STIRI DIN BASARABIA

Astãzi familia îndurerarã a lui Eugen Tapu, rudele, colegii, prietenii l-au condus pe ultimul drum. În tristetea lor nemãrginitã, cei prezenti la funeralii i-au promis lui Eugen cã îi datoreazã adevãrul si îl vor afla.

Foto: Vadim Sterbate

Circa o mie de persoane retinute de politie în stradă, în licee, în universităti si în apartamente după ziua de 7 aprilie. Majoritatea — bătuti cu cruzime, unii electrocutati, unii morti din cauza traumelor, unii dispăruti fără urmă. Toate acestea se întâmplă în tara care a ratificat, în 2006, Protocolul ONU împotriva torturii.
Cu putin timp în urmă, R.Moldova a ratificat Protocolul Optional la Conventia ONU împotriva torturii, care prevede mecanisme independente pentru prevenirea tratamentelor inumane. După aceasta legislatia natională a fost armonizată cu prevederile internationale, astfel încât să nu mai existe nicio usă închisă în nicio institutie, atunci când va exista un semnal de tortură. A fost creat si un Mecanism de Prevenire a Torturii (MPT), în baza căruia un Consiliu Consultativ (CC) are expres dreptul de a intra în orice institutie, inclusiv sector de politie sau închisoare, pentru a documenta orice caz de tortură, dacă există semnale.

«R. Moldova a fost arătată ca un model pentru alte state ale lumii, după crearea MPT», ne-a spus zilele trecute Edwin Berry, consilier pentru Drepturile Omului în cadrul misiunii ONU din Moldova.

«Da, Moldova a fost un model pentru alte tări la capitolul legislatie antitortură, dar este acum un antimodel la capitolul respectării acestor legi», a declarat ieri Vanu Jereghi, vicepresedintele CCMPT.

Indicatii împotriva ONU

Potrivit legislatiei, există trei autorităti abilitate să intre în sectoarele de politie sau în închisori, atunci când sunt semnalate cazuri de tortură: avocatii parlamentari din cadrul Centrului National pentru Drepturile Omului, membrii CCMPT si avocatii, dacă persoana torturată are avocat.

În ultimele zile s-a constatat că, de facto, CCMPT nu are acces la sectoarele de politie. „Am solicitat vizite la tinerii din sectoarele de politie, deoarece sunt numeroase semnale de tortură. Desi legea ne asigură accesul în aceste institutii, ni s-a interzis categoric să intrăm în sectoarele de politie de la Ciocana, Râscani, Centru, Buiucani si la Comisariatul General de Politie», ne-a declarat Vanu Jereghi.

Luni, 13 aprilie, am mers la Comisariatul General de Politie (CGP). Liste lungi cu nume de tineri erau afisate la intrare, în timp ce dubite politienesti intrau din jumate în jumate de oră pe poarta mare. «Cred că îi aduc pe cei arestati azi. Doamne, ce îi mai bat acolo», a gândit în glas una dintre femeile care examinau lista. «Păi, cum să îi aresteze azi? Am înteles că i-au arestat pe cei care trebuie marti si miercuri», a spus altă mamă. «Pe al meu l-au arestat ieri, duminică, au venit si l-au luat de acasă», a continuat altă femeie. Oamenii priveau în tăcere dubitele care intrau, si vorbeau în soaptă, dacă decideau să spună ceva.

Cetătenia României — rău si bine

«Spuneti-mi, va rog, dacă are cetătenia României — asta e mai rău sau mai bine?», a întrebat un tată cu cearcăne grele sub ochi. «E mai rău, de asta l-au si închis», — au constatat imediat câtiva din umbrele listelor. «Nu-i drept, acum e mai rău, dar pe urmă o să-i fie mai bine, dacă scapă de aici, va avea unde se duce. Europa e mare, îsi găseste el un loc sub soare. Iaca nu stiu ce vor face cei care nu au cetătenie, cum să se descurce după asta? Cum să mai trăim aici?». Sunt secvente din dialogul purtat cu părintii, luni, lângă CGP. Un politist a avut grijă să întrebe cine sunt, spunându-mi să nu întreprind nimic (eram în afara Comisariatului, în spatiu public) până nu îsi va informa superiorii si va întreba dacă mi se permite sau nu să fotografiez listele (afisate în public). Un alt subiect discutat de oameni tinea de avocati. Unde să găsesti un avocat bun, cât costă. Unii au zis că au făcut apel la avocatii publici, dar li s-au cerut bani grei si au renuntat la acele servicii. Arestările i-au găsit fără bani pusi deoparte.

La redactie ne-a vizitat unul dintre părinti, care a confirmat că i s-au cerut mii de lei pentru asistentă. Am solicitat părintii să sune în prezenta noastră la Consiliul National pentru Asistentă Juridică Garantată de Stat (CNAJGS), la nr. 49 63 39. «Avem nevoie de avocat pentru un tânăr luat de politie, cât o să coste?»- a întrebat părintele. „De fapt, avocatii nostri acordă asistentă pe gratis, dar unii avocati cer bani». «Dar care e taxa, ca să stim?», «Nu vă pot spune, fiecare are taxa sa. Încercati să cereti un contract de la ei, ca să aflati taxa», i s-a spus mamei.

