de  CORNELIU ZELEA CODREANU

Tipografia "C. S. m. c."

Bucuresti, 1933

Dupã doi ani de prigoanã cumplitã, "Cãrticica sefului de cuib" reapare sub semnul biruintei Cãpitanului. Acest îndreptar de viatã, organizare si doctrinã legionarã, cu pagini din care s-au nãscut, au luptat si au murit atâtia legionari fanatizati, a fost prigonit si ars în rând cu trupurile martirilor nostri.
  LEGIONARI,  
  Pãstrati aceastã carte si nu vã abateti de la ea.
 E gândul si vointa celui mai mare îndrumãtor al neamului nostru, pentru a realiza un om nou, o elitã adevãratã si o tarã ca soarele sfânt de pe cer.
 E flacãrã din nemãrginita dragoste a Cãpitanului pentru noi.
 E lege peste veacuri, pentru neamul românesc.
 Salutul se pãstreazã neschimbat, pentru cã voim sã crestem în duhul Lui.
 Pânã nu se va întuneca cerul românesc peste sufletele noastre, Cãpitanul nu poate muri.
 Il avem si trãieste în noi.
  TRÃIASCÃ LEGIUNEA SI CÃPITANUL!
    Horia Sima

---

Mai 1933, Bucuresti

P A R T E A    I - a

Sedinta cuibului. Legile. Micul drapel. Initiativa. Executarea ordinelor.

Camarazi,
La apelul fãcut de a ne reorganiza cu totii în cuib ati rãspuns într-un numãr covârsitor. < Pãmântul Strãmosesc > va publica pe rând numele cuiburilor, dându-le aprobarea cuvenitã. Sunteti din toatã tara si din toate pãturile sociale. In majoritate tãrani si muncitori.

PUNCTUL 1. Acum  stiti cu totii ce este un cuib: un grup de oameni sub comanda unui singur om. Cuibul nu are comitet. El are numai un sef care comandã, un corespondent care poartã corespondenta, un casier care strânge cotizatiile si un curier care face legãtura cu alte cuiburi sau cu seful judetului. Toti acestia, ca niste frati adevãrati, ascultã de camaradul lor, care îndeplineste functiunea de sef de cuib. (Vezi < Pentru Legionari >, parte <Legiunea Arhanghelului Mihail >, capitolul < Primele începuturi de organiare >)

PUNCTUL 2. Datoriile corespondentului, curierului si casierului cuibului.
 Corespondentul  tine corespondenta cuibului la ordinele sefului de cuib. El scrie si expediazã scrisorile.
 Curierul  face legãtura între membrii cuibului, sau între douã cuiburi, sau între cuib si diferiti sefi ierarhici. El aduce pachetele cu brosuri, reviste, manifeste, ziare, etc de la garã sau de la postã si le împarte membrilor . Stã la ordinele sefului de cuib.
 Casierul are grijã sã se încaseze o sumã cât de micã (cel putin un leu pe lunã), de la fiecare membru. Sau alte ajutoare. El de asemenea stã la ordinele sefului de cuib.

PUNCTUL 3. Cele sase legi fundamentale ale cuibului. Au fost tratate pe larg vechile directive ale cuibului (directive desfiintate total prin aparitia brosurii de fatã).
 Le enumerãm  aici:
 1) Legea discilpinei: fii disciplinat legionar, cãci numai asa vei învinge. Urmeazã-ti seful si la bine si la greu.
 2) Legea muncii: munceste. Munceste în fiecare zi. Munceste cu drag. Rãsplata muncii sã-ti fie nu câstigul, ci multumirea cã ai pus o cãrãmidã la înãltarea Legiunii si la înflorirea României.
 3) Legea tãcerii: vorbeste putin. Vorbeste ce trebuie. Vorbeste cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu fãptuieste; lasã pe altii sã vorbeascã.
 4) Legea educatiei: trebuie sã devii altul. Un erou. In cuib fã-ti toatã scoala. Cunoaste bine legiunea.
 5) Legea ajutorului reciproc: ajutã-ti fratele cãzut în nenorocire. Nu-l lãsa.
6) Legea onoarei: mergi numai pe cãile indicate de oanoare. Luptã, nu fi niciodatã misel. Lasã pentru altii cãile infamiei. Decât sã învingi printr-o infamie, mai bine sã cazi luptând pe drumul onoarei.

PUNCTUL 4. Micul drapel al Cuibului.
 Fiecare cuib îsi are un mic Drapel tricolor. Pânza de mãtase. Mãrimea pânzei 40 cm ã 40 cm. Lungimea prãjinei 1m si 10 cm. Deasupra o cruce. Pe pânzã va sta scris:
  Cuibul ...
  Garnizoana ...
  Judetul ...
 Acest mic drapel nu este scos nici o datã afarã; el rãmâne în casã, la sediul cuibului. Pe pânza lui se pun <stele>, una, douã, trei, ... pânã la 7 stele.
 Drapelul cu 7 stele este un drapel încãrcat cu toatã gloria. Stelele le acordã numai Seful Legiunii, dupã propunerile sefilor judeteni, sau din proprie convingere.
 O stea pe drapel înseamnã o mare luptã la care a luat parte un cuib, luptã în care cuibul s-a distins, s-a purtat cu vrednicie.
 Pentru ca drapelele sã fie toate la fel si fãcute din aceeasi pânzã, e bine ca sefii de cuib sã le comande de la seful judetului, iar acesta sã le comande de la Centru în Bucuresti.
 Când îsi face un cuib drapel? Unui cuib nu i se poate încredinta drapel decât dupã 6 lini de activitate regulatã.
 De aceea un cuib nu-si poate face drapelul fãrã aprobarea sefului de judet.

PUNCTUL 5. Despre rapoarte.
 A. Seful de cuib trebuie sã facã un raport sãptãmânal dupã fiecare sedintã de cuib.
      Acest raport se va face dupã modelul ce se va da de sefii de judete.
      Raportul trebuie sã cuprindã urmãtoarele date:
  1. Numele cuibului si data sedintei.
  2. Prezenta si absenta de la sedintã.
  3. Cotizatiile membrilor.
  4. Initiativele si realizãrile cuibului în curs de o sãptãmânã si anume:
   a) Diferite contributii bãnesti în folosul Legiunii.
   b) Abonamente la diferite foi legionare si mai ales la <Libertatea>. Cumpãrãturi de foi, brosuri si cãrti legionare.
   c) Vânzarea pe bani a tipãriturilor legionare.
   d) Zile de muncã în santierele si taberele legionare.
   e) Formarea de cuiburi noi.
   f) Marsuri, sedinte la câmp, vizitarea altor cuiburi.
 Raportul se face de seful de cuib si se predã în timp de 24 de ore sefului de garnizoanã împreunã cu cotizatia.
 In localitatea în care se gãseste sediul Organizatiei Judetene rapoartele se pot preda direct secretarului Organizatiei.
 B. Sefii de garnizoanã înainteazã sefului de sector, între 1 si 4 ale fiecãrei luni, rapoartele primite în timp de o lunã de la sefii de cuiburi din Garnizoanã, împreunã cu cotizatiile.
 C. Sefii de sector înainteazã sefului de judet între 4 si 7 ale fiecãrei luni, rapoartele sefilor de cuib din sectorul lor, primite de la sefii de garnizoanã, împreunã cu cotizatiile.
 D. Seful de judet întocmeste pe baza rapoartelor sefilor de cuiburi din judet, situatia generalã a judetului pe timp de o lunã.
      In acelasi timp face o clasificare generalã a cuiburilor pe judet, clasificare a cuiburilor pe sectoare si clasaificarea sectoarelor.
     Seful de judet face un raport lunar pe care îl înainteazã în dublu exemplar între 7 si 13 a fiecãrei luni, Sefului de Regiune.
  Raportu Sefului de Judet trebuie sã cuprindã:
   1. Numãrul de cuiburi.
   2. Cuiburi noi înfiintate.
   3. Numãrul de membri.
   4. Cresterea fatã de luna precedentã.
   5. Numãrul de sedinte de cuib.
   6. Numãrul de prezenti.
   7. Numãrul de absenti.
   8. Cotizatii.
   9. Contributii diverse.
            10. Tipãrituri si abonamente
        a) Valoarea celor intrate.
        b) Valoarea celor rãspândite pe bani.
        c) Valoarea celor rãspândite gratuit.
        d) Suma achitatã.
        e) Suma rãmasã de platã.
   11. Santiere.
        a) Zile de lucru.
        b) Evaluarea lucrãrii în bani.
   12. Tabere.
         a) Zile de lucru
         b) Evaluarea lucrãrii în bani.
   13. Marsuri: în Kilometri - om  (se înmulteste numãrul de Kilometefectuati cu numãrul membrilor participanti.
   14. Initiative.
   15. Delegatii.
   17. Dificultãti interne ale organizatiei: certuri, neîntelegeri, diferite abateri ale legionarilor.
   18. Mãsuri luate pentru înlãturarea dificultãtilor ivite.
   19. Curente de simpatie, dusmãnie sau indiferentã.
   20. Punctele slabe ale organizatiei si mãsurile luate pentru întãrirea ei în acele puncte.
   21. Tinuta, atitudinea moralã în societate a legionarilor.
   22. Atacuri de vrãjmãsie - calomnii, agresiuni, abuzuri ale autoritãtilor - înregistrate. Numele persoanelor ce atacã si adresele lor.
 E. Seful de Regiune, întocmeste pe baza rapoartelor judetene primite, o clasificare a judetelor din regiune si o situatie generalã a regiunii.
     Seful de Regiune înainteazã Centrului, pentru serviciul persoanlului, între 13 si 17 a fiecãrei luni, un raport cu situatia generalã a Regiunii, cuprinzând exact aceleasi puncte din raportul Sefului de judet.
     In acelasi timp Seful de Regiune, înainteazã câte un exemplar din rapoartele Sefilor de judet.

PUNCTUL 6. Când se adunã cuibul.
 Toate cuiburile de legionari din toatã tara se adunã în fiecare sâmbãtã seara; a doua zi e duminicã, asa cã fiecare oate sã întârzie putin la sfat. Dar dacã e nevoie el se poate aduna oricând îl cheamã seful, în orice zi din sãptãmânã.

PUNCTUL 7. Viata cuibului.
 Cuibul adunat este o bisericã. Intrând în cuib te dezbraci de toate chestiunile mãrunte si închini o orã gândurile tale curate Patriei. Ceasul de sedintã al cuibului este ceasul Patriei. Armonia deplinã trebuie sã rezulte nu numai din prietenia celor adunati, dar mai ales din comunitatea idealului lor. Acolo în cuib se vor înãlta rugãciuni lui Dumnezeu pentru biruinta Legiunii, se vor cânta cântecele trimise de Legiune, se va vorbi despre cei morti: martiri, eroi cãzuti pentru Legiune si camarazii morti în credinta legionarã, prieteni, pãrinti, bunici si strãmosi, rechemându-se duhurile lor.
 In linii generale, în cuib nu se va da loc la discutii înfocate, violente, contradictorii. Cât mai putinã vorbã, cât mai multã meditatie, nimic sã nu tulbure majestatea tãcerii si a bunei întelegeri.
 Se vor face exercitii de tãcere completã.

PUNCTUL 8. Prima grijã: PUNCTUALITATEA.
 Dacã seful cuibului fixeazã sedinta la ora 9, apoi toti trebuie sã-si chibzuiascã treburile în asa fel ca sã nu vinã nici prea devreme, nici prea târziu. Nimeni sã nu facã pe altul sã astepte. Legionarul trebuie sã fie om de cuvânt. Când a spus o vorbã sã se tinã întocmai de dânsa. Tara e plinã de aceia care spun multe vorbe, dar nu se tin niciodatã de ele. Când promiti ceva, gândeste-te bine. Dacã tu crezi cã nu poti, spune verde, cãci e mai frumos.

PUNCTUL 9. A doua grijã: INIMA BUNÃ.
 Legionarul când vine la cuib trebuie sã fie cu inimã bunã. Sã nu porneascã cu gând de sfadã, de rãutate, cãci în cuib n-are voie sã se certe nimeni. Când legionarul va avea poftã de sfadã, sã se bage între dusmani.
 Lucrurile mari si bune se fac cu inimã bunã, pentru cã unde e inimã bunã acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a bãgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care prãseste cu inimã rea se zice cã nici pãpusoii nu-i cresc pe ogor.

PUNCTUL 10. INCEPEREA SEDINTEI
 La ora hotãrâtã, dupã ce membrii cuibului s-au adunat, seful cuibului se ridicã si strigã cu voce ostãseascã:
 Camarazi,
 La auzul acestui semnal toti sar în picioare. Se îndreaptã cu fata cãtre rãsãrit si salutã cu bratul întins: salutul cerului, adicã al înãltimilor si al soarelui adicã simbolul biruintei luminii si al binelui.
 Seful cuibului spune cu glas rar si dupã el repetã toti ceilalti:
  1. - Sã ne rugãm lui Dumnezeu.
  2. - Sã ne gândim la Cãpitanul nostru.
  3. - Sã ne ridicãm cu gândul la sufletele martirilor:
   - Mota,
   - Marin,
   - Sterie Ciumetti
   - si ale tuturor camarazilor nostri
   - cãzuti pentru Legiune
   - sau morti în credinta legionarã.
  4. - Sã credem în învierea României legionare
      - si în sfãrmarea zidului de urã si de
      - miselie care o împresoarã
5. Jur cã nu voi trãda niciodatã Legiunea.

PUNCTUL 11. Cu ce începe sedinta seful cuibului?
 1. Cu partea informativã. Noutãti.
     Ce vesti a primit de la Centru sau de la judet, etc.
     Ce s-a mai întâmplat prin tarã.
     Ce s-a mai întâmplat prin sat (politica satului), oras, fabricã, facultate.
     Cum stau diferitele forte politice adverse: cresc, stau pe loc, dau înapoi.
     Cum merge Legiunea noastrã în tarã.
     Aici la noutãti fiecare membru din cuib mai aduce si el noutãtile pe care le stie.
 2. Ordine sosite.
     Ce ordine s-au mai dat. Cu ce se ocupã ceilalti legionari din tarã. Cum merge lupta legionarã.
 3. Citirea <Pãmântului Strãmosesc> si a celorlalte foi legionare.
     <Pãmântul Strãmosesc> trebuie citit în întregime. In el se aflã adevãratul duh legionar.
      Toate ordinele date de centru precum  si cele mai bune informatii cu privire la miscarea din întreaga tarã. De asemenea se vor citi foile legionare locale.
 4. Educatia membrilor.
     Legionarul va trebui sã stie cã: Legiunea va învinge pânã la sfârsit toate partidele, oricâte piedici i se vor pune în cale.
     Cã toti legionarii sunt gata sã facã orice jertfã cu bucurie. Cã fiecare jertfã înseamnã un pas înainte cãtre victorie.
     Cã legiunea are un program precis care se va publica la timpul potrivit.
     Cã prin realizarea acestui program tara se va reface.
     Cã legionarii vor face din aceastã Românie o tarã frumoasã si bogatã.
     Cã legionarii sunt chemati de Dumnezeu ca dupã veacuri de întuneric si asuprire sã sune trâmbita învierii neamului românesc.
     Seful de cuib va cãuta sã sãdeascã adânc în sufletul fiecãruia dintre membrii cuibului credinta în Dumnezeu, în Patrie si în misiunea neamului nostru.

PUNCTUL 12. Ce se mai poate discuta în cuiburi.
 In cuiburi, când este vreme, se mai discutã si alte probleme.
 Iatã câteva titluri de discutii sãtesti:
  1) Cum s-ar putea obtine o recoltã mai bunã (grâu, porumb, vie, etc.).
  2) Care sunt rezultatele dacã îngrãsãm pãmântul?
  3) Este bine sã semãnãm mereu acelasi fel de cereale pe pãmânt?
  4) S-ar putea ca satul sã-si cumpere o masinã de treierat?
  5) Cum s-ar putea obtine un pret mai bun pe produsele tãrãnesti?
  6) Cum trebuie sã îngrijim vitele, tovarãsii nostri de muncã pentru ca sã nu mai sufere?
  7) Crescutul pãsãrilor n-ar putea aduce un venit gospodarului, asigurându-i o hranã mai bunã?
  8) Cum s-ar putea înfrumuseta satul? Imbunãtãti drumurile, podurile? Ingrijirea bisericii si a cimitirelor, a scolii?
 Iatã câteva titluri de discutii pentru cuiburile de fete sau doamne (Cetãtui).
  1) Rolul femeii legionare în România nouã.
  2) Drepturile si datoriile femeii legionare.
  3) Sora legionarã ca mamã.
  4) Sora legionarã ca sotie.
  5) Sora legionarã ca luptãtoare.
  6) Sora legionarã si disciplina.
  7) Femeia legionarã si femeia modernã.
  8) Cum s-ar putea da o masã mai hrãnitoare familiei.
  9) Cât mai multã si variatã initiere în arta gãtitului asa de putin cunoscutã în lumea satelor.
  10) Curãtenia casei si îngrijirea copiilor.
  11) Cum s-ar putea ca îmbrãcãmintea întreagã sã se facã în casã.
  12) Cresterea copiilor. - La Bisericã. Spovedania si Sf. Impãrtãsire. Iubirea de carte si de luminã, de muncã, de tarã.
 Cuiburi intelectuale.
 Iatã titlurile conferintelor tinute de cuibul AXA din Bucuresti.
  1. Antisemitismul în cadrul Legiunii. Deosebirea între legionari si cuzisti. (Ion I. Mota).
  2. Problema minoritãtilor în statul român.
  3. Invãtãmântul în statul legionar.
  4. Problema moralã în viata publicã a României. Scrierile imorale.
  5. Educatia moralã a legionarului.
  6. Caracter de legionar.
  7. Politica agrarã. Reforma financiarã.
  8. Problema muncitoreascã în statul legionar.
  9. Capitalul si munca româneascã.
  10. Industrie si agriculturã.
  11. Biserica în statul legionar. Preotul.
  12. Politica externã a României.
  13. Legiunea si marxismul.
  14. Armata.
 Cuiburile studentesti si Frãtiile de Cruce.
  1. Deosebirea între politica partidelor si politica Legiunii.
  2. Deosebirea de organizare între sistemul partidelor politice si sistemul Legiunii.
  3. Afinitatea între fascism si Miscarea Legionarã.
  4. Puncte comune între hitlerism si Miscarea Legionarã.
  5. Formeazã jidanii un pericol fãrã leac?
  6. Foloasele spiritului de disciplinã?
  7. De ce Miscarea Legionarã poate salva tara si de ce celelalte miscãri politice nu o pot salva?
  8. De ce cuzismul nu poate învinge?
  9. Tãranul în statul legionar.
  10. Muncitorul în statul legionar.
  11. Cine este Benito Mussolini.
  12. Cine este Adolf Hitler.
  13.
  14. Cine a fost Lenin.
  15. Educatia fizicã, factor principal în educatia legionarã.
  16. Fascismul înainte si dupã 1922.
  17. Ce este Balilla? Organizarea ei.
  18. Cântecul legionar.
  19. Franta nationalistã si Franta socialistã.
  20. Cum se pot combate tendintele Ungariei asupra Transilvaniei?
  21. Cum se poate anihila încercarea de influentã a Rusiei asupra Basarabiei?
  22. Cum se pot întãri frontierele dinspre Bulgaria?
  23. Cum se poate salva Maramuresul?
  24. Poate exista o artã legionarã?
  25. Statul legionar si Românii de peste hotare.
 Coruri.
 Cuiburile formate din legionari mai tineri vor învãta marsurile legionare si vor cânta în sedintã.

