de  CORNELIU ZELEA CODREANU

Tipografia "C. S. m. c."

Bucuresti, 1933

Dupã doi ani de prigoanã cumplitã, "Cãrticica sefului de cuib" reapare sub semnul biruintei Cãpitanului. Acest îndreptar de viatã, organizare si doctrinã legionarã, cu pagini din care s-au nãscut, au luptat si au murit atâtia legionari fanatizati, a fost prigonit si ars în rând cu trupurile martirilor nostri.
  LEGIONARI,  
  Pãstrati aceastã carte si nu vã abateti de la ea.
 E gândul si vointa celui mai mare îndrumãtor al neamului nostru, pentru a realiza un om nou, o elitã adevãratã si o tarã ca soarele sfânt de pe cer.
 E flacãrã din nemãrginita dragoste a Cãpitanului pentru noi.
 E lege peste veacuri, pentru neamul românesc.
 Salutul se pãstreazã neschimbat, pentru cã voim sã crestem în duhul Lui.
 Pânã nu se va întuneca cerul românesc peste sufletele noastre, Cãpitanul nu poate muri.
 Il avem si trãieste în noi.
  TRÃIASCÃ LEGIUNEA SI CÃPITANUL!
    Horia Sima

---

Mai 1933, Bucuresti

P A R T E A    I - a

Sedinta cuibului. Legile. Micul drapel. Initiativa. Executarea ordinelor.

Camarazi,
La apelul fãcut de a ne reorganiza cu totii în cuib ati rãspuns într-un numãr covârsitor. < Pãmântul Strãmosesc > va publica pe rând numele cuiburilor, dându-le aprobarea cuvenitã. Sunteti din toatã tara si din toate pãturile sociale. In majoritate tãrani si muncitori.

PUNCTUL 1. Acum  stiti cu totii ce este un cuib: un grup de oameni sub comanda unui singur om. Cuibul nu are comitet. El are numai un sef care comandã, un corespondent care poartã corespondenta, un casier care strânge cotizatiile si un curier care face legãtura cu alte cuiburi sau cu seful judetului. Toti acestia, ca niste frati adevãrati, ascultã de camaradul lor, care îndeplineste functiunea de sef de cuib. (Vezi < Pentru Legionari >, parte <Legiunea Arhanghelului Mihail >, capitolul < Primele începuturi de organiare >)

PUNCTUL 2. Datoriile corespondentului, curierului si casierului cuibului.
 Corespondentul  tine corespondenta cuibului la ordinele sefului de cuib. El scrie si expediazã scrisorile.
 Curierul  face legãtura între membrii cuibului, sau între douã cuiburi, sau între cuib si diferiti sefi ierarhici. El aduce pachetele cu brosuri, reviste, manifeste, ziare, etc de la garã sau de la postã si le împarte membrilor . Stã la ordinele sefului de cuib.
 Casierul are grijã sã se încaseze o sumã cât de micã (cel putin un leu pe lunã), de la fiecare membru. Sau alte ajutoare. El de asemenea stã la ordinele sefului de cuib.

PUNCTUL 3. Cele sase legi fundamentale ale cuibului. Au fost tratate pe larg vechile directive ale cuibului (directive desfiintate total prin aparitia brosurii de fatã).
 Le enumerãm  aici:
 1) Legea discilpinei: fii disciplinat legionar, cãci numai asa vei învinge. Urmeazã-ti seful si la bine si la greu.
 2) Legea muncii: munceste. Munceste în fiecare zi. Munceste cu drag. Rãsplata muncii sã-ti fie nu câstigul, ci multumirea cã ai pus o cãrãmidã la înãltarea Legiunii si la înflorirea României.
 3) Legea tãcerii: vorbeste putin. Vorbeste ce trebuie. Vorbeste cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu fãptuieste; lasã pe altii sã vorbeascã.
 4) Legea educatiei: trebuie sã devii altul. Un erou. In cuib fã-ti toatã scoala. Cunoaste bine legiunea.
 5) Legea ajutorului reciproc: ajutã-ti fratele cãzut în nenorocire. Nu-l lãsa.
6) Legea onoarei: mergi numai pe cãile indicate de oanoare. Luptã, nu fi niciodatã misel. Lasã pentru altii cãile infamiei. Decât sã învingi printr-o infamie, mai bine sã cazi luptând pe drumul onoarei.

PUNCTUL 4. Micul drapel al Cuibului.
 Fiecare cuib îsi are un mic Drapel tricolor. Pânza de mãtase. Mãrimea pânzei 40 cm ã 40 cm. Lungimea prãjinei 1m si 10 cm. Deasupra o cruce. Pe pânzã va sta scris:
  Cuibul ...
  Garnizoana ...
  Judetul ...
 Acest mic drapel nu este scos nici o datã afarã; el rãmâne în casã, la sediul cuibului. Pe pânza lui se pun <stele>, una, douã, trei, ... pânã la 7 stele.
 Drapelul cu 7 stele este un drapel încãrcat cu toatã gloria. Stelele le acordã numai Seful Legiunii, dupã propunerile sefilor judeteni, sau din proprie convingere.
 O stea pe drapel înseamnã o mare luptã la care a luat parte un cuib, luptã în care cuibul s-a distins, s-a purtat cu vrednicie.
 Pentru ca drapelele sã fie toate la fel si fãcute din aceeasi pânzã, e bine ca sefii de cuib sã le comande de la seful judetului, iar acesta sã le comande de la Centru în Bucuresti.
 Când îsi face un cuib drapel? Unui cuib nu i se poate încredinta drapel decât dupã 6 lini de activitate regulatã.
 De aceea un cuib nu-si poate face drapelul fãrã aprobarea sefului de judet.

PUNCTUL 5. Despre rapoarte.
 A. Seful de cuib trebuie sã facã un raport sãptãmânal dupã fiecare sedintã de cuib.
      Acest raport se va face dupã modelul ce se va da de sefii de judete.
      Raportul trebuie sã cuprindã urmãtoarele date:
  1. Numele cuibului si data sedintei.
  2. Prezenta si absenta de la sedintã.
  3. Cotizatiile membrilor.
  4. Initiativele si realizãrile cuibului în curs de o sãptãmânã si anume:
   a) Diferite contributii bãnesti în folosul Legiunii.
   b) Abonamente la diferite foi legionare si mai ales la <Libertatea>. Cumpãrãturi de foi, brosuri si cãrti legionare.
   c) Vânzarea pe bani a tipãriturilor legionare.
   d) Zile de muncã în santierele si taberele legionare.
   e) Formarea de cuiburi noi.
   f) Marsuri, sedinte la câmp, vizitarea altor cuiburi.
 Raportul se face de seful de cuib si se predã în timp de 24 de ore sefului de garnizoanã împreunã cu cotizatia.
 In localitatea în care se gãseste sediul Organizatiei Judetene rapoartele se pot preda direct secretarului Organizatiei.
 B. Sefii de garnizoanã înainteazã sefului de sector, între 1 si 4 ale fiecãrei luni, rapoartele primite în timp de o lunã de la sefii de cuiburi din Garnizoanã, împreunã cu cotizatiile.
 C. Sefii de sector înainteazã sefului de judet între 4 si 7 ale fiecãrei luni, rapoartele sefilor de cuib din sectorul lor, primite de la sefii de garnizoanã, împreunã cu cotizatiile.
 D. Seful de judet întocmeste pe baza rapoartelor sefilor de cuiburi din judet, situatia generalã a judetului pe timp de o lunã.
      In acelasi timp face o clasificare generalã a cuiburilor pe judet, clasificare a cuiburilor pe sectoare si clasaificarea sectoarelor.
     Seful de judet face un raport lunar pe care îl înainteazã în dublu exemplar între 7 si 13 a fiecãrei luni, Sefului de Regiune.
  Raportu Sefului de Judet trebuie sã cuprindã:
   1. Numãrul de cuiburi.
   2. Cuiburi noi înfiintate.
   3. Numãrul de membri.
   4. Cresterea fatã de luna precedentã.
   5. Numãrul de sedinte de cuib.
   6. Numãrul de prezenti.
   7. Numãrul de absenti.
   8. Cotizatii.
   9. Contributii diverse.
            10. Tipãrituri si abonamente
        a) Valoarea celor intrate.
        b) Valoarea celor rãspândite pe bani.
        c) Valoarea celor rãspândite gratuit.
        d) Suma achitatã.
        e) Suma rãmasã de platã.
   11. Santiere.
        a) Zile de lucru.
        b) Evaluarea lucrãrii în bani.
   12. Tabere.
         a) Zile de lucru
         b) Evaluarea lucrãrii în bani.
   13. Marsuri: în Kilometri - om  (se înmulteste numãrul de Kilometefectuati cu numãrul membrilor participanti.
   14. Initiative.
   15. Delegatii.
   17. Dificultãti interne ale organizatiei: certuri, neîntelegeri, diferite abateri ale legionarilor.
   18. Mãsuri luate pentru înlãturarea dificultãtilor ivite.
   19. Curente de simpatie, dusmãnie sau indiferentã.
   20. Punctele slabe ale organizatiei si mãsurile luate pentru întãrirea ei în acele puncte.
   21. Tinuta, atitudinea moralã în societate a legionarilor.
   22. Atacuri de vrãjmãsie - calomnii, agresiuni, abuzuri ale autoritãtilor - înregistrate. Numele persoanelor ce atacã si adresele lor.
 E. Seful de Regiune, întocmeste pe baza rapoartelor judetene primite, o clasificare a judetelor din regiune si o situatie generalã a regiunii.
     Seful de Regiune înainteazã Centrului, pentru serviciul persoanlului, între 13 si 17 a fiecãrei luni, un raport cu situatia generalã a Regiunii, cuprinzând exact aceleasi puncte din raportul Sefului de judet.
     In acelasi timp Seful de Regiune, înainteazã câte un exemplar din rapoartele Sefilor de judet.

PUNCTUL 6. Când se adunã cuibul.
 Toate cuiburile de legionari din toatã tara se adunã în fiecare sâmbãtã seara; a doua zi e duminicã, asa cã fiecare oate sã întârzie putin la sfat. Dar dacã e nevoie el se poate aduna oricând îl cheamã seful, în orice zi din sãptãmânã.

PUNCTUL 7. Viata cuibului.
 Cuibul adunat este o bisericã. Intrând în cuib te dezbraci de toate chestiunile mãrunte si închini o orã gândurile tale curate Patriei. Ceasul de sedintã al cuibului este ceasul Patriei. Armonia deplinã trebuie sã rezulte nu numai din prietenia celor adunati, dar mai ales din comunitatea idealului lor. Acolo în cuib se vor înãlta rugãciuni lui Dumnezeu pentru biruinta Legiunii, se vor cânta cântecele trimise de Legiune, se va vorbi despre cei morti: martiri, eroi cãzuti pentru Legiune si camarazii morti în credinta legionarã, prieteni, pãrinti, bunici si strãmosi, rechemându-se duhurile lor.
 In linii generale, în cuib nu se va da loc la discutii înfocate, violente, contradictorii. Cât mai putinã vorbã, cât mai multã meditatie, nimic sã nu tulbure majestatea tãcerii si a bunei întelegeri.
 Se vor face exercitii de tãcere completã.

PUNCTUL 8. Prima grijã: PUNCTUALITATEA.
 Dacã seful cuibului fixeazã sedinta la ora 9, apoi toti trebuie sã-si chibzuiascã treburile în asa fel ca sã nu vinã nici prea devreme, nici prea târziu. Nimeni sã nu facã pe altul sã astepte. Legionarul trebuie sã fie om de cuvânt. Când a spus o vorbã sã se tinã întocmai de dânsa. Tara e plinã de aceia care spun multe vorbe, dar nu se tin niciodatã de ele. Când promiti ceva, gândeste-te bine. Dacã tu crezi cã nu poti, spune verde, cãci e mai frumos.

PUNCTUL 9. A doua grijã: INIMA BUNÃ.
 Legionarul când vine la cuib trebuie sã fie cu inimã bunã. Sã nu porneascã cu gând de sfadã, de rãutate, cãci în cuib n-are voie sã se certe nimeni. Când legionarul va avea poftã de sfadã, sã se bage între dusmani.
 Lucrurile mari si bune se fac cu inimã bunã, pentru cã unde e inimã bunã acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a bãgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care prãseste cu inimã rea se zice cã nici pãpusoii nu-i cresc pe ogor.

PUNCTUL 10. INCEPEREA SEDINTEI
 La ora hotãrâtã, dupã ce membrii cuibului s-au adunat, seful cuibului se ridicã si strigã cu voce ostãseascã:
 Camarazi,
 La auzul acestui semnal toti sar în picioare. Se îndreaptã cu fata cãtre rãsãrit si salutã cu bratul întins: salutul cerului, adicã al înãltimilor si al soarelui adicã simbolul biruintei luminii si al binelui.
 Seful cuibului spune cu glas rar si dupã el repetã toti ceilalti:
  1. - Sã ne rugãm lui Dumnezeu.
  2. - Sã ne gândim la Cãpitanul nostru.
  3. - Sã ne ridicãm cu gândul la sufletele martirilor:
   - Mota,
   - Marin,
   - Sterie Ciumetti
   - si ale tuturor camarazilor nostri
   - cãzuti pentru Legiune
   - sau morti în credinta legionarã.
  4. - Sã credem în învierea României legionare
      - si în sfãrmarea zidului de urã si de
      - miselie care o împresoarã
5. Jur cã nu voi trãda niciodatã Legiunea.

PUNCTUL 11. Cu ce începe sedinta seful cuibului?
 1. Cu partea informativã. Noutãti.
     Ce vesti a primit de la Centru sau de la judet, etc.
     Ce s-a mai întâmplat prin tarã.
     Ce s-a mai întâmplat prin sat (politica satului), oras, fabricã, facultate.
     Cum stau diferitele forte politice adverse: cresc, stau pe loc, dau înapoi.
     Cum merge Legiunea noastrã în tarã.
     Aici la noutãti fiecare membru din cuib mai aduce si el noutãtile pe care le stie.
 2. Ordine sosite.
     Ce ordine s-au mai dat. Cu ce se ocupã ceilalti legionari din tarã. Cum merge lupta legionarã.
 3. Citirea <Pãmântului Strãmosesc> si a celorlalte foi legionare.
     <Pãmântul Strãmosesc> trebuie citit în întregime. In el se aflã adevãratul duh legionar.
      Toate ordinele date de centru precum  si cele mai bune informatii cu privire la miscarea din întreaga tarã. De asemenea se vor citi foile legionare locale.
 4. Educatia membrilor.
     Legionarul va trebui sã stie cã: Legiunea va învinge pânã la sfârsit toate partidele, oricâte piedici i se vor pune în cale.
     Cã toti legionarii sunt gata sã facã orice jertfã cu bucurie. Cã fiecare jertfã înseamnã un pas înainte cãtre victorie.
     Cã legiunea are un program precis care se va publica la timpul potrivit.
     Cã prin realizarea acestui program tara se va reface.
     Cã legionarii vor face din aceastã Românie o tarã frumoasã si bogatã.
     Cã legionarii sunt chemati de Dumnezeu ca dupã veacuri de întuneric si asuprire sã sune trâmbita învierii neamului românesc.
     Seful de cuib va cãuta sã sãdeascã adânc în sufletul fiecãruia dintre membrii cuibului credinta în Dumnezeu, în Patrie si în misiunea neamului nostru.

