"...Insula de mărgean a liricii barbiene reapare la
suprafată, cu strania-i plutire gravă si cu lumina ei îngândurată. Poemul
inedit pe care-l publicăm aici, fecundat de inspiratia legionară, e
o îngenunchiere de imn, elegie si legendă lângă moartea de baladă a
unui camarad. Reînnoit, cu vibrantă vigoare si sunet tânar si larg,
poetul Ion Barbu îsi ridică, astăzi, în proaspăta amiază legionară,
verzile lui harfe adânci..." ("FALANGA", 18 Noembrie 1940) |
TINDA, BISERICEI DIN JUPÂNESTI
(lui Radu Gyr)
Munte-al Muscelului: cetini
Pe spartele pietre crăiesti,
Domnescul râu să-l încetini
La locul numit Jupânesti.
Anii mei tineri, ostateci
Acelor nisipuri si pruni
Feciori se întorc si sălbateci,
Cu scurte nume de huni.
Calul din nou peste cremeni
Spre râu copitele trage-si
Să-înnec târgovetul, asemeni
Ei, Clarei, letinei din Arges.
Asa cum apele Doamnei
Prin Ponturi se-adună cu Padul
Ii mân acesti ani: anii toamnei
La Stancu Ion, camaradul.
Ca el, deslegat in cantare
Prin plumbul sutasului beat
Ridic spre avare cântare
Un suflet golas de băiat.
Picioare de capră Satana
Apasă'n platan spre a mă pierde.
Grea însă, ca zaua si stana,
Va trage cămasa mea verde.
