Mi-e
silă de PSD
Nu pot vota o Constituţie făcută de majoritatea
parlamentară PSD. Îmi este silă de majoritatea parlamentară
PSD şi-mi doresc să devină minoritate parlamentară în
curând, sau să nu mai devină deloc, ceea ce ar fi o mare victorie
pentru societatea civilă românească. Îmi ajunge faptul că
“am fost bun cetăţean” şi am votat Constituţia
fesenistă din decembrie 1991. Nu mai vreau “să fiu bun cetăţean”,
ci vreau să fiu bun cetăţean. Şi în această
calitate, dacă pe 19 octombrie la ora 19.00 voi afla că la vot
s-au dus peste 51 % dintre alegători, deci referendumul este valabil
şi va fi validat, mă voi prezenta la urne şi voi pune ştampila
pe “NU”, aşa cum ar trebui să facă toţi cei care până
la acea oră au boicotat referendumul, ca absebteism-protest civic mut.
Struţo-cămilă
Prin această Constituţie, România este jumătate de
republică prezidenţială chioară călare pe jumătate
de republică guvernamentală şchioapă. Dacă la
Cotroceni va ajunge un preşedinte puternic şi la Palatul Victoria
o marionetă, România va fi, pe timpul mandatului acestui preşedinte
puternic, republică prezidenţială chioară nedeclarată.
Dacă la Palatul Victoria va fi instalat un premier puternic, România
va deveni republică guvernamentală şchioapă nedeclarată.
Dacă şi la Cotroceni, şi la Palatul Victoria vor fi marionete,
Parlamentul va face harcea-parcea legislaţia timp de patru ani. De
aceea, nu votez această Constituţie proastă.
Articole
laxe pentru minorităţi
Nu cred în faptul că aprobarea acestei Constituţii este începutul
destrămării României, dar cred că ea ar putea să
fie primul pas spre crearea terenului propice pentru un asemenea deznodământ,
în viitorul mediu. Condiţiile geopolitice ale următorilor 5-10
ani nu oferă, în acest moment, o asemenea perspectivă tragică.
Interesele guvernelor europene se îndreaptă spre menţinerea
echilibrului intraeuropean, pentru unificarea Europei (vom vedea de care
unificare şi în ce scop). Dar oferirea unor articole laxe pentru
minorităţi, mai laxe decât în precedenta Constituţie,
prefigurează un teren propice pe care, în viitoare condiţii
geopolitice propice, se pot dezvolta germenii viitoarelor autonomii (la care
cel puţin ungurii nu au renunţat şi nu vor renunţa
niciodată). Nu voi vota o astfel de Constituţie.
România
e, de jure, regat
Nu voi vota Constituţia revizuită a ţării, pentru că
în 1946, în Regatul României, cu Armata Roşie în ţară,
guvern comunist şi Andrei Ianuarevici Vîşinski bătând cu
pumnul în masă în Palatul Regal, a avut loc o lovitură de stat.
De ochii lumii, propaganda comunistă a acreditat ideea că a luat
sfârşit regimul burghezo-moşieresc şi s-a instaurat
dictatura proletariatului. Adică egalitatea între toţi românii,
o egalitate iluzorie, un fals ideal al umanităţii. De aceea, voi
spune “nu!” Constituţiei republicane revizuite.
Republica
română = comunism În
realitate, ştim foarte bine acum că în 1946 a început în
ţară cea mai neagră perioadă istorică de la apariţia
statului român (în 1918). Atunci a început republica în România.
Crema intelectualităţii româneşti a sfârşit în puşcării.
Au rămas oamenii simpli, cărora li s-a spălat, vreme de 43 de
ani, memoria colectivă şi cea individuală, conştiinţa
de neam, li s-au înlăturat prin mancurtizare codul moral, etica,
credinţa în Dumnezeu şi frica de Dumnezeu, istoria, poezia,
lumina, culoarea. Lor şi urmaşilor lor. Cu aceste creiere spălate,
fără intelighenţie şi cu monştrii care decurg din
această spălare a circumvoluţiunilor ne confruntăm azi.