Gratis sau cu 3000 de euro

ZdG a primit si un comunicat de presă de la CNAJGS, în care se spune că peste 100 de avocati acordă asistentă gratuită tinerilor retinuti în timpul protestelor, iar dacă nu îsi îndeplinesc corect atributiile să fie informati la telefonul 49 63 39. Am revenit si noi cu un apel, semnalând despre dialogul mamei, purtat la sediul redactiei. «Acordăm asistentă garantată de stat doar persoanelor care au apelat direct la CNAJGS. De la ceilalti poate să se ceară bani». Explicatia a fost confuză, deoarece părintii spun că nu pot contrazice un avocat, atunci când acesta vrea bani.

Marti, unul dintre tinerii eliberati recent, Iurie Crăciuneac, a povestit despre tunelul mortii si despre felul în care au fost torturati de politisti, el si alti circa 300 de tineri doar din Cahul. În acelasi cadru, Crăciuneac a relatat cum e cu accesul la avocati în comisariatele de politie: «Părintii sunau pe la avocatii garantati de stat, iar acestia cereau câte 3 mii de euro pentru reprezentare în instantă».

În aceste zile, microbuze pline cu părinti îndurerati veneau la Chisinău: la sectoarele de politie si la Penitenciarul nr. 13. Potrivit semnalelor pe care le-am primit vineri noaptea de la acest penitenciar, mai multe zeci de tineri au fost transferati aici de la sectiile de politie. «Când i-au descărcat pe toti, ei au început a striga, pentru asta i-au bătut cu cruzime», ne-a comunicat cineva din închisoare.

Luni dimineată, la biroul de primire a coletelor de la Penitenciarului nr.13 era agrlomeratie ca de obicei. Erau oameni care nu stiau nimic, decât faptul că «Pe al nostru l-a adus politia aici. Ce să facem?». Rudele detinutilor „mai vechi» le explicau cu îngăduială câtă «tusonkă» si «zguscionkă» e voie de transmis si că «dacă se poartă frumos, nici nu îi bat».

28 bătuti în 8 m.p.

Edwin Berry, consilier pentru Drepturile Omului al ONU în R. Moldova, a reusit să viziteze sâmbătă Penitenciarul nr.13 si să discute cu cel putin 40 dintre tinerii arestati în urma protestelor. «Nu am mai văzut asa ceva», a declarat Berry. Consilierul ONU sustine că «Toti aveau urme de bătăi. Practic toate persoanele pe care le-am văzut aveau 18-24 de ani».

Tinerii i-au declarat că au fost bătuti în cadrul sectoarelor de politie sau la CGP. Ei au mai spus că au fost detinuti acolo în celule mici de câte 8 m. p., câte 25 sau 28 de persoane. Li se dădea putină apă, iar produse alimentare practic defel. Majoritatea dintre ei s-au plâns pe imposibilitatea întâlnirilor cu avocatii.

«Din ceea ce au povestit tinerii nu reiese că primesc îngrijiri medicale adecvate», a mai spus reprezentantul ONU. Au fost luate imagini despre urmele de tortură si va solicita un dialog cu ministrul de Interne. Datele colectate vor fi utilizate pentru informarea comunitătii internationale. «Din ceea ce am văzut si am auzit, pot considera că e vorba de grave încălcări ale drepturilor omului. E vorba de aplicarea tratamentelor inumane si degradante, precum si de îngrădirea dreptului la consiliere juridică, la proces echitabil, la conditii adecvate de detentie», a spus expertul.

Ombudsmanul public are contract privat

Vanu Jereghi a fost si el împreună cu consilierul ONU la penitenciar. „Am reusit să vedem doar 40 din 80 de tineri, căci seara, în penitenciar, se stinge lumina. Avem imagini cu toate cazurile de maltratare si informăm în permanentă comunitatea internatională despre tot ce se întâmplă», a spus Jereghi.

Dacă din închisoare au fost documentate 40 de cazuri de tortură, la sectoarele de politie rămân mai multe sute de tineri torturati despre care nu se stie nimic.

Creat ca o autoritate publică independentă, care să asigure respectarea drepturilor si libertătilor fundamentale ale omului, Centrul pentru Drepturile Omului nu a emis niciun comunicat în aceste zile si nu a explicat dacă a vizitat tinerii torturati în sectoarele de politie sau nu.

Anatol Munteanu, directorul acestui Centru, a explicat ieri, pentru ZdG, după ce a petrecut 2 ore în emisie la postul de radio «Antena C», că nu are timp de interviu pentru ziarul nostru, deoarece are «contract cu Antena C». Amintim că avocatii parlamentari sunt numiti de către Parlament, iar Munteanu a detinut anterior în fond doar pozitia de procuror.

