vorbesc cu detinutii”, a adãugat pentru cotidianul.ro Stefan Urâtu, care a candidat independent la Parlamentul Moldovei la alegerile din 5 aprilie. “Faptul cã nu ne-au lãsat sã intrãm, ne face sã credem cã ceea ce se spune despre abuzurile asupra detinutilor este adevãrat”, comenteazã Urâtu.

Întrebat despre actiunile pe care le-ar putea lua ONU pe baza descoperirilor fãcute în închisoarea din Chiºinãu, Edwin Berry a rãspuns cã reprezentanta ONU încearcã, pânã în prezent fãrã rezultat, sã intre în contact cu ministrul Internelor.

Sursa: Cotidianul

Edwin Berry, consilier pentru Drepturile Omului al ONU în Moldova, a reusit sã viziteze sâmbãtã penitenciarul nr.13 si sã discute cel putin cu 40 dintre tinerii arestati în timpul protestelor. «Nu am mai vãzut asa ceva», a declarat Berry.

Consilierul ONU sustine cã a vãzut cel putin 40 de tineri care erau detinuti în diferite celule. «Cu totii aveau urme de bãtãi si traume,» a spus Berry, adãugând cã practic toate persoanele pe care le-a vãzut aveau între 18 si 24 de ani.

Tinerii au declarat cã au fost bãtuti în cadrul sectoarelor de politie sau a Comisariatului General de Politie. Ei au mai spus cã au fost detinuti acolo în celule mici de câte 8 metri pãtrati, în care se aflau câte 25 si chiar 28 de persoane. Li se dãdea apã foarte putinã, iar produse alimentare practic defel. De asemenea, majoritatea dintre ei s-a plâns pe imposibilitatea întâlnirilor cu avocatii.

«Am vãzut cã existã medici la Penitenciar, dar din ceea ce au povestit tinerii nu reiese cã primesc toti îngrijiri medicale adecvate», a mai spus reprezentantul ONU. El sustine cã au fost luate imagini despre urmele de torturã pe care le poartã acesti tineri si ma solicita un dialog cu Ministerul de Interne. De asmenea, datele colectate în cadrul acestei vizite de documentare vor fi utilizate pentru a documenta în continuare cazurile si pentru a informa comunitatea internationalã despre ceea ce se întâmplã.

«Din ceea ce am vãzut si am auzit de la cei circa 40 de tineri, pot considerã cã e vorba de grave încãlcãri ale drepturilor omului, si anume e vorba de aplicarea tratamentelor inumane si degradante, precum si de îngrãdirea dreptului la consiliere juridicã, la proces echitabil, la conditii adecvate de detentie», a spus expertul.

Berry considerã cã este important cã Moldova are acest Comitet pentru plângeri, regulamentul cãruia i-a permis sã întreprindã aceastã vizitã la Penitenciar.

Ziarul de Garda, Chisinau

S'a vorbit în mod exasperant despre "violenta" la care s'a dedat tineretul în cursul zilei de 7 Aprilie a.c la Chisinãu în urma fraudelor rezultate la alegeri.

Se aruncã anatema asupra întregului tineret, minimalizându-se cu maximum de potential mediatic actul major care a condus sine die la aceste violente.

Pe vinovati îi cunoastem: sunt comunistii care au ambuscat acel tineret prin infiltrare si incitare, ca un "preludiu natural" de acoperãmânt planuit cu mult timp în urmã.

Existã un anumit grad de informare ce provine din surse aflate la fata locului, oameni de probitate moralã ireprosabilã, ceea ce ne face sa tãgãduim varianta "oficialã" a "oficialilor" care conduc si vor sã mai conducã cu mânã forte la Chisinau în spiritul unui ideal de mult apus, descompus, compromis, stârv rosu de secerã si ciocan.

Actul de fraudulentã apartine în exclusivitate aparatului comunist. Sunt dovezi si mãrturii conform cãrora mãsluirea voturilor s'a produs masiv în Chisinãu, unde este vorba de sute de cazuri flagrante.

Raportarea acestor cifre la întreg teritoriul Basarabiei, ar însemna înmiirea flagrantei fraude comuniste.

