Bucovina - Tara Fagilor

Munti gloriosi, solemnã furtunã, Bucovinã
Dragomirnei luminã pe frunte-si adunã;
spada stefanã la sold rãscoala plãiesii,
iar fagii cu cerul pornesc si cu vifore mari;
stelele duc spre septentrion dumbrãveanul chiot
si flamura Putnei; germanã lespede viperele
sdrobeste sub rozele-aurore-ale cerului nordic.

Pas liberator; cadentã generatoare; ostenii
duc în suflet cântec si soare; Dumnezeu
semn le-a ales steaua cea mai frumoasã:
înainte!

[More:]

Mi-e inima în Bucovina, plaiul de albe miorite;
iarãsi limpede-i lumina turlelor de Sucevite;
pajerele regesti apa vie poartã 'n pliscul de aur;
freamãtã bourul ‘naltelor steiuri; legende
brumeazã pe nouri; istorie, drumul tãu e mersul
ostenilor; pace se-asterne; tãranul uneletele-si
scoate, vrednice mâini se roagã de bunã ispravã.

Vãd în zilele viitoare plugurile multe
cum vor scrie'n târnã viata grâielor unduitoare,
sterpele miristi belsug vor naste si, toamna,
în largile ograzi va creste vãpaia bogatelor roade;
Prutul va duce la vale pãdurile Vijnitei
pe verzile valuri; Dumnezeu va lua luceafãrul,
daruindu-l ciobanilor vrednici de dalbii miori
si marea frãtie cu fagii pãdurii si cerul.

Tinerii cãrturari vor strânge'n sufletul lor
sborul ‘naltelor pajeri muntene,
în carti va sta semn lângã semn întreaga Bucovinã,
visul lângã faptã, sufletul la icoane.

Bufinita întelepciunii si mirtul poetului –
heraldica sufletului nostru; nu râvnim cununa
de lauri, dar ni-e dragã sulcina Cuciurului-Mare,
poezia noastrã sã fie câmpie, pãdure si slavã,
biserica unde-a trecut Eminescu.

Bucovinã, pãmânt de tãrani si poeti!

Mircea STREINUL