PUNCTUL 12. Ce se mai poate discuta în cuiburi.
 In cuiburi, când este vreme, se mai discutã si alte probleme.
 Iatã câteva titluri de discutii sãtesti:
  1) Cum s-ar putea obtine o recoltã mai bunã (grâu, porumb, vie, etc.).
  2) Care sunt rezultatele dacã îngrãsãm pãmântul?
  3) Este bine sã semãnãm mereu acelasi fel de cereale pe pãmânt?
  4) S-ar putea ca satul sã-si cumpere o masinã de treierat?
  5) Cum s-ar putea obtine un pret mai bun pe produsele tãrãnesti?
  6) Cum trebuie sã îngrijim vitele, tovarãsii nostri de muncã pentru ca sã nu mai sufere?
  7) Crescutul pãsãrilor n-ar putea aduce un venit gospodarului, asigurându-i o hranã mai bunã?
  8) Cum s-ar putea înfrumuseta satul? Imbunãtãti drumurile, podurile? Ingrijirea bisericii si a cimitirelor, a scolii?
 Iatã câteva titluri de discutii pentru cuiburile de fete sau doamne (Cetãtui).
  1) Rolul femeii legionare în România nouã.
  2) Drepturile si datoriile femeii legionare.
  3) Sora legionarã ca mamã.
  4) Sora legionarã ca sotie.
  5) Sora legionarã ca luptãtoare.
  6) Sora legionarã si disciplina.
  7) Femeia legionarã si femeia modernã.
  8) Cum s-ar putea da o masã mai hrãnitoare familiei.
  9) Cât mai multã si variatã initiere în arta gãtitului asa de putin cunoscutã în lumea satelor.
  10) Curãtenia casei si îngrijirea copiilor.
  11) Cum s-ar putea ca îmbrãcãmintea întreagã sã se facã în casã.
  12) Cresterea copiilor. - La Bisericã. Spovedania si Sf. Impãrtãsire. Iubirea de carte si de luminã, de muncã, de tarã.
 Cuiburi intelectuale.
 Iatã titlurile conferintelor tinute de cuibul AXA din Bucuresti.
  1. Antisemitismul în cadrul Legiunii. Deosebirea între legionari si cuzisti. (Ion I. Mota).
  2. Problema minoritãtilor în statul român.
  3. Invãtãmântul în statul legionar.
  4. Problema moralã în viata publicã a României. Scrierile imorale.
  5. Educatia moralã a legionarului.
  6. Caracter de legionar.
  7. Politica agrarã. Reforma financiarã.
  8. Problema muncitoreascã în statul legionar.
  9. Capitalul si munca româneascã.
  10. Industrie si agriculturã.
  11. Biserica în statul legionar. Preotul.
  12. Politica externã a României.
  13. Legiunea si marxismul.
  14. Armata.
 Cuiburile studentesti si Frãtiile de Cruce.
  1. Deosebirea între politica partidelor si politica Legiunii.
  2. Deosebirea de organizare între sistemul partidelor politice si sistemul Legiunii.
  3. Afinitatea între fascism si Miscarea Legionarã.
  4. Puncte comune între hitlerism si Miscarea Legionarã.
  5. Formeazã jidanii un pericol fãrã leac?
  6. Foloasele spiritului de disciplinã?
  7. De ce Miscarea Legionarã poate salva tara si de ce celelalte miscãri politice nu o pot salva?
  8. De ce cuzismul nu poate învinge?
  9. Tãranul în statul legionar.
  10. Muncitorul în statul legionar.
  11. Cine este Benito Mussolini.
  12. Cine este Adolf Hitler.
  13.
  14. Cine a fost Lenin.
  15. Educatia fizicã, factor principal în educatia legionarã.
  16. Fascismul înainte si dupã 1922.
  17. Ce este Balilla? Organizarea ei.
  18. Cântecul legionar.
  19. Franta nationalistã si Franta socialistã.
  20. Cum se pot combate tendintele Ungariei asupra Transilvaniei?
  21. Cum se poate anihila încercarea de influentã a Rusiei asupra Basarabiei?
  22. Cum se pot întãri frontierele dinspre Bulgaria?
  23. Cum se poate salva Maramuresul?
  24. Poate exista o artã legionarã?
  25. Statul legionar si Românii de peste hotare.
 Coruri.
 Cuiburile formate din legionari mai tineri vor învãta marsurile legionare si vor cânta în sedintã.

PUNCTUL 13. Hotãrâri.
 La sfârsitul sedintei se iau hotãrâri. Orice sedintã trebuie sã se termine prin hotãrâi precise, adicã sã se arate ce are de fãcut fiecare legionar pânã la sedinta viitoare. Cuibul lucreazã: a) dupã ordinele care le primeste de la comandanti si b) din proprie initiativã (hotãrârea pe care si-o ia singur). Seful de cuib poate lua initiativa în mai multe directii.
 1. Mãrirea organizatiei, adicã facerea de cuiburi noi.
 2. Strângerea de fonduri prin serbãri, vânzãri de brosuri, etc. (afarã de colectarea de bani, care nu este permisã decât printre membrii organizatiilor noastre).
 3. Impãrtirea în lumea nelegionarã, dupã un plan bine stabilit, a literaturii legionare.
 Fiecare cuib are un numãr de oameni cunoscuti în fata sa.
 Ei pot fi prieteni, indiferenti sau vrãjmasi. Cuibul îsi face o listã cu numele si adresa lor, apoi îsi propune ca încetul cu încetul sã-i convingã si sã-i creascã în credintã legionarã.
 Atunci trimite fiecãruia hranã sufleteascã: cãrti, reviste, articole, fotografii, coruri. Bine studiate, dupã sufletul si mintea omului care le va citi. Pe un om poate sã-l influenteze o anumitã carte, un anumit articol, o anumitã foaie, revistã. Pe altul, altele. De aceea cuibul trebuie sã studieze ca sã nu arunce nimic în vânt.
 Vrãjmasului trebuie sã-i deie cãrti? Da. Pentru cã dupã ce va citi azi, mâine, poimâine, va începe sã se clatine. Si vrãjmasul care se clatinã va fi învins.
 Aceastã hranã sufleteascã nu se trimite numai o datã. Cuibul are grijã de pui pânã fac aripi.
 Când sufletul lor a crescut în credintã, atunci plini de recunostintã vor veni, te vor cãuta si te vor întreba: ce sã fac acum? Ii vei rãspunde: <Fã si tu ce am fãcut eu. Hrãneste si tu pe altii, dupã cum te-am hrãnit si eu pe tine.>
 Materialul (brosuri, cãrti, etc.), uneori se vinde, de cele mai multe ori însã omul le va gãsi acasã gratuit, date de cuib din sãrãcia lui. Si fãrã ca sã stie cine i le-a trimis. Cãci cuibul dã, urmãreste efectul si nu spune cine trimite. Abia la sfârsit se vor cunoaste. Mare bucurie va simti un cuib pentru fiecare om pe care-l va scoate din lumea vrãsmãsiei si-l va aduce în lumea credintei legionare.
 Citez cuibul "Avangarda 13, Nr. 3", care în timp de o lunã si jumãtate a împãrtit 37 de volume "Pentru legionari" si 15 "Cranii de lemn".
 Cuiburile de legionare, de copii, de legionari bogati sau sãraci, fiecare dupã puteri, pot face aceastã operã dând rezulate extraordinare pentru Legiune.
 4. Cuibul mai poate lua initiativa unui santier. Adicã sã dreagã un pod stricat, un sant, un drum, un gard, sã ajute un copil bolnav, sã repare casa unui bãtrân sau a unei vãduve. Sã îngrijeascã de mormintele pãrãsite.
 Asa cã în fiecare sedintã seful cuibului va pune aceastã imperioasã întrebare:
 Ce sã mai facem ca sã ne mãrim organizatia?
 Cu ce putem noi sã ajutãm Legiunea?
 Fiecare membru al cuibului se gândeste si unul spune: sã mai facem cuiburi în sat la noi, sau în facultate, dacã e student, etc.
 Altul spune: în satul vecin nu existã nici un cuib, sã mergem acolo sã facem. Altul spune: sã ajutãm bãneste Legiunea. Cãci având bani, legionarii îsi vor înzestra organizatia cu tot ce-i trebuieste pentru luptã si sã anuntãm seful Legiunii pentru a vedea unde ne repartizeazã (la sustinerea unei foi, la cumpãrarea unei camionete, la brosuri, etc.).
 Munca fiecãrui cuib este de o mare importantã.
 Nu se poate ca un cuib sã se constituiascã si apoi sã nu mai lucreze nimic, adicã sã nu mai dea nici un semn de viatã. Cuibul care nu munceste, care nu se miscã si nu dã semne de viatã este trecut în catalogul Legiunii sub denumirea de "Cuiburi moarte".

PUNCTUL 14. Despre initiativa sefului de cuib.
 Initiativa este cea mai frumoasã floare pe care un comandant o poate purta.
 Seful care îsi ia rãspunderea initiativei trebuie sã stie cã ea poate aduce mãrirea organizatiei, dar poate aduce si foarte mare  rãu, dupã cum un sef o întrebuinteazã în bine sau în rãu.
 Nu are voie în special:
  a) a tipãri ceva în numele organizatiei fãrã aprobarea Biroului Central al Presei Legionare.
  b) a scrie ordine sau scrisori cu continutul nechibzuit, care sã fie rãu interpretate de cãtre acei cãrora se adreseazã, sau de cãtre adversari.
  c) Nu are voie de a-si bãga unitatea în actiuni dezordonate, chefuri, petreceri sau scandaluri, etc.
  d) Nu are voie a trata si nici a încheia vreo combinatie politicã cu oamenii altei grupãri, fãrã aprobarea directã a sefului Legiunii.
  e) In general, un sef, ca si un legionar, trebuie sã fie atent de a nu face nici un fapt, de a nu se introduce în vreo actiune care ar putea periclita, strica sau dezonora Legiunea.
 Când se ia initiativa?
  a) Initiativa se ia când nu existã vreun ordin precis dat de cãtre sefii ierarhici. Dacã este un ordin, se executã ordinul.
  b) Dacã între timp situatia s-a schimbat, seful de cuib, ca orice comandant, pe rãspunderea lui, va lua mãsuri din initiativã proprie, judecând însã cu pãtrundere, pentru ca organizatia sã iasã cât mai bine.
  c) Dacã din întâmplare existã un sef legionar pe loc mai mare ca seful de cuib, seful de cuib nu mai are initiativa. Comanda, initiativa si rãspunderea o ia legionarul mai mare în grad.
 In afarã de aceste cazuri prevãzute, seful de cuib are o largã initiativã.
 El va lua hotãrâri cu de la sine putere, în bunã întelegere cu toti membrii cuibului, în scopul de a servi cauza legionarã. Imediat ce a luat o initiativã, o raporteazã Sefului garnizoanei. Dupã ce a executat-o, raporteazã din nou: " Vã aduc la cunostintã cã hotãrârea luatã de noi de a executa ..., am adus-o astãzi la îndeplinire, bucurându-ne cã am  adus-o astãzi la bun sfârsit."
 Seful Legiunii cântãreste e un sef legionar, dupã puterea lui de initiativã. Cei mai buni sefi si cele mai bune cuiburi sunt acelea care iau cele mai bune initiative si le duc la îndeplinire.

PUNCTUL 15. Despre executarea ordinelor.
 Când un legionar sau un cuib primeste un ordin, este o chestiune de onoare de a-l executa, trecând prin foc si prin apã, dacã este nevoie.
 Dupã aceasta se mãsoarã vrednicia legionarã.
 Când Seful Legiunii dã semnalul unei bãtãlii legionare (cum a fost de exemplu: cumpãrarea unei camionete, scoaterea unei foi, cumpãrarea unei tipografii), cuiburile ca niste albine, întrecându-se în hãrnicie si în vitezã unele pe altele, trebuie sã vinã fiecare cu ceea ce poate da.
 Ori de câte ori vin asemenea ocazii, trebuie sã concure într-o adevãratã întrecere nebunã înspre victoria legionarã toate cuiburile.
 Cum ar fi cu putintã ca un cuib sã fi rãmas în afara luptei, sã nu fi adus si el un cât de mic ajutor, cât de micã jertfã?
 Din aceste lupte se poate vedea cine meritã sã se înalte, în noua lume legionarã, si cine trebuie sã rãmânã unde este.

PUNCTUL 16. Inchiderea sedintei.
 Membrii cuibului se scoalã în picioare cu fata spre rãsãrit. Salutã cu bratul întins spre cer. Toti repetã dupã seful cuibului: "Jur cã nu voi trãda niciodatã Legiunea".
 Dupã aceea legionarii se despart în voie bunã cu gândul la hotãrârile pe care trebuie sã le execute. In prima sedintã viitoare se va vedea cât s-a executat din hotãrârea luatã.

PUNCTUL 16 BIS. Marsul legionar.
 Duminica si în zilele de sãrbãtoare cuiburile de toate categoriile: Frãtii, Cetãtui, etc., trebuie sã se obisnuiascã a pleca în mars. Noi nu ne cunoastem  tara. Unii nu-si cunosc nici satul vecin.
 In zilele de sãrbãtoare, pe ploaie sau pe vreme bunã, iarna sau vara, sã iesim afarã în mijlocul naturii. Pãmântul românesc sã devinã un furnicar în care sã se întâlneascã pe toate drumurile mii de cuiburi alergând în toate directiile.
 In timpul slujbei sã se opreascã la Biserica din cale. Sã se opreascã la camarazii din satele vecine.
 Marsul este sãnãtos. Marsul repauzeazã si reface nervul si sufletul omenesc. Dar mai presus de toate, marsul este simbolul actiunii, al explorãrii, al cuceririi legionare.
 Marsul se face în ordine: pasul bãrbãtesc.
 
 

PARTEA a II-a DESPRE ORGANIZARE

  Câte feluri de cuiburi sunt. Incadrarea lor.

PUNCTUL 17. Cuibul superior si Familia de cuiburi.
 Fiecare membru al cuibului, dupã ce a stat într-un cuib mai multã vreme fãcându-si educatia legionarã poate sã se desprindã din acel cuib si sã-si formeze un alt cuib în care el va fi sef.
 Dacã dintr-un cuib se desprind cel putin 3 membrii si-si face fiecare câte un cuib, cuibul vechi va deveni cuib superior.
 Un cuib superior se poate întinde si în zece sate dacã poate face în fiecare dintre ele câte un cuib nou. Fiecare este liber sã se întindã dupã puterea e care o are, astfel cã dintr-un cuib fãcându-se mai multe cuiburi, toate acestea formeazã un fel de familie. Adicã cuibul care s-a format întâi si cu toate celelalte, care s-au nãscut din el, formeazã o familie. Fiecare cuib din familie îsi are un sef, dar mai mare peste toti este seful primului cuib.

 PUNCTUL 18. Cuiburi încadrate.
 Cuiburile dintr-un sat, comunã, oras, fabricã, facultate, etc., trebuie sã aibã legãturi între ele. De ce? Pentru ca sã nu se ciocneascã între ele în anumite chestiuni (unii sã aibã o pãrere, altii altã pãrere). Toti legionarii vor avea o singurã pãrere, un singur gând si un singur suflet. De aceea trebuie sã aibã toti un singur sef.
 Cine este seful dintr-un sat.
 Dacã într-un sat este o singurã familie de cuiburi, seful legionarilor din sat este seful primului cuib.
 Dacã sunt douã familii de cuiburi, seful satului sau seful garnizoanei legionare va face cu schimbul câte o lunã.
 O lunã va fi sef al garnizoanei legionare seful unei familii, o lunã seful celeilalte familii de cuiburi.
 Dacã vor fi trei sau patru familii de cuiburi vor face fiecare câte o lunã cu schimbul.
 Sefii de garnizoanã când se schimbã, fac un proces verbal de predarea si primirea comenzii, pe care îl trimit sefului judetean ca sã stie cine are comanda luna aceea.
 Mai târziu, când cuiburile se înmultesc, se fac si sefi de sectoare, care sã facã legãtura si sã aibã grijã de toate cuiburile din regiune. Seful de sector este numit de conducerea centralã a Legiunii în urma propunerii sefului judetean. El se va recruta dintre cei mai destoinici sefi de garnizoanã.
 In cazul victoriei legionare, primar într-o comunã nu va fi seful de sector sau seful vreunei familii de cuiburi legionare, ci va fi cel mai destoinic om pe care îl va avea Legiunea în acea comunã. El va fi însã sub controlul sefului legionar din acea comunã.

PUNCTUL 19. Chemarea sefilor de cuiburi. Scoala de Cadre.
 Seful garnizoanei legionare sau seful unui cuib superior cheamã la consfãtuire din când pe sefii cuiburilor în subordine, ca sã se informeze cum mai merge activitatea, sã le comunice ordinele sosite sau sã ia vreo hotãrâre. Cu aceastã ocazie se face cu sefii de cuiburi scoala de cadre, adicã scoala care sã învete pe seful de cuib: organizarea, duhul legionar, ce voieste si ce va face Legiunea, datoriile unui sef legionar, toate învãtate dupã brosura de fatã.
 Seful politic judetean îsi cheamã cel putin o datã la douã sãptãmâni subalternii (sefii de unitãti, F. d. C., cetãtui, Sectoare, Statul Major, etc.)
 Orice sef când îsi cheamã oamenii în subordine pentru a le da directive, sau a le face scoala legionarã, nu-i cheamã în vizitã si nu le serveste câte un pahar de vin ca în lumea democratiei.
 Asemãnãtor unui comandant de regiment care îsi cheamã ofiterii subalterni înainte de luptã pentru ca sã le dea ordine, asa se prezintã seful legionar.
 Va sta în picioare în pozitie de drepti. Va fi încins; simbolul puterii. Ceilalti, în semicerc în pozitie corectã, atenti, seriosi, constienti cã în clipa aceea fac o slujbã neamului lor, ca aceea pe care o face preotul la altar.
 Vor fi si ei încinsi. Se va face apelul, se va da raportul. Se va cânta. Urmeazã aceeasi formalitate la deschidere si la închidere ca si la sedinta cuibului.
 Formatiuni pentru corpul legionar. Când soseste un sef, corpul legionarilor va fi aranjat în careu sau în linii de plutoane prin flanc.