Ne confruntăm e puţin spus. Corect spus e că ne batem. Pe viaţă
şi pe moarte. De aceea, voi spune “nu!” noii Constituţii.
Încorsetaţi
într-o republică În decembrie 1989 am
fost iar minţiţi. Cu grijă, fără să ni se spună
direct că trăim într-o republică, am fost manipulaţi
şi încorsetaţi într-o republică. Vom vedea mai departe
de care. Să ne aducem aminte că în prima declaraţie a
Consiliului Frontului Salvării Naţionale se spunea că de-acum
ţara se va numi România (ca şi cum s-ar mai putea numi şi
altfel decât aşa), nu Republica România, ceea ce demonstrează că
atunci CFSN avea conştiinţa culpabilităţi sale istorice
şi a faptului că perpetuează o nelegiuire. De aceea, nu voi
vota această Constituţie.
Mihai
I ar fi trebuit reîntronat în 1990
Logic şi legal ar fi fost ca Majestatea Sa Regele Mihai să fie
readus pe tron în decembrie 1989 – ianuarie 1990. Apoi, după un
termen rezonabil de şase luni - un an, în care să se arate românilor
care a fost adevărata istorie a abdicării şi plecării
Sale forţate din ţară, a monarhiei în România, a tradiţiilor
istorice româneşti ale regalităţii, un guvern provizoriu
al Regatului României ar fi trebuit să organizeze referendumul
privind forma de guvernământ a statului român. În loc să
procedeze astfel, sau într-o versiune analogă care să ne readucă
în propria noastră logică istoricăromânească, CFSN a
perpetuat ilegalitatea instaurată de regimul comunist în 1946. De
aceea, nu sunt dispus să votez această Constituţie.
O
Constituţie mai bună, dar mai proastă
În decembrie 1991, FSN a organizat un referendum pentru o Constituţie
proastă, plină de neclarităţi, voite sau generate de
incompetenţa parlamentarilor de atunci, pe care am votat-o, “ca un
bun cetăţean”. Acum ni se bagă pe gât o altă
Constituţie proastă, despre care Emil Hurezeanu spune că
ar fi mai puţin proastă decât cea de la 1991, ca şi cum asta
ne-ar încălzi cu ceva. Până când România nu va ieşi din
această ilegalitate românii nu se vor linişti, nu se vor împăca
ei cu ei înşişi şi nu se va putea construi nimic durabil
aici, în ţară. De aceea, nu sunt încă un naiv care să
voteze, ca televizorul deschis pe postul naţional de televiziune, acest
proiect de Constituţie.
Republica,
menţinută cu mineriade
Imediat după 1990, republica ilegală din România a fost susţinută
de FSN cu preţul unor grozăvii ale căror dimensiuni nu le
cunoaştem nici azi cu exactitate. În iunie 1990, minerii au fost
chemaţi în Bucureşti de autorităţile statului. Preşedintele
Ion Iliescu, primul om în stat, a făcut acest lucru pe postul naţional
de televiziune. Împotriva a ce mai rămăsese din Piaţa
Universităţii (fenomen cu clară orientare regalistă),
despre care azi, ca fenomen al societăţii civile, nu se mai vorbeşte,
întru ştergerea memoriei colective a românilor. De aceea, voi avea plăcerea
să spun “nu!” acestei noi Constituţii.
Idealurile
ne-au fost furate
E bine să ne amintim că Piaţa Universităţi a
fost prima mişcare a societăţii civile, în care s-au
cristalizat clar câteva direcţii ce sunt valabile şi azi: deconspirarea
foştilor ofiţeri de poliţie politică şi a foştilor
informatori ai Securităţii, cu procesul comunismului; alegeri
libere (care nu sunt convins nici până în ziua de azi că au
avut loc cu adevărat, la vreunul dintre tururile de scrutin, având în
vedere şirurile lungi de golani politici care le-au organizat); independenţa
radioului şi televiziunii publice (care în mod sigur nici până
azi nu s-a înfăptuit); respectarea drepturilor omului (care iarăşi
este un ideal, despre care între timp noi, românii, am aflat că nu e
împlinit nici în state cu tradiţie democratică). Uciderea
violentă a Pieţei Universităţii, atunci când liderii ei
închiseseră de bună voie manifestarea, pentru că pe moment
aceste deziderate erau irealizabile, a ucis aceste idealuri şi a dus la
instaurarea unui regim de dictatură sud-americană, care mimează
democraţia. De aceea, nu voi fi eu acela care să spun “da!”
pentru noua Constituţie.