Alina RADU
Ziarul de Gardã

Chiar daca la mitingul de protest al opozitiei de Duminica trecuta din Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau numarul celor prezenti a fost de aproximativ 10-15.000 de oameni, totusi, surpriza cea mare a constituit-o lipsa... tinerilor. Zecile de mii de tineri porniti si uniti in cele doua zile de manifestari, in protestul spontan la aflarea fraudelor rezultate in alegerile electorale dela 5 Aprilie, de aceasta data au lipsit aproape complet din peisajul manifestatiei.
Tinerii nu se mai afiseaza si poate ca e mai bine asa. Deasupra capului lor, atârnã sabia lui Damocles. Aceasta, ca o prima rezultanta a terorii dezlantuite in ultima saptamana si jumatate de zile de zbirii regimului comunist care au arestat peste 1.000 de tineri participanti. Masurile represive dezlantuite la Chisinau in noaptea de 7 spre 8 Aprilie, au continuat cu sârg, tinerilor arestati in chip gangsteresc la Chisinau adaugandu-li-se cei din orasele de provincie, din satele sau comunele apropiate. Rezultatele: tineri omorati, altii schingiuiti in chip barbar, disparuti, fete tinere violate si brutalizate in camerele de tortura. Toate acestea au dus la instituirea unei psihoze de teroare generala. Chisinaul (in special), a devenit o subterana, o catacomba in care mii de tineri se ascund din calea brutelor comuniste si zisei "justitii proletare" care i-a amenintat cu ani grei de inchisoare pentru participarea lor la protestele din 6 si 7 Aprilie, si asta, in pofida spuselor satrapului rosu de acum cateva zile care îi momeste acum cu o asa zisa "amnistie". Cine se încrede în momeala întinsã, dovedeste ca n'a inteles nimic din "modus-ul operandi" al comunistilor, si tinerii stiu asta.
Inca, la cateva zile dela declaratia lui Voronin, cea mai mare parte a celor arestati nu au fost eliberati din beciurile dela securitate ori din comisariatele de politie, fiind inca retinuti abuziv, în timp ce asupra celor putini eliberati pana acum se exercita enorme presiuni si sunt urmariti pas cu pas, asa cum îi stã bine unui stat "democrat" cum vrea sã se arate oficialitatea dela conducere. Altii, încã rãmân dati dispăruţi, în ciuda cautarilor febrile declansate de membrii familiilor lor. Doi dintre acestia se numesc: Alexandru Galinschi, în vârstă de 27 de ani, si Sergiu Donici, student la facultatea de jurnalism, în vârstă de 19 ani.
Teroarea continua si rabdarea se apropie de sfarsit. Cu toate ca tineretul este acum redus cu brutalitate la tacere, pe umerii lui apasa o mare raspundere pentru viitor si istorie, raspundere pe care, nu ne indoim, va sti sa si-o asume cu mare curaj...

Nicolae Nitã

Vineri, 10 aprilie, a 4-a zi de dupã proteste
Au trecut trei zile de filãri si arestãri. Retinerile au loc nu doar la Chisinãu, ci si în întreaga republicã. Imaginile protestatarilor au fost multiplicate. Politisti, cu fotografii în buzunare si în mape, au demarat vânãtoarea de oameni. Frica e si mai mare dupã ce, în ajun, prim-ministra Zinaida Greceanâi s-a adresat pãrintilor, în special mamelor, în calitatea sa de prim-ministru si de mamã, spunându-le cã «politia va folosi toate mijloacele necesare pentru apãrarea constitutionalitãtii R. Moldova, inclusiv armele».

La o orã târzie, aflãm cã, la Penitenciarul nr. 13, au fost adusi vreo 60 de tineri — toti cu urme severe de violentã. Au fost supusi controlului roentgen si au fost închisi în celule cât mai izolate. Unii nu au participat la proteste, dar au fost urmãriti si luati. Accesul la ei este limitat. E imposibil sã afli exact din ce cauzã au ajuns în arest.

Sâmbãtã, 11 aprilie, a 5-a zi de dupã proteste
Sub presiunea opiniei publice, a pãrintilor dezolati, a institutiilor de protejare a drepturilor omului, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) posteazã pe site-ul sãu oficial douã liste cu numele persoanelor retinute si arestate în legãturã cu evenimentele din 6-8 aprilie 2009. Potrivit unor avocati, listele sunt incomplete, iar despre un numãr mare de persoane, dispãrute de la locul de trai sau de studii, nimeni nu cunoaste nimic. Printre acestia sunt si minori.

Copii, adolescenti si oameni maturi, luati de politisti în uniforme sau în civil, au fost încarcerati în penitenciare, izolatoare de detentie preventivã, în garajuri sau beciuri. Numele mai multor dintre ei nu se regãsesc în «listele» lui Papuc. Sã fie maltratati într-un hal fãrã de hal, încât organele de ordine îi tin departe de ochii lumii?

Duminicã, 12 aprilie, a 6-a zi de dupã proteste
Sute de pãrinti, rude si prieteni îi cautã pe cei retinuti. Informatia oficialã este confuzã, nesigurã. Angajatii sectoarelor de politie refuzã sã explice exact unde anume se aflã cei pe care îi cautã apropiatii.

Pentru cã listele contin date exacte despre domiciliul persoanelor retinute, încercãm sã aflãm în ce stare sunt acum cei inclusi în liste, ce spun ei despre conditiile în care au fost detinuti si ce vor întreprinde ulterior în cazul în care considerã cã au fost retinuti ilegal, fiind si maltratati de politisti.

Zeci de numere de telefon, oferite de birourile de informatii ale Moldtelecom, în baza adreselor de la domiciliu, nu rãspund. Reusim, într-un moment, sã gãsim niste pãrinti îngrijorati. «Nu cunoastem nimic despre locul aflãrii. Nu stiu cum, pe ce cãi, ne-a telefonat cineva acasã si ne-a spus cã I. e închis». Pãrintii plâng în receptor. «Ar putea sã-l exmatriculeze?», întreabã cineva.

Altii au aflat despre omorul lui V. Boboc si cred cã ar mai putea fi decedati, pierduti fãrã urmã. Poate fi si copilul nostru printre ei?

Cãutãm în liste în special nume de fete retinute si asta pentru cã, în ajun, de la un medic aflasem cã unele ar fi fost agresate fizic si violate. E greu sã pui la îndoialã aceatã informatie, deoarece si câteva ziariste de la ZdG au fost amenintate de politisti cu violul.