PUNCTUL 20. Un rol important al sefilor de Garnizoanã legionarã.
 Sefii de garnizoanã legionarã dintr-o comunã mai au o importantã mare în materie de organizare sãteascã si anume: dupã ce cuiburile de legionari s-au înmultit, sefii de garnizoanã se adunã împreunã si în cea mai bunã întelegere despart de o parte cuiburile tinerilor de la 18 pânã la 27 sau chiar 30 de ani.
 Aceste cuiburi tineresti, toate la un loc, se vor numi "Grupul legionarilor din comuna X".
 In fruntea acestor cuiburi, sefii de garnizoanã legionarã vor pune pe cel mai bun dintre sefii de cuiburi (având în vedere cine a fãcut cele mai multe cuiburi si cine are mai multe calitãti de sef) si vor cere apoi confirmarea din partea Sefului Legiunii.
 In caz cã sunt doi buni, vor face si acesti sefi de Grupuri legionare, cu schimbul câte o lunã. Ei ascultã de ordinele sefului de Garnizoanã Legionarã.

PUNCTUL 21. Un alt rol al sefilor de garnizoanã .
 Este acela de a veghea ca sã nu se întâmple nici o neîntelegere între legionari. Nici o ambitie decât aceea de a iesi învingãtor. El va cãuta sã împace cu foarte multã întelepciune orice neîntelegere. In fata Sefului Legiunii este mai mare, nu încãpãtânatul ci acele care stie sã se supunã intereselor sacre legionare, sã jertfeascã din convingerile lui, din mândria lui, în scopul victoriei.

PUNCTUL 22. Câte feluri de cuiburi sunt în Legiune.
1) Cuiburi numite "Frãtii de Cruce". Aici intrã numai tineri de la 14 la 20 de ani din diferite scoli. F.D.C. sunt numai al orase.
 Rolul acestor cuiburi este de a face educatia tinerimii române si anume:
  a) Educatia Crestinã: ei trebuie sã recunoascã, sã iubeascã pe Dumnezeu si sã se poarte dupã învãtãturile Crestine.
 Este foarte multã literaturã imoralã care ucide sufletul copilului. El trebuie sã fie ferit de a sorbi aceastã otravã.
  b) Educatia Nationalã: tânãrul român trebuie sã-si iubeascã Patria, Pãmântul si Regele. Fãrã patrie este ca un pui fãrã cuib.
 El trebuie ferit de literatura comunistã care se ridicã în contra lui Dumnezeu, în contra Familiei, în contra proprietãtii, în contra Armatei.
  c) Educatia Socialã: în sufletul tineretului nostru trebuiesc cultivate si întretinute sentimentele crestine de dreptate si echitate socialã si setea de muncã creatoare.
  d) Educatia Fizicã:  copilul trebuie sã fie voinic si sãnãtos la trup, pentru cã el va fi ostasul de mâine care va apãra acest pãmânt. (Legiunea Sportivã).
  e) Educatia Sanitarã:  el trebuie pãzit de nenumãratele boli , în special de cele venerice care secãtuiesc toatã vlaga tineretului. Cu un cuvânt, trebuie sã ne îngrijim de Românul zilei de mâine, care va purta pe umerii sãi marea rãspundere a existentei Patriei.

PUNCTUL 23. 2) Ciuburile de fete (Doamne), denumite si "Cetãtui" când ele sunt formate din eleve de la scolile superioare. Tot cu acelasi scop de educatie. Ele mâine vor fi mame. Si copilul va fi dupã cum îl creste mama lui. Ele ajutã Legiunea cu munca lor si cu propagarea ideilor legionare.

PUNCTUL 24. 3) Corpul legionarilor: de la 21 la 28 de ani. Toate cuiburile cu membri în aceastã categorie de vârstã formeazã Corpul Legionarilor.
 Se admite exceptional si sub aceastã vârstã pentru membrii cuiburilor de la sate unde nu existã Frãtii de Cruce.
 Ei sunt membrii cei mai activi ai Legiunii.
 Pe lângã educatie, ei aleargã si împrãstie credintele noastre. Ei împrãstie cel mai mult suflet, cãci au de unde.
 Ei fac politicã si politica este o luptã din care învinge cel cu suflet mai bine cãlit, cel mai hotãrât, cel mai rãbdãtor, cel mai disciplinat, cel mai activ.
Educatia faptei creatoare. El, legionarul, va fi acela care prin munca lui proprie va clãdi România cea nouã, nu pentru a câstiga ceva, ci numai din dorinta de a o vedea tarã puternicã.
 Lui trebuie sã i se facã educatia jertfei, nu a câstigului, cãci numai jertfind cu totii, vom putea avea o tarã frumoasã si bogatã.
 Lui trebuie sã i se facã educatia disciplinei severe, pentru cã numai sfortãrile unite, disciplinate, ale tuturor pot avea efectele dorite.

PUNCTUL 25. 4) Studentii legionari de la o Universitate se organizeazã în modul urmãtor: toate cuiburile studentesti dintr-un judet formeazã Grupul Legionar Studentesc, purtând denumirea judetului respectiv si stând sub conducerea celui mai vrednic legionar.
 Toate grupurile studentesti judetene de pe lângã o universitate, formeazã Centrul Studentesc Legionar, sub comanda unui sef legionar, ajutat de cãtre toti sefii grupurilor legionare.
 Sefii de grupuri si de centre studentesti legionare sunt numiti în fiecare an de cãtre Marele Consiliu Universitar Legionar, care lucreazã sub presedintia Sefului Legiunii. Acest consiliu este format din presedintele centrelor universitare legionare si din câte 5 sefi de grupuri legionare. Studentii de la fiecare universitate alesi automat în ordine alfabeticã judeteanã, în fiecare an. In cazuri de festivitate deosebitã, la acest consiliu pot lua parte toti sefii de unitãti legionare studentesti (cuiburi, grupuri si centre).
 Un sef legionar de orice unitate nu poate ocupa în acelasi timp o functiune în vreuna din comitetele organizatiilor studentesti generale, ca: cercuri, societãti de facultãti, centre, etc. Pentru aceste functiuni va delega legionari de sub comanda sa, sau de va fi nevoie sã intre personal, va preda altuia comanda legionarã.

PUNCTUL 26. 5) Organizatia politicã propriu -zisã: sunt cuiburile oamenilor mai în vârstã, care si ei vor face educatia în sens legionar, vor actiona politiceste, vor proteja si îndruma pe cei mai tineri.
 Conducerea o are seful politic judetean, care în acelasi timp supravegheazã si îndrumã activitatea celorlalte unitãti legionare.

PUNCTUL 27.
Toate aceste judete au în fiecare judet si la centru Comandamentele lor aparte:
 Astfel, în fiecare judet  existã:
  - Seful Frãtiei de Cruce (F.D.C.);
  - Sefa Cetãtuilor de fete sau doamne.
  - Seful Corpului Legionarilor.
  - Seful Corpului Muncitorilor
  - Seful Organizatiei Politice.
 Toti acestia fac parte de drept din statul major judetean, respectând si asccultând pe seful organizatiei politice judetene.
 La centru existã:
  - Comandamentul F.D.C.
  - Comandamentul Cetãtuilor de fete.
  - Comandamentul Corpurilor Legionare
  - Comandamentul Corpului Muncitoresc Legionar
  - Comandamentul Corpului Studentesc Legionar
  - Sefia organizatieie politice
 Toti acestia sunt sub conducerea Sefului Legiunii.

PUNCTUL 28.
In regulã generalã, toti acesti sefi se schimbã cu anul. Sefii organizatiei politice pot sta câte doi ani sau mai mult cu aprobarea Sefului Legiunii.
 Fiecare sef are grijã din vreme sã-si formeze înlocuitorul.
 Fostii sefi trec într-o situatie superioarã si au totdeauna grijã de îndrumarea si sfãtuirea sefilor actuali si de supravegherea bunului mers al întregii organizatii. Ei asistã la orice sedintã si-si dau întotdeauna pãrerile lor.
 Ei îndeplinesc în special rolul de judecãtori pentru orice neântelegeri sau conflicte ivite între legionari, cãutând cu întelepciunea si experienta lor sã împace lucrurile si sã pãzeascã organizatia de cea mai mare gresealã: neîntelegerea, dezbinarea.
 
 

PARTEA A III-A Sfaturi pentru sefii de cuib, ca unitatea de sub comanda lor sã poatã merge bine.

PUNCTUL 29. 1) Cum trebuie sã fie si sã se poarte un sef.
 Un sef trebuie sã fie întelept, trebuie sã se gândeascã bine când ia o hotãrâre, pentru ca ea sã fie bunã. Hotãrârea trebuie luatã repede si dusã pânã la capãt.
 Trebuie sã fie blând si sã-si iubeascã oamenii de sub comanda lui.
 Trebuie sã fie voios; asa trebuie sã aparã înaintea celor pe care îi comandã, nu amãrât întunecat nervos.
 Trebuie sã fie drept cu legionarii si cu toatã lumea. Nici adversarului nu-i poate face nedreptate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar pe cãile dreptãtii, ale moralei; nu prin lasitate sau minciunã.
 Trebuie sã fie curajos si hotãrât în ceasuri de primejdie. Asa bunãoarã, dacã va vedea un om în primejdie, datoria de onoare a unui legionar este de a sãri pentru a-l salva, înfruntând primejdia. Ex.: foc, înec, etc.
 Trebuie sã împartã bucuriile si durerile cu toti camarazii lui. In orice ocazie în lume, nu numai în lumea legionarã, el trebuie sã-si aleagã locul cel mai greu. Un legionar nu se înghesuieste ca sã apuce cel dintâi loc la masã sau cel mai bun pat la culcare.
 Trebuie sã fie dibaci, adicã orice ordin sã-l ducã la bun sfârsit, întrebuintând cãile cele mai inteligente.
 Trebuie sã comande clar si sã-si ducã oamenii la biruintã.
 Sã nu vorbeascã de rãu pe camarazii lui. Sã nu permitã sã i se vorbeascã de rãu despre altii.
 Sã stie sã pãstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importantã capitalã. Un sef de ar avea toate calitãtile din lume si dacã în unitatea pe care o comandã e ceartã, dezbinare, neîntelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii sefi care îndatã ce iau comanda unei unitãti, unitatea începe a se destrãma.
 Sã fie foarte cuviincios cu toatã lumea. Sã nu bruscheze lumea, pentru cã în loc de a o atrage s-o îndepãrteze.
 Trebuie sã fie cumpãtat la toate. De exemplu: nu se poate concepe nici un sef si nici un legionar beat. Legionarul poate petrece, dar nu se îmbatã.
 Sã fie om de cuvânt.
 Sã fie de o cinste care sã-i atragã stima tuturor oamenilor din jur.
 Intr-un cuvânt, sã se poarte în asa fel încât toatã lumea sã poatã spune: "Intr-un legionar te poti încrede, cãci un lucru luat de un legionar pe seama lui îl duce la bun sfârsit."
 Seful legionarilor este un om nãzdrãvan, care din orice împrejurarea oricât de grea ar fi ea, iese deasupra. El trebuie sã fie învingãtor. De va cãdea, el se va ridia din nou si va învinge.
 Numai înzestrat cu astfel de calitãti, un sef legionar va putea prin scoala cuibului si prin puterea exemplului, transforma pe fiecare român creind un suflet nou, un adevãrat caracter, care va sti sã învingã în toate împrejurãrile si cu care tara se va putea mândri.

PUNCTUL 30. 2) De ce trebuie sã se pãzeascã un sef legionar.
a) Sã nu se lase ademenit. Adversarii au douã cãi de luptã. Prima cale, atacul fãtis pentru a ne strivi. Dacã vãd cã noi am rezistat si n-am fost striviti, atunci încearcã a doua cale: ademenirea câtorva oameni pentru dezbinarea noastrã.
 Un exemplu: procesul de la Vãcãresti din 28 Martie 1924. Procesul acesta a urmãrit strivirea noastrã. Noi însã am rezistat, am iesit învingãtori, adicã am fost achitati.
 Diferite persoane sus-puse se arãtau prietene cu noi (dupã proces), ne chemau la masã, ne lãudau: cã suntem buni, suntem talentati, vom ajunge departe, etc.
 In acelasi timp încercau dezbinarea noastrã: vorbind rãu pe ceilalti camarazi.
 Noi am prins aceastã notã de atac si ce auzeam , veneam si ne spuneam unul altuia. Si atacul a cãzut. Iar noi, dupã 10 ani, ne gãsim tot asa de uniti ca si în ceasul întâi.
 Acum împotriva Miscãrii Legionare, se întrebuinteazã primul mijloc: încercarea adversarilor de a ne strivi. Când vor vedea însã cã nu ne pot strivi, vor încerca al doilea mijloc: dezbinarea noastrã prin ademenire.
 Nu vedeti cum s-au dezbinat toate partidele din România, tot prin ademenire: liberalii în douã, averescanii în douã, iar acum, în urmã, si national tãrãnistii stau gata sã fie învinsi si rupti în douã. Vor încerca si cu noi. Dar noi vom fi pregãtiti si vom învinge.
 
PUNCTUL 31. Ce trebuie sã facã un sef legionar, când simte atacul ademenirii.
 Imediat trebuie sã raporteze sefului sãu si Sefului Legiunii. Si sã spunã deschis cuibului din care face parte. Adicã sã dea pe fatã uneltirile vrãjmase.

PUNCTUL 32. b) Nu existã în Legiune "M-am supãrat si plec."
 Dacã se ceartã cu cineva, cu un camarad, legionarul trebuie sã se împace. In orice caz, nu poate pleca din Legiune pe acest motiv, cãci nu se poate supãra pe Legiune, adicã pe lupta de mântuire a tãrii sale. Iar dacã pleacã, greseala lui este foarte mare fatã de toti legionarii, fatã de drapelul Legiunii si fatã de neamul sãu.
 Cineva poate pleca din Legiune când nu mai crede, dar nu când se supãrã.

PUNCTUL 33. c) Lupta cu alti sefi legionari.

 Este o mare gresealã ca un sef legionar, din invidie, sã înceapã a vorbi de rãu în fata oamenilor din cuib sau din sat , pe un camarad al sãu. Aceasta duce la dezbinarea în douã a legionarilor, la lupta dintre dânsii, la victoria inamicului.
 Este asa de grav acest lucru, încât Legiunea considerã asemenea fapte aproape ca o trãdare. Cum?  Pentru ambitiile tale sã distrugi Legiunea?
 Chiar dacã sunt dusmani personali, când au devenit legionari nu se mai ceartã, nu se mai vorbesc de rãu, luptã fiecare în functia pe care o are si slujeste cu credintã cauza legionarã si victoria de mâine.

PUNCTUL 34. d) Spiritul negativ.
 O altã boalã de care trebuie sã se fereascã un sef legionar si sã-si pãzeascã toti oamenii din organizatie, boalã care este foarte periculoasã, pentru cã aduce neîntelegeri în sânul organizatiei si mai ales pentru cã taie aripile marilor îndemnuri, este critica. Critica sub formã de vesnicã nemultumire.
 Sunt anumiti oameni, care orice ai spune sau orice ai face, ei sunt în totdeauna nemultumiti si au în totdeauna ceva de zis. Acestia tin pe loc orice încercare de creatie, taie avântul oamenilor de faptã.
 Organizatia noastrã nu este o organizatie de criticã, de negatie, ci este o organizatie cu spirit de afirmatie, de combativitate, de ofensivã.
 Lãsãm critica sã ne-o facã istoricii, noi acum sã cucerim si sã înfãptuim cât mai mult si cât mai bine.