PUNCTUL 13. Hotãrâri.
 La sfârsitul sedintei se iau hotãrâri. Orice sedintã trebuie sã se termine prin hotãrâi precise, adicã sã se arate ce are de fãcut fiecare legionar pânã la sedinta viitoare. Cuibul lucreazã: a) dupã ordinele care le primeste de la comandanti si b) din proprie initiativã (hotãrârea pe care si-o ia singur). Seful de cuib poate lua initiativa în mai multe directii.
 1. Mãrirea organizatiei, adicã facerea de cuiburi noi.
 2. Strângerea de fonduri prin serbãri, vânzãri de brosuri, etc. (afarã de colectarea de bani, care nu este permisã decât printre membrii organizatiilor noastre).
 3. Impãrtirea în lumea nelegionarã, dupã un plan bine stabilit, a literaturii legionare.
 Fiecare cuib are un numãr de oameni cunoscuti în fata sa.
 Ei pot fi prieteni, indiferenti sau vrãjmasi. Cuibul îsi face o listã cu numele si adresa lor, apoi îsi propune ca încetul cu încetul sã-i convingã si sã-i creascã în credintã legionarã.
 Atunci trimite fiecãruia hranã sufleteascã: cãrti, reviste, articole, fotografii, coruri. Bine studiate, dupã sufletul si mintea omului care le va citi. Pe un om poate sã-l influenteze o anumitã carte, un anumit articol, o anumitã foaie, revistã. Pe altul, altele. De aceea cuibul trebuie sã studieze ca sã nu arunce nimic în vânt.
 Vrãjmasului trebuie sã-i deie cãrti? Da. Pentru cã dupã ce va citi azi, mâine, poimâine, va începe sã se clatine. Si vrãjmasul care se clatinã va fi învins.
 Aceastã hranã sufleteascã nu se trimite numai o datã. Cuibul are grijã de pui pânã fac aripi.
 Când sufletul lor a crescut în credintã, atunci plini de recunostintã vor veni, te vor cãuta si te vor întreba: ce sã fac acum? Ii vei rãspunde: <Fã si tu ce am fãcut eu. Hrãneste si tu pe altii, dupã cum te-am hrãnit si eu pe tine.>
 Materialul (brosuri, cãrti, etc.), uneori se vinde, de cele mai multe ori însã omul le va gãsi acasã gratuit, date de cuib din sãrãcia lui. Si fãrã ca sã stie cine i le-a trimis. Cãci cuibul dã, urmãreste efectul si nu spune cine trimite. Abia la sfârsit se vor cunoaste. Mare bucurie va simti un cuib pentru fiecare om pe care-l va scoate din lumea vrãsmãsiei si-l va aduce în lumea credintei legionare.
 Citez cuibul "Avangarda 13, Nr. 3", care în timp de o lunã si jumãtate a împãrtit 37 de volume "Pentru legionari" si 15 "Cranii de lemn".
 Cuiburile de legionare, de copii, de legionari bogati sau sãraci, fiecare dupã puteri, pot face aceastã operã dând rezulate extraordinare pentru Legiune.
 4. Cuibul mai poate lua initiativa unui santier. Adicã sã dreagã un pod stricat, un sant, un drum, un gard, sã ajute un copil bolnav, sã repare casa unui bãtrân sau a unei vãduve. Sã îngrijeascã de mormintele pãrãsite.
 Asa cã în fiecare sedintã seful cuibului va pune aceastã imperioasã întrebare:
 Ce sã mai facem ca sã ne mãrim organizatia?
 Cu ce putem noi sã ajutãm Legiunea?
 Fiecare membru al cuibului se gândeste si unul spune: sã mai facem cuiburi în sat la noi, sau în facultate, dacã e student, etc.
 Altul spune: în satul vecin nu existã nici un cuib, sã mergem acolo sã facem. Altul spune: sã ajutãm bãneste Legiunea. Cãci având bani, legionarii îsi vor înzestra organizatia cu tot ce-i trebuieste pentru luptã si sã anuntãm seful Legiunii pentru a vedea unde ne repartizeazã (la sustinerea unei foi, la cumpãrarea unei camionete, la brosuri, etc.).
 Munca fiecãrui cuib este de o mare importantã.
 Nu se poate ca un cuib sã se constituiascã si apoi sã nu mai lucreze nimic, adicã sã nu mai dea nici un semn de viatã. Cuibul care nu munceste, care nu se miscã si nu dã semne de viatã este trecut în catalogul Legiunii sub denumirea de "Cuiburi moarte".

PUNCTUL 14. Despre initiativa sefului de cuib.
 Initiativa este cea mai frumoasã floare pe care un comandant o poate purta.
 Seful care îsi ia rãspunderea initiativei trebuie sã stie cã ea poate aduce mãrirea organizatiei, dar poate aduce si foarte mare  rãu, dupã cum un sef o întrebuinteazã în bine sau în rãu.
 Nu are voie în special:
  a) a tipãri ceva în numele organizatiei fãrã aprobarea Biroului Central al Presei Legionare.
  b) a scrie ordine sau scrisori cu continutul nechibzuit, care sã fie rãu interpretate de cãtre acei cãrora se adreseazã, sau de cãtre adversari.
  c) Nu are voie de a-si bãga unitatea în actiuni dezordonate, chefuri, petreceri sau scandaluri, etc.
  d) Nu are voie a trata si nici a încheia vreo combinatie politicã cu oamenii altei grupãri, fãrã aprobarea directã a sefului Legiunii.
  e) In general, un sef, ca si un legionar, trebuie sã fie atent de a nu face nici un fapt, de a nu se introduce în vreo actiune care ar putea periclita, strica sau dezonora Legiunea.
 Când se ia initiativa?
  a) Initiativa se ia când nu existã vreun ordin precis dat de cãtre sefii ierarhici. Dacã este un ordin, se executã ordinul.
  b) Dacã între timp situatia s-a schimbat, seful de cuib, ca orice comandant, pe rãspunderea lui, va lua mãsuri din initiativã proprie, judecând însã cu pãtrundere, pentru ca organizatia sã iasã cât mai bine.
  c) Dacã din întâmplare existã un sef legionar pe loc mai mare ca seful de cuib, seful de cuib nu mai are initiativa. Comanda, initiativa si rãspunderea o ia legionarul mai mare în grad.
 In afarã de aceste cazuri prevãzute, seful de cuib are o largã initiativã.
 El va lua hotãrâri cu de la sine putere, în bunã întelegere cu toti membrii cuibului, în scopul de a servi cauza legionarã. Imediat ce a luat o initiativã, o raporteazã Sefului garnizoanei. Dupã ce a executat-o, raporteazã din nou: " Vã aduc la cunostintã cã hotãrârea luatã de noi de a executa ..., am adus-o astãzi la îndeplinire, bucurându-ne cã am  adus-o astãzi la bun sfârsit."
 Seful Legiunii cântãreste e un sef legionar, dupã puterea lui de initiativã. Cei mai buni sefi si cele mai bune cuiburi sunt acelea care iau cele mai bune initiative si le duc la îndeplinire.

PUNCTUL 15. Despre executarea ordinelor.
 Când un legionar sau un cuib primeste un ordin, este o chestiune de onoare de a-l executa, trecând prin foc si prin apã, dacã este nevoie.
 Dupã aceasta se mãsoarã vrednicia legionarã.
 Când Seful Legiunii dã semnalul unei bãtãlii legionare (cum a fost de exemplu: cumpãrarea unei camionete, scoaterea unei foi, cumpãrarea unei tipografii), cuiburile ca niste albine, întrecându-se în hãrnicie si în vitezã unele pe altele, trebuie sã vinã fiecare cu ceea ce poate da.
 Ori de câte ori vin asemenea ocazii, trebuie sã concure într-o adevãratã întrecere nebunã înspre victoria legionarã toate cuiburile.
 Cum ar fi cu putintã ca un cuib sã fi rãmas în afara luptei, sã nu fi adus si el un cât de mic ajutor, cât de micã jertfã?
 Din aceste lupte se poate vedea cine meritã sã se înalte, în noua lume legionarã, si cine trebuie sã rãmânã unde este.

PUNCTUL 16. Inchiderea sedintei.
 Membrii cuibului se scoalã în picioare cu fata spre rãsãrit. Salutã cu bratul întins spre cer. Toti repetã dupã seful cuibului: "Jur cã nu voi trãda niciodatã Legiunea".
 Dupã aceea legionarii se despart în voie bunã cu gândul la hotãrârile pe care trebuie sã le execute. In prima sedintã viitoare se va vedea cât s-a executat din hotãrârea luatã.

PUNCTUL 16 BIS. Marsul legionar.
 Duminica si în zilele de sãrbãtoare cuiburile de toate categoriile: Frãtii, Cetãtui, etc., trebuie sã se obisnuiascã a pleca în mars. Noi nu ne cunoastem  tara. Unii nu-si cunosc nici satul vecin.
 In zilele de sãrbãtoare, pe ploaie sau pe vreme bunã, iarna sau vara, sã iesim afarã în mijlocul naturii. Pãmântul românesc sã devinã un furnicar în care sã se întâlneascã pe toate drumurile mii de cuiburi alergând în toate directiile.
 In timpul slujbei sã se opreascã la Biserica din cale. Sã se opreascã la camarazii din satele vecine.
 Marsul este sãnãtos. Marsul repauzeazã si reface nervul si sufletul omenesc. Dar mai presus de toate, marsul este simbolul actiunii, al explorãrii, al cuceririi legionare.
 Marsul se face în ordine: pasul bãrbãtesc.
 
 

PARTEA a II-a DESPRE ORGANIZARE

  Câte feluri de cuiburi sunt. Incadrarea lor.

PUNCTUL 17. Cuibul superior si Familia de cuiburi.
 Fiecare membru al cuibului, dupã ce a stat într-un cuib mai multã vreme fãcându-si educatia legionarã poate sã se desprindã din acel cuib si sã-si formeze un alt cuib în care el va fi sef.
 Dacã dintr-un cuib se desprind cel putin 3 membrii si-si face fiecare câte un cuib, cuibul vechi va deveni cuib superior.
 Un cuib superior se poate întinde si în zece sate dacã poate face în fiecare dintre ele câte un cuib nou. Fiecare este liber sã se întindã dupã puterea e care o are, astfel cã dintr-un cuib fãcându-se mai multe cuiburi, toate acestea formeazã un fel de familie. Adicã cuibul care s-a format întâi si cu toate celelalte, care s-au nãscut din el, formeazã o familie. Fiecare cuib din familie îsi are un sef, dar mai mare peste toti este seful primului cuib.

 PUNCTUL 18. Cuiburi încadrate.
 Cuiburile dintr-un sat, comunã, oras, fabricã, facultate, etc., trebuie sã aibã legãturi între ele. De ce? Pentru ca sã nu se ciocneascã între ele în anumite chestiuni (unii sã aibã o pãrere, altii altã pãrere). Toti legionarii vor avea o singurã pãrere, un singur gând si un singur suflet. De aceea trebuie sã aibã toti un singur sef.
 Cine este seful dintr-un sat.
 Dacã într-un sat este o singurã familie de cuiburi, seful legionarilor din sat este seful primului cuib.
 Dacã sunt douã familii de cuiburi, seful satului sau seful garnizoanei legionare va face cu schimbul câte o lunã.
 O lunã va fi sef al garnizoanei legionare seful unei familii, o lunã seful celeilalte familii de cuiburi.
 Dacã vor fi trei sau patru familii de cuiburi vor face fiecare câte o lunã cu schimbul.
 Sefii de garnizoanã când se schimbã, fac un proces verbal de predarea si primirea comenzii, pe care îl trimit sefului judetean ca sã stie cine are comanda luna aceea.
 Mai târziu, când cuiburile se înmultesc, se fac si sefi de sectoare, care sã facã legãtura si sã aibã grijã de toate cuiburile din regiune. Seful de sector este numit de conducerea centralã a Legiunii în urma propunerii sefului judetean. El se va recruta dintre cei mai destoinici sefi de garnizoanã.
 In cazul victoriei legionare, primar într-o comunã nu va fi seful de sector sau seful vreunei familii de cuiburi legionare, ci va fi cel mai destoinic om pe care îl va avea Legiunea în acea comunã. El va fi însã sub controlul sefului legionar din acea comunã.

PUNCTUL 19. Chemarea sefilor de cuiburi. Scoala de Cadre.
 Seful garnizoanei legionare sau seful unui cuib superior cheamã la consfãtuire din când pe sefii cuiburilor în subordine, ca sã se informeze cum mai merge activitatea, sã le comunice ordinele sosite sau sã ia vreo hotãrâre. Cu aceastã ocazie se face cu sefii de cuiburi scoala de cadre, adicã scoala care sã învete pe seful de cuib: organizarea, duhul legionar, ce voieste si ce va face Legiunea, datoriile unui sef legionar, toate învãtate dupã brosura de fatã.
 Seful politic judetean îsi cheamã cel putin o datã la douã sãptãmâni subalternii (sefii de unitãti, F. d. C., cetãtui, Sectoare, Statul Major, etc.)
 Orice sef când îsi cheamã oamenii în subordine pentru a le da directive, sau a le face scoala legionarã, nu-i cheamã în vizitã si nu le serveste câte un pahar de vin ca în lumea democratiei.
 Asemãnãtor unui comandant de regiment care îsi cheamã ofiterii subalterni înainte de luptã pentru ca sã le dea ordine, asa se prezintã seful legionar.
 Va sta în picioare în pozitie de drepti. Va fi încins; simbolul puterii. Ceilalti, în semicerc în pozitie corectã, atenti, seriosi, constienti cã în clipa aceea fac o slujbã neamului lor, ca aceea pe care o face preotul la altar.
 Vor fi si ei încinsi. Se va face apelul, se va da raportul. Se va cânta. Urmeazã aceeasi formalitate la deschidere si la închidere ca si la sedinta cuibului.
 Formatiuni pentru corpul legionar. Când soseste un sef, corpul legionarilor va fi aranjat în careu sau în linii de plutoane prin flanc.

PUNCTUL 20. Un rol important al sefilor de Garnizoanã legionarã.
 Sefii de garnizoanã legionarã dintr-o comunã mai au o importantã mare în materie de organizare sãteascã si anume: dupã ce cuiburile de legionari s-au înmultit, sefii de garnizoanã se adunã împreunã si în cea mai bunã întelegere despart de o parte cuiburile tinerilor de la 18 pânã la 27 sau chiar 30 de ani.
 Aceste cuiburi tineresti, toate la un loc, se vor numi "Grupul legionarilor din comuna X".
 In fruntea acestor cuiburi, sefii de garnizoanã legionarã vor pune pe cel mai bun dintre sefii de cuiburi (având în vedere cine a fãcut cele mai multe cuiburi si cine are mai multe calitãti de sef) si vor cere apoi confirmarea din partea Sefului Legiunii.
 In caz cã sunt doi buni, vor face si acesti sefi de Grupuri legionare, cu schimbul câte o lunã. Ei ascultã de ordinele sefului de Garnizoanã Legionarã.

PUNCTUL 21. Un alt rol al sefilor de garnizoanã .
 Este acela de a veghea ca sã nu se întâmple nici o neîntelegere între legionari. Nici o ambitie decât aceea de a iesi învingãtor. El va cãuta sã împace cu foarte multã întelepciune orice neîntelegere. In fata Sefului Legiunii este mai mare, nu încãpãtânatul ci acele care stie sã se supunã intereselor sacre legionare, sã jertfeascã din convingerile lui, din mândria lui, în scopul victoriei.

PUNCTUL 22. Câte feluri de cuiburi sunt în Legiune.
1) Cuiburi numite "Frãtii de Cruce". Aici intrã numai tineri de la 14 la 20 de ani din diferite scoli. F.D.C. sunt numai al orase.
 Rolul acestor cuiburi este de a face educatia tinerimii române si anume:
  a) Educatia Crestinã: ei trebuie sã recunoascã, sã iubeascã pe Dumnezeu si sã se poarte dupã învãtãturile Crestine.
 Este foarte multã literaturã imoralã care ucide sufletul copilului. El trebuie sã fie ferit de a sorbi aceastã otravã.
  b) Educatia Nationalã: tânãrul român trebuie sã-si iubeascã Patria, Pãmântul si Regele. Fãrã patrie este ca un pui fãrã cuib.
 El trebuie ferit de literatura comunistã care se ridicã în contra lui Dumnezeu, în contra Familiei, în contra proprietãtii, în contra Armatei.
  c) Educatia Socialã: în sufletul tineretului nostru trebuiesc cultivate si întretinute sentimentele crestine de dreptate si echitate socialã si setea de muncã creatoare.
  d) Educatia Fizicã:  copilul trebuie sã fie voinic si sãnãtos la trup, pentru cã el va fi ostasul de mâine care va apãra acest pãmânt. (Legiunea Sportivã).
  e) Educatia Sanitarã:  el trebuie pãzit de nenumãratele boli , în special de cele venerice care secãtuiesc toatã vlaga tineretului. Cu un cuvânt, trebuie sã ne îngrijim de Românul zilei de mâine, care va purta pe umerii sãi marea rãspundere a existentei Patriei.

PUNCTUL 23. 2) Ciuburile de fete (Doamne), denumite si "Cetãtui" când ele sunt formate din eleve de la scolile superioare. Tot cu acelasi scop de educatie. Ele mâine vor fi mame. Si copilul va fi dupã cum îl creste mama lui. Ele ajutã Legiunea cu munca lor si cu propagarea ideilor legionare.

PUNCTUL 24. 3) Corpul legionarilor: de la 21 la 28 de ani. Toate cuiburile cu membri în aceastã categorie de vârstã formeazã Corpul Legionarilor.
 Se admite exceptional si sub aceastã vârstã pentru membrii cuiburilor de la sate unde nu existã Frãtii de Cruce.
 Ei sunt membrii cei mai activi ai Legiunii.
 Pe lângã educatie, ei aleargã si împrãstie credintele noastre. Ei împrãstie cel mai mult suflet, cãci au de unde.
 Ei fac politicã si politica este o luptã din care învinge cel cu suflet mai bine cãlit, cel mai hotãrât, cel mai rãbdãtor, cel mai disciplinat, cel mai activ.
Educatia faptei creatoare. El, legionarul, va fi acela care prin munca lui proprie va clãdi România cea nouã, nu pentru a câstiga ceva, ci numai din dorinta de a o vedea tarã puternicã.
 Lui trebuie sã i se facã educatia jertfei, nu a câstigului, cãci numai jertfind cu totii, vom putea avea o tarã frumoasã si bogatã.
 Lui trebuie sã i se facã educatia disciplinei severe, pentru cã numai sfortãrile unite, disciplinate, ale tuturor pot avea efectele dorite.

PUNCTUL 25. 4) Studentii legionari de la o Universitate se organizeazã în modul urmãtor: toate cuiburile studentesti dintr-un judet formeazã Grupul Legionar Studentesc, purtând denumirea judetului respectiv si stând sub conducerea celui mai vrednic legionar.
 Toate grupurile studentesti judetene de pe lângã o universitate, formeazã Centrul Studentesc Legionar, sub comanda unui sef legionar, ajutat de cãtre toti sefii grupurilor legionare.
 Sefii de grupuri si de centre studentesti legionare sunt numiti în fiecare an de cãtre Marele Consiliu Universitar Legionar, care lucreazã sub presedintia Sefului Legiunii. Acest consiliu este format din presedintele centrelor universitare legionare si din câte 5 sefi de grupuri legionare. Studentii de la fiecare universitate alesi automat în ordine alfabeticã judeteanã, în fiecare an. In cazuri de festivitate deosebitã, la acest consiliu pot lua parte toti sefii de unitãti legionare studentesti (cuiburi, grupuri si centre).
 Un sef legionar de orice unitate nu poate ocupa în acelasi timp o functiune în vreuna din comitetele organizatiilor studentesti generale, ca: cercuri, societãti de facultãti, centre, etc. Pentru aceste functiuni va delega legionari de sub comanda sa, sau de va fi nevoie sã intre personal, va preda altuia comanda legionarã.