De ani de zile, comunismul apatrid, comunismul care nu se poate reproduce decât prin forta terorii, deviant dela orice formã de civilizatie si respect pentru oamenii de rând, comunismul reprezentat prin Voronin si aparatul de represiune de care este înconjurat, tine sub cnut bravul popor moldav. Auzi tu, Europã? Auzi tu, Uniune? Iar tu Americã, esti oare prea departe si indiferentã ca sã întelegi durerea acestui popor batjocorit, sau prea slabita de miasmele cu iz "socialist" care îti "stimuleaza" intelectul? N'ai îndraznit si nu îndrãznesti sã-i arãti cu degetul pe oprimanti, dar ai curajul sã ne ceri duios "stoparea violentei", parcã acuzându-ne drept fãptasi ai acesteia! Care-i dreptul vostru sã ne judecati dacã nu întelegeti?

N'am vãzut încã nimic despre stoparea violentei adresat celor din aparatul politienesc, aparat majordom si scut al puterii care poate violenta viata oricãrui cetãtean fãrã nici un respect sau sens de responsabilitate. Jurnalisti agresati, brutalizati si amenintati, cetãteni acostati si arestati în modul cel mai tipic stalinist si nu în ultimul rând ucisi "accidental" în trecut.

Priviti la spectrul acestor evenimente de provocãri vadite si vedeti mai bine cine stã în spatele lor. Urmãriti bandele de kgb-isti care asalteazã oamenii pasnici de pe stradã si îi rãpesc, ducându-i fãrã urmã în cavernele aresturilor. Acestia ce vinã au oare ca simpli martori ai momentului?!

Basarabie, ai nevoie de LIBERTATE!

Nicolae NITÃ

KGB-istii in actiune.

La initiativa Asociatiei "Hyde Park" ieri seara la Chisinau mii de tineri s-au solidarizat in preajma Monumentului lui Stefan cel Mare ca sã aprindã câte o lumânare, in semn de protest fatã de rezultatele alegerilor parlamentare din ajun, trucare de cãtre partidul comunistilor.

Ziua de 6 Aprilie a fost anuntatã "Zi de doliu" pentru R. Moldova. Manifestarea a continuat cu un mars de protest pânã la sediul Presedintiei, dupã care multimea a revenit in Piata Marii Adunãri Nationale, scandând: "Libertate", "Dreptate", "Ne-ati furat viitorul", "Jos comunistii". A doua zi dimineata, dupã cum fusese anuntat din ajun, protestele au foat reluate cu începere de la 10.00. Mai întâi în Piata Marii Adunãri Nationale, dupã care s-a trecut în scuarul Presedintiei si al Parlamentului. Numãrul protestatarilor a fost cu mult mai mare, dar si componenta nu mai era cea din ajun. S-au implicat si elevi de licee, dar si lume trecutã de vârsta tineretii. Manifestarea a intrat in foarte scurt timp intr-o altercatie cu fortele de ordine care apãrau intrarea in clãdirea Presedintiei. Au fost puse in aplicare "sacosele cu ouã", iar ulterior si cele cu pietre, aduse de "cineva", care aveau grijã ca tinerii sã poatã "actiona". Initiatorii "ofensivelor" erau barbati trecuti de 30 de ani, "în civil" si cu "atributii" de organizatori. "Hyde Park" nu a mai fost vãzut în fata Presedintiei si a Parlamentului decât doar cu filmãrile. Miscarea a intrat sub controlul fortelor de securitate. Si in foarte scurt timp a degenerat in actiuni agresive. Politia si clãdirea Presedintiei a fost "bãtutã" cu pietre de granit, extrase din scãrile si pavajul de la intrare. Dupã retragerea politiei, s-a pornit "bombardarea" cu pietre a sediului Presedintiei, care a fost devastat pe tot perimetrul fatadei si lateralei. Atacatorii nu s-au lãsat influentati nici de reprezentantii presei si nici de reprezentantii societãtii civile. Nici partidele de opozitie, care au incercat sã readucã protestele la conditia de actiune pasnicã si pragmaticã, nu au fost ascultati. Haosul a pus stãpânire pe multime si aceasta s-a lãsat influentatã de "grupul de atac" care avea in prima linie vre-o 30-40 de insi, încurajati de "bãietii cu misiune".