PUNCTUL 35. e) Toti sefii legionari si toti legionarii dintr-o comunã, fabricã, etc., trebuie sã fie de acord în toate chestiunile care intereseazã organizatia noastrã.
 Ex.: la Facultatea de Litere din Bucuresti s-au fãcut alegeri pentru Presedinte si pentru Comitet. Legionarul X, cu camarazi de-ai lui, legionari, a candidat pe o listã, iar alt legionar cu alt grup de legionari a candidat pe altã listã. Legionarii s-au rupt în douã si la vot au cãzut.
 Legionarii nu vor mai face asemenea greseli grave. Ei vor merge uniti chiar pe un drum rãu (gresit).
 Pentru cã drumul cel mai rãu este dezunirea.
 Pe când altfel si în iad dacã ar merge trupa legionarã, de va fi unitã, va învinge tot iadul si se va întoarce pe urmã înapoi învingãtoare. Ex.: la alegerea unui primar din comunã, dacã sefii legionari hotãrãsc a vota pe un anumit om, nu trebuie sã existe legionar care sã voteze pe un altul sau sã înceapã cu critica.
 Toti într-un gând si într-un suflet.
 Si adversarii vor spune: "Sã ne punem bine cu legionarii, cã sunt toti oameni dintr-o bucatã, hotãrâti si uniti. Cu cine vor vota ei, acela iese primar, cãci merg toti într-o parte."
 
 

PARTEA A IV-A Recrutarea membrilor

PUNCTUL 36.
 Seful de cuib când îsi recruteazã membrii, trebuie sã aibã grijã: de a cãuta elementele cele mai destoinice si cu sentimentul demnitãtii dezvoltat. Necinstitii, hârtãgosii, oamenii de scandal, trufasii, lãudãrosii, cei plini de ei, fricosii, lasii, trebuie lãsati în afara organizatiei.
 Si pentru ca sã fie sigur cã nici unul din elementele de mai sus nu vor mai putea intra în organizatie, numãrul legionarilor în nici un sat nu va putea fi mai mare decât jumãtate din numãrul oamenilor din sat. Odatã numãrul legionarilor  împlinit, nu se mai poate primi în organizatie nimeni, rãmânând a se primi numai în mãsura în care se fac locuri libere.
 In orice caz, trebuie pãzitã organizatia de oamenii care nu pot sã trãiascã fãrã sã se certe.
 Imediat ce un membru din cuib nu se poate întelege cu ceilalti membri el va trebui sã pãrãseascã organizatia, înaintându-si demisia.
 Mai bine mai putini, trãind în frãtie deplinã, într-o unitate perfectã, decât mai multi certându-se între dânsii.
 Seful de cuib va cãuta sã pãzeascã organizatia de agenti provocatori sau spioni trimisi de politicieni sau excroci de meserie.
 
 

PARTEA A V-A Uniforma legionarã

PUNCTUL 37.
 In toatã Europa, este un curent pentru introducerea virtutilor ostãsesti în viata publicã a tãrilor.
 In locul vorbãriei si a discursurilor lungi, lumea vrea frazã scurtã, clarã si precisã, ca aceea a ostasului.
 In locul lipsei de curaj si a îndoielii de astãzi, lumea vrea: hotãrârea repede.
 In locul comitetelor democratice, care discutã, se ceartã si nu iau hotãrâri, lumea vrea sef si disciplina tuturora. (Se întelege, ajutat de comitete prevãzute)
 In locul descurajãrii, lumea vrea încredere, voie bunã, mândrie ostãseascã.
 In locul lenii, lumea vrea muncã de dimineata pânã seara, a tuturora, nu trei pãrti numai la muncã si o parte numai la petrecere.
 In locul poftei de câstig, a dorintei de a trage un beneficiu din politicã, lumea vrea jertfa pentru tarã, ca jertfa soldatului pe câmpurile de bãtaie. El nu cautã sã câstige nimic, el dã totul, muncã, suflet, viatã pentru tara lui. Aceasta ne trebuieste. Dacã ar da toti oamenii care fac politicã: muncã, suflet, viatã, pentru tarã, ce bine ar fi de tara româneascã! Iatã ce va face scoala legionarã.
 In locul dezbinãrii si a certurilor, noi punem camaderia frumoasã a ostasului si unitatea perfectã ca a unei trupe, a natiunii întregi. Toti au un singur gând: Patria, un singur Drapel, un singur Sef, un singur Rege, un singur Dumnezeu, o singurã vointã: aceea de a le slujii cu credintã pânã la moarte. Legionarul si-a fãcut uniformã pentru cã în dosul ei el vede toate aceste mari calitãti ostãsesti, care ridicã neamurile si le fac învingãtoare, împotriva tuturor greutãtilor. Uniforma este: cãmasa verde, centurã cu diagonalã.

PUNCTUL 38. Interzicerea uniformelor.
 Guvernul a interzis prin lege portul uniformelor. Odatã legea votatã, trebuie sã ne supunem. Legionarii nu vor mai iesii în public îmbrãcati în uniformã.
 Dar noi nu renuntãm la dânsa. Ne vom face uniforme si le vom îmbrãca numai în zilele de sãrbãtoare si numai în casele noastre, unde suntem stãpâni si liberi sã ne îmbrãcãm  cum dorim.
 Le vom îmbrãca cu drag, asteptând ceasul când legiuitorii se vor convinge cã aceste uniforme frumoase nu sunt un pericol pentru tarã, ci din contrã, sunt un bine.
 Ar trebui sã nu existe legionar care în casa lui sã nu-si aibã uniforma, sã n-o îmbrace în zilele de sãrbãtoare, când va trebui sã facã cinste unui musafir, oaspete, îmbrãcându-se în cãmasa verde.
 Va fi o sãrbãtoare în casa unui legionar când el si familia lui se vor îmbrãca în frumoasa cãmasã verde, simbolul primãverii Neamului românesc.

PUNCTUL 39. Grade si functiuni.
 Grade
 Noul venit în Legiune, se cheamã membru.
 Dupã trei ani, el poate fi avansat la gradul de legionar.
 Urmeazã:  - Instructor legionar
   - Comandant ajutor
   - Comandant legionar
   - Comandant Buna Vestire
   - Senator legionar, cu caracter onorific.
 Functiuni  - Sef de cuib
   - Sef de garnizoanã
   - Sef de plasã
   - Sef de echipã, tabãrã, santier, Sef de corp legionar
   - Sef de judet
   - Sef de regiune
 Nu este obligatoriu ca functiunea sã fie ocupatã de un grad. Functiunea dã onorul gradului.
 
 

PARTEA A VI-A

PUNCTUL 40. Camaraderia, disciplina si încrederea în sefi.
 O organizatie nu poate niciodatã obtine victoria fãrã unitate. Organizatiile cu unitate subredã, de cele mai multe ori cu un ceas înainte de victorie se rup în douã (adicã le rupe inamicul prin intrigile lui) si se iau la luptã între ele. In acel moment totul este pierdut. Un singur lucru rãmâne:  victoria inamicului.
 De aceea orice organizatie trebuie sã-si asigure unitatea. Ea se asigurã prin douã mijloace:
  1. prin camaraderie, acea fortã a sufletului, care uneste într-o sfântã frãtie pe toti luptãtorii
  2. prin disciplinã, acea fortã exterioarã care armonizeazã toate vointele în vederea realizãrii aceluiasi scop.
 Un sef legionar, deci trebuie sã fie disciplinat, sã aibã încredere în sefii sãi.
 Camaraderia, încrederea în sefi si disciplina se completeazã prin aceea cã cele douã dintâi vin de jos în sus, cea de a treia, disciplina, vine de sus în jos, asa cã unitatea este asiguratã, chiar atunci când elementele de jos ar putea sã aibã si alte pãreri sau chiar pãreri contrare. De aceea, educatia disciplinei rãmâne ca o mare supapã de sigurantã pentru asigurare a unitãtii si deci a victoriei, atunci când celelalte mijloace s-au epuizat.
 Seful de cuib va trebui sã caute în toate împrejurãrile sã dezvolte acest simt de disciplinã în orice legionar si mai ales o va face prin exemplul pe care îl va da el.
 Sã nu se uite, cã disciplina voluntarã este de esentã superioarã, deoarece ea presupune o renuntare a personalitãtii si orice renuntare în vederea unui scop mãret este de esentã spiritualã superioarã.

PUNCTUL 41. Despre pedepse.
 Nu insistãm  aici asupra pedepselor în lumea legionarã, pentru cã socotim cã nu va fi nevoie de ele. In orice caz, pedepsele încep de la întâia dojenire, a doua dojenire, a treia dojenire. Eliminarea din luptã pe o lunã, eliminarea pe douã luni, eliminarea pe trei luni, eliminarea pe 6 luni si ajungând pânã la eliminarea pentru totdeauna din organizatie. De asemenea, ridicãri de comandã pentru timp limitat sau nelimitat.
 Sefii judeteni si comandantii de corpuri legionare, pot da pedepse pânã la eliminarea din luptã pe douã luni. Peste aceasta numai Seful Legiunii poate decide.
 Mai important însã este modul frumos, demn, întelegãtor în care un legionar îsi primeste si executã pedeapsa. Recunoaste greseala, nici nu se supãrã, nici nu se rãzvrãteste, o executã si se hotãrãste ca prin atitudinea demnã sã-si recucereascã pozitia.
 In orice caz, neexecutarea unui ordin, constituie una dintre cele mai mari greseli posibile, când ea este fãcutã intentionat. Si dacã se repetã, legionarul va trebui sã pãrãseascã organizatia.
 
 

PARTEA A VII-A Seful de cuib în timpul campaniei electorale.

 Dupã cum  s-a vãzut pânã acum, scopul legionarului nu este campania electoralã, dar campania electoralã este de o importantã foarte mare pentru cã este singura cale pe care ne-o pune legea la dispozitie pentru a face orice schimbare dorim în tarã.
 Soarta tãrii pentru 3 sau 4 ani, uneori si pentru mai mult, se pecetluieste în ziua de alegeri. In ceasul acela, alegãtorul este stãpânul tãrii. Ce va hotãrî el prin, votul lui, aceea va fi. Dar tocmai pentru acest lucru, în ziua de alegeri umblã cumpãrãtorii de suflete ai partidelor politice cu arginti, cu bãuturã, cu mâncare, pentru a cumpãra voturi. In fata dezmãtului politicianist, noi sã opunem credinta în zilele mai bune pentru neamul românesc si vom învinge, dupã cum am învins la Tutova, Neamt, etc.
 Iatã pentru ce seful de cuib va trebui sã dea o mare importantã campaniei electorale.

PUNCTUL 42. Promisiuni electorale legionarul nu face.
  Toti oamenii politici, în ajunul campanieie electorale, încep cu promisiunile.
 Un sef legionar nu va promite decât aceea ce putem face noi. Noi nu promitem bani, nu promitem rachiu, nu facem functiuni. Noi nu cumpãrãm cu bani sufletele omenesti. Cei ce vin în numele lui Dumnezeu nu fac aceasta. Numai cine vine în numele satanei cumpãrã sufletele cu arginti.
 Un sef legionar va spune:
  Nu promitem bani, ci promitem dreptate.
  Nu promitem sã-ti facem tie ceva, ci promitem sã muncim, sã luptãm pentru tara noastrã.
  Cine vrea sã lupte pentru dreptate si pentru cinste în tarã, cine vrea sã munceascã pentru Patria lui, cine vrea sã facã jertfã alãturi de noi, sã vinã cu noi.
 Va fi bine asa? Da. Pentru cã lucrurile merg într-o tarã ca la o gospodãrie. Dacã la o gospodãrie este pãmânt bun, bogat înzestrat cu tot ce-i trebuieste unei gospodãrii, iar gospodarul nu-i vrednic, e risipitor, bea tot ce are, se ceartã toatã ziua, gospodãria se va ruina, iar copiii o vor duce foarte prost. Vor fi si ei emãrâti si flãmânzi.
 Dar dacã se schimbã gospodarul cu un om cinstit, muncitor, vrednic? Gospodãria va înflori în scurt timp, si toti copiii vor înflori si ei ca niste bujori.
 Tara noastrã nu-i si ea o gospodãrie, cu pãmânt bun si bogat? Cu tot ce-i trebuieste? Noi, românii, nu suntem copiii din gospodãrie? Si nu suntem  amãrâti si flãmânzi?
 Când vom  schimba însã gospodãria, atunci nu vom mai fi asa. Aceasta o va face Legiunea. Va schimba gospodãria, adicã guvernele partidelor si va face un guvern legionar.
 Aceasta este singura promisiune pe care o face legionarul în ajun de alegeri si întotdeauna.

PUNCTUL 43. Care este scopul nostru? Unde trebuie sã ajungem?
 Seful de cuib trebuie sã facã scoalã tuturor legionarilor si sã le spunã cã scopul nostru nu este de a alege un numãr de 5, 10, 20 de deputati. El este cu mult mai mare, cu mult mai sfânt si cu mult mai greu.
 Noi trebuie sã facem ca toatã România sã devinã legionarã.
 Duhul nou legionar trebuie sã guverneze. Tara trebuie sã fie condusã dupã vointa legionarilor.
 De aceea, un deputat legionar care a iesit într-un judet, trebuie sã alerge în 5 - 6 judete ca sã prpovãduiascã credinta cea nouã si sã cheme la viatã toti românii pregãtind ceasul victoriei.
 Unii zic: apoi a venit odatã pe la noi, dar de acum s-a terminat, l-am ales si nu mai vine.
 Rãspuns: Cum sã vinã, dacã sunt 71 de judete cu 71 de orase si cu 10 000 de comune pe unde are ordin de la Seful Legiunii sã alerge pentru a face noi cuiburi, a organiza si a pregãti victoria cea mare? Si dacã ne-am duce în fiecare comunã, înseamnã 10 000 de zile si 10 000 de zile înseamnã câte 365 zile într-un an, aproape 30 de ani. Vedeti cât de greu este ca în fiecare comunã sã venim o datã, dar ca sã veni de 2, 3, ori? Nu ne-ar ajunge o viatã întreagã. Legionarii trebuie sã înteleagã si sã explice tuturor oamenilor lucrul acesta. Ei trebuie sã se bucure când vãd cã acum  2 ani nu aveam organizatii decât în judetele Cahul, Covurlui si Neamt si încã 3, 4, iar acum avem în 50 de judete.
 Altii zic: "Iacã i-am ales si pe ãstia din Legiune. Nici ei n-au fãcut nimic"
 Legionarii vor rãspunde: deputatii legionari, chiar dacã ar fi 30 - 40, n-au sã poatã face mult. Asteptati sã învingã legionarii în tarã, sã se întindã de la un capãt la celãlalt si atunci sã vedeti reformele cele mari pe care le vor aduce. Legile pe care le-au pregãtit legionarii sunt legi de mari dreptãti, pe care poporul le asteaptã de multã vreme.
 Cine crede în victoria finalã, cine stie sã lupte pânã la capãt, numai acela este legionar. Numai acela care nu s-a îndoit în inima lui se va bucura cu adevãrat în ceasul biruintei, atunci când natiunea românã îsi va fi tras prin vointa ei proprie, drum nou, drum mare, drum de biruintã.

PUNCTUL 44. Cereri.
 Deputatii legionari, imediat dupã alegeri, au primit mii de cereri. Unii oameni cer bani, altii cer sã li se dea serviciu, altii cer lemne gratis, altii cer pãmânt.
 Un legionar nu cere.
 El spune: nu ne trebuie bani sau servicii. Dati-ne legi drepte în tarã, cãci cu legi drepte ne vom câstiga bani si traiul prin muca noastrã.
 Deputatii legionari nu pot sã alerge cu 2000 de cereri pe la ministere pentru 2000 de oameni, pe care sã-i serveascã, iar 14 milioane de tãrani, muncitori, functionari, sã astepte si iar sã astepte ziua dreptãtii lor.
 Deputatii legionari nu-si vor cãpãtui 5-6 partizani dintr-un sat, cum fac partidele politice, iar biata multime sãracã si amãrâtã sã tragã toatã viata la jug.
 Si apoi, dacã un deputat legionar se roagã de un ministru sã-i facã un serviciu pentru 1, 2, 3, oameni, a doua zi îl roagã si ministrul ca sã închidã ochii la legile pe care le face el, sã nu le mai combatã.
 De aceea sefii legionari vor trebui sã explice aceste lucruri tuturor oamenilor si sã le facã scoala legionarã adevãratã.
 Ei trebuie sã le spunã la toti.
 Noi dacã am intrat în Legiune, nu cerem nimic pentru noi, ci dãm. Dãm  suflet, dãm muncã, dãm suferintã, dãm tot ce avem pentru ziua cea sfântã a biruintei neamului românesc.

