02/28/15

DRAMA ROMÂNILOR DIN ISTORICELE PROVINCII A FOST O TRAGEDIE A ÎNTREGULUI POPOR ROMÂN

Permalink 06:25:08 am, Categories: Tara de Sus, Vreri si Necazuri  

„Mulţumim lui Dumnezeu că sârma ghimpată n-a trecut pe la poarta noastră...”
Deşi se spune că timpul vindecă toate rănile, sunt răni care nu numai că nu se cicatrizează, ci continuă să sângereze şi mai dureros. O rană veşnic vie sângerează în INIMA ROMÂNILOR înstrăinaţi de ŢARĂ, care şi-au pierdut rudele în masacrele de la Lunca Prutului, în ianuarie-februarie şi din poiana Varniţei de lângă Fântâna Albă, de la 1 aprilie 1941, când au fost cosiţi fără milă, de gloanţele grănicerilor ruşi, mii de români nevinovaţi doar pentru faptul că au dorit să treacă frontiera, instalată de un regim barbar, să trăiască liberi în Ţara lor.
De fapt, majoritatea românilor din România nu cunosc nimic despre suferinţele şi calvarul la care au fost supuşi fraţii lor după 1944, când nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa a fost anexat la Rusia prin ruşinosul pact Ribbentrop-Molotov, când românii băştinaşi au devenit străini în ţara lor. Or, un prieten al românilor înstrăinaţi pe nedrept de Patrie, prof. Constantin Moroşanu, preşedintele Asociaţiei „Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa”, cu pioşenie se străduieşte ca şi conaţionalii din România să afle despre masacrele, deportările, despre lagărele muncii şi morţii, represiunile, la care a fost supusă populaţia băştinaşă din istoricele provincii româneşti, organizând, în incinta Căminului Cultural din comuna Hudeşti, judeţul Botoşani, în colaborare cu Consiliul local şi Primăria comunei Hudeşti, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Botoşani, simpozionul internaţional „Masacrul de la Lunca – holocaust românesc”, la care au participat primari, oameni de cultură, jurnalişti, deputaţi din raioanele Herţa, Noua Suliţă, Ucraina, precum şi din judeţul Botoşani, România. Or, realitatea crudă, ororile prin care au trecut confraţii săi, „eliberaţi” de iscoadele sovietice, a sângerat şi în inima acestui mare patriot al Neamului, relaţiile cu adevărat frăţeşti ce au înmugurit cu ani în urmă, dând rod în inima unei frumoase şi trainice prietenii. O afecţiune aleasă are dl Moroşanu faţă de românii din comuna Mahala, în deosebi, faţă de primarul Elena Nandriş, cea care veghează nu doar veşnicia eroilor mahaleni, ci e şi o făclie de veghe a Neamului Românesc.

Read more! »