Fortele din interiorul clãdirilor, suspect de tot, au cedat presiunilor si în jurul orei 13.30 atacatorii au pãtruns in interiorul celor douã sedii, a Presedintiei si Parlamentului si au dat foc, devastând tot ce le-a iesit in cale: mobilier, tehnicã, de birou, dosare etc. Desi politia a fost anuntatã asupra faptului cã în multime stau provocatori si cã acestia "carã ouã si sacose cu pietre" demonstrantilor, aceasta nu a reactionat decât zeflemitor.

Rãmâne suspect si faptul cã, desi ministrul de interne Papuc a coordonat actiunile politiei de la fata locului, MAI nu a intervenit, în raport cu alte situatii de revoltã, decât cu un contingent simbolic de politisti, dovadã cã lucrurile trebuiau lãsate sã evoluieze in felul în care au evoluat.

Ce ar putea urma? Ori scenariul Moscovei, dupã rezultatele preliminare ale alegerilor, s-a schimbat vizavi de "viitoarea guvernare", ori Voronin a anticipat, prin aceastã actiune sporadicã, declansarea unor proteste organizate si masive ale partidelor politice de opozitie, care au anuntat deja cã nu vor recunoaste valabilitatea alegerilor. V. Voronin are acum toate motivele sã decreteze starea exceptionalã în R. Moldova si sã-si punã "treburile" la cale fãrã nici un fel de bãtãi de cap din partea oponentilor politici. Noaptea de azi, s-ar putea sã schimbe mai multe lucruri, rãmase deocamdatã in derivã.

Ziarul de Garda

"Ziarul de Gardã", Chisinãu, Nr. 212 (22 Ianuarie 2009)

Cimitirul Central din Chisinãu, acest oras al mortilor, a mai crescut cu un mormânt. Basarabia, alãturi de România, a mai pierdut un om, un poet, un scriitor al timpului si al neamului sãu. A murit? A fost omorât?
La mitingul de doliu de la cimitir, cu care s-a încheiat procesiunea funerarã a poetului Grigore Vieru, s-a spus cu text deschis cã scriitorul a fost omorât. Au spus-o în mesajele lor si poetul Valeriu Matei, si scriitorul Andrei Strâmbeanu, desi acelasi gând, într-o formulã mai atenuatã, avea sã-l exprime si marele ocrotitor si prieten al lui Vieru, titanicul Adrian Pãunescu. Strâmbeanu avea chiar sã mãrturiseascã cã Vieru i se destãinuise, cu putin timp înainte de accident, cã vrea sã scoatã o carte despre ucigasii sãi. De fapt, aceastã grea povarã cu care trãia Vieru de câtiva ani nu face decât sã confirme versiunea unui plan ascuns de asasinare lentã a Poetului. Motivul? Motivul este acelasi ca si în cazul Doinei si al lui Ion Aldea-Teodorovici, al primarului de Chisinãu, Nicolae Costin, al scriitorului Dumitru Matcovschi, al poetului Ion Vatamanu, al lingvistului Ion Dumeniuc, al rebelului Gheorghe Ghimpu, al ex-ministrului Apãrãrii, Ion Costas, al scriitorului si cineastului Iacob Burghiu etc. Cu mici exceptii, acestia aveau sã se piardã fie în accidente, fie de inimã. Surprinzãtor sau nu, dar serviciile secrete de la Chisinãu (ne-o demonstreazã realitãtile) continuã sã practice, cu destulã consecventã, traditia vechiului sistem kgb-ist, pentru care existau doar douã cãi de "plecare" din viata publicã dacã deveneai incomod: moartea sau dizgratia. Din moment ce nu este deloc simplu si usor, într-un sistem post-sovietic, sã arunci în dizgratie un poet, un scriitor, o personalitate publicã, în genere, varianta cea mai sigurã rãmâne a fi moartea. Directã sau provocatã.