PUNCTUL 45. Ce trebuie sã facã si de ce anume trebuie sã se pãzeascã seful de cuib în perioada campaniei electorale.
 Imediat dupã cãderea guvernului, sefii de cuiburi vor tine sedinte cu cuiburile lor o datã la 2 zile. De asemenea, ei se vor aduna în sedintã aparte cu toti ceilalti sefi de cuiburi din sat sau comunã pentru a studia situatia si a lua toate mãsurile pe care le cred ei de cuviintã pentru ca Legiunea sã iasã cât mai bine. De asemenea, vor lua mãsuri pentru a executa ordinele sosite, dacã le-au venit asemenea ordine, de la sefii judeteni.

PUNCTUL 46. Ce vor face înainte de alegeri.
  a) Scoala semnului nostru electoral cu toti oamenii din sat.
 Semnul trebuie fãcut pe hârtie, mic, în asa fel încât si copiii din sat sã-l cunoascã la perfectie. Se vor interesa la seful judetean pe ce paginã a buletinuli de vot este semnul nostru si vor explica oamenilor din timp dacã este pe pagina 1, 2, sau 3.
 b) Vor cãuta ca semnul sã fie fãcut cu cretã, cu var sau cu smoalã atât în interiorul satului cât si pe sosea, în afarã de sat.
 c) Fiecãrui om din cuib i se vor încredinta cel putin 5 gospodari din sat, pe care sã caute sã-i convingã sã voteze cu Legiunea.
 d) Nu va crede niciodatã si nu va lãsa pe ceilalti oameni sã creadã minciunile pe care le vor rãspândi adversarii despre noi: cã lista s-a retras, cã semnul nostru nu se aflã pe buletinul de vot, cã ne-au desfiintat prin lege organizatia, cã nimeni nu mai are voie sã voteze cu Legiunea, cã cine va mai spune ceva despre Legiune va fi pedepsit, cã am fost arestati, bãtuti, omorâti, împuscati, etc. Toate aceste minciuni le spun adversarii despre noi în timpul campaniei electorale pentru a deruta pe alegãtori sã nu mai voteze cu noi. Altii încearcã sã momeascã lumea sustinând cã si noi am fi cuzisti. Legionarii vor rãspunde: nu suntem si nici nu vom fi cuzisti!
 e) Este foarte probabil ca sã nu ajungã pânã în satul respectiv nici un manifest de-al nostru, fie din lipsã de fonduri, fie pentru cã au fost oprite la postã. Sefii de cuiburi din comuna respectivã vor face ei ce vor putea: mici manifeste scrise de mânã si vor lupta fãcând propagandã din om în om.
 f) Este posibil de asemenea, ca nici un candidat de-al nostru sã nu poatã pãtrunde pânã în satul acela. Sefii de cuiburi, la fel, vor pregãti din timp lumea pentru un asemenea caz, ca sã nu rãmânã descurajatã.
 g) Vor cãuta sã ia parte la toate întrunirile adversarilor politici, pentru ca sã audã cele ce se vorbesc acolo, iar dupã plecarea lor din sat sã poatã lãmuri oamenii.

PUNCTUL 47. Ce vor face în ziua de alegeri.
 a)Toti sefii de cuiburi dintr-un sat, împreunã cu toti oamenii lor, tineri si bãtrâni, se adunã la un loc si pleacã în bloc spre sectia de votare cu drapelul si cu semnul fãcut din scândurã si vopsit în negru.
 b) Ei vor cãuta sã-si aibã mai dinainte o tacticã de luptã bine fixatã, în asa fel încât oricine ar voi sã-i împiedice de la vot, sã fie respins si fortat de a se linisti.
 c) In caz cã nu vor fi suficient de numerosi, în acea comunã se vor strecura izolati printre ceilalti oameni pânã la sectia de votare. Iar dacã vor observa cã prigoana este grozavã, atunci îsi vor pune cu totii semnul guvernului în piept si vor spune cã au trecut cu guvernul, se vor duce la vot, iar în gheretã, unde numai Dumnezeu îi vede, vor vota cu Legiunea.
 In timpul acestei lupte, sefii de cuiburi vor fi în cea mai deplinã armonie si disciplinã posibilã, ascultând ordinele fie de la centru, fie de la judet, fie de la garnizoana legionarã sau de la cuiburile superioare.
 Inainte de plecarea la vot, în ultima sedintã a cuibului, toti sefii de cuiburi împreunã cu legionarii, vor face rugãciuni ca înainte de orice bãtãlie.
 
 

PARTEA A VIII - A In ce directie spiritualã trebuie sã facã  un sef de cuib educatia oamenilor sãi.

PUNCTUL 48. Cum se prezintã un legionar.
 Când un legionar se prezintã unui sef superior sau Sefului Legiunii, se opreste la o distantã de trei pasi în pozitia de drepti, salutã ducând mâna dreaptã la inimã apoi ridicând-o spre cer si spune: Sunt legionarul ..., din cuibul....

PUNCTUL 49. Cum trebuie sã fie în vorbã si în scris un legionar.
 Legionarul si în scris si în vorbã trebuie sã fie scurt, clar si precis. Vorbãria lungã si încurcatã este vorbãria democratiei.

PUNCTUL 50. Imbrãcãmintea legionarului.
 Legionarul va fi modest îmbrãcat. El nu va pune pret pe hainele luxoase si strãlucitoare ale nimãnui. El va dispretui luxul pe care îl va considera ca având la  bazã o înclinatie sufleteascã spre frivolitate, spre lichelism , spre sãcãturism.
 Astãzi omul luxos, dacã nu este un hot apartinând uneia din multiplele forme ale hotiei, în orice caz este un nesimtitor care pãlmuieste mizeria nesfârsitã a tãrii.
 Legionarul nu va cântãri un om dupã hainã si nu va mai face deosebire între omul sãrac, cu haine rele si cel cu haine bune. Legionarul va cântãri pe om dupã ceea ce va avea sub hainã, adicã dupã sufletul lui.
 Sunt multe haine rupte care ascund sub ele comori de aur în inimã!

PUNCTUL 51. Legionarul si mânuirea banilor publici.
 Legionarul care-si va însusi bani care nu-i apartin, care va mânui în mod necinstit banii Legiunii sau ai oricãrui om, acela care nu va putea da socotealã, conform promisiunii, de banii încasati din vânzarea brosurilor, gazetelor, insignelor, etc., va fi eliminat pentru totdeauna din Legiune de la primul caz, orice situatie ar ocupa în ea.
 In organizatia aceasta, nu pot sã creascã decât numai oameni cinstiti.
 O micã hotie nu poate sã te lase indiferent pentru cã în definitiv aceasta nu este decât sãmânta marilor hotii, sãmântã care dezvoltându-se din cauza tolerantei noastre, ar putea rãstigni din nou prin jefuire poporul român si aceastã tarã.

PUNCTUL 52. Sentimentul demnitãtii
 Ne-am sãturat de lipsa de demnitate omeneascã. Dacã nu dai bacsis, dacã nu-l plãtesti, nu ti se înscrie în partid. Dacã nu plãtesti, nu dã drumul hârtiilor de la primãrie. Dacã nu dai bacsis, nu poti sã-ti capeti dreptul. Bacsisul, mita si hotia au desfiintat sãnãtatea moralã a natiunii române.
 Legionarul va cãuta sã desfiinteze aceste apucãturi si sã reînvieze sentimentul demnitãtii omenesti. El nu va da nimãnui nimic, nu va promite nimãnui nimic, iar când va face cuiva un serviciu, nu se va înjosi ca sã primeascã bacsis sau mitã ci va pune mâna în gât mituitorului.

PUNCTUL 53. Scoala faptei creatoare.
 Legionarul trebuie sã fie un om de faptã. Prin fapta lui, prin munca lui, el va clãdi din temelii România cea nouã.

PUNCTUL 54. Rugãciunea ca element decisiv al victoriei. Apelul la strãmosi.
 Legionarul crede în Dumnezeu si se roagã pentru biruinta Legiunii.
 Sã nu se uite cã noi, poporul român, stãm  aici, pe acest pãmânt prin voia lui Dumnezeu si binecuvântarea Bisericii Crestine. In jurul altarelor bisericilor, s-a aflat adunatã de mii de ori în vremuri de bejenie si restriste, întreaga suflare româneascã de pe acest pãmânt, cu femei, copii si bãtrâni, cu constiinta perfectã a ultimului refugiu posibil. Si astãzi stãm gata sã ne adunãm, poporul român, în jurul altarelor, ca-n vremuri de mari primejdii, pentru ca îngenunchiati, sã cãpãtãm binecuvântarea lui Dumnezeu.
 Rãzboaiele se câstigã de aceia care au stiut sã atragã din vãzduh, din ceruri, fortele misterioase ale lumii nevãzute si sã-si asigure concursul acestor forte. Fortele acestea misterioase sunt sufletele mortilor, sufletele strãmosilor nostri, care au fost si ei odatã legati de glia, de brazdele noastre, care au murit pentru apãrarea acestui pãmânt si care sunt si azi legate de el prin amintirea traiului lor de aici si prin noi, copiii, nepotii si strãnepotii lor. Dar mai presus de sufletele mortilor stã Dumnezeu.
 Odatã aceste forte atrase, ele vin în balanta ta, te apãrã, îti dau curaj, vointã si toate elementele necesare victoriei si te fac sã învingi. Introduc panicã si groazã în dusmani, le paralizeazã activitatea. In ultima analizã, biruintele nu depind de pregãtirea materialã, de fortele materiale ale beligerantilor, ci de puterea lor de asi asigura concursul puterilor spirituale. Astfel, se explicã, din istoria noastrã, biruintele miraculoase ale unor puteri materialiceste cu desãvârsire inferioare.
 Cum se poate asigura concursul acestor forte?
  1) Prin dreptatea si moralitatea actiunii tale;
  2) Prin apelul frecvent, insistent la ele. Cheamã-le, atrage-le cu puterea sufletului tãu si ele vor veni.
 Puterea de atractie este cu atât mai mare, cu cât apelul, rugãciunea, se face în comun de cât mai multi.
 De aceea, în sedintele cuibului, care se tin în toatã tara sâmbãtã seara, se vor face rugãciuni si se vor îndemna toti legionarii ca a doua zi, Duminica, sã meargã la bisericã.
 Patronul nostru este Sfântul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebuieste sã o avem în casele noastre, si în vremuri grele sã cerem  ajutorul lui si El nu ne va lãsa niciodatã.

PUNCTUL 55. Scoala suferintei
 Cel ce intrã în aceastã luptã, trebuie sã stie de mai înainte cã va avea de suferit. Dupã suferintã vine întotdeauna victoria. Cel ce va sti sã sufere, acela va învinge.
 De aceea, noi, legionarii vom primi suferintele cu drag. Fiecare suferintã este un pas înainte cãtre mântuire, cãtre victorie.
 O suferintã nu-l va descuraja pe legionar, ci-l va oteli, îi va cãli sufletul. Cei ce-au suferit si vor mai suferi încã, vor fi adevãrati eroi ai luptei legionare. Binecuvântarea Patriei se va întinde asupra lor si asupra familiilor lor.
 
 
 

PARTEA A IX -A Ce drum are de strãbãtut un legionar în viata sa legionarã

 Viata legionarã este frumoasã. Dar nu este frumoasã prin bogãtie, prin viatã de petreceri si lux, ci este frumoasã prin multimea primejdiilor pe care le oferã legionarului, frumoasã prin nobila camaraderie care leagã pe toti legionarii din întreaga tarã într-o sfântã frãtie de luptã; înãltãtor de frumoasã prin bãrbãteasca atitudine în fata suferintei.
 Atunci când cineva intrã în organizatia legionarã, trebuie sã cunoascã mai dinainte viata care-l asteaptã, drumul pe care-l va strãbate.
 Drumul acesta va trece prin muntele suferintei, apoi prin pãdurea cu fiare sãlbatice si prin mlastina deznãdejdiei.

PUNCTUL 56. Muntele suferintei.
 Dupã ce un om s-a înrolat legionar, cu dorul de patrie în inima sa, nu-l asteaptã masa întinsã, ci el trebuie sã primeascã pe umerii sãi jugul mântuitorului nostru Iisus Hristos: "Luati jugul Meu asupra voastrã".
 Si cãrarea legionarã începe sã urce un munte pe care lumea l-a numit "muntele suferintei".
 La început pare usor de urcat. Ceva mai târziu, urcusul devine mai greu, suferinta mai mare. Cele dintâi broboane de sudoare încep sã picure de pe fruntea legionarilor.
 Atunci, un duh necurat, strecurat printre legionarii care urcã, aruncã pentru prima datã întrebarea: "Oare n-ar fi mai bine sã ne întoarcem înapoi? Cãrarea legionarã pe care am  apucat începe sã fie grea si muntele e lung si înalt de nu-i mai vedem  sfârsitul." Dar legionarul nu ascultã, merge înainte si urcã cu greu. De la un timp, urcând mereu pe muntele nesfârsit, începe sã oboseascã, pare cã puterile încep sã-l pãrãseascã.
 Norocul lui cã întâlneste un izvor, limpede ca inima unui prieten. Se rãcoreste, se spalã pe ochi si apoi o ia în sus din nou pe muntele suferintei.
 Trece de jumãtate si de acolo începe muntele fãrã apã, fãrã iarbã, fãrã umbrã, numai din piatrã si din stâncã.
 Si legionarul când vede, zice: mult m-am mai chinuit pânã aici, ajutã-mi Doamne sã ajung pânã sus. Dar duhul cel rãu în zvârle întrebarea: "Oare n-ar fi mai bine sã te întorci? Lasã-ti încolo dorul tãu de patrie. Nu vezi ce trebuie sã tragi dacã-ti iubesti patria si Regele, Neamul si Pãmântul? Si apoi, ce câstigi de aici? Nu-i mai bine sã stai linistit acasã?"
 Pe stânca goalã, el se urcã mereu cu nesfârsitã credintã. Acum e obosit. Cade. Isi juleste mâinile si din genunchii lui pentru prima datã vede sângele curgând. Se înaltã ca un viteaz si porneste din nou. Mai are putin. Dar stânca a devenit dreaptã si colturoasã, îi curge sânge din piept si se prelinge pe stânca neîndurãtoare. "Oare n-ar fi mai bine sã te întorci?" se aude din nou glasul necurat. Pare cã rãmâne pe gânduri. Dar deodatã aude un glas strigând din adâncul miilor de veacuri: "Inainte copii! Nu vã lãsati!"
 Un ultim  efort. Si fruntea de viteaz ajunge sus la creasta învingãtoare, pe vârful muntelui suferintei, cu sufletul crestin si românesc, plin de fericire si bucurie.
 "Fericiti veti fi când vã vor goni pe voi si vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã."
 "Iar ei plecau bucurându-se cã s-au învrednicit de a fi bãtuti pentru numele lui Iisus."
 Multe primesc legionarii urcând acest munte al suferintei. Ar trebui o carte întreagã ca sã se scrie suferinta lor.

PUNCTUL 57. Pãdurea cu fiare sãlbatice.
 Sã nu-si închipuie însã cel ce doreste sã devinã legionar, cã încercãrile s-au sfârsit aici, în vârful muntelui suferintei. Si este bine ca fiecare sã stie de la început ce-l asteaptã, sã cunoascã drumul pe care-l apucã.
 A doua încercare: nu trece mult si cãrarea legionarã intrã într-o pãdure cãreia lumea i-a zis "pãdurea cu fiare sãlbatice".
 De la marginea pãdurii se aud urletele acestor fiare sãlbatice care deabia asteaptã sã intre cineva acolo pentr a-l sfâsia.
 Dupã muntele suferintei, aceasta este a doua încercare prin care trebuie sã treacã legionarii. Cine este fricos rãmâne acolo, la marginea pãdurii. Cine are inimã de viteaz, intrã înãuntru, se luptã cu vitejie si înfruntã mii de primejdii despre care s-ar putea scrie si se va scrie mai târziu o carte întreagã. In aceastã luptã, legionarul nu fuge de pericol, nu se ascunde dupã copaci. Din contrã, el apare acolo unde primejdia este mai mare. Dupã ce a strãbãtut pãdurea si au iesit cu bine, o nouã încercare îi asteaptã.