PUNCTUL 26. 5) Organizatia politicã propriu -zisã: sunt cuiburile oamenilor mai în vârstã, care si ei vor face educatia în sens legionar, vor actiona politiceste, vor proteja si îndruma pe cei mai tineri.
 Conducerea o are seful politic judetean, care în acelasi timp supravegheazã si îndrumã activitatea celorlalte unitãti legionare.

PUNCTUL 27.
Toate aceste judete au în fiecare judet si la centru Comandamentele lor aparte:
 Astfel, în fiecare judet  existã:
  - Seful Frãtiei de Cruce (F.D.C.);
  - Sefa Cetãtuilor de fete sau doamne.
  - Seful Corpului Legionarilor.
  - Seful Corpului Muncitorilor
  - Seful Organizatiei Politice.
 Toti acestia fac parte de drept din statul major judetean, respectând si asccultând pe seful organizatiei politice judetene.
 La centru existã:
  - Comandamentul F.D.C.
  - Comandamentul Cetãtuilor de fete.
  - Comandamentul Corpurilor Legionare
  - Comandamentul Corpului Muncitoresc Legionar
  - Comandamentul Corpului Studentesc Legionar
  - Sefia organizatieie politice
 Toti acestia sunt sub conducerea Sefului Legiunii.

PUNCTUL 28.
In regulã generalã, toti acesti sefi se schimbã cu anul. Sefii organizatiei politice pot sta câte doi ani sau mai mult cu aprobarea Sefului Legiunii.
 Fiecare sef are grijã din vreme sã-si formeze înlocuitorul.
 Fostii sefi trec într-o situatie superioarã si au totdeauna grijã de îndrumarea si sfãtuirea sefilor actuali si de supravegherea bunului mers al întregii organizatii. Ei asistã la orice sedintã si-si dau întotdeauna pãrerile lor.
 Ei îndeplinesc în special rolul de judecãtori pentru orice neântelegeri sau conflicte ivite între legionari, cãutând cu întelepciunea si experienta lor sã împace lucrurile si sã pãzeascã organizatia de cea mai mare gresealã: neîntelegerea, dezbinarea.
 
 

PARTEA A III-A Sfaturi pentru sefii de cuib, ca unitatea de sub comanda lor sã poatã merge bine.

PUNCTUL 29. 1) Cum trebuie sã fie si sã se poarte un sef.
 Un sef trebuie sã fie întelept, trebuie sã se gândeascã bine când ia o hotãrâre, pentru ca ea sã fie bunã. Hotãrârea trebuie luatã repede si dusã pânã la capãt.
 Trebuie sã fie blând si sã-si iubeascã oamenii de sub comanda lui.
 Trebuie sã fie voios; asa trebuie sã aparã înaintea celor pe care îi comandã, nu amãrât întunecat nervos.
 Trebuie sã fie drept cu legionarii si cu toatã lumea. Nici adversarului nu-i poate face nedreptate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar pe cãile dreptãtii, ale moralei; nu prin lasitate sau minciunã.
 Trebuie sã fie curajos si hotãrât în ceasuri de primejdie. Asa bunãoarã, dacã va vedea un om în primejdie, datoria de onoare a unui legionar este de a sãri pentru a-l salva, înfruntând primejdia. Ex.: foc, înec, etc.
 Trebuie sã împartã bucuriile si durerile cu toti camarazii lui. In orice ocazie în lume, nu numai în lumea legionarã, el trebuie sã-si aleagã locul cel mai greu. Un legionar nu se înghesuieste ca sã apuce cel dintâi loc la masã sau cel mai bun pat la culcare.
 Trebuie sã fie dibaci, adicã orice ordin sã-l ducã la bun sfârsit, întrebuintând cãile cele mai inteligente.
 Trebuie sã comande clar si sã-si ducã oamenii la biruintã.
 Sã nu vorbeascã de rãu pe camarazii lui. Sã nu permitã sã i se vorbeascã de rãu despre altii.
 Sã stie sã pãstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importantã capitalã. Un sef de ar avea toate calitãtile din lume si dacã în unitatea pe care o comandã e ceartã, dezbinare, neîntelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii sefi care îndatã ce iau comanda unei unitãti, unitatea începe a se destrãma.
 Sã fie foarte cuviincios cu toatã lumea. Sã nu bruscheze lumea, pentru cã în loc de a o atrage s-o îndepãrteze.
 Trebuie sã fie cumpãtat la toate. De exemplu: nu se poate concepe nici un sef si nici un legionar beat. Legionarul poate petrece, dar nu se îmbatã.
 Sã fie om de cuvânt.
 Sã fie de o cinste care sã-i atragã stima tuturor oamenilor din jur.
 Intr-un cuvânt, sã se poarte în asa fel încât toatã lumea sã poatã spune: "Intr-un legionar te poti încrede, cãci un lucru luat de un legionar pe seama lui îl duce la bun sfârsit."
 Seful legionarilor este un om nãzdrãvan, care din orice împrejurarea oricât de grea ar fi ea, iese deasupra. El trebuie sã fie învingãtor. De va cãdea, el se va ridia din nou si va învinge.
 Numai înzestrat cu astfel de calitãti, un sef legionar va putea prin scoala cuibului si prin puterea exemplului, transforma pe fiecare român creind un suflet nou, un adevãrat caracter, care va sti sã învingã în toate împrejurãrile si cu care tara se va putea mândri.

PUNCTUL 30. 2) De ce trebuie sã se pãzeascã un sef legionar.
a) Sã nu se lase ademenit. Adversarii au douã cãi de luptã. Prima cale, atacul fãtis pentru a ne strivi. Dacã vãd cã noi am rezistat si n-am fost striviti, atunci încearcã a doua cale: ademenirea câtorva oameni pentru dezbinarea noastrã.
 Un exemplu: procesul de la Vãcãresti din 28 Martie 1924. Procesul acesta a urmãrit strivirea noastrã. Noi însã am rezistat, am iesit învingãtori, adicã am fost achitati.
 Diferite persoane sus-puse se arãtau prietene cu noi (dupã proces), ne chemau la masã, ne lãudau: cã suntem buni, suntem talentati, vom ajunge departe, etc.
 In acelasi timp încercau dezbinarea noastrã: vorbind rãu pe ceilalti camarazi.
 Noi am prins aceastã notã de atac si ce auzeam , veneam si ne spuneam unul altuia. Si atacul a cãzut. Iar noi, dupã 10 ani, ne gãsim tot asa de uniti ca si în ceasul întâi.
 Acum împotriva Miscãrii Legionare, se întrebuinteazã primul mijloc: încercarea adversarilor de a ne strivi. Când vor vedea însã cã nu ne pot strivi, vor încerca al doilea mijloc: dezbinarea noastrã prin ademenire.
 Nu vedeti cum s-au dezbinat toate partidele din România, tot prin ademenire: liberalii în douã, averescanii în douã, iar acum, în urmã, si national tãrãnistii stau gata sã fie învinsi si rupti în douã. Vor încerca si cu noi. Dar noi vom fi pregãtiti si vom învinge.
 
PUNCTUL 31. Ce trebuie sã facã un sef legionar, când simte atacul ademenirii.
 Imediat trebuie sã raporteze sefului sãu si Sefului Legiunii. Si sã spunã deschis cuibului din care face parte. Adicã sã dea pe fatã uneltirile vrãjmase.

PUNCTUL 32. b) Nu existã în Legiune "M-am supãrat si plec."
 Dacã se ceartã cu cineva, cu un camarad, legionarul trebuie sã se împace. In orice caz, nu poate pleca din Legiune pe acest motiv, cãci nu se poate supãra pe Legiune, adicã pe lupta de mântuire a tãrii sale. Iar dacã pleacã, greseala lui este foarte mare fatã de toti legionarii, fatã de drapelul Legiunii si fatã de neamul sãu.
 Cineva poate pleca din Legiune când nu mai crede, dar nu când se supãrã.

PUNCTUL 33. c) Lupta cu alti sefi legionari.

 Este o mare gresealã ca un sef legionar, din invidie, sã înceapã a vorbi de rãu în fata oamenilor din cuib sau din sat , pe un camarad al sãu. Aceasta duce la dezbinarea în douã a legionarilor, la lupta dintre dânsii, la victoria inamicului.
 Este asa de grav acest lucru, încât Legiunea considerã asemenea fapte aproape ca o trãdare. Cum?  Pentru ambitiile tale sã distrugi Legiunea?
 Chiar dacã sunt dusmani personali, când au devenit legionari nu se mai ceartã, nu se mai vorbesc de rãu, luptã fiecare în functia pe care o are si slujeste cu credintã cauza legionarã si victoria de mâine.

PUNCTUL 34. d) Spiritul negativ.
 O altã boalã de care trebuie sã se fereascã un sef legionar si sã-si pãzeascã toti oamenii din organizatie, boalã care este foarte periculoasã, pentru cã aduce neîntelegeri în sânul organizatiei si mai ales pentru cã taie aripile marilor îndemnuri, este critica. Critica sub formã de vesnicã nemultumire.
 Sunt anumiti oameni, care orice ai spune sau orice ai face, ei sunt în totdeauna nemultumiti si au în totdeauna ceva de zis. Acestia tin pe loc orice încercare de creatie, taie avântul oamenilor de faptã.
 Organizatia noastrã nu este o organizatie de criticã, de negatie, ci este o organizatie cu spirit de afirmatie, de combativitate, de ofensivã.
 Lãsãm critica sã ne-o facã istoricii, noi acum sã cucerim si sã înfãptuim cât mai mult si cât mai bine.

PUNCTUL 35. e) Toti sefii legionari si toti legionarii dintr-o comunã, fabricã, etc., trebuie sã fie de acord în toate chestiunile care intereseazã organizatia noastrã.
 Ex.: la Facultatea de Litere din Bucuresti s-au fãcut alegeri pentru Presedinte si pentru Comitet. Legionarul X, cu camarazi de-ai lui, legionari, a candidat pe o listã, iar alt legionar cu alt grup de legionari a candidat pe altã listã. Legionarii s-au rupt în douã si la vot au cãzut.
 Legionarii nu vor mai face asemenea greseli grave. Ei vor merge uniti chiar pe un drum rãu (gresit).
 Pentru cã drumul cel mai rãu este dezunirea.
 Pe când altfel si în iad dacã ar merge trupa legionarã, de va fi unitã, va învinge tot iadul si se va întoarce pe urmã înapoi învingãtoare. Ex.: la alegerea unui primar din comunã, dacã sefii legionari hotãrãsc a vota pe un anumit om, nu trebuie sã existe legionar care sã voteze pe un altul sau sã înceapã cu critica.
 Toti într-un gând si într-un suflet.
 Si adversarii vor spune: "Sã ne punem bine cu legionarii, cã sunt toti oameni dintr-o bucatã, hotãrâti si uniti. Cu cine vor vota ei, acela iese primar, cãci merg toti într-o parte."
 
 

PARTEA A IV-A Recrutarea membrilor

PUNCTUL 36.
 Seful de cuib când îsi recruteazã membrii, trebuie sã aibã grijã: de a cãuta elementele cele mai destoinice si cu sentimentul demnitãtii dezvoltat. Necinstitii, hârtãgosii, oamenii de scandal, trufasii, lãudãrosii, cei plini de ei, fricosii, lasii, trebuie lãsati în afara organizatiei.
 Si pentru ca sã fie sigur cã nici unul din elementele de mai sus nu vor mai putea intra în organizatie, numãrul legionarilor în nici un sat nu va putea fi mai mare decât jumãtate din numãrul oamenilor din sat. Odatã numãrul legionarilor  împlinit, nu se mai poate primi în organizatie nimeni, rãmânând a se primi numai în mãsura în care se fac locuri libere.
 In orice caz, trebuie pãzitã organizatia de oamenii care nu pot sã trãiascã fãrã sã se certe.
 Imediat ce un membru din cuib nu se poate întelege cu ceilalti membri el va trebui sã pãrãseascã organizatia, înaintându-si demisia.
 Mai bine mai putini, trãind în frãtie deplinã, într-o unitate perfectã, decât mai multi certându-se între dânsii.
 Seful de cuib va cãuta sã pãzeascã organizatia de agenti provocatori sau spioni trimisi de politicieni sau excroci de meserie.
 
 

PARTEA A V-A Uniforma legionarã

PUNCTUL 37.
 In toatã Europa, este un curent pentru introducerea virtutilor ostãsesti în viata publicã a tãrilor.
 In locul vorbãriei si a discursurilor lungi, lumea vrea frazã scurtã, clarã si precisã, ca aceea a ostasului.
 In locul lipsei de curaj si a îndoielii de astãzi, lumea vrea: hotãrârea repede.
 In locul comitetelor democratice, care discutã, se ceartã si nu iau hotãrâri, lumea vrea sef si disciplina tuturora. (Se întelege, ajutat de comitete prevãzute)
 In locul descurajãrii, lumea vrea încredere, voie bunã, mândrie ostãseascã.
 In locul lenii, lumea vrea muncã de dimineata pânã seara, a tuturora, nu trei pãrti numai la muncã si o parte numai la petrecere.
 In locul poftei de câstig, a dorintei de a trage un beneficiu din politicã, lumea vrea jertfa pentru tarã, ca jertfa soldatului pe câmpurile de bãtaie. El nu cautã sã câstige nimic, el dã totul, muncã, suflet, viatã pentru tara lui. Aceasta ne trebuieste. Dacã ar da toti oamenii care fac politicã: muncã, suflet, viatã, pentru tarã, ce bine ar fi de tara româneascã! Iatã ce va face scoala legionarã.
 In locul dezbinãrii si a certurilor, noi punem camaderia frumoasã a ostasului si unitatea perfectã ca a unei trupe, a natiunii întregi. Toti au un singur gând: Patria, un singur Drapel, un singur Sef, un singur Rege, un singur Dumnezeu, o singurã vointã: aceea de a le slujii cu credintã pânã la moarte. Legionarul si-a fãcut uniformã pentru cã în dosul ei el vede toate aceste mari calitãti ostãsesti, care ridicã neamurile si le fac învingãtoare, împotriva tuturor greutãtilor. Uniforma este: cãmasa verde, centurã cu diagonalã.

PUNCTUL 38. Interzicerea uniformelor.
 Guvernul a interzis prin lege portul uniformelor. Odatã legea votatã, trebuie sã ne supunem. Legionarii nu vor mai iesii în public îmbrãcati în uniformã.
 Dar noi nu renuntãm la dânsa. Ne vom face uniforme si le vom îmbrãca numai în zilele de sãrbãtoare si numai în casele noastre, unde suntem stãpâni si liberi sã ne îmbrãcãm  cum dorim.
 Le vom îmbrãca cu drag, asteptând ceasul când legiuitorii se vor convinge cã aceste uniforme frumoase nu sunt un pericol pentru tarã, ci din contrã, sunt un bine.
 Ar trebui sã nu existe legionar care în casa lui sã nu-si aibã uniforma, sã n-o îmbrace în zilele de sãrbãtoare, când va trebui sã facã cinste unui musafir, oaspete, îmbrãcându-se în cãmasa verde.
 Va fi o sãrbãtoare în casa unui legionar când el si familia lui se vor îmbrãca în frumoasa cãmasã verde, simbolul primãverii Neamului românesc.

PUNCTUL 39. Grade si functiuni.
 Grade
 Noul venit în Legiune, se cheamã membru.
 Dupã trei ani, el poate fi avansat la gradul de legionar.
 Urmeazã:  - Instructor legionar
   - Comandant ajutor
   - Comandant legionar
   - Comandant Buna Vestire
   - Senator legionar, cu caracter onorific.
 Functiuni  - Sef de cuib
   - Sef de garnizoanã
   - Sef de plasã
   - Sef de echipã, tabãrã, santier, Sef de corp legionar
   - Sef de judet
   - Sef de regiune
 Nu este obligatoriu ca functiunea sã fie ocupatã de un grad. Functiunea dã onorul gradului.
 
 

PARTEA A VI-A

PUNCTUL 40. Camaraderia, disciplina si încrederea în sefi.
 O organizatie nu poate niciodatã obtine victoria fãrã unitate. Organizatiile cu unitate subredã, de cele mai multe ori cu un ceas înainte de victorie se rup în douã (adicã le rupe inamicul prin intrigile lui) si se iau la luptã între ele. In acel moment totul este pierdut. Un singur lucru rãmâne:  victoria inamicului.
 De aceea orice organizatie trebuie sã-si asigure unitatea. Ea se asigurã prin douã mijloace:
  1. prin camaraderie, acea fortã a sufletului, care uneste într-o sfântã frãtie pe toti luptãtorii
  2. prin disciplinã, acea fortã exterioarã care armonizeazã toate vointele în vederea realizãrii aceluiasi scop.
 Un sef legionar, deci trebuie sã fie disciplinat, sã aibã încredere în sefii sãi.
 Camaraderia, încrederea în sefi si disciplina se completeazã prin aceea cã cele douã dintâi vin de jos în sus, cea de a treia, disciplina, vine de sus în jos, asa cã unitatea este asiguratã, chiar atunci când elementele de jos ar putea sã aibã si alte pãreri sau chiar pãreri contrare. De aceea, educatia disciplinei rãmâne ca o mare supapã de sigurantã pentru asigurare a unitãtii si deci a victoriei, atunci când celelalte mijloace s-au epuizat.
 Seful de cuib va trebui sã caute în toate împrejurãrile sã dezvolte acest simt de disciplinã în orice legionar si mai ales o va face prin exemplul pe care îl va da el.
 Sã nu se uite, cã disciplina voluntarã este de esentã superioarã, deoarece ea presupune o renuntare a personalitãtii si orice renuntare în vederea unui scop mãret este de esentã spiritualã superioarã.

PUNCTUL 41. Despre pedepse.
 Nu insistãm  aici asupra pedepselor în lumea legionarã, pentru cã socotim cã nu va fi nevoie de ele. In orice caz, pedepsele încep de la întâia dojenire, a doua dojenire, a treia dojenire. Eliminarea din luptã pe o lunã, eliminarea pe douã luni, eliminarea pe trei luni, eliminarea pe 6 luni si ajungând pânã la eliminarea pentru totdeauna din organizatie. De asemenea, ridicãri de comandã pentru timp limitat sau nelimitat.
 Sefii judeteni si comandantii de corpuri legionare, pot da pedepse pânã la eliminarea din luptã pe douã luni. Peste aceasta numai Seful Legiunii poate decide.
 Mai important însã este modul frumos, demn, întelegãtor în care un legionar îsi primeste si executã pedeapsa. Recunoaste greseala, nici nu se supãrã, nici nu se rãzvrãteste, o executã si se hotãrãste ca prin atitudinea demnã sã-si recucereascã pozitia.
 In orice caz, neexecutarea unui ordin, constituie una dintre cele mai mari greseli posibile, când ea este fãcutã intentionat. Si dacã se repetã, legionarul va trebui sã pãrãseascã organizatia.
 
 

PARTEA A VII-A Seful de cuib în timpul campaniei electorale.

 Dupã cum  s-a vãzut pânã acum, scopul legionarului nu este campania electoralã, dar campania electoralã este de o importantã foarte mare pentru cã este singura cale pe care ne-o pune legea la dispozitie pentru a face orice schimbare dorim în tarã.
 Soarta tãrii pentru 3 sau 4 ani, uneori si pentru mai mult, se pecetluieste în ziua de alegeri. In ceasul acela, alegãtorul este stãpânul tãrii. Ce va hotãrî el prin, votul lui, aceea va fi. Dar tocmai pentru acest lucru, în ziua de alegeri umblã cumpãrãtorii de suflete ai partidelor politice cu arginti, cu bãuturã, cu mâncare, pentru a cumpãra voturi. In fata dezmãtului politicianist, noi sã opunem credinta în zilele mai bune pentru neamul românesc si vom învinge, dupã cum am învins la Tutova, Neamt, etc.
 Iatã pentru ce seful de cuib va trebui sã dea o mare importantã campaniei electorale.