Killerii lui Vieru

Presa de la Chisinãu, dar si cea de dincolo de Prut, a scris, inclusiv din mãrturisirile poetului Vieru, cã în ultimii doi ani el a avut sã treacã prin douã tentative de asasinat. Întâmplãtor sau nu, dar ambele aveau sã urmeze esecului de racolare a lui Vieru de cãtre actuala guvernare, chiar dacã presedintele Legislativului, Marian Lupu, reuseste sã aparã, languros, în câteva imagini decorative de televiziune, în preajma lui Vieru. Primul atentat la viata lui Gr. Vieru s-a fãcut în 2004. În urma aparitiei unui articol calomnios în ziarul "Flux", semnat de B. Asarov, poetul suportase un prim atac de cord. Cel de-al doilea intervine la ceva mai bine de un an, în urma unui nou si nesãbuit atac mediatic, semnat de Mihai Contiu. De data aceasta, în proguvernamentalul "Moldova Suveranã". Grigore Vieru, care era omul pãcii, dar nu si al compromisului conjunctural, scrie, dupã mai multe frãmântãri, în "Literatura si Arta" din 15 ianuarie curent, cerând organelor de anchetã si conducerii R. Moldova sã intervinã si sã punã capãt tiraniei mediatice la care este supus. În caz contrar, Vieru scrie cã se va vedea obligat sã ia singur o decizie prin care sã-si apere onoarea si demnitatea. Surse mai apropiate de Vieru sustin cã acesta ar fi expediat, în aceeasi problemã, un demers în scris presedintelui Voronin, iar pe 20 ianuarie, poetul era pregãtit sã anunte public greva foamei. Nu a reusit. Politica mortii a anticipat lucrurile. Greu de spus azi ce a fost, pânã la urmã, cu acest accident rutier, fatal pentru Vieru, din noaptea de 15 spre 16 ianuarie. Depozitiile acumulate, deocamdatã, se bat cap în cap. Estimãrile preliminare ale politiei nu coincid cu declaratiile initiale ale soferului, iar "cedarea" inimii trezeste dubii vizavi de corectitudinea deciziei Comisiei medicale, privind tratarea lui Vieru la Chisinãu si nu la Bucuresti. Circulã zvonuri cã comisia ar fi fost influentatã sã ia o atare decizie. Dar asta-i o altã problemã, care cere investigatii suplimentare. Sã revenim, însã, la cele douã tentative de asasinat si la "ucigasii" lui Vieru. Chiar dacã scriitorul nu mai este, "cazul Vieru", oricum, rãmâne. Interesant, Procuratura Generalã, MAI sau alte institutii de specialitate se vor implica si vor deschide dosare persoanelor care se fac vinovate de aceste atentate, asa cum s-a procedat, sã zicem, în "cazul Rosca"? Nu pun la îndoialã seriozitatea "cazului Rosca", dimpotrivã, doar cã "cazul Vieru" e cu mult grav, grav de tot. Vieru e mort. Si killerii lui Vieru nu sunt dispãruti, ei sunt cunoscuti, au nume, au adrese, pot vorbi, pot spune si cine a comandat asasinarea. Vor fi anchetati? Dacã Vladimir Voronin a avut curajul sã se atingã de sicriul lui Vieru, sã întelegem cã a venit sã-si cearã scuze pentru ce i s-a întâmplat Poetului (desi e greu sã ne imaginãm acest lucru) si sã dispunã, asa cum obisnuieste, atunci când vrea, anchetarea celor douã tentative de asasinat, desi nu-i exclus sã fie, pânã la urmã, trei? În caz contrar, la ce a mai trebuit sã se perinde prin fata sicriului si sef de stat, si presedinte de Parlament, si sef de Guvern, si ministri, si procuror general, si sef de SIS. Ori la Chisinãu sunt în uz practicile de comportament ale mafiei clasice: cine omoarã, acela îngroapã?

