STIRI DIN BASARABIA

Într-un sat din sudul Moldovei, de Sfânta Maria, preotul satului a decis sã meargã din casã în casã pentru a mai alunga spiritele rele care se aciueazã prin ungherele gospodarilor. Cum e moldoveanul nostru, ospitalier, oamenii îi dãdeau preotului prosopul cel mai scump, îi sãrutau mâna si, ca sã fie primit, îi plãteau pentru binecuvântare cât îi lãsa inima. Stim cu totii cã inima moldoveanului e mare. Cei mai multi vor decide cã e mai bine sã rãmânã într-o zi fãrã pâine, dar sã fie împãcati cu preotul si cu Dumnezeu.
Cei care nu aveau niciun ban în casã, dar doreau ca locasurile sã le fie sfintite, plãteau cu ce aveau în gospodãrie. Vãzând preotul cã nu-i ajung mâini pentru toate darurile primite, a chemat un om din sat, sã-l ajute sã le care cu cãruta. O priveliste de nedescris: popa mergea înainte cu cadelnita, din urmã cãruta, plinã cu rate, gâste, gãini. Toate – ofrande pentru sãnãtate.

Read more! »