PUNCTUL 42. Promisiuni electorale legionarul nu face.
  Toti oamenii politici, în ajunul campanieie electorale, încep cu promisiunile.
 Un sef legionar nu va promite decât aceea ce putem face noi. Noi nu promitem bani, nu promitem rachiu, nu facem functiuni. Noi nu cumpãrãm cu bani sufletele omenesti. Cei ce vin în numele lui Dumnezeu nu fac aceasta. Numai cine vine în numele satanei cumpãrã sufletele cu arginti.
 Un sef legionar va spune:
  Nu promitem bani, ci promitem dreptate.
  Nu promitem sã-ti facem tie ceva, ci promitem sã muncim, sã luptãm pentru tara noastrã.
  Cine vrea sã lupte pentru dreptate si pentru cinste în tarã, cine vrea sã munceascã pentru Patria lui, cine vrea sã facã jertfã alãturi de noi, sã vinã cu noi.
 Va fi bine asa? Da. Pentru cã lucrurile merg într-o tarã ca la o gospodãrie. Dacã la o gospodãrie este pãmânt bun, bogat înzestrat cu tot ce-i trebuieste unei gospodãrii, iar gospodarul nu-i vrednic, e risipitor, bea tot ce are, se ceartã toatã ziua, gospodãria se va ruina, iar copiii o vor duce foarte prost. Vor fi si ei emãrâti si flãmânzi.
 Dar dacã se schimbã gospodarul cu un om cinstit, muncitor, vrednic? Gospodãria va înflori în scurt timp, si toti copiii vor înflori si ei ca niste bujori.
 Tara noastrã nu-i si ea o gospodãrie, cu pãmânt bun si bogat? Cu tot ce-i trebuieste? Noi, românii, nu suntem copiii din gospodãrie? Si nu suntem  amãrâti si flãmânzi?
 Când vom  schimba însã gospodãria, atunci nu vom mai fi asa. Aceasta o va face Legiunea. Va schimba gospodãria, adicã guvernele partidelor si va face un guvern legionar.
 Aceasta este singura promisiune pe care o face legionarul în ajun de alegeri si întotdeauna.

PUNCTUL 43. Care este scopul nostru? Unde trebuie sã ajungem?
 Seful de cuib trebuie sã facã scoalã tuturor legionarilor si sã le spunã cã scopul nostru nu este de a alege un numãr de 5, 10, 20 de deputati. El este cu mult mai mare, cu mult mai sfânt si cu mult mai greu.
 Noi trebuie sã facem ca toatã România sã devinã legionarã.
 Duhul nou legionar trebuie sã guverneze. Tara trebuie sã fie condusã dupã vointa legionarilor.
 De aceea, un deputat legionar care a iesit într-un judet, trebuie sã alerge în 5 - 6 judete ca sã prpovãduiascã credinta cea nouã si sã cheme la viatã toti românii pregãtind ceasul victoriei.
 Unii zic: apoi a venit odatã pe la noi, dar de acum s-a terminat, l-am ales si nu mai vine.
 Rãspuns: Cum sã vinã, dacã sunt 71 de judete cu 71 de orase si cu 10 000 de comune pe unde are ordin de la Seful Legiunii sã alerge pentru a face noi cuiburi, a organiza si a pregãti victoria cea mare? Si dacã ne-am duce în fiecare comunã, înseamnã 10 000 de zile si 10 000 de zile înseamnã câte 365 zile într-un an, aproape 30 de ani. Vedeti cât de greu este ca în fiecare comunã sã venim o datã, dar ca sã veni de 2, 3, ori? Nu ne-ar ajunge o viatã întreagã. Legionarii trebuie sã înteleagã si sã explice tuturor oamenilor lucrul acesta. Ei trebuie sã se bucure când vãd cã acum  2 ani nu aveam organizatii decât în judetele Cahul, Covurlui si Neamt si încã 3, 4, iar acum avem în 50 de judete.
 Altii zic: "Iacã i-am ales si pe ãstia din Legiune. Nici ei n-au fãcut nimic"
 Legionarii vor rãspunde: deputatii legionari, chiar dacã ar fi 30 - 40, n-au sã poatã face mult. Asteptati sã învingã legionarii în tarã, sã se întindã de la un capãt la celãlalt si atunci sã vedeti reformele cele mari pe care le vor aduce. Legile pe care le-au pregãtit legionarii sunt legi de mari dreptãti, pe care poporul le asteaptã de multã vreme.
 Cine crede în victoria finalã, cine stie sã lupte pânã la capãt, numai acela este legionar. Numai acela care nu s-a îndoit în inima lui se va bucura cu adevãrat în ceasul biruintei, atunci când natiunea românã îsi va fi tras prin vointa ei proprie, drum nou, drum mare, drum de biruintã.

PUNCTUL 44. Cereri.
 Deputatii legionari, imediat dupã alegeri, au primit mii de cereri. Unii oameni cer bani, altii cer sã li se dea serviciu, altii cer lemne gratis, altii cer pãmânt.
 Un legionar nu cere.
 El spune: nu ne trebuie bani sau servicii. Dati-ne legi drepte în tarã, cãci cu legi drepte ne vom câstiga bani si traiul prin muca noastrã.
 Deputatii legionari nu pot sã alerge cu 2000 de cereri pe la ministere pentru 2000 de oameni, pe care sã-i serveascã, iar 14 milioane de tãrani, muncitori, functionari, sã astepte si iar sã astepte ziua dreptãtii lor.
 Deputatii legionari nu-si vor cãpãtui 5-6 partizani dintr-un sat, cum fac partidele politice, iar biata multime sãracã si amãrâtã sã tragã toatã viata la jug.
 Si apoi, dacã un deputat legionar se roagã de un ministru sã-i facã un serviciu pentru 1, 2, 3, oameni, a doua zi îl roagã si ministrul ca sã închidã ochii la legile pe care le face el, sã nu le mai combatã.
 De aceea sefii legionari vor trebui sã explice aceste lucruri tuturor oamenilor si sã le facã scoala legionarã adevãratã.
 Ei trebuie sã le spunã la toti.
 Noi dacã am intrat în Legiune, nu cerem nimic pentru noi, ci dãm. Dãm  suflet, dãm muncã, dãm suferintã, dãm tot ce avem pentru ziua cea sfântã a biruintei neamului românesc.

PUNCTUL 45. Ce trebuie sã facã si de ce anume trebuie sã se pãzeascã seful de cuib în perioada campaniei electorale.
 Imediat dupã cãderea guvernului, sefii de cuiburi vor tine sedinte cu cuiburile lor o datã la 2 zile. De asemenea, ei se vor aduna în sedintã aparte cu toti ceilalti sefi de cuiburi din sat sau comunã pentru a studia situatia si a lua toate mãsurile pe care le cred ei de cuviintã pentru ca Legiunea sã iasã cât mai bine. De asemenea, vor lua mãsuri pentru a executa ordinele sosite, dacã le-au venit asemenea ordine, de la sefii judeteni.

PUNCTUL 46. Ce vor face înainte de alegeri.
  a) Scoala semnului nostru electoral cu toti oamenii din sat.
 Semnul trebuie fãcut pe hârtie, mic, în asa fel încât si copiii din sat sã-l cunoascã la perfectie. Se vor interesa la seful judetean pe ce paginã a buletinuli de vot este semnul nostru si vor explica oamenilor din timp dacã este pe pagina 1, 2, sau 3.
 b) Vor cãuta ca semnul sã fie fãcut cu cretã, cu var sau cu smoalã atât în interiorul satului cât si pe sosea, în afarã de sat.
 c) Fiecãrui om din cuib i se vor încredinta cel putin 5 gospodari din sat, pe care sã caute sã-i convingã sã voteze cu Legiunea.
 d) Nu va crede niciodatã si nu va lãsa pe ceilalti oameni sã creadã minciunile pe care le vor rãspândi adversarii despre noi: cã lista s-a retras, cã semnul nostru nu se aflã pe buletinul de vot, cã ne-au desfiintat prin lege organizatia, cã nimeni nu mai are voie sã voteze cu Legiunea, cã cine va mai spune ceva despre Legiune va fi pedepsit, cã am fost arestati, bãtuti, omorâti, împuscati, etc. Toate aceste minciuni le spun adversarii despre noi în timpul campaniei electorale pentru a deruta pe alegãtori sã nu mai voteze cu noi. Altii încearcã sã momeascã lumea sustinând cã si noi am fi cuzisti. Legionarii vor rãspunde: nu suntem si nici nu vom fi cuzisti!
 e) Este foarte probabil ca sã nu ajungã pânã în satul respectiv nici un manifest de-al nostru, fie din lipsã de fonduri, fie pentru cã au fost oprite la postã. Sefii de cuiburi din comuna respectivã vor face ei ce vor putea: mici manifeste scrise de mânã si vor lupta fãcând propagandã din om în om.
 f) Este posibil de asemenea, ca nici un candidat de-al nostru sã nu poatã pãtrunde pânã în satul acela. Sefii de cuiburi, la fel, vor pregãti din timp lumea pentru un asemenea caz, ca sã nu rãmânã descurajatã.
 g) Vor cãuta sã ia parte la toate întrunirile adversarilor politici, pentru ca sã audã cele ce se vorbesc acolo, iar dupã plecarea lor din sat sã poatã lãmuri oamenii.

PUNCTUL 47. Ce vor face în ziua de alegeri.
 a)Toti sefii de cuiburi dintr-un sat, împreunã cu toti oamenii lor, tineri si bãtrâni, se adunã la un loc si pleacã în bloc spre sectia de votare cu drapelul si cu semnul fãcut din scândurã si vopsit în negru.
 b) Ei vor cãuta sã-si aibã mai dinainte o tacticã de luptã bine fixatã, în asa fel încât oricine ar voi sã-i împiedice de la vot, sã fie respins si fortat de a se linisti.
 c) In caz cã nu vor fi suficient de numerosi, în acea comunã se vor strecura izolati printre ceilalti oameni pânã la sectia de votare. Iar dacã vor observa cã prigoana este grozavã, atunci îsi vor pune cu totii semnul guvernului în piept si vor spune cã au trecut cu guvernul, se vor duce la vot, iar în gheretã, unde numai Dumnezeu îi vede, vor vota cu Legiunea.
 In timpul acestei lupte, sefii de cuiburi vor fi în cea mai deplinã armonie si disciplinã posibilã, ascultând ordinele fie de la centru, fie de la judet, fie de la garnizoana legionarã sau de la cuiburile superioare.
 Inainte de plecarea la vot, în ultima sedintã a cuibului, toti sefii de cuiburi împreunã cu legionarii, vor face rugãciuni ca înainte de orice bãtãlie.
 
 

PARTEA A VIII - A In ce directie spiritualã trebuie sã facã  un sef de cuib educatia oamenilor sãi.

PUNCTUL 48. Cum se prezintã un legionar.
 Când un legionar se prezintã unui sef superior sau Sefului Legiunii, se opreste la o distantã de trei pasi în pozitia de drepti, salutã ducând mâna dreaptã la inimã apoi ridicând-o spre cer si spune: Sunt legionarul ..., din cuibul....

PUNCTUL 49. Cum trebuie sã fie în vorbã si în scris un legionar.
 Legionarul si în scris si în vorbã trebuie sã fie scurt, clar si precis. Vorbãria lungã si încurcatã este vorbãria democratiei.

PUNCTUL 50. Imbrãcãmintea legionarului.
 Legionarul va fi modest îmbrãcat. El nu va pune pret pe hainele luxoase si strãlucitoare ale nimãnui. El va dispretui luxul pe care îl va considera ca având la  bazã o înclinatie sufleteascã spre frivolitate, spre lichelism , spre sãcãturism.
 Astãzi omul luxos, dacã nu este un hot apartinând uneia din multiplele forme ale hotiei, în orice caz este un nesimtitor care pãlmuieste mizeria nesfârsitã a tãrii.
 Legionarul nu va cântãri un om dupã hainã si nu va mai face deosebire între omul sãrac, cu haine rele si cel cu haine bune. Legionarul va cântãri pe om dupã ceea ce va avea sub hainã, adicã dupã sufletul lui.
 Sunt multe haine rupte care ascund sub ele comori de aur în inimã!

PUNCTUL 51. Legionarul si mânuirea banilor publici.
 Legionarul care-si va însusi bani care nu-i apartin, care va mânui în mod necinstit banii Legiunii sau ai oricãrui om, acela care nu va putea da socotealã, conform promisiunii, de banii încasati din vânzarea brosurilor, gazetelor, insignelor, etc., va fi eliminat pentru totdeauna din Legiune de la primul caz, orice situatie ar ocupa în ea.
 In organizatia aceasta, nu pot sã creascã decât numai oameni cinstiti.
 O micã hotie nu poate sã te lase indiferent pentru cã în definitiv aceasta nu este decât sãmânta marilor hotii, sãmântã care dezvoltându-se din cauza tolerantei noastre, ar putea rãstigni din nou prin jefuire poporul român si aceastã tarã.

PUNCTUL 52. Sentimentul demnitãtii
 Ne-am sãturat de lipsa de demnitate omeneascã. Dacã nu dai bacsis, dacã nu-l plãtesti, nu ti se înscrie în partid. Dacã nu plãtesti, nu dã drumul hârtiilor de la primãrie. Dacã nu dai bacsis, nu poti sã-ti capeti dreptul. Bacsisul, mita si hotia au desfiintat sãnãtatea moralã a natiunii române.
 Legionarul va cãuta sã desfiinteze aceste apucãturi si sã reînvieze sentimentul demnitãtii omenesti. El nu va da nimãnui nimic, nu va promite nimãnui nimic, iar când va face cuiva un serviciu, nu se va înjosi ca sã primeascã bacsis sau mitã ci va pune mâna în gât mituitorului.

PUNCTUL 53. Scoala faptei creatoare.
 Legionarul trebuie sã fie un om de faptã. Prin fapta lui, prin munca lui, el va clãdi din temelii România cea nouã.

PUNCTUL 54. Rugãciunea ca element decisiv al victoriei. Apelul la strãmosi.
 Legionarul crede în Dumnezeu si se roagã pentru biruinta Legiunii.
 Sã nu se uite cã noi, poporul român, stãm  aici, pe acest pãmânt prin voia lui Dumnezeu si binecuvântarea Bisericii Crestine. In jurul altarelor bisericilor, s-a aflat adunatã de mii de ori în vremuri de bejenie si restriste, întreaga suflare româneascã de pe acest pãmânt, cu femei, copii si bãtrâni, cu constiinta perfectã a ultimului refugiu posibil. Si astãzi stãm gata sã ne adunãm, poporul român, în jurul altarelor, ca-n vremuri de mari primejdii, pentru ca îngenunchiati, sã cãpãtãm binecuvântarea lui Dumnezeu.
 Rãzboaiele se câstigã de aceia care au stiut sã atragã din vãzduh, din ceruri, fortele misterioase ale lumii nevãzute si sã-si asigure concursul acestor forte. Fortele acestea misterioase sunt sufletele mortilor, sufletele strãmosilor nostri, care au fost si ei odatã legati de glia, de brazdele noastre, care au murit pentru apãrarea acestui pãmânt si care sunt si azi legate de el prin amintirea traiului lor de aici si prin noi, copiii, nepotii si strãnepotii lor. Dar mai presus de sufletele mortilor stã Dumnezeu.
 Odatã aceste forte atrase, ele vin în balanta ta, te apãrã, îti dau curaj, vointã si toate elementele necesare victoriei si te fac sã învingi. Introduc panicã si groazã în dusmani, le paralizeazã activitatea. In ultima analizã, biruintele nu depind de pregãtirea materialã, de fortele materiale ale beligerantilor, ci de puterea lor de asi asigura concursul puterilor spirituale. Astfel, se explicã, din istoria noastrã, biruintele miraculoase ale unor puteri materialiceste cu desãvârsire inferioare.
 Cum se poate asigura concursul acestor forte?
  1) Prin dreptatea si moralitatea actiunii tale;
  2) Prin apelul frecvent, insistent la ele. Cheamã-le, atrage-le cu puterea sufletului tãu si ele vor veni.
 Puterea de atractie este cu atât mai mare, cu cât apelul, rugãciunea, se face în comun de cât mai multi.
 De aceea, în sedintele cuibului, care se tin în toatã tara sâmbãtã seara, se vor face rugãciuni si se vor îndemna toti legionarii ca a doua zi, Duminica, sã meargã la bisericã.
 Patronul nostru este Sfântul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebuieste sã o avem în casele noastre, si în vremuri grele sã cerem  ajutorul lui si El nu ne va lãsa niciodatã.

PUNCTUL 55. Scoala suferintei
 Cel ce intrã în aceastã luptã, trebuie sã stie de mai înainte cã va avea de suferit. Dupã suferintã vine întotdeauna victoria. Cel ce va sti sã sufere, acela va învinge.
 De aceea, noi, legionarii vom primi suferintele cu drag. Fiecare suferintã este un pas înainte cãtre mântuire, cãtre victorie.
 O suferintã nu-l va descuraja pe legionar, ci-l va oteli, îi va cãli sufletul. Cei ce-au suferit si vor mai suferi încã, vor fi adevãrati eroi ai luptei legionare. Binecuvântarea Patriei se va întinde asupra lor si asupra familiilor lor.
 
 
 

PARTEA A IX -A Ce drum are de strãbãtut un legionar în viata sa legionarã

 Viata legionarã este frumoasã. Dar nu este frumoasã prin bogãtie, prin viatã de petreceri si lux, ci este frumoasã prin multimea primejdiilor pe care le oferã legionarului, frumoasã prin nobila camaraderie care leagã pe toti legionarii din întreaga tarã într-o sfântã frãtie de luptã; înãltãtor de frumoasã prin bãrbãteasca atitudine în fata suferintei.
 Atunci când cineva intrã în organizatia legionarã, trebuie sã cunoascã mai dinainte viata care-l asteaptã, drumul pe care-l va strãbate.
 Drumul acesta va trece prin muntele suferintei, apoi prin pãdurea cu fiare sãlbatice si prin mlastina deznãdejdiei.

PUNCTUL 56. Muntele suferintei.
 Dupã ce un om s-a înrolat legionar, cu dorul de patrie în inima sa, nu-l asteaptã masa întinsã, ci el trebuie sã primeascã pe umerii sãi jugul mântuitorului nostru Iisus Hristos: "Luati jugul Meu asupra voastrã".
 Si cãrarea legionarã începe sã urce un munte pe care lumea l-a numit "muntele suferintei".
 La început pare usor de urcat. Ceva mai târziu, urcusul devine mai greu, suferinta mai mare. Cele dintâi broboane de sudoare încep sã picure de pe fruntea legionarilor.
 Atunci, un duh necurat, strecurat printre legionarii care urcã, aruncã pentru prima datã întrebarea: "Oare n-ar fi mai bine sã ne întoarcem înapoi? Cãrarea legionarã pe care am  apucat începe sã fie grea si muntele e lung si înalt de nu-i mai vedem  sfârsitul." Dar legionarul nu ascultã, merge înainte si urcã cu greu. De la un timp, urcând mereu pe muntele nesfârsit, începe sã oboseascã, pare cã puterile încep sã-l pãrãseascã.
 Norocul lui cã întâlneste un izvor, limpede ca inima unui prieten. Se rãcoreste, se spalã pe ochi si apoi o ia în sus din nou pe muntele suferintei.
 Trece de jumãtate si de acolo începe muntele fãrã apã, fãrã iarbã, fãrã umbrã, numai din piatrã si din stâncã.
 Si legionarul când vede, zice: mult m-am mai chinuit pânã aici, ajutã-mi Doamne sã ajung pânã sus. Dar duhul cel rãu în zvârle întrebarea: "Oare n-ar fi mai bine sã te întorci? Lasã-ti încolo dorul tãu de patrie. Nu vezi ce trebuie sã tragi dacã-ti iubesti patria si Regele, Neamul si Pãmântul? Si apoi, ce câstigi de aici? Nu-i mai bine sã stai linistit acasã?"
 Pe stânca goalã, el se urcã mereu cu nesfârsitã credintã. Acum e obosit. Cade. Isi juleste mâinile si din genunchii lui pentru prima datã vede sângele curgând. Se înaltã ca un viteaz si porneste din nou. Mai are putin. Dar stânca a devenit dreaptã si colturoasã, îi curge sânge din piept si se prelinge pe stânca neîndurãtoare. "Oare n-ar fi mai bine sã te întorci?" se aude din nou glasul necurat. Pare cã rãmâne pe gânduri. Dar deodatã aude un glas strigând din adâncul miilor de veacuri: "Inainte copii! Nu vã lãsati!"
 Un ultim  efort. Si fruntea de viteaz ajunge sus la creasta învingãtoare, pe vârful muntelui suferintei, cu sufletul crestin si românesc, plin de fericire si bucurie.
 "Fericiti veti fi când vã vor goni pe voi si vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã."
 "Iar ei plecau bucurându-se cã s-au învrednicit de a fi bãtuti pentru numele lui Iisus."
 Multe primesc legionarii urcând acest munte al suferintei. Ar trebui o carte întreagã ca sã se scrie suferinta lor.