Prezentul continuu

Vieru la timpul trecut? Nu. E imposibil. E inimaginabil. Si asta nu pentru cã nu am vrea noi ori si-ar dori dusmanii lui, ci pentru cã asta a fost sã fie predestinatia lui Vieru. Poezia lui Vieru este dreptul sãu si datoria noastrã de a-l conjuga cu verbul "este" si, nicidecum, cu "a fost". Este o mostenire în care ne regãsim si mic, si mare. Regretãm cã l-am pierdut, dar multumim cã l-am avut. Si, poate, singura si cea mai linistitoare compasiune pentru noi rãmâne faptul cã poetii, ca si eroii, nu mor, ei doar se nasc. Si renasc prin ceea ce fac.
A murit Vieru? Nu, Vieru este plecat. Plecat de la noi. Asa cum a plecat un Eminescu, un Blaga, un Labis, Cosbuc, Preda, un Goga sau Iorga, un Mateevici, Damian, Teleucã, Vasilache… A plecat pe un alt tãrâm, necunoscut nouã, si poate cã prin asta si minunat, cã nu ne e cunoscut. Altfel, cine stie, ne-am fi îmbulzit, în felul nostru lumesc, sã ne facem ori sã ne cumpãrãm locuri de cu vreme si în ceruri, asa precum obisnuim s-o facem pe pãmânt. Dar, dacã tot vorbim de douã lumi, de ce nu am admite cã putem fi si acolo asteptati de cei plecati pânã la noi, tot asa cum ne-am obisnuit cu asteptarea si în viata asta lumeascã. De unde sã stim cã Eminescu, pe care l-a venerat atât de mult Vieru, nu îsi dorea sã-l vadã si sã-l stie? Scriu toate astea dintr-o încercare de a gãsi, dincolo de orice rationamente lumesti, o explicatie "cazului Vieru", la fel cum cãutãm aceste explicatii, fiecare, atunci când pierdem pe cineva foarte apropiat si drag. Mult am vrea si nespus de mult am da sã stim cã marile noastre dureri lumesti, atunci când ajung în ceruri, produc mari bucurii în lumea de dincolo. Dar, cine stie? Cât suntem pãmânteni, trãim dupã legile acestei lumi pãmântesti si ceea ce simtim si stim cu sigurantã, vizavi de Vieru, e cã, de trei zile încoace, România de pe ambele maluri ale Prutului e în doliu, iar românimea toatã este cu inimile în bernã. A murit un mare om. Ne-a rãmas un mare poet.

Petru AMARIEI

În aceastã dimineatã, la ora 1.30, poetul basarabean Grigore Vieru a murit la spitalul de urgentã din Chisinãu, ca urmare a rãnilor din accidentul rutier de joi noapte. Pe 16 ianuarie, acesta se întorcea de la un eveniment organizat la Cahul, cu ocazia a 159 de ani de la nasterea lui Eminescu.
Masina în care Grigore se afla era condusã de Gheorghe Munteanu, un alt artist moldovean. Politia a declarat cã starea vremii era nefavorabilã, viteza soferului fiind prea mare pentru conditiile de drum. La câtiva kilometri de Chisinãu, automobilul s-a izbit de un panou publicitar. Pe 14 februarie, Vieru urma sã împlineascã 74 de ani.