Cineva rãspunde la telefon. Spune cã a fost retinutã de acasã, dupã 23.00, pe motiv cã ar fi fãcut gãlãgie. «Nu am fost la proteste, nu am nimic în comun cu aceste actiuni. M-au tinut 24 de ore, în conditii insuportabile. Nu m-au agresat, dar cunosc o fatã care a avut de suferit tare multe la politie. ªtiu cã vrea sã-i actioneze în judecatã»… Cãutãm si alte adrese, de prin raioane.

Luni, 13 aprilie, a 7-a zi de dupã proteste
De dimineatã continuãm cãutãrile. Lista e complexã, iar la unele adrese, indicate de politisti, nu locuiesc astfel de persoane. Orice inexactitate te face neîncrezãtor. Se pare cã omorul lui Valeriu Boboc nu e ultimul.

La una dintre adrese rãspunde fratele unui detinut. E îngrijorat. Nu cunoaste nimic despre starea în care se aflã fratele sãu. L-a cãutat prin toate comisariatele — fãrã succes. Închide telefonul, dupã ce mã avertizeazã cã telefonul sãu e interceptat.

Vorbim cu o mamã, dintr-un raion. O întrebãm dacã a reusit sã-i transmitã mâncare sau haine calde fiului sãu, detinut la Comisariatul de Politie din acea localitate. «Nu am reusit, desi îi cunosc bine pe toti angajatii, pentru cã, vã dati seama, la tarã se cunoaste om cu om. Am încercat, de mai multe ori, dar mi-au spus, privind în jos, cã nu mã pot ajuta cu nimic, deoarece fiul meu ar fi fost catalogat «detinut politic». Mi-au zis cã dacã era retinut pentru hotie sau pentru huliganism, mi-ar fi primit pachetul, dar dacã e «detinut politic», nu au dreptul. Am rãmas singuri cu Dumnezeu», spune femeia.

În Chisinãu, la un numãr de telefon, gãsim un tatã bolnav. «Sunt bolnav. Nu ies din casã. Sotia se ocupã de tot. Ea îl cautã pe feciorul nostru. Nu-mi spune prea multe, ca sã nu mor de scârbã».

La alt numãr de telefon aflãm: «Copilul nostru poate muri oricând». Pãrintii lui R. C., arestat la 7 aprilie în scuarul Teatrului de Operã si Balet, sunt îngrijorati de starea gravã în care se aflã fiul lor. «Suferã de astm bronsic. Poate muri în orice clipã», spune M. C., precizând cã, mai mult timp, nu a putut afla nimic despre locul aflãrii lui R. «Când am aflat unde stã închis, am insistat sã-i transmit cel putin niste medicamente. Are nevoie urgentã de «salbutamol». I-am dus medicamentul, dar au refuzat sã i-l transmitã», spune tatãl bãiatului.

Potrivit unor fosti colegi de celulã, R. a fost bãtut cu cruzime de politisti. Mai mult, el a fost judecat în comisariat, în lipsa unui avocat. Nimeni nu a informat familia despre faptul cã R. a fost transferat din izolatorul Comisariatului General de Politie, de pe str. Tighina, în penitenciarul nr. 13. Singurii avocati care ar putea avea acces la cei retinuti sunt avocatii parlamentari.

Revenim la fetele arestate. Dupã mediatizarea stirii în care se spunea despre posibilele acte de viol, comise în «tunelele mortii», primim zeci de mesaje de revoltã. «Asearã, la doar o zi de la punerea noastrã în libertate, am fost retinute din nou. S-a invocat acelasi motiv, cã am fi fãcut gãlãgie în casã. Lucru total neadevãrat. Am fost închise din nou, pentru 24 de ore. Nu stiu ce mai putem face». Tinerele recunosc cã au fost bãtute si brutalizate, cã au fost detinute în conditii inumane. «Mai multe nu putem vorbi la telefon».

Marti, 14 aprilie, a 8-a zi de dupã proteste
Insistãm, la MAI, sã aflãm ce statut au Ion Galatchi si Dragos Musteatã, care au recunoscut cã au arborat drapelele pe sediile devastate. ªefa biroului de presã ne spune cã «totul se face în limitele legii» si ne îndeamnã sã urmãrim listele postate pe site-ul www.mai.gov.md (Pânã la 20.00 asa si nu am gãsit listele noi.)

La una dintre adresele din listã, o femeie ne rãspunde cu accent rusesc. E în panicã. A fost retinut singurul ei copil, pe care l-a crescut fãrã tatã. Ne spune: «Am votat pentru PCRM. Ce sã fac acum? Cine îmi poate salva feciorul?». Îi transmitem numerele de telefon ale unor avocati, care acordã asistentã juridicã gratis.

Aflãm despre omorul lui Ion Þâbuleac, un tânãr din Bolohan, Orhei, numele cãruia nu a figurat în nicio listã. Potrivit expertizei medico-legale, tânãrul a decedat în urma fracturilor de coaste, a unei hemoragii interne, având si un picior fracturat si multiple contuzii ale tesuturilor moi. Ion se întorcea de la muncã, de la Moscova, când a fost omorât de cei care apãrau «ordinea publicã» în timpul protestelor de la 7 aprilie. Cadavrul tânãrului a fost gãsit pe 8 aprilie, dimineata, în curtea Spitalului de Urgentã. Ce metode «subtile» utilizeazã ucigasii din cadrul fortelor de ordine! La 11 aprilie 2009, tânãrul a fost înmormântat în satul de bastinã.