PUNCTUL 57. Pãdurea cu fiare sãlbatice.
 Sã nu-si închipuie însã cel ce doreste sã devinã legionar, cã încercãrile s-au sfârsit aici, în vârful muntelui suferintei. Si este bine ca fiecare sã stie de la început ce-l asteaptã, sã cunoascã drumul pe care-l apucã.
 A doua încercare: nu trece mult si cãrarea legionarã intrã într-o pãdure cãreia lumea i-a zis "pãdurea cu fiare sãlbatice".
 De la marginea pãdurii se aud urletele acestor fiare sãlbatice care deabia asteaptã sã intre cineva acolo pentr a-l sfâsia.
 Dupã muntele suferintei, aceasta este a doua încercare prin care trebuie sã treacã legionarii. Cine este fricos rãmâne acolo, la marginea pãdurii. Cine are inimã de viteaz, intrã înãuntru, se luptã cu vitejie si înfruntã mii de primejdii despre care s-ar putea scrie si se va scrie mai târziu o carte întreagã. In aceastã luptã, legionarul nu fuge de pericol, nu se ascunde dupã copaci. Din contrã, el apare acolo unde primejdia este mai mare. Dupã ce a strãbãtut pãdurea si au iesit cu bine, o nouã încercare îi asteaptã.

PUNCTUL 58. Mlastina deznãdejdiei.
 Cãrarea se pierde si ei trebuie sã treacã printr-o mlastinã. Aceasta se cheamã "mlastina deznãdejdiei", pentru cã pe acel ce intrã într-însa, pentru ca sã ajungã la capãtul celãlalt, îl apucã deznãdejdia. Unii nu mai au curajul sã intre, încep sã se îndoiascã de victorie, cã este prea departe, cã nu vor mai ajunge pânã la biruintã. Asa cã multi dintre cei care au strãbãtut prin pãdurea cu fiare si au urcat muntele suferintei, se îneacã în aceastã mlastinã a deznãdejdiei. Altii intrã si se întorc, iar altii se îneacã acolo. Dar legionarii adevãrati nu pierd nãdejdea, ei strãbat si aceastã ultimã încercare si ajung la mal acoperiti de glorie.

PUNCTUL 59.
 Acolo, la sfârsitul drumului greu al celor trei încercãri, începe apoi munca cea dulce, munca cea binecuvântatã pentru înãltarea din temelie a României celei noi.

PUNCTUL 60.
 Numai acela care a trecut cele trei examene, adicã peste muntele suferintei, prin pãdurea cu fiare sãlbatice, si prin mlastina deznãdejdiei si a reusit, este legionar adevãrat.
 Cine n-a trecut prin toate acestea, nu se poate numi legionar, desi este înscris în organizatie, are insignã si plãteste cotizatia. Cine a avut abilitatea ca sã le ocoleascã, totdeauna si în 3 - 4 ani de viatã legionarã n-a cunoscut si n-a dat nici examenul durerii, nici examenul bãrbãtiei si nici examenul credintei, poate fi un om  abil, dar nu poate fi un legionar.
 Seful Legiunii, când apreciazã persoana unui legionar, nu se ia nici dupã vârstã, nici dupã popularitate, adicã dupã câti oameni are în jurul lui, nici dupã abilitate, ci dupã aceste trei examane:

PUNCTUL 61. 1) Legiunea este în contra acelora care se zbat, se frãmântã sã obtinã victorii fãrã riscuri si fãrã jertfã - pentru cã acestia sunt oameni mici - iar victoriile eventuale sunt trecãtoare ca spuma mãrii: unde nu-i risc, nu-i glorie.

PUNCTUL 62. 2) Legiunea este în contra acelora care dupã victorii, cautã sã se urce cât mai sus pe riscurile si pe jertfele altora.

PUNCTUL 63. 3) Legiunea este si în contra acelora  care desi luptã, sunt mânati de un mobil sufletesc inferior: pofta de câstig, pasivitatea unui beneficiu, crearea unei situatii.
 Acestia, câstigând victoria, încep sã o mãnânce. Sufletul superior îsi gãseste marile satisfactii în plãcerile luptei si ale sacrificiului.
 
 
 
 

PARTEA A X -A

PUNCTUL 64. Legionarul si politicianul.
 Legionarul si politicianul - omul partidelor - stau fatã în fatã.
 Omul partidelor desfiinteazã România. Inaintea lui s-a asezat cu pieptul sãu, legionarul.
 Când omul partidelor, politicianul, tãran sau orãsean, a intrat în partid, prima întrebare care si-a pus-o, a fost: ce voi câstiga de aici? Ce beneficiu voi trage? De aceea câstigã politicienii, iar tara se dãrâmã.
 Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: "Pentru mine, nu vreau nimic.", ci s-a întrebat: " Ce pot da, ce jertfã pot face eu pentru tara mea."
 Legionarul spune: o mie de ani au pãtimit strãmosii si au murit cu gândul la aceastã tarã. O mie de ani am asteptat-o si am visat-o. Astãzi, când  Dumnezeu ne-a dat-o întreagã, în loc sã cãdem în genunchi în fata ei si sã ne închinãm  ca la o icoanã, noi o furãm, o jupuim.
 In fata ei, legionarul se prezintã nu cu drepturi cetãtenesti, ci cu sacre datorii.
 Telul politicianului este de a-si construi o avere; al nostru este de a ne construi o Patrie înfloritã si puternicã. Pentru ea vom munci si vom construi. Pentru ea vom face din fiecare român un erou, gata de luptã, gata de jertfã, gata de moarte. (Vezi  "Pentru legionari")
 
 
 

 "Spre inimile cele necurate care vin întru prea curata casã a lui Dumnezeu, fãrã milã întind sabia mea."     Sf. Arhanghel Mihail     "Cine stie sã moarã, nu va fi rob niciodatã."     Seneca  
 
 

PUNCTUL 65. Legionarul si comunistul
 Legionarului este împotriva comunistului, si va lupta din toate puterile, pentru ca oriunde se va afla încuibat acest comunist, sã fie demascat si rãpus.
 Triumful miscãrii comuniste în România, ar însemna: desfiinsarea Monarhiei, desfiintarea Bisericii , desfiintarea Familiei, desfiintarea proprietãtii individuale si desfiintarea libertãtii.
 Inseamnã, într-un cuvânt deposedarea noastrã de ceea ce formeazã patrimoniul moral al omenirii si în acelasi timp deposedarea de orice bunuri materiale, în favoarea profitorilor din umbrã ai comunismului, care sunt jidanii.
 In aceastã miscare comunistã se aflã adunati toti inamicii nostri, care n-au vãzut si nu vãd cu ochi buni România Mare. (Vezi "Pentru legionari")

PUNCTUL  66. Legionarul si jidanul
  Problema jidãneascã, vizibilã numai în jumãtatea de nord a României, invizibilã, dar existentã si în cealaltã jumãtate, constituie pentru natiunea românã cea mai mare primejdie pe care a cunoscut-o de la începutul istoriei si pânã astãzi.
 Legionarul este singurul în stare a rezolva aceastã problemã, pe care o priveste cu curaj si cu seriozitate, rezolvare pe care o va face odatã cu solutionarea si a celorlalte probleme de stat, care se pun si astãzi cu aceeasi necesitate. (Vezi "Pentru Legionari.")
 
 

PARTEA A XI -A Ce crede un legionar

PUNCTUL  67. Cã statul bazat pe ideologia veche a revolutiei franceze se ruineazã. In lume se pune problema unui stat nou. El poate fi foarte bun si foarte rãu. Cum va fi? Dupã cum ni-l vom face.

PUNCTUL 68.  Statul nou însã, nu se poate baza numai pe conceptii teoretice de drept constitutional.
 Statul nou presupune, în primul rând si ca un lucru indispensabil, un tip nou de om. Un stat nou, cu oameni cu pãcate vechi, nu se poate concepe.
 Statul este o simplã hainã care îmbracã trupul natiunii. Putem sã facem o hainã nouã, luxoasã, scumpã, dar nu va fi de nici un folos dacã ea va îmbrãca un trup istovit, distrus de gangrene morale si fizice.

PUNCTUL 69. Omul nou, sau natiunea înnoitã presupune o mare înnoire sufleteascã, o mare revolutie sufleteascã a poporului întreg, adicã o împotrivire directiei spirituale de astãzi si o ofensivã categoricã în contra acestei directii.

PUNCTUL 70. In acest  om nou, vor trebui sã învieze toate virtutile sufletului omenesc. Toate calitãtile rasei noastre. In acest om nou, vor trebui ucise toate defectele si toate pornirile spre rãu.
 In acest tip de erou, erou în sens rãzboinic, pentru ca sã poatã prin luptã sã-si impunã puterea, erou în sens social: incapabil dupã victorie de a exploata munca altuia; erou al muncii: uriasul creator prin muncã al tãrii sale, trebuie sã fie concentrat tot ce a putut strânge mai bun în timpul miilor de ani poporul român.
 Pe acest om îl asteptãm, pe acest erou, pe acest urias.
 Pe el se va baza statul cel nou, România de mâine.
 Miscarea legionarã, înainte de a fi o miscare politicã, teoreticã, financiarã, economicã, etc., de formule, este o scoalã spiritualã în care dacã va intra un om, la celãlalt capãt va trebui sã iasã un erou.

PUNCTUL 71.  Aceastã mare înnoire a natiunii române este posibil sã vinã?
 Urmeazã. O simtim cu totii. Dupã lunga noapte de veacuri, azi între aceleasi granite, poporul român, asteaptã rãsãritul soarelui, asteaptã ceasul învierii lui ca neam.
 Este posibil oare ca frãmântãrile milenare sã se opreascã la o simplã chestiune de formã: unirea într-un stat a tuturor românilor?
 Nu simtiti din adâncuri cum clocoteste marea renastere a poporului român?

PUNCTUL 72. In aceastã înviere va avea un rol covârsitor tinerimea. Pe dânsa o cheamã destinul sã joace pe scena istoriei. Nu ne înteleg oamenii vechi? Nu ne înteleg pentru cã apelul sacru al destinului numai noi îl putem  auzi, numai noi îl întelegem, pentru cã numai nouã ni se adreseazã.

PUNCTUL 73. Legi, stãri de asediu, baionete, care sã opreascã destinul unei natiuni, n-au existat, nu existã si nu vor exista.

PUNCTUL 74. Aceastã mare înviere, de la sine, va creea o nouã ofensivã a poporului în toate domeniile. Aceastã ofensivã ajutatã si sustinutã de legi, va repune pe român în drepturile lui de care a fost deposedat an cu an, într-o mie de ani prin nedreptate si silnicie.

PUNCTUL 74 bis. Primirea Sefului Legiunii.
 In orice localitate, Seful Legiunii va fi primit si însotit tot timpul de cãtre legionarii rãniti în linia I-a, legionarii care au suferit persecutii în linia aII-a, luptãtorii legionari în linia aIII-a, Prietenii Legiunii în linia a IV-a.
 Diferiti comandanti legionari vor aranja întotdeauna lumea legionarã în ordinea de mai sus.
 
 

PARTEA a XII - a Circulara P.  
PUNCTUL 75. Regimul parlamentarilor legionari.
 Adunarea Senatului si a sefilor de unitãti legionare politice, a fixat în ziua de 5 Ianuarie 1933 la Focsani, regimul parlamentarilor legionari. Regimul acesta si l-a aplicat Seful Legiunii, în primul sãu parlament si a fost aplicat si celor 4 parlamentari.

I. Diurna

 1) Parlamentarii Legiunii sunt parlamentari datoritã sfortãrilor si sacrificiilor materiale si morale ale tuturor legionarilor din tarã.
 2) Diurna parlamentarã nu le apartine. Ea apartine Legiunii, ea va acorda fiecãrui parlamentar strictul necesar pentru o existentã modestã.
 Pentru cã nu este drept ca parlamentarul sã-si creeze o situatie materialã mai bunã, în timp ce toti camarazii lui duc o viatã din ce în ce mai grea. Ce tablou moral mizerabil ar fi, dacã unii dintre noi ne-am îmbuiba cu tot felul de bunãtãti, de haine si de ghete, sau ne-am purta sotia în lux, iar altii dintre noi, rãniti în urma luptelor, ar trãi o viatã de sfâsietoare mizerie.
 3) Cheltuielile bãnesti fãcute nu se mai întorc, dupã cum nu se întoarce nici sãnãtatea celui care a suferit pentru Legiune, nici viata celui care a murit pentru dânsa. Acestea sunt jertfe si jertfa nu se cere înapoi.
 Dogma legionarã ne spune: cantitatea de jertfã fãcutã, determinã victoria. Gloria noastrã este gloria jertfei pe care o facem.
 4) Nu este un scop, un tel, acela de a fi parlamentar: noi trebuie sã mergem înainte cãtre biruintã. Ca parlamentari, nu putem  decât sã pregãtim victoria. De aceea, fondurile provenite Legiunii din diurne, vor înzestra organizatia cu tot ce-i trebuieste pentru luptã: ziare, brosuri, automobile, etc.
 In anul 1933, parlamentarii au avut 10 000 lei lunar primele douã luni, 8 000 lei pe urmã.
 5) Conceptia legionarã a conducerii Statului. Acesta care nu va putea trãi cu aceastã sumã, singur, poate trãi în comun cu ceilalti parlamentari, la cazarma legionarã. Asa va fi viitorul parlament legionar. Conducãtorii tãrii trebuie sã fie în frunte în zile de mizerie.
 Nu se poate pãlmui cu o leafã de lux de 30 000 lei lunar, mizeria nesfârsitã a tãrii.
 In atitudinea de astãzi a parlamentarilor legionari se pregãteste ziua de mâine si se dovedeste cã ea poate fi asa cum o cerem noi.

II. Parlamentul legionar nu-si mai apartine lui

 El va sta la orice orã din zi si din noapte la dispozitia Legiunii. Nu este posibil ca sã se aleagã parlamentar si apoi sã plece sã-si caute de afaceri, sau sã fie ocupat mai totdeauna cu diferite alte chestiuni.
 Cât timp mi s-a dat în mânã arma parlamentarã, trebuie sã trag cu dânsa. Dacã nu pot trage, n-o iau, iar dacã am luat-o si n-o pot întrebuinta cu cel mai mare folos pentru Legiune, atunci o dau imediat altuia care o poate întrebuinta mai bine.
 Un parlamentar trebuie:
  1) sã poatã vorbi în Parlament;
  2) sã se poatã misca pentru conferinte, întruniri de organizare, ori de câte ori îi va cere Seful Legiunii.
 Cine iubeste Legiunea, sã se gândeascã bine la acest punct, atunci când cere în mânã arma functiunii de parlamentar si onoarea de a o întrebuinta pentru victoria Legiunii.

Dublarea Candidatilor No. 1.

 Adunarea a fixat de asemenea, în urma propunerii Sefului Legiunii, dublarea candidatilor, adicã: în caz de reusitã a unei liste, vor intra în parlament capii de listã pentru trei luni, dupã care îsI vor da demisia sI vor intra în loc No. 2. de pe listã. No. 2 va fi fixat de la Centru sI ales dintre categoriile intelectuale ale organizatiei noastre. Fac exceptie de la aceastã lege, judetele care întrunesc majoritatea absolutã. Dacã într-un judet se ia majoritatea absolutã, parlamentarii reusiti rãmân tot timpul, nu se schimbã.

Avantajele sistemului:
 a) O satisfactie sI o încurajare pentru legionarul sef de judet, care munceste.
 b) Necesitatea imperioasã a organizatiei de a se trimite în parlament cele mai apte elemente pentru lupta parlamentarã.
 c) Crearea sI pregãtirea unui numãr mai mare de cadre legionare.
 d) Posibilitatea ca un parlamentar, într-o activitate scurtã, dar intensã, sã-si închine întreaga muncã Legiunii, fãrã a-si periclita situatia îndeletnicirilor lui familiare.
 Sefii judeteni, mânati numai de dorul biruintei totale a Legiunii, vor explica aceastã lege candidatilor sI le vor lua o declaratie scrisã, în sensul cã au luat cunostintã de "Circulara F" sI înteleg a se supune dispozitiilor ei.
 Parlamentarii legionari, stau la Bucuresti, Str. Imprimeriei No. 3.
    Seful Legiunii , Corneliu Zelea Codreanu

PUNCTUL 76. Ce este comitetul  de 1000.
 S-a înfiintat un Comitet de 1000. Fiecare membru este obligat a da câte 25 lei lunar, sau dupã a sa voie, 50 lei, timp de un an. Suma se întrebuinteazã pentru achitarea ratelor la tipografie si pentru înzestrarea organizatiei cu ceea ce-i trebuieste. Astãzi acest comitet este desfiintat. Rolul lui îl joacã  "Asociatia prietenii legionarilor", având urmãtorul comitet: Dr. Corneliu Sumuleanu, prof. Univ. Iasi, Str. Sãulescu; Prof., Preot Duminicã Ionescu Bucuresti, Str. Leon Vodã 4, D-na Zoe Sturza Bucuresti I, Str. Cretulescu, 8; D-na Maria Beiu Palade Bucuresti, Av. Muntenescu 11, tel. 4.33.26.; Dr. Eugen Chirnoagã, Prof. Scoala Politehnicã Bucuresti, Aleea Arh. Stefan Burcus 12 (Sosea); Dr. Ing. Eugen Ionicã Bucuresti, Francmasonã 7, telef. 4.77.52,; Grigore T. Coandã Bucuresti, Str. Bolintineanu 5, tel. 4.33.03. Oricine simpatizeazã miscarea legionarã si doreste sã o ajute, poate deveni membru al asociatiei, cerând informatii de la adresele de mai sus.

PUNCTUL 77. Casieria Centralã  a organizatiei legionare este în casa General Cantacuzino, Str. Gutenberg 3, Bucuresti. Pentru orice chestiuni, banii se trimit pe aceastã adresã.

PUNCTUL 78. "Libertatea", foaie popularã. Director sufletesc Ion I. Mota. Foaia apartine familiei mostenitoare a lui Ion I. Mota. Abonament anual lei 120, jumãtate, lei 60, un sfert, lei 30. Adresa administratiei (pentru abonamente, reclamatii), Bucuresti, Calea Victoriei No. 63. Adresa redactiei (pentru articole): Preot Ion Mota, Orãstie, Jud. Hunedoara.