Crâmpeie din destinul unui bucovinean - 16 ani în Siberia

Permalink 05:59:45 am, Categories: Tara de Sus, Vreri si Necazuri  

Radu TULUPCA a lui Constantin s-a născut la 21 februarie 1925, în comuna Ostrița, plasa Herța. Soarta a fost nemiloasă cu el, hărțuindu-l la vârsta de 16 ani.
Anul 1941 veni zbuciumat și cu multe nenorociri. În noaptea unei zile de iunie 1941, la ușa casei familiei Tulupca au bătut cu înverșunare dușmănoasă. Fratele Vasile era refugiat în România. Tata Constantin şi Radu au reuşit să fugă, însă mama Paraschiva s-a pomenit în fața unor monștri înarmați, care au spart ușa și o țineau sub țevile armelor, ordonând: „Peste zece minute să fii în căruță!..”. Peste câteva zile soţul şi feciorul au urmat-o benevol, ca să n-o lase de una singură la primejdia grea.
La gara feroviară din Cernăuți au fost îmbarcați în vagoane de vite. Printre cei ridicați se afla și familia lui Ion Nicolaevici și alți gospodari din cătunul Ocop.
Drumul a urmat până în Siberia. Deci, drumul din Bucovina și până în regiunea Tomsk, raionul Pudinski, a fost udat cu lacrimi și presărat cu cadavre. Domnul Radu a fost repartizat la lucru în colhoz. A trecut prin toate nenorocirile prin care au trecut mii de români din Bucovina. A mâncat coji de cartofi, erau timpuri grele, era război. În Siberia a făcut cunoștință cu o fată pe nume, Ecaterina. Au creat o familie tânără, dar dorul de casă era pe primul loc.
După 16 ani de munci grele, în anul 1957 se întorc în Bucovina, numai cu mama. Domnul Radu, s-a înscris în colhoz, a lucrat toată viața la ferma gospodăriei, unde cu căruța aducea hrană pentru vite. În anul 1985 s-a pensionat. Dar a continuat munca în gospodăria agricolă încă un an.
Împreună cu soția Ecaterina au crescut și educat o singură fiică – Valentina. Cu tristețe își amintește de tinerețea distrusă în înghețurile Siberiei. Doamne, că mari au fost fărădelegile staliniste! După cum zice dl Radu Tulupca: „Să dea Dumnezeu sănătate și pace, că restul le vom face...”
Domnul Radu, e oaspete așteptat la școala-grădiniță, care se află la o aruncătură de băț de gospodăria sa. Are ce le spune micuților despre cei 16 ani în Siberia!

Viorel GHIBA
Gazeta de Herta

P.S. La 21 februarie a.c., domnul Radu Tulupca și-a alipit la buchetul vieții cel de-al 90-lea trandafir. Cuvinte frumoase la acest jubileu i-au urat soția, fiica, ginerele și nepoții, dorindu-i sănătate și mulți ani înainte. Pentru munca conștiincioasă pe parcursul anilor domnul Radu a fost menționat cu o diplomă de onoare din partea conducerii raionului.

09/20/14

CELE MAI GRELE, CELE MAI ÎNĂLŢĂTOARE CRUCI…

Permalink 04:04:30 am, Categories: Tara de Sus, Vreri si Necazuri  

Creştinii, mai cu seamă cei din seminţia românească, sunt tari în credinţa că Dumnezeu rânduieşte pentru fiecare crucea potrivită, dar la cele mai năprasnice încercări îi pune pe oamenii puternici, şi numai lor le este menit să poarte cele mai grele cruci. Cu vreo două decenii în urmă, când românii din ţinutul nostru începeau să se trezească la o viaţă mai demnă, simţeam aievea cum aproape toţi ne-am luat crucea potrivită, pornind pe drumul mântuirii, cu credinţa fermă că nu avem rost mai important în urcuşul nostru spre o altă Golgotă, greu de imaginat în acea perioadă de avânt naţional. Cei care păşeau înainte, în fruntea primei societăţi româneşti – pentru cultura românească „Mihai Eminescu” (încă nu aveam atâtea formaţiuni naţional-culturale), ne invitau, am în vedere ziarişti de la „Zorile Bucovinei”, prin satele populate de români, dar ucrainizate în perioada sovietică. Înspre Corovia, Molodia, Valea Cosminului, Ceahor, Colincăuţi etc. se îndreptau acţiunile culturale şi atenţia majoră a elitei intelectualilor noştri. Dar a rămas să evocăm ca o frumoasă poveste efervescenta perioadă de pelerinaj la vetrele ce-au suferit cel mai mult din cauza deznaţionalizării. De câţiva ani aceste localităţi au fost cu desăvârşire abandonate, iar lista neagră a satelor ce-şi pierd identitatea, în primul rând prin scoaterea limbii române din şcoli, se măreşte. Liderii noştri au uitat cărarea spre ele, mult mai scurte şi mai uşoare fiindu-le drumurile spre marele centre din Patria istorică România, unde obişnuiesc să ne deplângă soarta. Bineînţeles, pe acolo nu e nevoie să-i însoţim şi noi, cronicarii evenimentelor de respiraţie românească. Doar de la cei doi preşedinţi ai Societăţilor „Golgota” – una înregistrată ca a românilor din Ucraina, condusă de Octavian Bivolaru, şi cea a românilor din regiunea Cernăuţi, condusă de docentul Ilie Popescu, – primim invitaţii la evenimente scăldate în lacrimile memoriei, prin sate unde românii încă nu s-au lepădat de istoria şi trecutul lor, în orice caz, măcar atunci când vine cineva să le răscolească mocnitele dureri.