Miercuri, 15 aprilie, a 9-a zi de dupã proteste
Listele actualizate ale MAI au apãrut pe site. Numele celor doi «stegari», Ion Galatchi si Dragos Musteatã, nu figureazã în ele. Aflãm cã sunt la libertate.

Semnale îngrijorãtoare despre un al treilea decedat, în urma electrocutãrilor la care ar fi fost supus la un comisariat de politie din Chisinãu. Se spune cã e din raionul Cahul. Cãutãm în liste tinerii de origine din acest raion. Sunt multi. Încercãm sã le identificãm telefoanele. Unii sunt la Curtea de Apel. Avocatii de la PRO LEX încearcã sã obtinã eliberarea lor.

Pentru conformitate,
Aneta GROSU
Ziarul de Garda

Printre victimele dezastrului din 7 aprilie sunt si minori. Multi au fost rãpiti din stradã, ulterior fiind bãtuti pânã îsi pierdeau cunostinta. Asa i s-a întâmplat si lui Chiril Gumenii, un copil de 14 ani. El va trebui sã-si petreacã urmãtoarele douã luni în cârje. Chiril se considerã nevinovat, pentru cã, în ziua de 7 aprilie, spune el, a fost cu mama sa la piatã si nu a avut cum sã participe la protestele din centrul capitalei. Politia, însã, sustine contrariul. “Nimeni, de pe stradã, nu este retinut întâmplãtor”. Pe de altã parte, medicii spitalului în care a fost internat bãiatul refuzã sã vorbeascã, negând faptul cã, începând cu 7 aprilie, aici au fost internati copii bãtuti.

Acum, Chiril Gumenii, elev în clasa a 8-a la scoala nr. 52 din Chisinãu, stã la pat, cu un picior fracturat în douã locuri. O interventie chirurgicalã în cazul sãu pare inevitabilã. Fata îi este plinã de vânãtãi, acesta amintindu-si cu greu mai multe evenimente care s-au produs în ziua în care, sustine el, a fost bãtut de politisti. L-am gãsit într-un salon al Spitalului «V. Ignatenco» din Chisinãu, jucând sah. Încearcã sã se obisnuiascã cu situatia, pentru cã, în urmãtoarele trei sãptãmâni va rãmâne imobilizat la pat, urmând apoi sã meargã încã o lunã ajutat de cârje. Mama lui stã aproape tot timpul cu el. «Din momentul în care a aflat ce-am pãtit, o doare inima», spune bãiatul. Tatãl, de fiecare datã când îl viziteazã, încearcã sã-l facã sã zâmbeascã, pentru a uita de groaza prin care a trecut.

În loc de preludiu
Chiril ne-a povestit cum a ajuns în aceastã situatie. Problemele au început încã de joi, sustine bãiatul. În timp ce juca fotbal cu prietenii din cartier, doi politisti, îmbrãcati în civil, s-au prezentat si i-au cerut sã meargã cu ei. «Am mers cu masina la sectia de politie de la Sculeni. Acolo au vorbit cu mine normal». Chiril sustine cã politistii i-au cerut datele de contact ale sale si ale pãrintilor, inclusiv adresa unde locuiesc. «M-au întrebat dacã am participat marti la proteste si dacã am spart geamurile la Parlament si Presedintie». Dupã ce a rãspuns negativ, a fost lãsat sã plece.

Dar relatiile lui Chiril Gumenii cu oameni îmbrãcati în civil nu aveau sã se termine aici. A doua zi, acesta a încãput din nou pe mâna lor, doar cã, de aceastã datã, nu a mai scãpat la fel de usor. «Mergeam vineri pe str. ªtefan Cel Mare, ulterior trecând drumul lângã Guvern. Chiar în acel moment, doi oameni m-au bãgat într-un Opel Vectra de culoare cafenie». Dupã ce l-au întrebat cum se numeste si aflându-i numele, politistii ar fi exclamat: «Noi am venit pe adresa corectã!». De remarcat cã Chiril se aflã de mai mult timp în evidenta politiei. «Am fãcut mai înainte niste prostii, bãtându-mã cu niste bãieti». Faptul cã este în evidenta politiei ar fi fost motivul pentru care a fost dus la sectie, crede el. «Politistii mi-au reprosat cã mã aflam acolo. Chiar dacã le-am spus cã vin de la piata centralã, nu m-au ascultat. M-au dus într-un loc necunoscut, unde mã cãlcau cu picioarele peste cap. Mã fãceau în tot felul, reprosându-mi cã am participat la distrugerea Parlamentului». Dupã cum sustine minorul, acesta striga si îi implora pe oamenii legii sã se opreascã, spunându-le cã nu a participat la distrugerea celor douã institutii. Ei, însã, spuneau cã nu îl cred. «Mã loveau foarte tare. Mi-au fracturat piciorul în douã locuri», se plânge bãiatul.