PUNCTUL 79 Agenti provocatori
 Trec pe la organizatii diferiti spioni. Unii, agenti de la politie. Chemati-i înãuntru pentru a le arãta cã nu aveti nimic secret.
 Dacã însã printre legionari va fi prins unul care se va vinde pentru bani si va deveni trãdãtor al Legiunii, va fi pedepsit azi, mâine, peste un an sau peste doi.
 Cea mai mare dezonoare a organizatiei noastre este aceea de a gãsi din mijlocul nostru spioni.
 Sunt altii care se dau drept legionari si umblã pe la diferite organizatii pentru a fura, a cere, sau a colecta bani. Unii din ei reusesc a avea la mânã o scrisoare sau un carnet de membru. Cercetati-l bine. Dati-i pe mâna politiei.
 In ultimul moment aflu cã un agent de politie nestiind ce informatii sã mai dea despre Legiune, a informat siguranta cã legionarii vor sã împuste mai multi prefecti.
 Altul a ticluit un cifru secret în care erau trecute institutii din capitalã.
 Noi n-avem nevoie de cifru. Aceasta este o inventie infamã. Sã pofteascã toatã politia. Ce avem de spus, spunem în fatã, spunem tare.
 Dacã veti auzi asemenea infamii sau le veti citi scrise prin foile jidãnesti (cum au fost acum doi ani publicate în "Adevãrul", "Dimineata" si "Lupta" sã stiti din primul ceas cã toate sunt uneltiri viclene pentru care ne vom adresa justitiei.

PUNCTUL 80. Proces-verbal (acest proces verbal nu se mai întrebuinteazã astãzi), model de constituire a unui cuib.

LEGIUNEA
Judetul.............
Cuibul..............
 Subsemnatii, domiciliati în comuna .........., judetul ..........., convinsi de pericolul care amenintã existenta patriei, ne legãm împreunã prin jurãmânt sã luptãm pentru triumful Legiunii.
 Ne-am constituit într-un cuib de legionari cãruia i-am dat numele de Cuibul .....
 Numãrul membrilor din cuib este de ........... (maximum 13)
 Seful cuibului: .........................
 Corespondentul: ...................
 Casierul ....................................
 Curierul ....................................

 Ne legãm în fata lui Dumnezeu si a oamenilor de a ne tine strâns uniti în jurul sefilor nostri, a asculta si executa întocmai ordinele primite, a face sã pãtrundã cât mai adânc în popor duhul nou al muncii, al cinstei, al jertfei si al dreptãtii, într-un cuvânt ne propunem de a-i face legionari pe cei cu care vom veni în contact.
 Credem în Dumnezeu si în izbânda Legiunii, credem într-o Românie nouã pe care vrem s-o cucerim pe calea Bisericii lui Hristos si al nationalismului integral activând în cadrul legilor tãrii.
 1. A.m început activitatea;
 2.. Vom tine sedinte în fiecare sãptãmânã.
 3. Ne vom abona la revista "Pãmântul Strãmosesc", pe care vom citi-o la sedintele cuibului.
 4. Ne vom întãri în credinta noastrã legionarã.
 5. Ne vom uni ca fratii si nu vom permite nici o dezbinare între noi.
 6. Vom porni imediat la facerea de noi cuiburi în comuna noastrã si în cele vecine.
 7. Toate acestea în credinta sfântã cã ori prin câte greutãti si suferinte vom trece, vom învinge.
 8. România în întregimea ei va deveni legionarã.
Trãiascã Legiunea!
Trãiascã Cãpitanul!
 
 

MOTTO
Geme inima în noi
De necazuri si nevoi
Ochii plânsi privesc în zare
Si asteaptã îndurare.

Muntii nostrii aur poartã,
Noi cersim din poartã-n poartã
Holda noastrã-i aurie
Noi pierim în datorie.

Vai de noi si iar de noi
Dãm ca racul înapoi,
Sãrãcia ne-urmãreste,
Si de zile ne gãteste.

Cã noi toti avem un nume,
Toti avem o soartã-n lume.
Pentru tarã si dreptate,
In noi toti un suflet bate.

Hai români sã ne trezim
Si sã nu mai suferim.
Cã cei ce ne urgisesc
Nu au suflet omenesc.

Hai sã coborâm în vale
Sã oprim dusmanu-n cale.
De la pâne, de la sare
Si sã-l dãm peste hotare.

Hai sã punem santinele
Si sub soare si sun stele
Si-n ascunsuri si apoi
Hotii-n beci, prada 'napoi.

Hai pe cei ce fac trãdare,
Jafuri în administrare
Si hotii la drumul mare
Sã-i dãm la spânzurãtoare.

Unde-i unul ni-i putere
La nevoi si la durere
Unde-s multi puterea creste
Si dusmanul o pãteste.
    VALERIU DUGAN, tãran din Bucovina
 Urmeazã iscãlitura membrilor (maximum 13)
 
 

L E G I O N A R,
 

 - Niciodatã sã nu faci o faptã de care ti-ar fi rusine  a doua zi, iar când ai fãcut ceva, asumã-ti rãspunderea întreagã.
 - Când ti se pune în fatã un obstacol, tu sã-l sari, sã nu te lasi. Sã nu te lasi învins. Nu te descuraja. Incearcã a 2-a oarã, a 3-a oarã, mereu. Nu existã nu pot. Legionarul poate.
 - Dacã pentru politician politica înseamnã o afacere, pentru legionar politica înseamnã religie .
 - Nu spune "Nu voiesc sã servesc Legiunea, din cauzã cã cutare sef nu-mi place, nu este bun." In Legiune nimeni nu este sef pe viatã. Azi e unul, mâine altul, poimâine vei fi tu, dacã prin munca si credinta ta neclintitã si prin capacitatea ta vei merita sã fii, iar într-o bunã zi se va putea gãsi cel mai bun.
 - Nu uita cã ceea ce poate sã ne piardã pe noi legionarii, este neîntelegerea si dezbinarea din fiecare cuib sau dintre diferite cuiburi.
 - Nu uita cã în clipa în care un legionar îmbracã haina de sef legionar, toti ceilalti trebuie sã-l asculte.
 Sunt în diferite sate elemente care au fãcut mult pentru Legiune prin munca, sacrificiul si abnegatia lor, suflete de elitã, care au iesit cu mult în evidentã în lupta legionarã, dând dovadã de abnegatie, curaj, devotament, disciplinã si de neclintitã credintã. Acestia pot iesi din organizatiile sãtesti, urmând a fi denumiti "Consilierii Sefului Legiunii". In acest scop, în ziua biruintei legionare, ei vor fi mutati în capitala tãrii, cu familiile lor cu tot.
 Din aceastã mare luptã legionarã, va iesi o nouã aristocratie româneascã. In cariera ei nu se va pune bazã nici pe bani, nici pe avere, nici pe haine, ci pe calitãtile sufletesti, pe virtute; va fi o aristocratie a virtutii.
 Aristocratia iesitã din afaceri, din fraudã sau din vânzare de tarã, va cãdea. Dacã aurul se lãmureste în foc, în focul luptelor legionare se va lãmuri adevãrata elitã moralã a natiunii românesti.
 - Dacã esti om cu pãcate si te cheamã sufletul spre îndreptare, boteazã-te acum, îndreaptã-te. Ai însã bunã cuviintã si pãstreazã-te pe linia a II-a.
 Miscarea noastrã va învinge. Nu te gândi cumva cã sub regimul legionar vei putea trãi din afaceri, mitã, interventii.

O RUGÃMINTE

 Camarade,
1) Când pleci la drum, toarnã-mi apã, ulei, cerceteazã benzina si suruburile,
2) Nu mã goni prea tare cã mã vei omorî prea repede si nu voi mai putea servi Legiunea.
3) Pe drum, din când în când, mai opreste si mai cerceteazã-mi rotile, directia, motorul.
4) Dupã un drum, îngrijeste-mã si pe mine, spalã-mã totdeauna, unge-mã.
5) Camarazi, nu mã încãrcati peste puteri, umblati cu milã, cã eu vã port spre biruintã.
Camioneta voastrã

PUNCTUL 81.
 Aceastã cãrticicã se aflã de vânzare la sefii organizatiilor judetene sau la Centru.
 
 
 

9 PORUNCI LEGIONARE

1. Legionarul nu intrã în polemicã cu nimeni.
2. Legionarul dispretuieste lumea politicã si nu stã de vorbã cu ea.
3. Legionarul seamãnã sãmântã bunã în sufletele curate ale poporului.
4. Legionarul se întreabã în fiece clipã: " Ce am fãcut bun pentru România legionarã?"
5. Legionarul înseamnã în rãbojul lui pe pãcãtosi pentru ziua de mâine.
6. Legionarul începe orice muncã cu gândul la Dumnezeu si-i multumeste la ajungerea scopului urmãrit.
7. Legionarul este disciplinat prin constiinta si vointa lui proprie.
8. Legionarul n-are teamã decât de Dumnezeu, de pãcat si de clipa în care puterile fizice ori sufletesti îl vor scoate din luptã.
9. Legionarul iubeste moartea, cãci sângele lui va servi pentru plãmãdirea cimentului României legionare.
(Din ziarul G.d.F. a Basarabiei)

PUNCTUL 81 bis. CELE 3 LEGÃMINTE ALE UNUI LEGIONAR

 Legionarul nu face jurãmânt. El face trei legãminte.
 Primul legãmânt, în fata sefului de cuib si a camarazilor. Este o manifestare a dorintei de a deveni legionar.
 Al doilea legãmânt se face dupã 2 - 3 ani de luptã, în fata sefului politic judetean si a întregii conduceri, în grup de cel putin 50, cu solemnitate deosebitã.
 Al treilea legãmânt, se face în fata Sefului Legiunii dupã 4 - 5 ani de luptã. Vechiul legãmânt al sãcusorului cu tãrânã, publicat în corpul brosurii.
 

INTÂIUL LEGÃMÂNT

 In mijlocul cuibului, cu bratul drept întins si tinând strâns în mânã pânza micului drapel.

Camarazi,
1) In fata sefului de cuib si a voastrã, cu mâna pe acest drapel, declar cã doresc sã devin legionar.
2) Cunosc cele trei examene pe care trebuie sã le dau: al suferintei, al primejdiei si al credintei.
3) Voi fi alãturi de voi si în ceasuri bune si în ceasuri grele. Puteti conta deci pe inima si pe bratul meu.
4) Voi fi disciplinat de buna mea voie, convins cã disciplina este legea fundamentalã a oricãrei organizãri.
5) Mã voi feri de a vorbi pe la spate pe camarazii mei sau de a critica ordinele si dispozitiile primite, acestea ducând la neântelegere, viatã grea, dezbinare.
6) Din primul moment tin sã declar: nu voiesc nimic pentru mine, nu urmãresc si nu voi urmãri sã fac afaceri pe spinarea miscãrii sau sã-mi creez situatii. Stau la postul ce mi se va încredinta atâta vreme cât Seful meu va crede cã pot fi de folos.
7) Nu voi face nici un fapt care sã mã dezonoreze pe mine sau miscarea.
8) Voi fi totdeauna corect si mã voi purta cu multã bunãvointã fatã de toti.
9) Voi fi însã mândru în vremuri aspre, în fata vrãjmasului.
10) Dacã voi gresi, voi primi pedeapsa cu seninãtate. Stiu cã legionarul când greseste plãteste: rãspunde, nu fuge de rãspundere.
 Acesta este legãmântul meu în fata voastrã si în fata acestui mic drapel al cuibului nostru.
 
 
 

AL DOILEA LEGÃMÂNT

 Se face în fata sefului politic judetean, cu deosebitã solemnitate:

Camarazi,
Am strãbãtut un drum lung în viata legionarã. Cunosc deci toate îndatoririle, toate greutãtile.
De acum mã simt în stare sã devin legionar.
Mã leg în fata sefului nostru si a voastrã, de a lupta pentru triumful României Legionare, în care cred ca în lumina ochilor. Dumnezeu sã ne dea binecuvântarea Lui.
 Se repetã de toti cu glas tare,dupã seful judetean.
 
 

AL TREILEA LEGÃMÂNT

 Rãmâne vechiul legãmânt cu sãcusorul în fata Sefului Legiunii.
 
 
 

PARTEA A - XIII-A

PUNCTUL 82. Scurt istoric legionar.

 La 24 Iunie 1927, Vineri, nasterea Sfântului Ioan Botezãtorul, a luat fiintã din initiativa (Corneliu Zelea Codreanu, Ionel I. Mota, Ilie Gârneatã, Radu Mironovici, camarazi în toate închisorile), "Legiunea Arhanghelul Mihail", denumitã astfel dupã icoana Sfântului Arhanghel Mihail aflãtoare pe usa din stânga a bisericii din închisoarea Vãcãresti, icoanã pe care am avut-o protectoare în toate închisorile, în toate luptele noastre, în toate ceasurile noastre de suferintã.
 Eram asa de putini si asa de sãraci, încât nu numai cã am fost tinta sãgetilor ironiei altora, dar ne-am îngrozit noi însine de sãrãcia noastrã. Credinta însã nu ne-am pierdut-o nici o clipã.
 N-am avut nici o secundã de îndoialã. Pare cã Dumnezeu înadins ne-a adunat asa de sãraci pentru ca sã arate cã în victoria legionarã materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clarã a victoriei finale si mi-am asumat întreaga rãspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutãti, primejdii si riscuri nenumãrate, dar aceastã viziune a victoriei nu m-a pãrãsit nici o secundã.
 Din prima zi ne-au urmat actualii legionari (citindu-le în ochi aceeasi credintã puternicã): Hristache Solomon, Al. Ventonic, Niculai Totu, Ion Banea, Ing. Clime, Ing. Blãnaru, Victor Silaghi, Jean Bordeianu, Dumitru Ifrim, Andrei Ionescu, Mile Lefter, Spiru Peceli, Gh. Potolea, etc., si cel dintâi patronaj, Gen. Dr. Macridescu.
 La 1 August 1927 apare "Pãmântul Strãmotesc", în tipografia "Libertãtii", la Orãstie, cu marele ajutor al pãrintelui Ion Mota, dupã care urmeazã tinerii din F. d. C. Focsani, cu Traian Cotigã si V. Chirulescu si F. d. C. Dunãrea cu Tocu, apoi maica Pamfilia Ciolac, pãrintele Isihie Antohi, Sebastian Erhan, Dãnileanu.
 La 8 Nov. (Sfântul Arhanghel Mihail, primul Legãmânt). Depun Legãmântul urmãtorii: Corneliu Zelea Codreanu, Ioan I. Mota, Ilie Gârneatã, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Inginer Clime, Hristache Solomon, Mile Lefter, Ioan Banea, Victor Silaghi, Niculai Totu, Al. Ventonic, D-tru. Ifrim, Pantilimon Statache, Ghitã Antonescu, Guritã Stefãniu, Emil Eremeiu, Jean Bordeianu, M. Ciobanu, Marius Pop, Misu Crisan, Popa Butnaru, Budeiu, Tãnãsachi, Stefan Budeci, Paul Mihãilescu (dezertor).
 La 19 Februarie 1928, dupã sfortãri de douã luni, cumpãrãm camioneta botezatã "Cãprioara Legiunii" (234 000 lei). In varã, pentru întertinerea miscãrii si pentru plata ratelor camionetei, muncim la cãrãmidãrie (120 000 cãrãmizi) si la grãdinãrie (un hectar), în batjocora de fiecare zi a cuzistilor. Apoi facem comert ducând zarzavaturi de la grãdina noastrã cu camioneta si le vindem la mânãstiri: Agapia, Vãratec. Continuãm tãcuti miscarea.
 La 15 Decembrie 1929, prima întâlnire politicã legionarã, în T. Beresti si apoi pe Valea Horincei, Jud. Covurlui. Apar luptãtori noi: Tãnase Antohi, Dumitru Cristian, V. si N. Bogatu, Chiculitã, Bâgu, Hasan, Bourceanu, apoi din Foltesti, familia Pralea.
 La 25 Decembrie 1929. Turda Ludos, cu Amos Nechita, Victor Moga, Colceri, Damian, etc. Amancei Bãnicã.
 La 27 Ianuarie si 3 Februarie 1930 mari adunãri la Cahul. Intervine si Dl. Ioan Zelea Codreanu, Stefan Moraru, Mos Cosa, Gârnet, Trifan Vlahu (mort), etc.
 Vara 1930. Interzicerea marsului din Basarabia. Arestarea. Achitarea.
 8 Nov. 1930. Constituirea Senatului Legiunii. D-nii. Prof. univ. Traian Brãileanu, Cernãuti; Gen. Dr. I. Macridescu; Prof. Ion Zelea Codreanu; Preot Partenie Matei, paroh, Bucuresti; Cristache Solomon, mare proprietar Focsani; Col. Inv. Paul Cambureanu; Ion Ciocârlan, scriitor; Al. Zissu, mare proprietar, Bucuresti; Spiru Peceli, com. invalid, Galati; Ioan Butnaru, proprietar Iasi; Guritã Stefaniu, proprietar. Urmeazã a se complecta pânã la numãrul de 100.
 1 Ianuarie 1931, arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Banea, Totu, Amos. Achitati dupã 77 de zile de arest de cãtre Tribunal, Curtea de Apel, Casatie.
 1 Iunie 1931, participãm pentru prima datã la alegeri în 17 judete. Obtinem 34 000 voturi. Cãdem.
 La 31 August, alegere partialã la Neamt. Ajutã Nutu Esanu. Legionarii înving toate partidele din România cu 11 000 voturi.
 La 27 Aprilie 1932, alegere partialã la Tutova. Pentru a doua oarã, dupã lupte grele, dar glorioase, legionarii înving toate pertidele din România.
 La 17 Iulie 1932, alegeri generale. Legionarii luptã în 36 judete, obtinând 79 000 de voturi, 4 mandate.
 Deputatii legionari în Parlament, atitudine tãcutã, mãsuratã. Luptã pentru întinderea organizatiei în tarã.
 Curentul legionar creste. Posedãm 17 foi cu tiraj de 35 000, o tipografie, 2 automobile. In ajun de a cumpãra încã trei.
 Mergem înainte cu încredere în aceste ceasuri grele, cãtre destinul luminos al Patriei noastre, descoperiti în fata tuturor jertfelor pe care le-au fãcut peste o mie de legionari.

PUNCTUL 83. LEGÃMÂNTU PRIMILOR LEGIONARI.
 In dimineata zilei de 8 Noiembrie 1927, ne-am adunat la sediul nostru toti legionarii din Iasi si câtiva care s-au ostenit a veni din alte pãrti.
 Nu multi la numãr, dar puternici prin credinta noastrã neclintitã în Dumnezeu si în sprijinul Sãu, puternici prin hotãrârea si încãpãtânarea noastrã de a sta neclintiti în mijlocul oricãrei vijelii, puternici prin dezlegarea noastrã completã de tot ce este pãmântesc, fapt ce se manifestã prin dorinta, plãcerea de-a o rupe în chip vitejesc cu pãmântul, servind cauza neamului românesc si cauza crucii.
 Aceasta este nota celor care asteptau cu nerãbdare ceasul legãmântului, pentru ca sã formeze voiosi cel dintâi val de asalt al Legiunii. Si oricine îsi poate imagina cã nu poate fi o altã notã, atunci când în mijlocul nostru, îmbrãcati în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaserã uniti, Ion I. Mota, Ilie Gârneatã, Radu Mironovici si Corneliu Georgescu, cei care strãbãtând seria închisorilor, au purtat pe umerii lor toatã greutatea miscãrii nationale de 5 ani încoace.
Rugãciunea.
 La ora 10 am plecat toti în costum national, cu cãciulã, cu svasticã mare în dreptul inimii, în coloanã de mars, directia Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a officiat o rugãciune pentru pomenirea sufletelor Stefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea Ion Vodã, Horia, Closca si Crisan, Avram Iancu, Domnul Tudor, Regele Ferdinand si "pentru pomenirea tuturor voievozilor si ostasilor care au cãzut pe câmpurile de bãtaie pentru apãrarea pãmântului românesc în contra nãvãlirilor vrãjmase."

Solemnitatea  Depunerii Legãmântului.
 In mars, cântând Imnul Legiunii, ne-am întors la cãmin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legãmântului celor dintâi legionari.