Grozăvie
Nici până azi nu ştim câţi oameni au fost omorâţi în
timpul mineriadei din iunie 1990. Am văzut atunci în Piaţa
Universităţii o femeie, căreia un miner îi smulgea de la
urechi cerceii de aur, rupându-i lobii, îi tăia degetul cu verigheta,
pentru că aceasta nu ieşea singură, ca inelele de pe
celelalte degete, şi îi smulgea de la gât lanţul din acelaşi
metal nobil. Toate acestea, după ce o bătuse cu bâta-n cap, până
o lăsase într-un lac de sânge. Iar aceasta doar pentru că, în
completă necunoştinţa de cauză, se trezise trecând pe
la Piaţa Universităţii şi un pensionar spusese: “Uitaţi-o,
a fost demonstrant, a fost golan!”. Noua Constituţie nu aduce cadrul
instituţional care să facă reparaţia acestei crime, nici
a altora care s-au petrecut în acele zile. Lucrurile vor rămâne
neschimbate, ca şi nedreptatea socială de azi, în general. De
aceea, voi spune “nu!” noii Constituţii.
Nici
cu jăndarul la spate
Constituţia revizuită este mai proastă decât Constituţia
Regatului României de la 1923. Am mai spus-o: chiar Emil Hurezeanu a
recunoscut acest lucru: că acest proiect de Constituţie este
mai bun decât Constituţia din 1991, dar mai slab decât cea de la 1923.
Şi pe urmă, chiar această nouă Constituţie spune că
în curând, în câţiva ani sau un deceniu, poate, vom fi iar chemaţi,
pentru a vota din nou o altă Constituţie revizuită. Asta nu-i
Constituţie, e bairam, chindie, paranghelie, păcăleală,
vrăjeală, fonfč, gargariseală făcută să ne
creiereze minţile şi să ne mintă creierele. Pe care,
deci, nu o voi vota în ruptul capului, nici cu jăndarul la spate.
Statele
Unite Masonice ale Europei
Sunt pentru Europa Unită şi nu pentru Statele Unite Masonice
ale Europei. Idealul “libertate-egalitate-fraternitate” nu aparţine
omenirii, ci unei anumite părţi din omenire. O sectă
periculoasă. Nişte extremişti radicali, masonii lui
Giuseppe Mazzini, care au stat în spatele mişcărilor revoluţionare
de la 1848 şi a idealurilor umaniste, care sunt altceva decât
idealurile umane. Idealul lor (nu e aici locul să-l expunem pe
larg) era republica masonică, instaurată în Statele Unite ale
Europei. Spre acest ideal ne îndreptăm azi. Sunt pentru Europa
Unită, o asociaţie de naţiuni libere şi egale care au
decis să formeze o confederaţie politico-economică adevărată.
Azi, ne pregătim să intrăm în Uniunea Europeană, o
asociaţie a masonilor Europei, care ne conduc din umbră prin
intermediul unei cohorte de societăţi secrete sataniste, dintre
care cea mai cunoscută e Bilderberg. Intraţi pe net, daţi
căutare Bilderberg şi veţi afla repede ce vreau să spun.
Noi nu vom intra în Europa Unită, pentru că ea azi în realitate
nu există. Ei vor putea să ne conducă mai uşor, într-o
dictatură tot mai puţin mascată în democraţie, în timp
ce ne vor transforma, din popor, în populaţie. De aceea, aceasta nu e
Constituţia României, ci a masonilor săi republicani şi nu
pot să o votez.
SCARA