Bãtaie ca în filme
Chiril spune cã nu i-a fost adusã nicio probã care ar demonstra cã el ar fi participat la deteriorarea Parlamentului si a Presedintiei. «M-au bãtut doar cã asa le plãcea lor», îsi aminteste cu groazã bãiatul. «Dupã bãtaie, am început sã mã simt din ce în ce mai rãu. Nu-mi mai dãdeam seama ce se întâmplã în jur. Când mi-am revenit, eram lângã scoala în care învãt. La început nu întelegeam nimic, puteam doar sã vorbesc», îsi aduce cu greu aminte Chiril. Ulterior, acesta a început sã cheme ajutor. O femeie de prin preajmã l-a auzit si a chemat Salvarea, dupã ceva timp fiind anuntatã si mama bãiatului. «Mama a venit plângând la spital. Era tare speriatã».
Chiril Gumenii sustine cã politistii nu îsi rosteau numele, dar declarã cã i-ar recunoaste, dacã i-ar vedea. Unul dintre ei avea mãnusi de culoare neagrã. «Mi-am dat seama cã sunt politisti pentru cã aveau în masinã o sirenã politieneascã, iar masinile lor semãnau cu acelea care însotesc masinile functionarior în diferite cãlãtorii. Un politist rutier era în preajmã când am fost rãpit, dar s-a fãcut cã nu observã ce se întâmplã».

Final fãrã comentarii
Medicii de la Spitalul «V. Ignatenco» au refuzat sã discute cu noi. Dupã ce medicul din sectia Traumatologie, unde este internat Chiril, a motivat cã nu are acceptul administratiei, nici cei de la internare nu au fost mai deschisi. «Nu a fost adus niciun copil bãtut începând cu 7 aprilie», ne-a spus un medic de la Sectia de Internare. Dupã ce i-am reamintit cã, chiar cu câteva minute în urmã, am discutat cu un minor bãtut de politisti, aceasta ne-a închis usa, nedorind nici mãcar sã-si spunã numele.

De remarcat cã Chiril Gumenii are probleme de sãnãtate, de doi ani fiind instruit la domiciliu. «Am hotãrât cã are nevoie de un regim mai special», ne-a declarat Maria Plãmãdealã, directoarea scolii nr. 52 din Chisinãu.

Ala Meleca, sefa Serviciului de Presã al MAI, ne-a spus cã drept probe pentru anchetarea si retinerea tinerilor servesc materialele video si foto. Acestea sunt suficiente.

«Persoanele se identificã în conformitate cu pozele în care sunt cu pietre în mâini, cei care sunt violenti si care au participat nemijlocit la incidente. Nicio persoanã din stradã nu este retinutã întâmplãtor». Cât priveste declaratiile lui Chiril Gumenii, reprezentanta MAI sustine cã acesta este un caz care ar trebui clarificat în mod particular. «Totusi, fiecare poate declara ce doreste, pentru cã trãim într-o tarã democraticã. Politia, însã, nu se bazeazã pe vorbe, ea actioneazã în conformitate cu probele care existã. «Cu minorii, sustine Ala Meleca, «este o atentie triplã, deoarece suntem mediatizati si monitorizati din toate punctele de vedere de organismele internationale, dar si de ONG-urile locale. Sunt atentionati toti ofiterii de politie, cei de urmãrire penalã sã nu le încalce drepturile».

Victor MOSNEAG
Ziarul de Garda
16 Aprilie

Tinerii moldoveni arestati de regimul Voronin se plang ca au avut parte de tratamente cat se poate de inumane

Tinerii moldoveni arestaþi de regimul Voronin se plâng cã au avut parte de tratamente cât se poate de inumane: bãtãi, privare de hranã, de apã si de grupuri sanitare. De asemenea, detinutii spun cã politistii i-au obligat sã semneze acte pe care nu le-au citit, dezvãluie un reprezentant al ONU în Republica Moldova. Edwin Berry, consilier al ONU pe problema drepturilor omului în Republica Moldova, a vizitat sâmbãtã, 11 aprilie, penitenciarul 13 din Chisinãu unde sunt închisi o parte dintre cei arestati de la izbucnirea revoltelor în Republica Moldova.

Foto: Cotidianul

Berry a discutat cu 40 de persoane dintre cele 90 arestate în ultimele sãptãmâni pe fondul tulburãrilor sociale si, contactat de cotidianul.ro, a dezvãluit detalii deloc mãgulitoare pentru autoritãtile moldovene. Potrivit lui Berry, dovezile cã detinutii au fost supusi la tratamente necorespunzãtoare sunt “abundente” si “evidente”. “Aproape toti aveau urme pe corp care sugereazã cã au fost bãtuti”, spune Berry.

Majoritatea celor cu care a discutat reprezentantul ONU au vârste cuprinse între 18 si 23 de ani si spun cã au fost bãtuti înainte de a ajunge în penitenciar, la sectiile de politie si la comisariatul general.
“Majoritatea sustin cã au fost bãtuti si înãuntrul si în afara camerelor de interogatoriu de ofiteri de politie în civil, cu bâte, sticle cu apã, cu pumnii si cu picioarele”, dezvãluie Edwin Berry.

Tratamentele inumane nu se reduc însã la bãtãi. “Detinutii se plâng cã înainte de a ajunge în penitenciar au fost tinuti înghesuiti în celule minuscule, câte 25-28 de oameni într-o camerã de 8 metri pãtrati, li s-a refuzat hrana pentru douã zile si au avut acces limitat la apã si la grupurile sanitare”, a declarat pentru cotidianul.ro reprezentantul ONU în Republica Moldova.

De asemenea, doi detinuti au afirmat cã politistii i-au fortat sã semneze declaratii în care si-ar mãrturisi vina, iar altii au dezvãluit cã au fost obligati sã semneze acte pe care însã nu le-a fost permis sã le citeascã în prealabil.