Pãmântul Strãmosesc
 Aceastã solemnitate a început prin amestecarea tãrânii adusã de pe mormântul lui Mihaiu Viteazul de la Turda, cu tãrâna din Moldova, de la Rãzboieni, unde Stefan cel Mare a avut cea mai grea bãtãlie a sa si din toate locurile unde sângele strãmosilor s-a amestecat în crunte bãtãlii cu tãrâna sfintind-o. Când se desfãcea pachetul cu tãrânã, înainte de a se turna pe masã, se citea scrisoarea din partea celui care a adus-o sau trimis-o.

TÃRÂNA DE LA TURDA. (Scrisoare). Fratilor! Am expediat tãrâna ce mi-ati cerut. Asupra provenientei, vã asigur, întrucât am ridicat-o ae personal de pe mormântul lui Mihaiu Vitaezul, eu am adus-o si împachetat-o).
  Turda, la 18 Sept. 1927.
   Isac Mocanu, prof. la lic. din Turda

TÃRÂNA DE LA RÃZBOIENI (Scrisoare). Subsemantul Corneliu Georgescu, avocat, am fost personal la Rãzboieni (Jud. Neamt) si am luat pãmânt de lângã monumentul ridicat pe locul luptei în are s-au sacrificat 10 000 de osteni de ai lui Stefan cel Mare.
 7 Nov. 1927    Corneliu Georgescu.
 
Ce spune istoria despre lupta de la Rãzboieni (1476): pe locul luptei a ridicat Stefan o bisericã a cãrei inscriptiune spune: " In anul 7984 ridicatu-s-a puternicul Mahomed, împãrat turcesc cu toatã puterea sa si Basarab Voievod, cu toatã tara basarabeascã si au ajuns pânã aici la locul ce se zice Râul Alb ... unde am si fãcut mare rãzboi cu dânsii în luna lui Iulie 26 si cu voia lui Dumnezeu au fost biruiti crestinii de cãtre pãgâni si au cãzut acolo multime mare dintre ostasii Moldovei." (Istoria Românilor de Floru, pag. 184 -185).
 S-a adus si s-a turnat apoi TÃRÂNA  DE LA SARMISEGETUZA (Scrisoare). Declaratie: Subsemnatii atestãm cã în ziaua de 17 Oct. 1927, am vizitat sãpãturile fortului de la Costesti, al cetãtii Sarmisegetuza si am luat pãmântul de aici din diferitele pãrti ale cetãtii si mai ales dintr-una din camerele dezgropate si care a ars în timpul asediului, pentru care motiv bulgãrii de pãmânt sunt rosii, simbolizând sângele vãrsat acolo din belsug. Acest fort a fost comandat de cumnatul lui Decebal si cãderea lui în mâinile Romanilor a dislocat sistemul de apãrare al Sarmisegetuzei care apoi a cãzut definitiv; moralã, inegalitatea de tartament rãneste mai mult.
  Ion I. Mota, Corneliu Georgescu
 Ce spune istoria despre lupta lui Decebal (Istoria Românilor de Floru, pag. 38-39): "Disperarea si furia, ura si cruzimea dacilor se uneau cu vitejia, care apãrã pãmântul Patriei si nu-l lasã cuceritorului decât grãmadã de cenusã si de ruine. Pe columna lui Traian se vãd femei dace cum chinuiesc prizonieri romani. Pe unii îi tin legati de mâini si de picioare, goi si-i ard cu facle aprinse.
 Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian, rezultã cã norocul rãzboiului a sovãit între daci si romani, pânã ce arta, stiinta si numãrul au biruit.
 Regele (Decebal) s-a furisat pe vreo potecã de munte spre a aduna cetele risipite si a urma lupta pânã la sfârsit, pe când supusii lui cei mai de frunte, pileati, au preferat sã moarã în capitala care nu mai era a lor. Strânsi împrejurul unui vas mare de otravã, au ales moartea în locul vietii fãrã libertate.
 Iar el încearcã din nou norocul armatelor, pânã când fiind înconjurat din toate pãrtile si gata sã cadã cu doi fii ai sãi în mâinile vânãtorilor romani, se strãpunse cu sabia sa, lãsând învingãtorilor un cadavru..."

TÃRÂNA DE LA CÃLUGÃRENI. S-a turnat apoi deasupra tãrâna de la Cãlugãreni, unde Mihai Viteazul  s-a repezit el însusi cãlare pe un cal alb în mijlocul turcilor, cu barda în mânã, zdrobindu-le oastea si punându-i pe fugã. Aici, la Cãlugãreni, a fost cea mai mare biruintã a lui Mihai asupra turcilor. (Scrisoarea):"M-am dus cu trenul pânã la Mihai Bravu si de acolo cu o cãrutã vreo 15 km prin pãduri, am avut un sprijin foarte mare în preotul Laurentiu de la Cãlugãreni, care m-a condus pânã la locul luptei, la "Dâmb", cum se zice. De acolo am luat tãrâna."
       Stefan Anastasescu
 8 Oct. 1927
     Bucuresti, str. Serban Vodã, 43

TÃRÂNA DE LA PODUL INALT (Scrisoare) Am luat aceastã tãrânã de lângã comuna Cãutãluresti (Podul Inalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bãtãlia lui Stefan cel Mare cu turcii.
     Plutonier Rotaru, Reg. 25 Inf.
 Ce scrie istoria: ...Stefan avea o armatã mare, cum nu s-a mai strâns sub steag românesc , pânã la Regele Carol, 40 000 de Moldoveni, mai toti tãrani. Armata turceascã era de 120 000. Locul luptei a fost jud. Vaslui . Ziua luptei, dupã unele izvoare, ar fi fost 6 Ian. 1475, Stefan nu o precizeazã, ci o scrie "lângã boboteazã". Aci a fost cea mai mare biruintã a lui Stefan cel Mare.. "Totusi n-a fost luptã prin surprindere, nici câstigatã fãrã pierderi mari, cãci turcii s-au întors contra lui Stefan care a pierdut multi moldoveni... Ba, într-un moment, lupta pãrea pierdutã, fãrã intervenirea lui Stefan, care a sãrit însusi în mijlocul turcilor si le-a sfãrmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu". In ziua de 25 Ian. scrie Stefan tuturor printilor, cã a fost atacat de 120 000 de turci, ajutati de Basarab, dar pe al Boboteazã "I-am biruit si i-am cãlcat în picioare si pe toti i-am trecut prin ascutisul sabiei mele". Stefan a fost fãrã milã, ca destinul, a tãiat, a tras în teapã, a respins rãscumpãrarea oricât de mare: ce au cãutat în tara mea sãracã, dacã sunt atât de bogati?...Ca sã multumeascã lui Dumnezeu,, Stefan cu toti ostenii biruitori postirã trei zile cu pâine si cu apã, asa cum se legaserã în zilele de nãvãlire. Urmarã apoi zile de veselie. (Istoria Românilor de Floru, pag. 181 -182)
.
TÃRÂNA DE LA SUCEAVA, CETATEA NEAMTULUI, HOTIN si SOROCA. S-a adus apoi tãrâna de la aceste cetãti si puncte de glorie ale  Românilor si s-a vãrsat pe fata albã a mesei , deasupra tãrânii celeilalte. Dupã ce s-a citit si aici scrisoarea din partea legionarului Budei care a adus tãrâna cu propria mânã.
 Tãrâna de pe locul unde Horia a fost tras pe roatã. S-a desfãcut apoi pachetul cu tãrâna de la Alba-Iulia, trimis de cãtre domnul învãtãtor Iordache Popa, cu urmãtoarele rânduri: "Acest pãmânt este udat de sângele eroului Horia. Luat de pe locul asa zis "Curci", unde se desparte drumul Alba Iulia  - Pâclisa, de pe soseaua Cetate-Garã. aici a fost tras pe roatã de cãtre unguri, Horia.
      Iordache Popa, învãtãtor, Com. Drâmbar, p.u. Alba-Iulia
 Alba-Iulia, 29 Oct. 1927.

TÃRÂNA DE PE MORMÂNTUL LUI AVRAM IANCU. S-a desfãcut pachetul trimis de Petru Popa, învãtãtor, com. Ribicioara p.u. Baia de Cris, continând 1 kg de pãmânt de pe mormântul eroului Iancu.
 S-a desfãcut un al doilea pachet adus de pe acelasi mormânt de cãtre d-l Ion I. Mota si s-a vãrsat deasupra celeilalte tãrâni.

TÃRÂNA DE PE DEALUL DE LA ROSCANI, unde a pierit de sete oastea lui Ioan Vodã cel Cumplit, adusã de D-ra. Constantinescu Ileana, studentã.
 S-a adus apoi tãrânã de pe câmpurile de onoare ale ultimului rãzboi: Tãrâna de la Jiu, unde au fost lupte cumplite. (Scrisoare): Am plecat din Craiova cu trenul pe Valea Jiului pânã la Filiasi, de acolo, dupã toate informatiile ce le posedam si cu cele ce mi-au fost date de localnici, am mers în sus pe Jiu vreo 7 km. pânã la locurile unde au fost luptele de la Pesteana si Tântãreni. De acolo, din coltul judetului meu, de unde se împreunã Doljul, Gorjul si Mehedintiul, am luat tãrânã atât din malul Jiului cât si din pãdure si alte locuri, pentru a fi mai sigur cã voi avea în sãculetul meu si tãrânã adãpatã cu sânge.
    Iuliu Stãnescu, student, com. Mãrãsani,
         (Jud. Dolj)
TÃRÂNA DE LA M|R|SESTI SI M|R|STI. (Scrisoare). "Trimit în cos douã sãculete de pânzã albã cu pãmânt de la Rãzoare, unde au fost luptele de la 6 Aug. 1917. Apoi un sac de pãmânt de la Mãrãsti din douã puncte, unde s-au decimat  regimentele 2 Vânãtori si 30 Infanterie Muscel".
              Hristache Solomon, Focsani
     (B-dul Lascãr Catargiu, 22).
TÃRÂNA DE LA OITUZ SI CASIN. Declaratie: Subsemnatii mai jos notati, declarãm cã pãmântul luat de d-l Butnaru, functionar Iasi, este luat din localitãtile urmãtoare: Valea Manciugului, Grozesti-Sticlãrie, Mãgura -Casinului, Sticlãrie proprie si cimitirul eroilor de la Casin, locul unde au avut loc cele mai crâncene lupte în rãzboi între germani, unguri si români. I. Butnaru, P. Plopeanu, Onesti, T. Mocanu, Rãjula, I. Gh. Buzatu, D.R.. Casin, Osudveanu, Grozesti.

TÃRÂNA DE LA PRUNARU, unde s-a dat cumplita sarjã a cavaleriei române, pierind cu totii pânã la unul. (Scrisoare). Pãmântul este chiar dintr-un loc unde a fost îngropat un erou lovit drept în inimã.
   Preot Theodor N. Iancu, Prunaru, Jud. Vlasca
TÃRÂNA DE LA TURTUCAIA, unde au cãzut mai multe mii de români, înrosind tãrâna cu sângele lor. (Scrisoare): Am plecat imediat la Turtucaia si m-am dus la vest de oras, de unde am luat pãmântul, chiar de pe reduta care a trecut de zeci de ori din mânã în mânã. Aceastã redutã este astãzi pustie si pãmântul este luat chiar dintr-un mormânt, de unde s-au dezgropat rãmãsitele mai multor soldati si unde si azi sunt oase. Primiti pãmântul udat cu mult sânge de neamul nostru.
Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman.
 S-a mai adãugat si tãrâna trimisã de pãrintele paroh din Turtucaia.
 Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în fata tãrânii strãmosilor si pãrintilor nostri adormiti pe câmpul de onoare cu arma în mânã si fata la dusman, de la soldatii lui Decebal cãzuti pe ruinele Sarmisegetuzei si pânã la cei de ieri sfãrmati de obuzele de la Mãrãsesti si Turtucaia.
 Când doi legionari s-au apropiat apoi si au început sã amestece cu sfintenie aceastã tãrânã în timp ce ceilalti, salutând tot timpul cu bratul întins, cântau din toate puterile inimii imnul Legiunii.
  Sculati români la luptã, bate ora
  Din urmã pentru neamul românesc, etc.
 Momentul a fost atât de înãltãtor si atât de miscãtor încât nimeni dintre noi n-a putut sã-si stãpâneascã o lacrimã în coltul ochiului: era în cântecul acesta însãsi strigãtul durerilor noastre, ale neamului românesc de azi, îndreptat cãtre strãmosii si vitejii care de 2 000 de ani au trãit pe aceste locuri. Era însusi apelul la vitejie.

SÃCUSORUL CU TÃRÂNÃ - TALISMANUL LEGIONARULUI
Cu tãrâna astfel amestecatã s-au umplut mai multe sãculete mici, dându-se fiecãruia, dupã facerea legãmântului, pentru a-l purta la gât..
Ion Mota a luat legãmântul lui Corneliu Codreanu, dupã care i-a încredintat acestuia sãcusorul cu tãrânã. dupã aceea Corneliu Codreanu a luat legãmântul lui Ion Mota si celorlalti.
 Acest legãmânt a constat din 5 întrebãri si rãspunsuri, anume:
1. Te legi ca pentru Dreptatea Patriei primejduite sã înfrângi toate dorintele si interesele tale personale?
 - Rãspunsul: Da!
2. Recunoscând cã stãpânirea jidanilor asupra noastrã ne aduce pieirea sufleteascã si nationalã, te legi frate cu noi sã lupti penru apãrarea, curãtirea si dezrobirea pãmântului strãmosesc? - Rãspuns: Da!
3. In aceastã luptã te vei supune Legiunii Arhanghelul Mihail? - Rãspuns: Da!
4. Vei purta aceastã tãrânã cu evlavie la pieptul tãu? - Rãspuns: Da!
5. Si nu vei pleca dintre noi? - Rãspuns: Nu voi pleca!
 Dupã ce fiecare, individual trecea si rãspundea la aceste întrebãri, cãpãta sãcusorul de piele legat cu snur de mãtase.
 Solemnitatea a început la ora 1. 30. Dupã masã la ora 3 a început consfãtuirea. Ea a fost prezidatã de cãtre cel mai bãtrân dintre legionarii prezenti, d-l Cristache Solomon de la Focsani.
 Consfãtuirea a tinut pânã la ora 6.30 dupã care s-a dat citire urmãtorului comunicat:
1. Legiunea afirmã cã mai presus de interesele personale stã Patria cu nevoile ei.
2. In slujba acestei Patrii încãlcate de strãini toti copiii Pãmântului Românesc trebuie sã alerge cu sufletul si cu bratul lor.
3. Legiunea se îndreaptã cãtre tot cel ce se simte de soldat chemându-l sub drapelul ei întru apãrarea pãmântului strãmosesc.
4. România a românilor .Pentru jidani, Palestina. Dreptate românului si moarte trãdãtorului.
Trãiascã în noi inima de soldat!
Trãiascã, înfloreascã România Nouã!
Astfel s-a încheiat ziua de Sf. Arhanghel Mihail si Gavril. Fie ca purtând fiecare la inima noastrã ca talisman Sfânta tãrânã a pãmântului strãmosesc, sã scoatem din ea sângele vitejesc si sã-l turnãm în vinele noastre.

Micã literaturã programaticã
 Rezumatul de program legionar se aflã publicat în altã brosurã, dãm aici câteva linii generale:

PUNCTUL 84. Primul punct de program legionar.
 Dacã vã întrebã cineva sã-i spuneti cã este: JURÃMÂNTUL PENTRU PEDEPSIRE.
 A doua zi dupã victoria legionarã se va constitui "TRIBUNALUL EXCEPTIONAL", care va chema în fata lui si va judeca pentru trãdare de Patrie:
 a) Pe toti jefuitorii banului public;
 b) Pe toti cei ce au primit mitã înlesnind afaceri;
 c) Pe toti cei ce cãlcând legile fundamentale ale tãrii au persecutat, au închis, au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice functiune ar detine de la jandarm pânã la ministru, nimeni nu va scãpa acestei judecãti.
 Prea si-au imaginat acesti domni cã Tara Româneascã este mosia lor, cã legile s-au fãcut pentru ca sã le calce ei în picioare si cã noi suntem argatii de pe aceastã mosie, pe care sã ne batã la spate cu biciul.
 Natiunea românã, constientã de drepturile ei va începe viata cea nouã prin OPERA DE PEDEPSIRE LEGALÃ.
 Acest ceas îl asteptãm si rãbdãm.
 Fãrã acest CEAS AL PEDEPSIRII, nu este posibilã nici o refacere în aceastã tarã.
 Sefii de ciuburi vor face rapoarte amãnuntite si foarte exacte asupra tuturor nelegiuirilor comise, înaintându-le Sefului Legiunii.