PUNCTUL 58. Mlastina deznãdejdiei.
 Cãrarea se pierde si ei trebuie sã treacã printr-o mlastinã. Aceasta se cheamã "mlastina deznãdejdiei", pentru cã pe acel ce intrã într-însa, pentru ca sã ajungã la capãtul celãlalt, îl apucã deznãdejdia. Unii nu mai au curajul sã intre, încep sã se îndoiascã de victorie, cã este prea departe, cã nu vor mai ajunge pânã la biruintã. Asa cã multi dintre cei care au strãbãtut prin pãdurea cu fiare si au urcat muntele suferintei, se îneacã în aceastã mlastinã a deznãdejdiei. Altii intrã si se întorc, iar altii se îneacã acolo. Dar legionarii adevãrati nu pierd nãdejdea, ei strãbat si aceastã ultimã încercare si ajung la mal acoperiti de glorie.

PUNCTUL 59.
 Acolo, la sfârsitul drumului greu al celor trei încercãri, începe apoi munca cea dulce, munca cea binecuvântatã pentru înãltarea din temelie a României celei noi.

PUNCTUL 60.
 Numai acela care a trecut cele trei examene, adicã peste muntele suferintei, prin pãdurea cu fiare sãlbatice, si prin mlastina deznãdejdiei si a reusit, este legionar adevãrat.
 Cine n-a trecut prin toate acestea, nu se poate numi legionar, desi este înscris în organizatie, are insignã si plãteste cotizatia. Cine a avut abilitatea ca sã le ocoleascã, totdeauna si în 3 - 4 ani de viatã legionarã n-a cunoscut si n-a dat nici examenul durerii, nici examenul bãrbãtiei si nici examenul credintei, poate fi un om  abil, dar nu poate fi un legionar.
 Seful Legiunii, când apreciazã persoana unui legionar, nu se ia nici dupã vârstã, nici dupã popularitate, adicã dupã câti oameni are în jurul lui, nici dupã abilitate, ci dupã aceste trei examane:

PUNCTUL 61. 1) Legiunea este în contra acelora care se zbat, se frãmântã sã obtinã victorii fãrã riscuri si fãrã jertfã - pentru cã acestia sunt oameni mici - iar victoriile eventuale sunt trecãtoare ca spuma mãrii: unde nu-i risc, nu-i glorie.

PUNCTUL 62. 2) Legiunea este în contra acelora care dupã victorii, cautã sã se urce cât mai sus pe riscurile si pe jertfele altora.

PUNCTUL 63. 3) Legiunea este si în contra acelora  care desi luptã, sunt mânati de un mobil sufletesc inferior: pofta de câstig, pasivitatea unui beneficiu, crearea unei situatii.
 Acestia, câstigând victoria, încep sã o mãnânce. Sufletul superior îsi gãseste marile satisfactii în plãcerile luptei si ale sacrificiului.
 
 
 
 

PARTEA A X -A

PUNCTUL 64. Legionarul si politicianul.
 Legionarul si politicianul - omul partidelor - stau fatã în fatã.
 Omul partidelor desfiinteazã România. Inaintea lui s-a asezat cu pieptul sãu, legionarul.
 Când omul partidelor, politicianul, tãran sau orãsean, a intrat în partid, prima întrebare care si-a pus-o, a fost: ce voi câstiga de aici? Ce beneficiu voi trage? De aceea câstigã politicienii, iar tara se dãrâmã.
 Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: "Pentru mine, nu vreau nimic.", ci s-a întrebat: " Ce pot da, ce jertfã pot face eu pentru tara mea."
 Legionarul spune: o mie de ani au pãtimit strãmosii si au murit cu gândul la aceastã tarã. O mie de ani am asteptat-o si am visat-o. Astãzi, când  Dumnezeu ne-a dat-o întreagã, în loc sã cãdem în genunchi în fata ei si sã ne închinãm  ca la o icoanã, noi o furãm, o jupuim.
 In fata ei, legionarul se prezintã nu cu drepturi cetãtenesti, ci cu sacre datorii.
 Telul politicianului este de a-si construi o avere; al nostru este de a ne construi o Patrie înfloritã si puternicã. Pentru ea vom munci si vom construi. Pentru ea vom face din fiecare român un erou, gata de luptã, gata de jertfã, gata de moarte. (Vezi  "Pentru legionari")
 
 
 

 "Spre inimile cele necurate care vin întru prea curata casã a lui Dumnezeu, fãrã milã întind sabia mea."     Sf. Arhanghel Mihail     "Cine stie sã moarã, nu va fi rob niciodatã."     Seneca  
 
 

PUNCTUL 65. Legionarul si comunistul
 Legionarului este împotriva comunistului, si va lupta din toate puterile, pentru ca oriunde se va afla încuibat acest comunist, sã fie demascat si rãpus.
 Triumful miscãrii comuniste în România, ar însemna: desfiinsarea Monarhiei, desfiintarea Bisericii , desfiintarea Familiei, desfiintarea proprietãtii individuale si desfiintarea libertãtii.
 Inseamnã, într-un cuvânt deposedarea noastrã de ceea ce formeazã patrimoniul moral al omenirii si în acelasi timp deposedarea de orice bunuri materiale, în favoarea profitorilor din umbrã ai comunismului, care sunt jidanii.
 In aceastã miscare comunistã se aflã adunati toti inamicii nostri, care n-au vãzut si nu vãd cu ochi buni România Mare. (Vezi "Pentru legionari")

PUNCTUL  66. Legionarul si jidanul
  Problema jidãneascã, vizibilã numai în jumãtatea de nord a României, invizibilã, dar existentã si în cealaltã jumãtate, constituie pentru natiunea românã cea mai mare primejdie pe care a cunoscut-o de la începutul istoriei si pânã astãzi.
 Legionarul este singurul în stare a rezolva aceastã problemã, pe care o priveste cu curaj si cu seriozitate, rezolvare pe care o va face odatã cu solutionarea si a celorlalte probleme de stat, care se pun si astãzi cu aceeasi necesitate. (Vezi "Pentru Legionari.")
 
 

PARTEA A XI -A Ce crede un legionar

PUNCTUL  67. Cã statul bazat pe ideologia veche a revolutiei franceze se ruineazã. In lume se pune problema unui stat nou. El poate fi foarte bun si foarte rãu. Cum va fi? Dupã cum ni-l vom face.

PUNCTUL 68.  Statul nou însã, nu se poate baza numai pe conceptii teoretice de drept constitutional.
 Statul nou presupune, în primul rând si ca un lucru indispensabil, un tip nou de om. Un stat nou, cu oameni cu pãcate vechi, nu se poate concepe.
 Statul este o simplã hainã care îmbracã trupul natiunii. Putem sã facem o hainã nouã, luxoasã, scumpã, dar nu va fi de nici un folos dacã ea va îmbrãca un trup istovit, distrus de gangrene morale si fizice.

PUNCTUL 69. Omul nou, sau natiunea înnoitã presupune o mare înnoire sufleteascã, o mare revolutie sufleteascã a poporului întreg, adicã o împotrivire directiei spirituale de astãzi si o ofensivã categoricã în contra acestei directii.

PUNCTUL 70. In acest  om nou, vor trebui sã învieze toate virtutile sufletului omenesc. Toate calitãtile rasei noastre. In acest om nou, vor trebui ucise toate defectele si toate pornirile spre rãu.
 In acest tip de erou, erou în sens rãzboinic, pentru ca sã poatã prin luptã sã-si impunã puterea, erou în sens social: incapabil dupã victorie de a exploata munca altuia; erou al muncii: uriasul creator prin muncã al tãrii sale, trebuie sã fie concentrat tot ce a putut strânge mai bun în timpul miilor de ani poporul român.
 Pe acest om îl asteptãm, pe acest erou, pe acest urias.
 Pe el se va baza statul cel nou, România de mâine.
 Miscarea legionarã, înainte de a fi o miscare politicã, teoreticã, financiarã, economicã, etc., de formule, este o scoalã spiritualã în care dacã va intra un om, la celãlalt capãt va trebui sã iasã un erou.

PUNCTUL 71.  Aceastã mare înnoire a natiunii române este posibil sã vinã?
 Urmeazã. O simtim cu totii. Dupã lunga noapte de veacuri, azi între aceleasi granite, poporul român, asteaptã rãsãritul soarelui, asteaptã ceasul învierii lui ca neam.
 Este posibil oare ca frãmântãrile milenare sã se opreascã la o simplã chestiune de formã: unirea într-un stat a tuturor românilor?
 Nu simtiti din adâncuri cum clocoteste marea renastere a poporului român?

PUNCTUL 72. In aceastã înviere va avea un rol covârsitor tinerimea. Pe dânsa o cheamã destinul sã joace pe scena istoriei. Nu ne înteleg oamenii vechi? Nu ne înteleg pentru cã apelul sacru al destinului numai noi îl putem  auzi, numai noi îl întelegem, pentru cã numai nouã ni se adreseazã.

PUNCTUL 73. Legi, stãri de asediu, baionete, care sã opreascã destinul unei natiuni, n-au existat, nu existã si nu vor exista.

PUNCTUL 74. Aceastã mare înviere, de la sine, va creea o nouã ofensivã a poporului în toate domeniile. Aceastã ofensivã ajutatã si sustinutã de legi, va repune pe român în drepturile lui de care a fost deposedat an cu an, într-o mie de ani prin nedreptate si silnicie.

PUNCTUL 74 bis. Primirea Sefului Legiunii.
 In orice localitate, Seful Legiunii va fi primit si însotit tot timpul de cãtre legionarii rãniti în linia I-a, legionarii care au suferit persecutii în linia aII-a, luptãtorii legionari în linia aIII-a, Prietenii Legiunii în linia a IV-a.
 Diferiti comandanti legionari vor aranja întotdeauna lumea legionarã în ordinea de mai sus.
 
 

PARTEA a XII - a Circulara P.  
PUNCTUL 75. Regimul parlamentarilor legionari.
 Adunarea Senatului si a sefilor de unitãti legionare politice, a fixat în ziua de 5 Ianuarie 1933 la Focsani, regimul parlamentarilor legionari. Regimul acesta si l-a aplicat Seful Legiunii, în primul sãu parlament si a fost aplicat si celor 4 parlamentari.

I. Diurna

 1) Parlamentarii Legiunii sunt parlamentari datoritã sfortãrilor si sacrificiilor materiale si morale ale tuturor legionarilor din tarã.
 2) Diurna parlamentarã nu le apartine. Ea apartine Legiunii, ea va acorda fiecãrui parlamentar strictul necesar pentru o existentã modestã.
 Pentru cã nu este drept ca parlamentarul sã-si creeze o situatie materialã mai bunã, în timp ce toti camarazii lui duc o viatã din ce în ce mai grea. Ce tablou moral mizerabil ar fi, dacã unii dintre noi ne-am îmbuiba cu tot felul de bunãtãti, de haine si de ghete, sau ne-am purta sotia în lux, iar altii dintre noi, rãniti în urma luptelor, ar trãi o viatã de sfâsietoare mizerie.
 3) Cheltuielile bãnesti fãcute nu se mai întorc, dupã cum nu se întoarce nici sãnãtatea celui care a suferit pentru Legiune, nici viata celui care a murit pentru dânsa. Acestea sunt jertfe si jertfa nu se cere înapoi.
 Dogma legionarã ne spune: cantitatea de jertfã fãcutã, determinã victoria. Gloria noastrã este gloria jertfei pe care o facem.
 4) Nu este un scop, un tel, acela de a fi parlamentar: noi trebuie sã mergem înainte cãtre biruintã. Ca parlamentari, nu putem  decât sã pregãtim victoria. De aceea, fondurile provenite Legiunii din diurne, vor înzestra organizatia cu tot ce-i trebuieste pentru luptã: ziare, brosuri, automobile, etc.
 In anul 1933, parlamentarii au avut 10 000 lei lunar primele douã luni, 8 000 lei pe urmã.
 5) Conceptia legionarã a conducerii Statului. Acesta care nu va putea trãi cu aceastã sumã, singur, poate trãi în comun cu ceilalti parlamentari, la cazarma legionarã. Asa va fi viitorul parlament legionar. Conducãtorii tãrii trebuie sã fie în frunte în zile de mizerie.
 Nu se poate pãlmui cu o leafã de lux de 30 000 lei lunar, mizeria nesfârsitã a tãrii.
 In atitudinea de astãzi a parlamentarilor legionari se pregãteste ziua de mâine si se dovedeste cã ea poate fi asa cum o cerem noi.

II. Parlamentul legionar nu-si mai apartine lui

 El va sta la orice orã din zi si din noapte la dispozitia Legiunii. Nu este posibil ca sã se aleagã parlamentar si apoi sã plece sã-si caute de afaceri, sau sã fie ocupat mai totdeauna cu diferite alte chestiuni.
 Cât timp mi s-a dat în mânã arma parlamentarã, trebuie sã trag cu dânsa. Dacã nu pot trage, n-o iau, iar dacã am luat-o si n-o pot întrebuinta cu cel mai mare folos pentru Legiune, atunci o dau imediat altuia care o poate întrebuinta mai bine.
 Un parlamentar trebuie:
  1) sã poatã vorbi în Parlament;
  2) sã se poatã misca pentru conferinte, întruniri de organizare, ori de câte ori îi va cere Seful Legiunii.
 Cine iubeste Legiunea, sã se gândeascã bine la acest punct, atunci când cere în mânã arma functiunii de parlamentar si onoarea de a o întrebuinta pentru victoria Legiunii.

Dublarea Candidatilor No. 1.

 Adunarea a fixat de asemenea, în urma propunerii Sefului Legiunii, dublarea candidatilor, adicã: în caz de reusitã a unei liste, vor intra în parlament capii de listã pentru trei luni, dupã care îsI vor da demisia sI vor intra în loc No. 2. de pe listã. No. 2 va fi fixat de la Centru sI ales dintre categoriile intelectuale ale organizatiei noastre. Fac exceptie de la aceastã lege, judetele care întrunesc majoritatea absolutã. Dacã într-un judet se ia majoritatea absolutã, parlamentarii reusiti rãmân tot timpul, nu se schimbã.

Avantajele sistemului:
 a) O satisfactie sI o încurajare pentru legionarul sef de judet, care munceste.
 b) Necesitatea imperioasã a organizatiei de a se trimite în parlament cele mai apte elemente pentru lupta parlamentarã.
 c) Crearea sI pregãtirea unui numãr mai mare de cadre legionare.
 d) Posibilitatea ca un parlamentar, într-o activitate scurtã, dar intensã, sã-si închine întreaga muncã Legiunii, fãrã a-si periclita situatia îndeletnicirilor lui familiare.
 Sefii judeteni, mânati numai de dorul biruintei totale a Legiunii, vor explica aceastã lege candidatilor sI le vor lua o declaratie scrisã, în sensul cã au luat cunostintã de "Circulara F" sI înteleg a se supune dispozitiilor ei.
 Parlamentarii legionari, stau la Bucuresti, Str. Imprimeriei No. 3.
    Seful Legiunii , Corneliu Zelea Codreanu

PUNCTUL 76. Ce este comitetul  de 1000.
 S-a înfiintat un Comitet de 1000. Fiecare membru este obligat a da câte 25 lei lunar, sau dupã a sa voie, 50 lei, timp de un an. Suma se întrebuinteazã pentru achitarea ratelor la tipografie si pentru înzestrarea organizatiei cu ceea ce-i trebuieste. Astãzi acest comitet este desfiintat. Rolul lui îl joacã  "Asociatia prietenii legionarilor", având urmãtorul comitet: Dr. Corneliu Sumuleanu, prof. Univ. Iasi, Str. Sãulescu; Prof., Preot Duminicã Ionescu Bucuresti, Str. Leon Vodã 4, D-na Zoe Sturza Bucuresti I, Str. Cretulescu, 8; D-na Maria Beiu Palade Bucuresti, Av. Muntenescu 11, tel. 4.33.26.; Dr. Eugen Chirnoagã, Prof. Scoala Politehnicã Bucuresti, Aleea Arh. Stefan Burcus 12 (Sosea); Dr. Ing. Eugen Ionicã Bucuresti, Francmasonã 7, telef. 4.77.52,; Grigore T. Coandã Bucuresti, Str. Bolintineanu 5, tel. 4.33.03. Oricine simpatizeazã miscarea legionarã si doreste sã o ajute, poate deveni membru al asociatiei, cerând informatii de la adresele de mai sus.

PUNCTUL 77. Casieria Centralã  a organizatiei legionare este în casa General Cantacuzino, Str. Gutenberg 3, Bucuresti. Pentru orice chestiuni, banii se trimit pe aceastã adresã.