Edwin Berry a intrat în penitenciarul 13 împreunã cu membrii societãtii civile si ai Comitetului pentru Plângeri, organism înfiintat în 2008 printr-o lege aprobatã de Parlamentul R. Moldova, al cãrui scop este sã previnã folosirea torturii.

Accesul în centrele de detenþie unde sunt tinuti cei arestati în timpul revoltelor nu pare sã fie însã permis tuturor grupurilor de activisti pentru drepturile omului, conform spuselor lui Stefan Urâtu, preºedintele Comitetului Helsinki din Republica Moldova. “Nu am reusit sã intrãm nici la penitenciarul 13 si nici la punctul de arest preventiv Tighina 16”, spune Urâtu. “M-au tinut la poartã toatã ziua, promitându-mi accesul, iar seara au iesit sã-mi spunã cã ei cred cã am fost suspendat din functie, asa cã nu am reusit sã intru sã vorbesc cu detinutii”, a adãugat pentru cotidianul.ro Stefan Urâtu, care a candidat independent la Parlamentul Moldovei la alegerile din 5 aprilie. “Faptul cã nu ne-au lãsat sã intrãm, ne face sã credem cã ceea ce se spune despre abuzurile asupra detinutilor este adevãrat”, comenteazã Urâtu.

Întrebat despre actiunile pe care le-ar putea lua ONU pe baza descoperirilor fãcute în închisoarea din Chiºinãu, Edwin Berry a rãspuns cã reprezentanta ONU încearcã, pânã în prezent fãrã rezultat, sã intre în contact cu ministrul Internelor.

Sursa: Cotidianul

Edwin Berry, consilier pentru Drepturile Omului al ONU în Moldova, a reusit sã viziteze sâmbãtã penitenciarul nr.13 si sã discute cel putin cu 40 dintre tinerii arestati în timpul protestelor. «Nu am mai vãzut asa ceva», a declarat Berry.

Consilierul ONU sustine cã a vãzut cel putin 40 de tineri care erau detinuti în diferite celule. «Cu totii aveau urme de bãtãi si traume,» a spus Berry, adãugând cã practic toate persoanele pe care le-a vãzut aveau între 18 si 24 de ani.

Tinerii au declarat cã au fost bãtuti în cadrul sectoarelor de politie sau a Comisariatului General de Politie. Ei au mai spus cã au fost detinuti acolo în celule mici de câte 8 metri pãtrati, în care se aflau câte 25 si chiar 28 de persoane. Li se dãdea apã foarte putinã, iar produse alimentare practic defel. De asemenea, majoritatea dintre ei s-a plâns pe imposibilitatea întâlnirilor cu avocatii.

«Am vãzut cã existã medici la Penitenciar, dar din ceea ce au povestit tinerii nu reiese cã primesc toti îngrijiri medicale adecvate», a mai spus reprezentantul ONU. El sustine cã au fost luate imagini despre urmele de torturã pe care le poartã acesti tineri si ma solicita un dialog cu Ministerul de Interne. De asmenea, datele colectate în cadrul acestei vizite de documentare vor fi utilizate pentru a documenta în continuare cazurile si pentru a informa comunitatea internationalã despre ceea ce se întâmplã.

«Din ceea ce am vãzut si am auzit de la cei circa 40 de tineri, pot considerã cã e vorba de grave încãlcãri ale drepturilor omului, si anume e vorba de aplicarea tratamentelor inumane si degradante, precum si de îngrãdirea dreptului la consiliere juridicã, la proces echitabil, la conditii adecvate de detentie», a spus expertul.

Berry considerã cã este important cã Moldova are acest Comitet pentru plângeri, regulamentul cãruia i-a permis sã întreprindã aceastã vizitã la Penitenciar.

Ziarul de Garda, Chisinau

S'a vorbit în mod exasperant despre "violenta" la care s'a dedat tineretul în cursul zilei de 7 Aprilie a.c la Chisinãu în urma fraudelor rezultate la alegeri.

Se aruncã anatema asupra întregului tineret, minimalizându-se cu maximum de potential mediatic actul major care a condus sine die la aceste violente.

Pe vinovati îi cunoastem: sunt comunistii care au ambuscat acel tineret prin infiltrare si incitare, ca un "preludiu natural" de acoperãmânt planuit cu mult timp în urmã.

Existã un anumit grad de informare ce provine din surse aflate la fata locului, oameni de probitate moralã ireprosabilã, ceea ce ne face sa tãgãduim varianta "oficialã" a "oficialilor" care conduc si vor sã mai conducã cu mânã forte la Chisinau în spiritul unui ideal de mult apus, descompus, compromis, stârv rosu de secerã si ciocan.

Actul de fraudulentã apartine în exclusivitate aparatului comunist. Sunt dovezi si mãrturii conform cãrora mãsluirea voturilor s'a produs masiv în Chisinãu, unde este vorba de sute de cazuri flagrante.

Raportarea acestor cifre la întreg teritoriul Basarabiei, ar însemna înmiirea flagrantei fraude comuniste.