Read more! »

02/26/14

LA MAHALA - AU FOST COMEMORAŢI EROII NEAMULUI

Permalink 04:04:40 am, Categories: Tara de Sus  

CEI CARE UITĂ ISTORIA, RISCĂ SĂ O REPETE

Sângerează în doliu Ucraina, lacrimile durerii se revarsă din inimile tuturor iubitorilor de Neam şi Ţară, Adevăr, Dreptate şi Libertate. Suntem alături de tristeţea lor cu inima zdrobită, fiindcă nu am uitat ce înseamnă sânge şi moarte, deznădejde şi despărţire. Deşi de la acele momente tragice pentru românii din nordul Bucovinei au trecut peste şapte decenii, ele ne urmăresc cu un nou coşmar, dezlănţuit tot de un regim criminal. Duminica precedentă, când întreg Cernăuţiul, întreaga Bucovină îşi lua rămas bun, petrecându-l în ultimul său drum pe eroul naţional Oleksandr ŞCERBANIUK, împuşcat pe EuroMaidanul din Kyiv, la Mahala, raionul Noua Suliţă, clopotele durerii au bătut în unison cu cele din întreaga Ucraină, întru pomenirea EROILOR ce străjuiesc altarele de jertfă ale Neamului, SFINŢILOR MARTIRI, dornici de libertate, celor răpuşi de gloanţele mitralierelor călăilor sovietici în Lunca Prutului, în noaptea de 6 spre 7 februarie 1941.

Read more! »

02/08/14

PENTRU CERUL NOSTRU DE SFINŢI de Maria Toacă

Permalink 06:08:49 am, Categories: Tara de Sus, Vreri si Necazuri  

Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi…
Părinţilor noştri le-au fost părinţi.
Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
Au mers prin zăpadă, prin noroi,
Au murit şi s-au nemurit.

(Nichita STĂNESCU)

Din atâta moarte şi atât de multă suferinţă a românilor noştri, despre care am auzit de la părinţi şi bunici, am citit în cărţi şi ziare, nouă ne rămâne lacrima – singura ce ne spală de dureri şi ne luminează drumul spre Dumnezeu. Avem mare nevoie de acest drum, pentru a ne întâlni acolo cu martirii neamului românesc rămaşi prin străinătăţi, cu acei care n-au avut cui şopti ultimul cuvânt, ultima dorinţă înainte de a-şi da sufletul. Cineva a spus că tiranii din epoca comunismului au umplut cerul de sfinţi. Deşi, după cum ştim din Sfânta Scriptură, în faţa lui Dumnezeu nu există naţionalităţi, toţi oamenii fiind egali şi vorbind aceeaşi limbă, totuşi am atâtea motive să cred că, mai mult decât alte neamuri, avem un cer al nostru de sfinţi, unde se doineşte româneşte!
Ţin în mână o carte voluminoasă (372 de pagini), cu o inimă tricoloră, nu străpunsă, ci ieşită în faţa unui gard de sârmă ghimpoasă. Este „Durerea memoriei”, pe care am primit-o de curând de la îngrijitorul ei Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” din oraşul Cernăuţi. Volumul a văzut lumina tiparului graţie sprijinului financiar al unui român din Elveţia – dl Corneliu Constantinescu. Născut la Buzău, el a emigrat în 1971 în Occident, dragostea şi apartenenţa la neam exprimându-le prin contribuţii concrete la înveşnicirea memoriei martirilor români din nordul Bucovinei.

Read more! »

01/25/14

O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu de Dragoş Olaru

Permalink 03:12:15 am, Categories: Tara de Sus  

În anul 1975 poetul Grigore Vieru, aflându-se la Cernăuţi la o întâlnire cu numeroşii săi cititori, ni s-a destăinuit că iubeşte nespus de mult acest oraş, pentru că-l consideră oraşul copilărie sale şi pentru că pe străzile acestuia şi-a purtat paşii copilul Eminescu. Noi cernăuţenii ne mândrim cu faptul că pentru poetul, care s-a apropiat poate cel mai mult de tainele poeziei marelui Luceafăr, Cernăuţii au fost la fel primul oraş, cu care a făcut cunoştinţă în copilărie.