Sursa

Poetul Grigore Vieru s-a nãscut la 14 Februarie 1935, în satul Pererita de pe malul stâng al Prutului, fostul judet Hotin, în familia de plugari români a lui Pavel si Eudochia Vieru, nãscutã Didic.
1950
Absolva scoala de 7 clase din satul natal.
1953
Terminã scoala medie nr. 2 din orãselul Lipcani. Ani desculti si flãmânzi.
1957
Debuteazã editorial (fiind student) cu o plachetã de versuri pentru copii, "Alarma", care este apreciatã de critica literarã drept un început de bun augur.
1958
Absolva Institutul Pedagogic "Ion Creangã" din Chisinãu, Facultatea Filologie si Istorie. Din cauza lipsurilor materiale este nevoit sã abandoneze periodic cursurile. Apare a doua culegere de versuri pentru copii, Muzicute. Se angajeazã ca redactor la o revista pentru copii, actualmente "Noi".
1960, 8 iunie.
Se cãsãtoreste cu Raisa, profesoarã de românã si latinã, nãscutã Nacu. Redactor la revista "Nistru", actualmente "Basarabia", publicatie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. 16 iunie. Se naste primul copil al familiei Vieru - Teodor.
1960-1963
Redactor la editura "Cartea Moldoveneascã".
1961
La editura "Cartea Moldoveneascã" îi apar douã plachete de versuri pentru copii: "Fãt-Frumos curcubeul" si "Bunã ziua, fulgilor!".
1963
Apar douã cãrti pentru copii: Multumim pentru pace (versuri) si Fãgurasi (versuri, povestiri si cântece).
1964
Revista Nistru publicã poemul Legãmânt, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.
1965
Prefatat de Ion Drutã, apare volumul Versuri pentru cititorii de toate vârstele, volum pentru care i se acordã Premiul Republican al Comso­mo­lului în domeniul literaturii pentru copii si tineret (1967). La 29 iunie. Se naste al doilea fiu, Cãlin.
1967
La editura Lumina i se tipãreste culegerea pentru copii "Poezii de seama voastrã". Revista Nistru publicã poemul "Bãrbatii Moldovei" cu o dedi­catie pentru "nationalistul" Nicolae Testimiteanu. Întregul tiraj este oprit, dedicatia scoasã.
1968
Se produce o cotiturã logicã in destinul poetului, consemnatã de volumul de versuri lirice "Numele tãu", cu o prefatã de Ion Drutã. Cartea este apreciatã de critica literarã drept cea mai originalã aparitie poeticã. În chiar anul aparitiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literaturã nationalã contemporanã. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncusi, iar alte douã sunt închinate lui Nicolae Labis si Marin Sorescu. Asemenea dedicatii apar pentru prima oarã în lirica basarabeanã post-belicã.
1969
Tipãreste "Duminica cuvintelor" la editura Lumina cu ilustratii de Igor Vieru, o carte mult îndrãgitã de prescolari, care a devenit "obligatorie" în orice grãdinitã de copii.
1970
Editura Lumina scoate de sub tipar Abecedarul, ai cãrui autori sunt Spiridon Vangheli, Grigore Vieru si pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptã aprigã de câtiva ani pentru aparitia lui, luptã în care s-a an­­gajat si învãtãtorimea basarabeanã, lucrarea fiind con­sideratã nationalistã de cãtre autoritãti. Apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai câteva zile dupã aparitie, în urma unui denunt, este retras din librãrii pentru poemul "Curcubeul" în care s-a gãsit "ascuns" - Tricolorul Românesc.
1971
La editura Cartea Moldoveneascã, în colectia Miorita, apare placheta Versuri, cu o prefatã de George Meniuc.
1973
Grigore Vieru trece Prutul in cadrul unei delegatii de scriitori sovietici. Participã la întâlnirea cu redactorii revistei "Secolul XX": Dan Hãulicã, ªte­fan Augustin Doinas, Ioanichie Olteanu, Geo ªerban, Tatiana Nico­lescu. Vi­ziteazã, la rugãmintea sa, mãnãs­tirile Putna, Voronet, Sucevita, Dra­gomirna, Vãratec. Se întoarce la Chisinãu cu un sac de cãrti. Mai târziu poetul face urmãtoarea mãrturisire: "Dacã visul unora a fost ori este sã ajungã in Cosmos, eu viata întreagã am visat sã trec Prutul".
1974
Zaharia Stancu, presedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitatie oficialã din partea Uniunii Scriitorilor, cãreia poetul ii dã curs. Viziteazã Transilvania, însotit de poetul Radu Cârneci. Apare volumul de versuri lirice "Aproape" cu ilustratii color de Isai Cârmu.
1975
La editura "Lumina" apare cartea pentru cei mici "Mama" ilustratã de Igor Vieru.
1976