PUNCTUL 78. "Libertatea", foaie popularã. Director sufletesc Ion I. Mota. Foaia apartine familiei mostenitoare a lui Ion I. Mota. Abonament anual lei 120, jumãtate, lei 60, un sfert, lei 30. Adresa administratiei (pentru abonamente, reclamatii), Bucuresti, Calea Victoriei No. 63. Adresa redactiei (pentru articole): Preot Ion Mota, Orãstie, Jud. Hunedoara.

PUNCTUL 79 Agenti provocatori
 Trec pe la organizatii diferiti spioni. Unii, agenti de la politie. Chemati-i înãuntru pentru a le arãta cã nu aveti nimic secret.
 Dacã însã printre legionari va fi prins unul care se va vinde pentru bani si va deveni trãdãtor al Legiunii, va fi pedepsit azi, mâine, peste un an sau peste doi.
 Cea mai mare dezonoare a organizatiei noastre este aceea de a gãsi din mijlocul nostru spioni.
 Sunt altii care se dau drept legionari si umblã pe la diferite organizatii pentru a fura, a cere, sau a colecta bani. Unii din ei reusesc a avea la mânã o scrisoare sau un carnet de membru. Cercetati-l bine. Dati-i pe mâna politiei.
 In ultimul moment aflu cã un agent de politie nestiind ce informatii sã mai dea despre Legiune, a informat siguranta cã legionarii vor sã împuste mai multi prefecti.
 Altul a ticluit un cifru secret în care erau trecute institutii din capitalã.
 Noi n-avem nevoie de cifru. Aceasta este o inventie infamã. Sã pofteascã toatã politia. Ce avem de spus, spunem în fatã, spunem tare.
 Dacã veti auzi asemenea infamii sau le veti citi scrise prin foile jidãnesti (cum au fost acum doi ani publicate în "Adevãrul", "Dimineata" si "Lupta" sã stiti din primul ceas cã toate sunt uneltiri viclene pentru care ne vom adresa justitiei.

PUNCTUL 80. Proces-verbal (acest proces verbal nu se mai întrebuinteazã astãzi), model de constituire a unui cuib.

LEGIUNEA
Judetul.............
Cuibul..............
 Subsemnatii, domiciliati în comuna .........., judetul ..........., convinsi de pericolul care amenintã existenta patriei, ne legãm împreunã prin jurãmânt sã luptãm pentru triumful Legiunii.
 Ne-am constituit într-un cuib de legionari cãruia i-am dat numele de Cuibul .....
 Numãrul membrilor din cuib este de ........... (maximum 13)
 Seful cuibului: .........................
 Corespondentul: ...................
 Casierul ....................................
 Curierul ....................................

 Ne legãm în fata lui Dumnezeu si a oamenilor de a ne tine strâns uniti în jurul sefilor nostri, a asculta si executa întocmai ordinele primite, a face sã pãtrundã cât mai adânc în popor duhul nou al muncii, al cinstei, al jertfei si al dreptãtii, într-un cuvânt ne propunem de a-i face legionari pe cei cu care vom veni în contact.
 Credem în Dumnezeu si în izbânda Legiunii, credem într-o Românie nouã pe care vrem s-o cucerim pe calea Bisericii lui Hristos si al nationalismului integral activând în cadrul legilor tãrii.
 1. A.m început activitatea;
 2.. Vom tine sedinte în fiecare sãptãmânã.
 3. Ne vom abona la revista "Pãmântul Strãmosesc", pe care vom citi-o la sedintele cuibului.
 4. Ne vom întãri în credinta noastrã legionarã.
 5. Ne vom uni ca fratii si nu vom permite nici o dezbinare între noi.
 6. Vom porni imediat la facerea de noi cuiburi în comuna noastrã si în cele vecine.
 7. Toate acestea în credinta sfântã cã ori prin câte greutãti si suferinte vom trece, vom învinge.
 8. România în întregimea ei va deveni legionarã.
Trãiascã Legiunea!
Trãiascã Cãpitanul!
 
 

MOTTO
Geme inima în noi
De necazuri si nevoi
Ochii plânsi privesc în zare
Si asteaptã îndurare.

Muntii nostrii aur poartã,
Noi cersim din poartã-n poartã
Holda noastrã-i aurie
Noi pierim în datorie.

Vai de noi si iar de noi
Dãm ca racul înapoi,
Sãrãcia ne-urmãreste,
Si de zile ne gãteste.

Cã noi toti avem un nume,
Toti avem o soartã-n lume.
Pentru tarã si dreptate,
In noi toti un suflet bate.

Hai români sã ne trezim
Si sã nu mai suferim.
Cã cei ce ne urgisesc
Nu au suflet omenesc.

Hai sã coborâm în vale
Sã oprim dusmanu-n cale.
De la pâne, de la sare
Si sã-l dãm peste hotare.

Hai sã punem santinele
Si sub soare si sun stele
Si-n ascunsuri si apoi
Hotii-n beci, prada 'napoi.

Hai pe cei ce fac trãdare,
Jafuri în administrare
Si hotii la drumul mare
Sã-i dãm la spânzurãtoare.

Unde-i unul ni-i putere
La nevoi si la durere
Unde-s multi puterea creste
Si dusmanul o pãteste.
    VALERIU DUGAN, tãran din Bucovina
 Urmeazã iscãlitura membrilor (maximum 13)
 
 

L E G I O N A R,
 

 - Niciodatã sã nu faci o faptã de care ti-ar fi rusine  a doua zi, iar când ai fãcut ceva, asumã-ti rãspunderea întreagã.
 - Când ti se pune în fatã un obstacol, tu sã-l sari, sã nu te lasi. Sã nu te lasi învins. Nu te descuraja. Incearcã a 2-a oarã, a 3-a oarã, mereu. Nu existã nu pot. Legionarul poate.
 - Dacã pentru politician politica înseamnã o afacere, pentru legionar politica înseamnã religie .
 - Nu spune "Nu voiesc sã servesc Legiunea, din cauzã cã cutare sef nu-mi place, nu este bun." In Legiune nimeni nu este sef pe viatã. Azi e unul, mâine altul, poimâine vei fi tu, dacã prin munca si credinta ta neclintitã si prin capacitatea ta vei merita sã fii, iar într-o bunã zi se va putea gãsi cel mai bun.
 - Nu uita cã ceea ce poate sã ne piardã pe noi legionarii, este neîntelegerea si dezbinarea din fiecare cuib sau dintre diferite cuiburi.
 - Nu uita cã în clipa în care un legionar îmbracã haina de sef legionar, toti ceilalti trebuie sã-l asculte.
 Sunt în diferite sate elemente care au fãcut mult pentru Legiune prin munca, sacrificiul si abnegatia lor, suflete de elitã, care au iesit cu mult în evidentã în lupta legionarã, dând dovadã de abnegatie, curaj, devotament, disciplinã si de neclintitã credintã. Acestia pot iesi din organizatiile sãtesti, urmând a fi denumiti "Consilierii Sefului Legiunii". In acest scop, în ziua biruintei legionare, ei vor fi mutati în capitala tãrii, cu familiile lor cu tot.
 Din aceastã mare luptã legionarã, va iesi o nouã aristocratie româneascã. In cariera ei nu se va pune bazã nici pe bani, nici pe avere, nici pe haine, ci pe calitãtile sufletesti, pe virtute; va fi o aristocratie a virtutii.
 Aristocratia iesitã din afaceri, din fraudã sau din vânzare de tarã, va cãdea. Dacã aurul se lãmureste în foc, în focul luptelor legionare se va lãmuri adevãrata elitã moralã a natiunii românesti.
 - Dacã esti om cu pãcate si te cheamã sufletul spre îndreptare, boteazã-te acum, îndreaptã-te. Ai însã bunã cuviintã si pãstreazã-te pe linia a II-a.
 Miscarea noastrã va învinge. Nu te gândi cumva cã sub regimul legionar vei putea trãi din afaceri, mitã, interventii.

O RUGÃMINTE

 Camarade,
1) Când pleci la drum, toarnã-mi apã, ulei, cerceteazã benzina si suruburile,
2) Nu mã goni prea tare cã mã vei omorî prea repede si nu voi mai putea servi Legiunea.
3) Pe drum, din când în când, mai opreste si mai cerceteazã-mi rotile, directia, motorul.
4) Dupã un drum, îngrijeste-mã si pe mine, spalã-mã totdeauna, unge-mã.
5) Camarazi, nu mã încãrcati peste puteri, umblati cu milã, cã eu vã port spre biruintã.
Camioneta voastrã

PUNCTUL 81.
 Aceastã cãrticicã se aflã de vânzare la sefii organizatiilor judetene sau la Centru.
 
 
 

9 PORUNCI LEGIONARE

1. Legionarul nu intrã în polemicã cu nimeni.
2. Legionarul dispretuieste lumea politicã si nu stã de vorbã cu ea.
3. Legionarul seamãnã sãmântã bunã în sufletele curate ale poporului.
4. Legionarul se întreabã în fiece clipã: " Ce am fãcut bun pentru România legionarã?"
5. Legionarul înseamnã în rãbojul lui pe pãcãtosi pentru ziua de mâine.
6. Legionarul începe orice muncã cu gândul la Dumnezeu si-i multumeste la ajungerea scopului urmãrit.
7. Legionarul este disciplinat prin constiinta si vointa lui proprie.
8. Legionarul n-are teamã decât de Dumnezeu, de pãcat si de clipa în care puterile fizice ori sufletesti îl vor scoate din luptã.
9. Legionarul iubeste moartea, cãci sângele lui va servi pentru plãmãdirea cimentului României legionare.
(Din ziarul G.d.F. a Basarabiei)

PUNCTUL 81 bis. CELE 3 LEGÃMINTE ALE UNUI LEGIONAR

 Legionarul nu face jurãmânt. El face trei legãminte.
 Primul legãmânt, în fata sefului de cuib si a camarazilor. Este o manifestare a dorintei de a deveni legionar.
 Al doilea legãmânt se face dupã 2 - 3 ani de luptã, în fata sefului politic judetean si a întregii conduceri, în grup de cel putin 50, cu solemnitate deosebitã.
 Al treilea legãmânt, se face în fata Sefului Legiunii dupã 4 - 5 ani de luptã. Vechiul legãmânt al sãcusorului cu tãrânã, publicat în corpul brosurii.
 

INTÂIUL LEGÃMÂNT

 In mijlocul cuibului, cu bratul drept întins si tinând strâns în mânã pânza micului drapel.

Camarazi,
1) In fata sefului de cuib si a voastrã, cu mâna pe acest drapel, declar cã doresc sã devin legionar.
2) Cunosc cele trei examene pe care trebuie sã le dau: al suferintei, al primejdiei si al credintei.
3) Voi fi alãturi de voi si în ceasuri bune si în ceasuri grele. Puteti conta deci pe inima si pe bratul meu.
4) Voi fi disciplinat de buna mea voie, convins cã disciplina este legea fundamentalã a oricãrei organizãri.
5) Mã voi feri de a vorbi pe la spate pe camarazii mei sau de a critica ordinele si dispozitiile primite, acestea ducând la neântelegere, viatã grea, dezbinare.
6) Din primul moment tin sã declar: nu voiesc nimic pentru mine, nu urmãresc si nu voi urmãri sã fac afaceri pe spinarea miscãrii sau sã-mi creez situatii. Stau la postul ce mi se va încredinta atâta vreme cât Seful meu va crede cã pot fi de folos.
7) Nu voi face nici un fapt care sã mã dezonoreze pe mine sau miscarea.
8) Voi fi totdeauna corect si mã voi purta cu multã bunãvointã fatã de toti.
9) Voi fi însã mândru în vremuri aspre, în fata vrãjmasului.
10) Dacã voi gresi, voi primi pedeapsa cu seninãtate. Stiu cã legionarul când greseste plãteste: rãspunde, nu fuge de rãspundere.
 Acesta este legãmântul meu în fata voastrã si în fata acestui mic drapel al cuibului nostru.
 
 
 

AL DOILEA LEGÃMÂNT

 Se face în fata sefului politic judetean, cu deosebitã solemnitate:

Camarazi,
Am strãbãtut un drum lung în viata legionarã. Cunosc deci toate îndatoririle, toate greutãtile.
De acum mã simt în stare sã devin legionar.
Mã leg în fata sefului nostru si a voastrã, de a lupta pentru triumful României Legionare, în care cred ca în lumina ochilor. Dumnezeu sã ne dea binecuvântarea Lui.
 Se repetã de toti cu glas tare,dupã seful judetean.
 
 

AL TREILEA LEGÃMÂNT

 Rãmâne vechiul legãmânt cu sãcusorul în fata Sefului Legiunii.
 
 
 

PARTEA A - XIII-A

PUNCTUL 82. Scurt istoric legionar.

 La 24 Iunie 1927, Vineri, nasterea Sfântului Ioan Botezãtorul, a luat fiintã din initiativa (Corneliu Zelea Codreanu, Ionel I. Mota, Ilie Gârneatã, Radu Mironovici, camarazi în toate închisorile), "Legiunea Arhanghelul Mihail", denumitã astfel dupã icoana Sfântului Arhanghel Mihail aflãtoare pe usa din stânga a bisericii din închisoarea Vãcãresti, icoanã pe care am avut-o protectoare în toate închisorile, în toate luptele noastre, în toate ceasurile noastre de suferintã.
 Eram asa de putini si asa de sãraci, încât nu numai cã am fost tinta sãgetilor ironiei altora, dar ne-am îngrozit noi însine de sãrãcia noastrã. Credinta însã nu ne-am pierdut-o nici o clipã.
 N-am avut nici o secundã de îndoialã. Pare cã Dumnezeu înadins ne-a adunat asa de sãraci pentru ca sã arate cã în victoria legionarã materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clarã a victoriei finale si mi-am asumat întreaga rãspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutãti, primejdii si riscuri nenumãrate, dar aceastã viziune a victoriei nu m-a pãrãsit nici o secundã.
 Din prima zi ne-au urmat actualii legionari (citindu-le în ochi aceeasi credintã puternicã): Hristache Solomon, Al. Ventonic, Niculai Totu, Ion Banea, Ing. Clime, Ing. Blãnaru, Victor Silaghi, Jean Bordeianu, Dumitru Ifrim, Andrei Ionescu, Mile Lefter, Spiru Peceli, Gh. Potolea, etc., si cel dintâi patronaj, Gen. Dr. Macridescu.
 La 1 August 1927 apare "Pãmântul Strãmotesc", în tipografia "Libertãtii", la Orãstie, cu marele ajutor al pãrintelui Ion Mota, dupã care urmeazã tinerii din F. d. C. Focsani, cu Traian Cotigã si V. Chirulescu si F. d. C. Dunãrea cu Tocu, apoi maica Pamfilia Ciolac, pãrintele Isihie Antohi, Sebastian Erhan, Dãnileanu.
 La 8 Nov. (Sfântul Arhanghel Mihail, primul Legãmânt). Depun Legãmântul urmãtorii: Corneliu Zelea Codreanu, Ioan I. Mota, Ilie Gârneatã, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Inginer Clime, Hristache Solomon, Mile Lefter, Ioan Banea, Victor Silaghi, Niculai Totu, Al. Ventonic, D-tru. Ifrim, Pantilimon Statache, Ghitã Antonescu, Guritã Stefãniu, Emil Eremeiu, Jean Bordeianu, M. Ciobanu, Marius Pop, Misu Crisan, Popa Butnaru, Budeiu, Tãnãsachi, Stefan Budeci, Paul Mihãilescu (dezertor).
 La 19 Februarie 1928, dupã sfortãri de douã luni, cumpãrãm camioneta botezatã "Cãprioara Legiunii" (234 000 lei). In varã, pentru întertinerea miscãrii si pentru plata ratelor camionetei, muncim la cãrãmidãrie (120 000 cãrãmizi) si la grãdinãrie (un hectar), în batjocora de fiecare zi a cuzistilor. Apoi facem comert ducând zarzavaturi de la grãdina noastrã cu camioneta si le vindem la mânãstiri: Agapia, Vãratec. Continuãm tãcuti miscarea.
 La 15 Decembrie 1929, prima întâlnire politicã legionarã, în T. Beresti si apoi pe Valea Horincei, Jud. Covurlui. Apar luptãtori noi: Tãnase Antohi, Dumitru Cristian, V. si N. Bogatu, Chiculitã, Bâgu, Hasan, Bourceanu, apoi din Foltesti, familia Pralea.
 La 25 Decembrie 1929. Turda Ludos, cu Amos Nechita, Victor Moga, Colceri, Damian, etc. Amancei Bãnicã.
 La 27 Ianuarie si 3 Februarie 1930 mari adunãri la Cahul. Intervine si Dl. Ioan Zelea Codreanu, Stefan Moraru, Mos Cosa, Gârnet, Trifan Vlahu (mort), etc.
 Vara 1930. Interzicerea marsului din Basarabia. Arestarea. Achitarea.
 8 Nov. 1930. Constituirea Senatului Legiunii. D-nii. Prof. univ. Traian Brãileanu, Cernãuti; Gen. Dr. I. Macridescu; Prof. Ion Zelea Codreanu; Preot Partenie Matei, paroh, Bucuresti; Cristache Solomon, mare proprietar Focsani; Col. Inv. Paul Cambureanu; Ion Ciocârlan, scriitor; Al. Zissu, mare proprietar, Bucuresti; Spiru Peceli, com. invalid, Galati; Ioan Butnaru, proprietar Iasi; Guritã Stefaniu, proprietar. Urmeazã a se complecta pânã la numãrul de 100.
 1 Ianuarie 1931, arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Banea, Totu, Amos. Achitati dupã 77 de zile de arest de cãtre Tribunal, Curtea de Apel, Casatie.
 1 Iunie 1931, participãm pentru prima datã la alegeri în 17 judete. Obtinem 34 000 voturi. Cãdem.
 La 31 August, alegere partialã la Neamt. Ajutã Nutu Esanu. Legionarii înving toate partidele din România cu 11 000 voturi.
 La 27 Aprilie 1932, alegere partialã la Tutova. Pentru a doua oarã, dupã lupte grele, dar glorioase, legionarii înving toate pertidele din România.
 La 17 Iulie 1932, alegeri generale. Legionarii luptã în 36 judete, obtinând 79 000 de voturi, 4 mandate.
 Deputatii legionari în Parlament, atitudine tãcutã, mãsuratã. Luptã pentru întinderea organizatiei în tarã.
 Curentul legionar creste. Posedãm 17 foi cu tiraj de 35 000, o tipografie, 2 automobile. In ajun de a cumpãra încã trei.
 Mergem înainte cu încredere în aceste ceasuri grele, cãtre destinul luminos al Patriei noastre, descoperiti în fata tuturor jertfelor pe care le-au fãcut peste o mie de legionari.