Aici, imediat după război, venea cu mamă-sa după pânză, boieli şi pâine... Venea să vadă oraşul lui Eminescu, unde i s-a înfiripat prima dragoste, scrie primele poezii şi îşi vede publicată prima creaţie poetică.
Aşa a vrut soarta (sau, cum afirmă cercetătorii, - însuşi Gheorghe Eminovici) ca fii căminarului de la Ipoteşti să-şi facă studiile la şcolile din Cernăuţi. Astfel într-o zi de început de toamnă a anului 1858 apare aici şi Mihai. Deşi la început nu se împăca prea bine cu şcoala (într-un rând chiar ar fi spus: „La ce să mă dea la Cernăuţi, că eu sunt învăţat şi fără Cernăuţi?”, el îşi leagă mai târziu viaţa de acest oraş, de meleagurile pitoreşti ale Bucovinei, le îndrăgeşte pentru totdeauna.

Read more! »

12/29/13

Pământ negru, în asfinţit… de Teofil Lianu

Permalink 10:46:10 am, Categories: Tara de Sus  

Ţărani scunzi, în zile prelungi, ară un pământ nesfârşit
până vor da de-un cer împietrit
unde cuţitul plugului să spintece'n două
zorile muncii rodnice, nouă.

Ara-vor câmpurile de la Răsărit la Apus.
Brazdele-or fi drumuri pentru vieţile noastre,
pentru glotaşii ce-au dus
legenda pământului sub tâmple albastre.

Îngerii transcriu cromolitografii cu cărbune
pentru neştiuta satelor rugăciune
întârziind cu veacuri sub pământ
surâsul trist al celor ce nu sunt.

Numai fumul hogeagurilor va mai cere
iertare pentru plugarii răsăritului azurat.
Copiii cresc în tăcere
o inimă ca un sat.“

Teofil Lianu
1933

ZILE DE COPILĂRIE de Vasile Gherasim

Permalink 10:36:21 am, Categories: Tara de Sus  

Cu tata alături, în carul cu boi,
Ieşeam dimineaţa pe poartă la noi
Şi drumul năvalnic făcea cotituri
Până departe, în zări de păduri;
Şi ţarina plină de holde şi soare
Râdea bucuroasă cu zâmbet de floare…

Cu ochii departe, pe lanuri aprinse,
Priveam cum se leagănă spicele ninse
În ploaia de soare cu raze fierbinţi,
Şi boii păşeau liniştiţi şi cuminţi…

Read more! »

„Balada oştenilor plecaţi" de George Drumur

Permalink 09:44:44 am, Categories: Tara de Sus  

În nămiez de zi
au plecat oştenii
prin toamna poienii
fără a trezi

din grădini de stele
dorul trist, tăcut.
Nimeni n-a zăcut
cu arma-n răstele.

Drumul se lărgea
ca-n păduri cuvântul
̂îi chema pământul
şi îi amăgea.

Read more! »

01/10/09

LA BUCOVINA de Mihai Eminescu

Permalink 10:16:14 am, Categories: Tara de Sus  

N'oi uita vreodatã, dulce Bucovinã,
Geniu-ti romantic, muntii în luminã,
Vãile în flori,
Râuri resãltânde printre stânce nante,
Apele lucinde'n dalbe diamante
Peste câmpii'n zori.

Ale sortii mele plângeri si surâse,
Îngânate'n cânturi, îngânate'n vise
Tainic si usor,
Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o furã si cu dulci cuvinte
Îmi soptesc de dor.

Read more! »

:: Next Page >>

September 2017
Sun Mon Tue Wed Thu Fri Sat
 << <   > >>
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30

Bucovina - Tara Fagilor

Search

Categories

Misc

XML Feeds

What is this?

powered by b2evolution free blog software