Editura "Lumina" lanseazã volumul "Un verde ne vede!", pentru care poetului i se decerneazã Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
1977
La invitatia Uniunii Scriitorilor din România viziteazã, împreunã cu sotia, mai multe orase din România: Bucuresti, Constanta, Cluj-Napoca, Iasi.
1978
Prin aparitia la editura Junimea din Iasi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului "Steaua de vineri", cu o binecuvântare de Nichita Stãnescu, este ruptã gheata tãcerii între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului. Apar "Clopoteii" - o culegere de cântece pentru copii de Iulia |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru.
1980
Copiii de la grãdinite se bucurã de o nouã aparitie: "Abecedarul pentru prescolari" Albinuta -, ingenios ilustrat de tânãrul pictor Licã Sainciuc. "Fiindcã iubesc"! - o nouã culegere de versuri lirice, bine primitã de cititori si de criticaliterarã. "Sã cresti mari!" - culegere de cântece pentru copii.
1981
La editura Albatros din Bucuresti (director Mircea Sântim­breanu), în colectia "Cele mai frumoase poezii", apare o selectie din lirica poetului sub numele "Izvorul si clipa", cu o prefatã de Marin Sorescu.
1982
Este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela" al eminentului regizor Ion Popescu Gopo. Autorul muzicii - Eugen Doga, autorul textelor pentru cântece - Grigore Vieru. Moare mama poetului, Eudochia. Înmor­mân­tarea se face cu preot - lucru aproape condamnabil in acele timpuri.
1983
La editura "Literatura Artisticã" din Chisinãu apare cartea "Taina care mã apãrã". Primele accente profund sociale în creatia poetului se fac simtite în poe­mele "Un secol grãbit", "Imn globului pãmântesc", "Poetul".
1984
Poetul îsi adunã cele mai frumoase poezii si cântece, medalioane, secvente publicistice în volumul "Scrieri alese", prefatat de cel mai de seamã critic si istoric literar al Basarabiei, Mihai Cimpoi. Versurile noi pe care poetul le-a inclus in "Scrieri alese" (Ascultati, mãi copii, Floarea soarelui, Despre fericire) au în majoritatea lor un caracter social. De aici încolo, artistul, obligat de conditiile social-politice, devine un poet tribun. Într-un interviu el mãrtu­riseste: "Eu sunt un poet liric, chiar tragic, prãpãstios. Abia astept ca lucrurile sã se reaseze in matca lor, pentru a reveni, la chemarea mea fireascã, la poezia liricã". Apare un studiu semnat de Mihail Dolgan, "Creatia lui Grigore Vieru în scoalã".
1985
Poetul împlineste 50 de ani. Doreste cu aceastã ocazie sã facã un spectacol literar-muzical la Palatul Octombrie (azi "Palatul National"). Spectacolul este interzis la cel mai înalt nivel.
1987
"Poftim de intrati" - o altã culegere de cântece pentru copii, realizatã de aproape toti compozitorii basarabeni care scriu pentru copii. Pentru prima oarã Grigore Vieru se lanseazã si ca autor de melodii pentru copii. La editura Literatura Artisticã apare cartea de versuri, creionãri, inter­viuri, note, intitulatã "Cel care sunt".
1988
În sãptãmânalul "Literatura si Arta" apare primul text poetic post-belic tipãrit in Basarabia culitere latine semnat de Grigore Vieru. I se acordã cea mai prestigioasã distinctie internationalã în domeniul lite­raturii pentru copii: Diploma de Onoare Ander­sen. În acelasi an apare cartea de versuri "Rãdãcina de foc" la Editura Universul din Bucuresti (director Romul Munteanu). Culegerea Ramule-neamule cu muzica Iuliei |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru apare la editura Literatura Artisticã.
1989
Este ales deputat al poporului. Adunând în jurul sãu pe cei mai populari interpreti si compozitori de muzicã usoarã din Basarabia, poetul între­prinde un turneu in Moldova de peste Prut. Artistii sunt primiti cu lacrimi in ochi. Iese de sub tipar "Culegerea de versuri, cântece, aforisme si publicisticã" - Cine crede.
1990
Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române. La editura Hyperion apare cartea pentru cei mici "Frumoasã-i limba noastrã".
1991
Membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii. La editura Orient-Occident din Bucuresti apare volumul "Hristos nu are nici o vinã!", cu o prefatã de Carolina Ilica si opostfatã de Dumitru M. Ion.
1992