De ani de zile, comunismul apatrid, comunismul care nu se poate reproduce decât prin forta terorii, deviant dela orice formã de civilizatie si respect pentru oamenii de rând, comunismul reprezentat prin Voronin si aparatul de represiune de care este înconjurat, tine sub cnut bravul popor moldav. Auzi tu, Europã? Auzi tu, Uniune? Iar tu Americã, esti oare prea departe si indiferentã ca sã întelegi durerea acestui popor batjocorit, sau prea slabita de miasmele cu iz "socialist" care îti "stimuleaza" intelectul? N'ai îndraznit si nu îndrãznesti sã-i arãti cu degetul pe oprimanti, dar ai curajul sã ne ceri duios "stoparea violentei", parcã acuzându-ne drept fãptasi ai acesteia! Care-i dreptul vostru sã ne judecati dacã nu întelegeti?

N'am vãzut încã nimic despre stoparea violentei adresat celor din aparatul politienesc, aparat majordom si scut al puterii care poate violenta viata oricãrui cetãtean fãrã nici un respect sau sens de responsabilitate. Jurnalisti agresati, brutalizati si amenintati, cetãteni acostati si arestati în modul cel mai tipic stalinist si nu în ultimul rând ucisi "accidental" în trecut.

Priviti la spectrul acestor evenimente de provocãri vadite si vedeti mai bine cine stã în spatele lor. Urmãriti bandele de kgb-isti care asalteazã oamenii pasnici de pe stradã si îi rãpesc, ducându-i fãrã urmã în cavernele aresturilor. Acestia ce vinã au oare ca simpli martori ai momentului?!

Basarabie, ai nevoie de LIBERTATE!

Nicolae NITÃ

KGB-istii in actiune.

La initiativa Asociatiei "Hyde Park" ieri seara la Chisinau mii de tineri s-au solidarizat in preajma Monumentului lui Stefan cel Mare ca sã aprindã câte o lumânare, in semn de protest fatã de rezultatele alegerilor parlamentare din ajun, trucare de cãtre partidul comunistilor.

Ziua de 6 Aprilie a fost anuntatã "Zi de doliu" pentru R. Moldova. Manifestarea a continuat cu un mars de protest pânã la sediul Presedintiei, dupã care multimea a revenit in Piata Marii Adunãri Nationale, scandând: "Libertate", "Dreptate", "Ne-ati furat viitorul", "Jos comunistii". A doua zi dimineata, dupã cum fusese anuntat din ajun, protestele au foat reluate cu începere de la 10.00. Mai întâi în Piata Marii Adunãri Nationale, dupã care s-a trecut în scuarul Presedintiei si al Parlamentului. Numãrul protestatarilor a fost cu mult mai mare, dar si componenta nu mai era cea din ajun. S-au implicat si elevi de licee, dar si lume trecutã de vârsta tineretii. Manifestarea a intrat in foarte scurt timp intr-o altercatie cu fortele de ordine care apãrau intrarea in clãdirea Presedintiei. Au fost puse in aplicare "sacosele cu ouã", iar ulterior si cele cu pietre, aduse de "cineva", care aveau grijã ca tinerii sã poatã "actiona". Initiatorii "ofensivelor" erau barbati trecuti de 30 de ani, "în civil" si cu "atributii" de organizatori. "Hyde Park" nu a mai fost vãzut în fata Presedintiei si a Parlamentului decât doar cu filmãrile. Miscarea a intrat sub controlul fortelor de securitate. Si in foarte scurt timp a degenerat in actiuni agresive. Politia si clãdirea Presedintiei a fost "bãtutã" cu pietre de granit, extrase din scãrile si pavajul de la intrare. Dupã retragerea politiei, s-a pornit "bombardarea" cu pietre a sediului Presedintiei, care a fost devastat pe tot perimetrul fatadei si lateralei. Atacatorii nu s-au lãsat influentati nici de reprezentantii presei si nici de reprezentantii societãtii civile. Nici partidele de opozitie, care au incercat sã readucã protestele la conditia de actiune pasnicã si pragmaticã, nu au fost ascultati. Haosul a pus stãpânire pe multime si aceasta s-a lãsat influentatã de "grupul de atac" care avea in prima linie vre-o 30-40 de insi, încurajati de "bãietii cu misiune".

Fortele din interiorul clãdirilor, suspect de tot, au cedat presiunilor si în jurul orei 13.30 atacatorii au pãtruns in interiorul celor douã sedii, a Presedintiei si Parlamentului si au dat foc, devastând tot ce le-a iesit in cale: mobilier, tehnicã, de birou, dosare etc. Desi politia a fost anuntatã asupra faptului cã în multime stau provocatori si cã acestia "carã ouã si sacose cu pietre" demonstrantilor, aceasta nu a reactionat decât zeflemitor.

Rãmâne suspect si faptul cã, desi ministrul de interne Papuc a coordonat actiunile politiei de la fata locului, MAI nu a intervenit, în raport cu alte situatii de revoltã, decât cu un contingent simbolic de politisti, dovadã cã lucrurile trebuiau lãsate sã evoluieze in felul în care au evoluat.

Ce ar putea urma? Ori scenariul Moscovei, dupã rezultatele preliminare ale alegerilor, s-a schimbat vizavi de "viitoarea guvernare", ori Voronin a anticipat, prin aceastã actiune sporadicã, declansarea unor proteste organizate si masive ale partidelor politice de opozitie, care au anuntat deja cã nu vor recunoaste valabilitatea alegerilor. V. Voronin are acum toate motivele sã decreteze starea exceptionalã în R. Moldova si sã-si punã "treburile" la cale fãrã nici un fel de bãtãi de cap din partea oponentilor politici. Noaptea de azi, s-ar putea sã schimbe mai multe lucruri, rãmase deocamdatã in derivã.

Ziarul de Garda