PUNCTUL 83. LEGÃMÂNTU PRIMILOR LEGIONARI.
 In dimineata zilei de 8 Noiembrie 1927, ne-am adunat la sediul nostru toti legionarii din Iasi si câtiva care s-au ostenit a veni din alte pãrti.
 Nu multi la numãr, dar puternici prin credinta noastrã neclintitã în Dumnezeu si în sprijinul Sãu, puternici prin hotãrârea si încãpãtânarea noastrã de a sta neclintiti în mijlocul oricãrei vijelii, puternici prin dezlegarea noastrã completã de tot ce este pãmântesc, fapt ce se manifestã prin dorinta, plãcerea de-a o rupe în chip vitejesc cu pãmântul, servind cauza neamului românesc si cauza crucii.
 Aceasta este nota celor care asteptau cu nerãbdare ceasul legãmântului, pentru ca sã formeze voiosi cel dintâi val de asalt al Legiunii. Si oricine îsi poate imagina cã nu poate fi o altã notã, atunci când în mijlocul nostru, îmbrãcati în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaserã uniti, Ion I. Mota, Ilie Gârneatã, Radu Mironovici si Corneliu Georgescu, cei care strãbãtând seria închisorilor, au purtat pe umerii lor toatã greutatea miscãrii nationale de 5 ani încoace.
Rugãciunea.
 La ora 10 am plecat toti în costum national, cu cãciulã, cu svasticã mare în dreptul inimii, în coloanã de mars, directia Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a officiat o rugãciune pentru pomenirea sufletelor Stefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea Ion Vodã, Horia, Closca si Crisan, Avram Iancu, Domnul Tudor, Regele Ferdinand si "pentru pomenirea tuturor voievozilor si ostasilor care au cãzut pe câmpurile de bãtaie pentru apãrarea pãmântului românesc în contra nãvãlirilor vrãjmase."

Solemnitatea  Depunerii Legãmântului.
 In mars, cântând Imnul Legiunii, ne-am întors la cãmin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legãmântului celor dintâi legionari.

Pãmântul Strãmosesc
 Aceastã solemnitate a început prin amestecarea tãrânii adusã de pe mormântul lui Mihaiu Viteazul de la Turda, cu tãrâna din Moldova, de la Rãzboieni, unde Stefan cel Mare a avut cea mai grea bãtãlie a sa si din toate locurile unde sângele strãmosilor s-a amestecat în crunte bãtãlii cu tãrâna sfintind-o. Când se desfãcea pachetul cu tãrânã, înainte de a se turna pe masã, se citea scrisoarea din partea celui care a adus-o sau trimis-o.

TÃRÂNA DE LA TURDA. (Scrisoare). Fratilor! Am expediat tãrâna ce mi-ati cerut. Asupra provenientei, vã asigur, întrucât am ridicat-o ae personal de pe mormântul lui Mihaiu Vitaezul, eu am adus-o si împachetat-o).
  Turda, la 18 Sept. 1927.
   Isac Mocanu, prof. la lic. din Turda

TÃRÂNA DE LA RÃZBOIENI (Scrisoare). Subsemantul Corneliu Georgescu, avocat, am fost personal la Rãzboieni (Jud. Neamt) si am luat pãmânt de lângã monumentul ridicat pe locul luptei în are s-au sacrificat 10 000 de osteni de ai lui Stefan cel Mare.
 7 Nov. 1927    Corneliu Georgescu.
 
Ce spune istoria despre lupta de la Rãzboieni (1476): pe locul luptei a ridicat Stefan o bisericã a cãrei inscriptiune spune: " In anul 7984 ridicatu-s-a puternicul Mahomed, împãrat turcesc cu toatã puterea sa si Basarab Voievod, cu toatã tara basarabeascã si au ajuns pânã aici la locul ce se zice Râul Alb ... unde am si fãcut mare rãzboi cu dânsii în luna lui Iulie 26 si cu voia lui Dumnezeu au fost biruiti crestinii de cãtre pãgâni si au cãzut acolo multime mare dintre ostasii Moldovei." (Istoria Românilor de Floru, pag. 184 -185).
 S-a adus si s-a turnat apoi TÃRÂNA  DE LA SARMISEGETUZA (Scrisoare). Declaratie: Subsemnatii atestãm cã în ziaua de 17 Oct. 1927, am vizitat sãpãturile fortului de la Costesti, al cetãtii Sarmisegetuza si am luat pãmântul de aici din diferitele pãrti ale cetãtii si mai ales dintr-una din camerele dezgropate si care a ars în timpul asediului, pentru care motiv bulgãrii de pãmânt sunt rosii, simbolizând sângele vãrsat acolo din belsug. Acest fort a fost comandat de cumnatul lui Decebal si cãderea lui în mâinile Romanilor a dislocat sistemul de apãrare al Sarmisegetuzei care apoi a cãzut definitiv; moralã, inegalitatea de tartament rãneste mai mult.
  Ion I. Mota, Corneliu Georgescu
 Ce spune istoria despre lupta lui Decebal (Istoria Românilor de Floru, pag. 38-39): "Disperarea si furia, ura si cruzimea dacilor se uneau cu vitejia, care apãrã pãmântul Patriei si nu-l lasã cuceritorului decât grãmadã de cenusã si de ruine. Pe columna lui Traian se vãd femei dace cum chinuiesc prizonieri romani. Pe unii îi tin legati de mâini si de picioare, goi si-i ard cu facle aprinse.
 Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian, rezultã cã norocul rãzboiului a sovãit între daci si romani, pânã ce arta, stiinta si numãrul au biruit.
 Regele (Decebal) s-a furisat pe vreo potecã de munte spre a aduna cetele risipite si a urma lupta pânã la sfârsit, pe când supusii lui cei mai de frunte, pileati, au preferat sã moarã în capitala care nu mai era a lor. Strânsi împrejurul unui vas mare de otravã, au ales moartea în locul vietii fãrã libertate.
 Iar el încearcã din nou norocul armatelor, pânã când fiind înconjurat din toate pãrtile si gata sã cadã cu doi fii ai sãi în mâinile vânãtorilor romani, se strãpunse cu sabia sa, lãsând învingãtorilor un cadavru..."

TÃRÂNA DE LA CÃLUGÃRENI. S-a turnat apoi deasupra tãrâna de la Cãlugãreni, unde Mihai Viteazul  s-a repezit el însusi cãlare pe un cal alb în mijlocul turcilor, cu barda în mânã, zdrobindu-le oastea si punându-i pe fugã. Aici, la Cãlugãreni, a fost cea mai mare biruintã a lui Mihai asupra turcilor. (Scrisoarea):"M-am dus cu trenul pânã la Mihai Bravu si de acolo cu o cãrutã vreo 15 km prin pãduri, am avut un sprijin foarte mare în preotul Laurentiu de la Cãlugãreni, care m-a condus pânã la locul luptei, la "Dâmb", cum se zice. De acolo am luat tãrâna."
       Stefan Anastasescu
 8 Oct. 1927
     Bucuresti, str. Serban Vodã, 43

TÃRÂNA DE LA PODUL INALT (Scrisoare) Am luat aceastã tãrânã de lângã comuna Cãutãluresti (Podul Inalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bãtãlia lui Stefan cel Mare cu turcii.
     Plutonier Rotaru, Reg. 25 Inf.
 Ce scrie istoria: ...Stefan avea o armatã mare, cum nu s-a mai strâns sub steag românesc , pânã la Regele Carol, 40 000 de Moldoveni, mai toti tãrani. Armata turceascã era de 120 000. Locul luptei a fost jud. Vaslui . Ziua luptei, dupã unele izvoare, ar fi fost 6 Ian. 1475, Stefan nu o precizeazã, ci o scrie "lângã boboteazã". Aci a fost cea mai mare biruintã a lui Stefan cel Mare.. "Totusi n-a fost luptã prin surprindere, nici câstigatã fãrã pierderi mari, cãci turcii s-au întors contra lui Stefan care a pierdut multi moldoveni... Ba, într-un moment, lupta pãrea pierdutã, fãrã intervenirea lui Stefan, care a sãrit însusi în mijlocul turcilor si le-a sfãrmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu". In ziua de 25 Ian. scrie Stefan tuturor printilor, cã a fost atacat de 120 000 de turci, ajutati de Basarab, dar pe al Boboteazã "I-am biruit si i-am cãlcat în picioare si pe toti i-am trecut prin ascutisul sabiei mele". Stefan a fost fãrã milã, ca destinul, a tãiat, a tras în teapã, a respins rãscumpãrarea oricât de mare: ce au cãutat în tara mea sãracã, dacã sunt atât de bogati?...Ca sã multumeascã lui Dumnezeu,, Stefan cu toti ostenii biruitori postirã trei zile cu pâine si cu apã, asa cum se legaserã în zilele de nãvãlire. Urmarã apoi zile de veselie. (Istoria Românilor de Floru, pag. 181 -182)
.
TÃRÂNA DE LA SUCEAVA, CETATEA NEAMTULUI, HOTIN si SOROCA. S-a adus apoi tãrâna de la aceste cetãti si puncte de glorie ale  Românilor si s-a vãrsat pe fata albã a mesei , deasupra tãrânii celeilalte. Dupã ce s-a citit si aici scrisoarea din partea legionarului Budei care a adus tãrâna cu propria mânã.
 Tãrâna de pe locul unde Horia a fost tras pe roatã. S-a desfãcut apoi pachetul cu tãrâna de la Alba-Iulia, trimis de cãtre domnul învãtãtor Iordache Popa, cu urmãtoarele rânduri: "Acest pãmânt este udat de sângele eroului Horia. Luat de pe locul asa zis "Curci", unde se desparte drumul Alba Iulia  - Pâclisa, de pe soseaua Cetate-Garã. aici a fost tras pe roatã de cãtre unguri, Horia.
      Iordache Popa, învãtãtor, Com. Drâmbar, p.u. Alba-Iulia
 Alba-Iulia, 29 Oct. 1927.

TÃRÂNA DE PE MORMÂNTUL LUI AVRAM IANCU. S-a desfãcut pachetul trimis de Petru Popa, învãtãtor, com. Ribicioara p.u. Baia de Cris, continând 1 kg de pãmânt de pe mormântul eroului Iancu.
 S-a desfãcut un al doilea pachet adus de pe acelasi mormânt de cãtre d-l Ion I. Mota si s-a vãrsat deasupra celeilalte tãrâni.

TÃRÂNA DE PE DEALUL DE LA ROSCANI, unde a pierit de sete oastea lui Ioan Vodã cel Cumplit, adusã de D-ra. Constantinescu Ileana, studentã.
 S-a adus apoi tãrânã de pe câmpurile de onoare ale ultimului rãzboi: Tãrâna de la Jiu, unde au fost lupte cumplite. (Scrisoare): Am plecat din Craiova cu trenul pe Valea Jiului pânã la Filiasi, de acolo, dupã toate informatiile ce le posedam si cu cele ce mi-au fost date de localnici, am mers în sus pe Jiu vreo 7 km. pânã la locurile unde au fost luptele de la Pesteana si Tântãreni. De acolo, din coltul judetului meu, de unde se împreunã Doljul, Gorjul si Mehedintiul, am luat tãrânã atât din malul Jiului cât si din pãdure si alte locuri, pentru a fi mai sigur cã voi avea în sãculetul meu si tãrânã adãpatã cu sânge.
    Iuliu Stãnescu, student, com. Mãrãsani,
         (Jud. Dolj)
TÃRÂNA DE LA M|R|SESTI SI M|R|STI. (Scrisoare). "Trimit în cos douã sãculete de pânzã albã cu pãmânt de la Rãzoare, unde au fost luptele de la 6 Aug. 1917. Apoi un sac de pãmânt de la Mãrãsti din douã puncte, unde s-au decimat  regimentele 2 Vânãtori si 30 Infanterie Muscel".
              Hristache Solomon, Focsani
     (B-dul Lascãr Catargiu, 22).
TÃRÂNA DE LA OITUZ SI CASIN. Declaratie: Subsemnatii mai jos notati, declarãm cã pãmântul luat de d-l Butnaru, functionar Iasi, este luat din localitãtile urmãtoare: Valea Manciugului, Grozesti-Sticlãrie, Mãgura -Casinului, Sticlãrie proprie si cimitirul eroilor de la Casin, locul unde au avut loc cele mai crâncene lupte în rãzboi între germani, unguri si români. I. Butnaru, P. Plopeanu, Onesti, T. Mocanu, Rãjula, I. Gh. Buzatu, D.R.. Casin, Osudveanu, Grozesti.

TÃRÂNA DE LA PRUNARU, unde s-a dat cumplita sarjã a cavaleriei române, pierind cu totii pânã la unul. (Scrisoare). Pãmântul este chiar dintr-un loc unde a fost îngropat un erou lovit drept în inimã.
   Preot Theodor N. Iancu, Prunaru, Jud. Vlasca
TÃRÂNA DE LA TURTUCAIA, unde au cãzut mai multe mii de români, înrosind tãrâna cu sângele lor. (Scrisoare): Am plecat imediat la Turtucaia si m-am dus la vest de oras, de unde am luat pãmântul, chiar de pe reduta care a trecut de zeci de ori din mânã în mânã. Aceastã redutã este astãzi pustie si pãmântul este luat chiar dintr-un mormânt, de unde s-au dezgropat rãmãsitele mai multor soldati si unde si azi sunt oase. Primiti pãmântul udat cu mult sânge de neamul nostru.
Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman.
 S-a mai adãugat si tãrâna trimisã de pãrintele paroh din Turtucaia.
 Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în fata tãrânii strãmosilor si pãrintilor nostri adormiti pe câmpul de onoare cu arma în mânã si fata la dusman, de la soldatii lui Decebal cãzuti pe ruinele Sarmisegetuzei si pânã la cei de ieri sfãrmati de obuzele de la Mãrãsesti si Turtucaia.
 Când doi legionari s-au apropiat apoi si au început sã amestece cu sfintenie aceastã tãrânã în timp ce ceilalti, salutând tot timpul cu bratul întins, cântau din toate puterile inimii imnul Legiunii.
  Sculati români la luptã, bate ora
  Din urmã pentru neamul românesc, etc.