Academia Românã il propune pentru Premiul Nobel pentru Pace. La Electrecord, Bucuresti, apare discul de cântece "Rãsai", realizat împreunã cu marii dispãruti: Doina si Ion Aldea-Teodorovici. Casa de discuri din Moscova scoate "Cântece" de Anatol Chiriac pe versuri de Grigore Vieru. La Electrecord apare discul "Versuri" in lectura autorului. I se conferã titlul onorific "Scriitor al poporului din Republica Moldova".
1993
Este ales membru corespondent al Academiei Române. La editura Porto-Franco, Galati, apare cartea de versuri "Curãtirea fântânii". (Selectie si aprecieri critice de V. Pâslaru, postfatã de V. Crãciun).
1994
La editura "Scrisul Românesc" din Craiova apare volumul "Rugã­ciune pentru mama", prefatatã de Tudor Nedelcea. Apare "Doinatoriu" de Tudor Chiriac - o tulburãtoare creatie muzicalã, una dintre compozitiile fundamentale ale muzicii basarabene, in care compozitorul reuseste sã ridice doina la nivel de oratoriu. Majoritatea versurilor apartin lui Grigore Vieru. Aprilie - Venirea la putere a Partidului Agrarian care renuntã la Imnul de Stat "Desteaptã-te, române". Este anuntat un concurs pentru un nou imn. Poetul publicã in revista "Literatura si Arta", in câteva numere la rând, urmã­toarele: "Dreptatea istoricã va blestema poetii si compozitorii care vor indrãzni sã ridice mâna asupra Imnului National "Desteaptã-te, române!", cocotân­­du-se ei în locul strãlucirii si necesitãtii lui istorice".
1995
Cu ocazia implinirii vârstei de 60 de ani este sãrbãtorit oficial la Bucuresti, Iasi si la "Uniunea Scriitorilor din Chisinãu". În acelasi an, poetul este ales membru al Consiliului de admi­nistratie pentru Societatea Românã de Radio-difuziune. Apar douã studii dedicate poetului: "Poet pe Golgota Basarabiei", semnat de Stelian Gruia, tipãrit la editura Eminescu, si "Grigore Vieru omul si poetul" de Fãnus Bãilesteanu, la editura Iriana, Bucuresti. Culegeri din lirica si poezia sa pentru copii au apãrut de-a lungul anilor in Franta, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadji­kistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan si in alte tãri.
1996
Este decorat cu Ordinul Republicii. Laureat al multor publicatii din România.
1996
În Ziua Duminicii Mari (Rusaliile), poetul pune o piatrã funerarã comunã (pentru mama si pentru el) pe mormântul mamei cu urmãtoarele epitafuri dãltuite de sculptorul Tudor Cataraga intr-o piatrã simplã de Cosãuti: "Pierzând pe mama, îti rãmâne Patria, dar nu mai esti copil", iar pentru sine: "Sunt iarbã, mai simplu nu pot fi". Sensul epitafului sãu poetul l-a explicat in felul urmãtor rudelor, elevilor si consãtenilor adunati in ci­mitir: "A fi simplu nu este o treabã usoarã. A fi simplu înseamnã sã mori câte putin în fiecare zi, în numele celor multi, pânã când te preschimbi in iarbã. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!"Se turneazã un film documentar (scenariu Dumitru Olãrescu, regizor Mircea Chistrugã, operator Andrei Calasnicov) despre "Viata si activitatea lui Grigore Vieru". Editura Minerva din Bucuresti scoate de sub tipar in una din cele mai prestigioase colectii "Biblioteca pentru toti!" volumul selectiv de versuri, aforisme si confesiuni cu titlul "Vãd si mãrturisesc".
1997
Editura Litera din Chisinãu lanseazã volumul antologic "Acum si in veac" (Colectia: Biblioteca scolarului).
1999
La aceeasi editurã apare "Strigat-am cãtre tine" (Colectia Biblioteca de aur).La editura Edit Press din Galati apare volumul de versuri "Izbãvirea". Tot in acest an apare un CD, Chisinãu - Bucuresti, cu "Zece cântece pentru co­pii" de Gr. Vieru. Muzica: Nicolae Caragia, interpretã: Emy Cibotãras. La Grupul Editorial "Litera" apare editia a II-a a cãrtii "Acum si in veac" (Colectia Biblioteca scolarului).
2000
Este decorat cu Medalia guvernamentalã a României "Eminescu" - 150 de ani de la nastere. La Grupul Editorial "Litera" apare editia a III-a revãzutã si adãugitã a cãrtii "Acum si in veac" (Colectia Biblioteca scolarului).
2001
La editura Litera International si Grupul Editorial Litera apare editia a IV-a, revãzutã si adãugitã a cãrtii "Acum si in veac" (Colectia Biblioteca scolarului, serie nouã) si editia a II-a revãzutã si adãugitã a cãrtii "Strigat-am cãtre tine" (Colectia Biblioteca de aur, serie nouã).

Sursa