PUNCTUL 85. DISCURSUL LA MESAJ, tinut de Seful Legiunii în Parlamentul Tãrii. Dupã Mon. Of. din 3 Decembrie 1931.
 D-l deputat Corneliu Zelea-Codreanu are cuvântul:
 D-le presedinte, d-lor deputati, eu sunt cel mai tânãr dintre dvs. si reprezint o miscare tinereascã. M-am ridicat aici prin propriile mele puteri, fãrã ajutorul si sprijinul nimãnui. Cred cã actualii conducãtori ai României Mari se vor obosi sã mã asculte si pe mine, ca unul care sunt exponent al generatiei tinere, generatie zbuciumatã, generetie despre care s-a vorbit atâta, generatie martirizatã, as putea spune rãstignitã. Cred cã este bine ca onorata Camerã sã aibã putinã bunãvointã a ne asculta si pe noi, deoarece socotesc cã este bine ca astãzi conducãtorii sã stie cã care este zbuciumul, care sunt pãrerile, care este orientarea politicã a generatiei, care, cu voia sau fãrã voia dvs., trebuie sã vã urmeze mâine pe aceste bãnci.
 In orice caz, tin sã afirm de la început cã noi nu suntem o generatie asa cum ne cunoasteti dvs. dintr-o anumitã presã. Noi nu urmãrim decât sã ne apãrãm Patria Sacrã, Patria amenintatã de viscolul furtunii, Patria pãrintilor nostri si cuibul cald al acelora care vin dupã noi. Si ca sã fixez punctele cardinale, în scurt, voi spune: nu este nici o generatie imoralã, nu este nici una fãrã Dumnezeu, nici una republicanã sau antiregalistã. Fixez aceste puncte în Dumnezeu, Patrie, Rege, Familie, Proprietate si Armatã, care sã garanteze existenta Statului Român.
 D. V. G. Ispir: Pentru aceasta puteti fi alãturi de noi.
 D. Corneliu Zelea -Codreanu: D-lor deputati, generatia aceasta a noastrã trece ca o generatie antisemitã. As dori sã stiti cã nu am venit sã strig: jos jidanii, dupã cum cred cã n-a fãcut nimeni. Am observat însã un singur lucru, cã de câte ori s-a pus aici problema nationalismului românesc, dvs. ati primit-o cu ilaritate si ati transformat-o dintr-o problemã care este de un tragic fãrã pereche, într-o chestiune comicã.
 D. V. G. Ispir: Cel putin pentru aceastã parte a Camerei, acest lucru nu este exact.
 D. Corneliu Zelea-Codreanu: Eu d-lor, am sã pun aceastã problemã în câteva linii, pentru cã sunt seful unei mici grupãri si trebuie sã-mi dezvolt punctele mele de vedere.
 Am fost în Maramures, în Maramuresul care este leagãnul descãlecãtorilor nostri, al moldovenilor - maramuresenii sunt strãbunii lui Stefan cel Mare si Sfânt, domnul Moldovei. Si acolo, cu ocazia unui proces pe care l-am avut la Satu-Mare si la care a asistat dl. prof. Cãtuneanu, a venit un om  bãtrân cu plete albe si a fãcut mãrturie în fata instantelor judecãtoresti, de cele ce cã spun eu acum: "Noi, maramuresenii, suntem de vitã boiereascã si am avut mosiile noastre si muntii nostri. Pânã în 1847 eram stãpâni. La 1848, când eram copil, au venit cei dintâi jidani la noi în comunã."
 Si aici fac o parantezã. Eu nu întrebuintez cuvântul de jidan pentru ca sã insult pe cineva. Eu le spun jidani, pentru cã asa cred eu cã se numesc ei si de altfel - mi se pare curios - este singura natie care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are.
 Pentru mine, aceastã populatie, pe pãmântul tãrii mele - si rog sã mã creadã toatã lumea - atunci când eu am constiinta fermã cã o atacã si cã îsi cautã loc pe propriul nostru teritoriu, pentru mine, vã rog sã mã credeti, s-a deschis o luptã pe viatã si pe moarte si nu-mi arde sã fac glume sau sã insult pe cineva. Pentru mine este clar si precis: inteligentã sau neinteligentã, parazitarã sau neparazitarã, moralã sau imoralã, aceastã populatie este o populatie dusmanã aici pe pãmântul tãrii. Si eu înteleg sã lupt împotriva ei cu toate mijloacele pe care mi le va pune la dispozitie mintea, legea si dreptul meu românesc.
 Ei bine, d-lor. si-mi spunea bãtrânul acela: " La noi, la 1848, au venit cei dintâi jidani, pe care pãrintii nostri, vãzându-i rupti si flãmânzi, de milã i-au lãsat sã stea la marginea mosiilor noastre. Astãzi , la 1930, noi am pierdut 60 din cei 62 munti. Noi, românii, mai avem numai 2 munti, iar restul de 60 de munti sunt în stãpânirea jidanilor. Astãzi, noi ne-am retras si stãm sãrmani si fãrã pâine la marginea mosiilor lor."
 Ei bine aceastã situatie din Maramures se întinde si în Bucovina; aceastã situatie se întinde si în Moldova noastrã unde bisericile se închid, unde altarele se dãrâmã. Si eu vã întreb pe dvs., pe toti: Ce se alege de o natie cãreia i se dãrâmã altarele?
 Comertul nostru a îngenunchiat . La noi, în Bârladul strãvechi, în Bârladul care exporta mãrfuri în Polonia sub Stefan cel Mare, si exporta din Cetatea Albã pânã la Constantinopole si Alexandria, la noi a mai rãmas un singur comerciant român de manufacturã.
 Ei bine d-lor., nu se poate neglija aceastã problemã si nu se poate spune de nimeni cã ea nu este problema dominantã a politicii României moderne. Cu noi se sãvârseste exact acelasi lucru care sa- sãvârsit cu Pieile Rosii din America de Nord. Ne gãsim în fata unei invazii strãine si avem tot dreptul si avem si datoria sã ne apãrãm Patria. Pe mine nu mã intereseazã cine vine si este - mi se pare lucru curios, ca atunci când veneau dusmanii cu arma sã ne fure pãmântul nostru, noi încremeneam cu totii în transee, cu arma în mânã, iar astãzi când arma s-a schimbat în bani si când acestia sunt în stare cu banii lor sã ne cumpere tara, atunci nu mai este numeni la noi care sã protesteze?
 Iatã d-lor. cum se pune aceastã problemã.
 Dvs. stiti foarte bine cã Pieile Rosii din America de Nord au dispãrut încetul cu încetul în fata nãvãlirii anglo-saxone. Astãzi toatã Europa îi deplânge si îi regretã pentru cã au fost oameni de treabã, dar se zice: "ce sã facem, au fost altii mai tari!"
 D-lor, mã gândesc cu groazã cã la un moment dat, Europa va avea sã ne plângã si pe noi si pe urmasii nostrii.
 Iar în ce priveste tinerimea noastrã zbuciumatã, care dupã cum v-am spus a fost rãstignitã pentru aceastã idee, cãci eu vin aici dupã doi ani de închisoare nedreaptã, ei bine, vã spun d-lor, ce doriti dvs. sã facã  acesti tineri, care au fost loviti de toti conducãtorii de pânã acum? Doriti sã ne luãm într-o bunã zi traista în bãt si sã plecãm în altã tarã, pe alte meleaguri, ca sã ne câstigãm pâinea si sã gãsim un refugiu de viatã nationalã liberã? Noi nu vã cerem prea mult. Nu vã cerem decât un singur lucru: sã ne lãsati aici, pe acest pãmânt, sub binecuvântarea ciolanelor pãrintilor nostri.
 D-lor, îmi pare rãu cã în acest rãspuns la Mesaj nu se vede absolut nimic pentru noi, nici mãcar o licãrire de sperantã si nici o preocupare din partea conducãtorilor acestei tãri asupra problemei expuse mai sus.
 D-lor, voi trece de la aceastã problemã si voi reveni la o altã problemã de mare importantã: problema mizeriei. Am adus în aceastã cutie câteva bucãtele de pâine cari sunt din Maramures si din muntii judetului Neamt, pentru ca sã vedeti ce pâine mãnâncã românul maramuresan si munteanul nostru. Astãzi, când lumea se plânge de supraproductie de grâu, toti atribuie criza faptului cã grâul se vinde cu un leu kg., iatã ce pâine mãnâncã oamenii acestia!
 (D. deputat Corneliu Zelea-Codreanu prezintã Adunãrii o bucatã de pâine neagrã.)
 Trebuie sã ni se strângã inima de durere si cred cã orice popor din Europa vãzând aceastã imagine  a mizeriei în care trãieste neamul românesc ar plânge de mila noastrã. Am adus aceste bucãti de pâine, învelite si puse în aceastã cutie, înadins, ca sã vedeti în câtã artificialitate si în câtã poleialã de civilizatie se îmbracã aceastã mizerie româneascã. Eu o depun cu pãrere de rãu pe banca ministerialã si as ruga si pe onoratul guvern sã o aibã la dispozitie pentru ca oricui îi arde sã facã glume pe spatele neamului românesc, mai întâi de toate sã vadã ce mãnâncã el.
 D-lor, în fata acestei mizerii, care cuprinde întrega tarã, am sã întreb: care este sistemul de apãrare a guvernului contra acestui mars al mizeriei mereu crescânde?
 D-lor deputati, pentru mine este clar, Guvernul vine cu douã teorii:
 1. Teoria sentimentalã a sacrificiului, si
 2. Teoria economicã a conversiunii.
 In ce priveste teoria sacrificiului si eu sunt si eu sunt unul dintre cei care o admit, însã voi afirma aici un principiu imutabil: nici dvs. si nici nimeni altul nu are dreptul sã facã apel la banul sãrac al omului cinstit pânã când nu va fi adus înapoi în visteria statului cel din urmã ban furat de tâlharii care au jecmãnit aceastã tarã.
 In ce priveste cealaltã teorie, teoria conversiunii, sunt pentru ea. Aceasta însã nu e un medicament. Medicamentul este acela care omoarã cauza bolii, adicã microbul. Conversiunea este un balon de oxigen pe care onoratul guvern îl administreazã economiei nationale muribunde.
 Sunt pentru proiectul conversiunii si-l voi vota, însã vã spun: astept sã vãd  si alte solutiuni si mai ales solutiile acestea categorice care se cer pentru nenorocitele vremuri de astãzi.
 D-lor deputati, al treilea punct, în privinta cãruia voi spune câteva cuvinte, este chestiunea partidelor si chestiunea democratiei.
 D-lor deputati, aproape întreg obiectul principal în discutiile la acest rãspuns al Mesajului a fost:: suntem contra desfiintãrii partidelor sau pentru desfiinsarea partidelor? In aceastã privintã, eu vã spun punctul meu de vedere! Cine este cel care trebuie sã hotãrascã desfiintarea sau nedesfiintarea  partidelor? Puteti dvs. sã le desfiintati sau sã le înfiintati? Nu! Cel care trebuie sã hotãrascã e poporul, e tara flãmândã si goalã. In momentul acela când va trebui sã se hotãrascã, poporul va vedea dacã trebuie sã se desfiinteze sau nu. In orice caz vã spun cã poporul nu iubeste partidele politice. Acesta este un lucru precis si dvs., într-un regim democratic, nu vã puteti mentine la conducerea statului în contra vointei poporului. Acesta este iarãsi precis.
 Mai este încã o chestiune. Spunea cineva: partidele nu sunt nãscute dintr-o improvizatie, ele sunt rezultatul unei evolutii. Da, si eu sunt pentru aceastã teorie si eu aplic partidelor legea evolutiei. Partidele ca si toate lucrurile de pe lumea aceasta, se nasc, se dezvoltã si mor. Cred cã partidele nu sunt forma superioarã a perfectiei, care sã fi câstigat dreptul la nemurire.
 Mai este o chestiune, de ordin extern. Dvs. vedeti foarte bine cã întreaga opinie publicã din Europa se îndreaptã cãtre extremele acestea ca douã pietra de moarã, vor mãcina încetul cu încetul toate partidele.
 D-lor deputati priviti în Europa. Sunt douã extreme puternice: extrema dreaptã si extrema stângã, care se întãresc: la un moment dat una din acestea va învinge. Ei bine, vã întreb pe Dvs., mai ales pe dvs. care tot timpul v-ati plecat în fata Europei si ati tremurat, la cea dintâi adiere de vânt: într-o Europã în care învinge una din extreme, dvs. veti putea sã rezistati curentului acestei Europe?
 In ce priveste orientarea noastrã, dacã este chestiunea sã alegem între aceste douã extreme, suntem din acei care cred cã soarele nu rãsare la Moscova, ci la Roma. Noi credem cã pãrintii nostri, strãbunii nostri, cari ne-au adus pe pãmântul acesta; oasele lor, cel putin din mie în mie de ani ne trimit câte un sfat bun, câte o idee bunã, în ceasurile noastre grele si dureroase.
 In fapt, d-lor, asupra partidelor: generatia noastrã - privind din afarã - constatã:
 1) Cã un partid politic este o societate anonimã de exploatare a votului universal;
 2) Cã toate partidele sunt democratice, deoarece utilizeazã votul universal în acelasi mod;
 3) Cã neglijeazã interesele poporului si ale patriei satisfãcând numai interesele particulare ale partizanilor; cã democratia este iresponsabilã, îi lipseste puterea sanctiunii, cã toate partidele fac fãrãdelegi, se dau pe fatã unele pe altele, nimeni nu aplicã sanctiuni contra alor sãi, fiindcã îi pierde, nici în contra adversarilor, fiindcã ei detin la rândul lor fãrãdelegile lor.
 Si în aceastã chestiune dati-mi voie sã vã atrag atentiunea numai asupra fraudelor  cari s-au fãcut de la rãzboi încoace si care toate au rãmas fãrã sanctiuni: fraudele cu spirtul negru de 12 miliarde ; fraudele de alãmuri de la cãile ferate de 900 milioane; pestele sovietic; galosii sovietici; pãdurile din judetul Neamt; pãdurile din Bucovina, etc., si dupã o socotealã sumarã, suma fraudelor care s-au sãvârsit pe teritoriul acestei tãri, de la rãzboi încoace, atinge cifra de 50 miliarde lei.
 Democratia vãzutã din afarã, ne dã impresiunea unei vaste complicitãti în fãrãdelege: concluzia: democratia este incapabilã de autoritate. Si încã ceva - am sã vã servesc o chestiune care poate multora n-are sã vã placã - vã rog d-lor sã ne tolerati ca sã fim severi, intransigenti în tot ceea ce  intereseazã, fie Natiunea româneascã, fie cinstea. Declar aici cã democratia e pusã în slujba marei finante nationale sau internationale jidãnesti. (Intreruperi, zgomot)
 D-lor, dovada. Am venit aici cu o listã care are sã vã supere, însã vã spun sã nu-mi luati în nume de rãu fiindcã nu pot sã tac în aceastã chestiune, este vorba de ceea ce se numeste portofoliul de la banca Blank.
 Dati-mi voie sã vã citesc - fiindcã fiecare vã regãsiti aici. Lista am cãpãtat-o, poate nu întreagã:
  D. Brandsch, subsecretar de stat, 111 000.
  D. Carol Davilla 4 677 000.
  D. Eug. Goga, creantã ipotecarã agricolã, lei 6 200 000.
 D. Al. Otetelesanu: Este o ipotecã pe mosia d-nei Eugen Goga.
 D. N. Lahovary: Nu datoreazã d. Davilla, datoreazã Banca Tãrãneascã. Nu este la fel, vã rog sã rectificati. (Intreruperi, zgomot).
 D. Corneliu Z. Codreanu: Bine, d-lor, nu zic cã nu este putred, o sã se plãteascã, dar sunt bani împrumutati. (Intreruperi)
 D-lor, s-or plãti sau nu, nu stiu, dar vã spun un singur lucru: existã obligatia pe care o are cineva care împrumutã bani de la o asemenea finantã, de a o satisface când este la guvern, de a o sprijini în opozitie si în orice caz de a nu lovi în ea când trebuie sã fie lovitã. (Aplauze pe mai multe bãnci).
 D. Corneliu Zelea-Codreanu: Mai departe: D. Iunian 407 000; D. Madgearu 401 000; d. Filipescu 1 265. 000; D. Mihail Popovici 1 519 000; d. Rãducanu 3 450 000 (exclamatiuni pe bãncile majoritãtii); Banca Rãducanu din Tecuci 10 000 000; d. Pangal 3 800 000; d. Titulescu 19 000 000; si se aude, n-am putut sti precis, cã d. Argetoianu ar fi aici cu 19 000 000.
 Voci de pe bãncile majoritãtii: Se aude!
 D. Corneliu Zelea-Codreanu: Eu vã spun ce am putut afla. (Intreruperi, zgomot). Mai sunt si altii.
 D-lor, eu nu acuz cã banii acestia au fost bacsisuri date, nu! Sub o formã s-au luat de acolo acesti bani si acum este vorba sã se vadã ce s-a fãcut acolo, n-au libertate deplinã ca sã vinã sã ia mãsuri categorice împotriva acestei bãnci.
 D-lor deputati, dacã se cer sacrificii ca sã asanãm aceastã tarã, nu putem noi sã consimtim la sacrificiul care ar fi sã se facã asanarea bãncii Bank, pentru nunta pe care a fãcut-o d-sa la Paris, unde a cheltuit cum se aude 50 milioane lei, ca si pentru alte lucruri. (Exclamatiuni, întreruperi).
 D-lor, în consecintã, noi venim cu câteva solutii practice care poartã nota tineretii:
 CEREM introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv pentru manipulatorii fraudulosi ai banului public. (Aplauze  pe mai multe bãnci).
 D. V. G. Ispir: D-le codreanu, d-ta te intitulezi crestin si purtãtor al ideei crestine. Iti aduc aminte - eu sunt profesor de teologie - cã sustinerea acestei idei este anticrestinã. (Aplauze).
 D. Corneliu Zelea-Codreanu: D-le profesor, dati-mi voie sã vã spun: când este chestiunea sã aleg între moartea, disparitia tãrii mele si aceea a tâlharului si sunt mai bun crestin, dacã nu permit tâlharului sã-mi nenoroceascã tara si sã mi-o ducã la pieire (Aplauze pe mai multe bãnci).
 CEREM revizuirea si confiscarea averilor celor cari si-au furat tara sãracã. (Strigãte de "Bravo!")
 CEREM tragerea la rãspundere penalã a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi cã au lucrat în contra tãrii, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bãnci).
 CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici cari se vor dovedi cã au lucrat în contra tãrii, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bãnci).
 CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliul de administratie ale diferitelor bãnci si întreprinderi. (Aplauze pe mai multe bãnci)
 CEREM alungarea cetelor de exploatatori nemilosi cari au venit pe pãmântul acesta sã exploateze bogãtiile solului si munca bratelor noastre.
 CEREM declararea teritoriului României ca proprietate inalienabilã si imprescriptibilã a neamului românesc.
 O voce de pe bãncile Partidului National Tãrãnesc: Este.
 D. Corneliu Zelea-Codreanu: A neamului românesc nu-i.
 CEREM trimiterea la muncã a tuturor agentilor electorali si stabilirea  unui comandament unic, cãruia sã i se supunã într-un singur gând si într-un singur suflet toatã suflarea româneascã.
 Dacã în momentul de fatã conducãtorii tãrii sunt împiedicati sã ia mãsuri întregi din cauza Constitutiei sau a legilor în vigoare, atunci noi suntem de pãrere sã se dizolve Corpurile Legiuitoare, sã se facã apel si sã se cheme Adunarea Constituantã, pentru ca poporul sã desemneze pe acel care va fi chemat sã ia toate mãsurile necesare pentru salvarea României. (Aplauze pe mai multe bãnci).

PUNCTUL 86. DECLARATIA LA MESAJ tinutã de Seful Legiunii în Parlamentul tãrii.
    Dupã Mon. Of. din Noembrie 1933.
 De aceea, noi asteptãm un alt regim, un alt sistem, care va veni, dupã ce, pe acesta îl vor prãbusi greutatea si multimea pãcatelor lui.
 El trebuie sã corespundã urmãtoarelor cerinti în ordinea urgentei:
1) Sã desfiinteze aceste discutii sterile si scump plãtite ale parlamenterismului democratic din care n-a iesit niciodatã luminã si din care mai ales, nu poate iesii hotãrârea eroicã de a face fatã primejdiei în ceasurile grele de acum.
2) Sã se înlocuiascã prin comandã, care sã adune într-un singur mãnunchiu toate energiile disparate ale neamului, înclestate astãzi în luptã fratricidã, sã le disciplineze, sã le refacã moralul pierdut, sã le insufle credinta în destinului neamului nostru românesc si sã le conducã pe cãile acestui destin.
3) Sã declare rãzboi mizeriei si sãrãciei generale îndemnând la muncã si cumpãtare pe cei buni, trimitând cu forta la muncã toate elementele parazitare, care joacã în stat rolul trântorilor din stup, pe toti lenesii, care pãzesc mesele cafenelelor de dimineata pânã seara, pe toti plictisitii care se plimbã pe strãzi, pe toti agentii electorali de la primãrii, prefecturi, ministere, în fine ideologii democrati doritori de a tine discursuri ieftine.
4) Sã desfiinteze tot ce este parazitism pe trupul istovit al tãriii, sã rãscoleascã, sã organizeze si sã stimuleze toate energiile creatoare ale neamului.
5) Sã stârpeascã necinstea si confiscând averile celor vinovati, sã aducã înapoi pânã la ultima centimã, în visteria statului, banii furati.
6) Sã treacã în fruntea marei gloate sãrace si la bine si la rãu, sã mãnânce aceeasi pâine neagrã si aceeasi masã sãracã pe care o mãnâncã muncitorul sãrac. Cãci în aceste timpuri grele, mizeria moralã, inegalitatea de tratament rãneste mai mult decât mizeria materialã. Unii trãiesc în lux, cu sampanie si icre negre si altii n-au nici mãcar mãmãligã, sub regimul democratiei celei iubitoare de popor.
7) Sã facã dreptate românului în propria sa tarã.
 Sã-i vindece rãnile adânci. Sã îndrepte nedreptãtile seculare pe care el le-a suferit în timpul lungilor stãpâniri strãine.
8) Sã apere România de pericolul pe care îl prezintã invazia mereu crescândã a jidanilor.
9) Sã punã punct existentei falimentare a statului democratic întemeiat pe ideologia perimatã a revolutiei franceze.
 Sã producã acel act epocal de curaj reformator, care sã arunce complect si definitiv sistemul de false abstractiuni al filozofiei politice a acestei revolutii.
 O mare epocã istoricã apune si în locul ei  e ceasul sã punem temeliile unei epoci noi. O epocã de întoarcere la realitãtile nationale dând natiunii întelesul ei real de societate naturalã, a unor indivizi de aceeasi rasã, iar nu în sensul nationalitãtii juridice a cetãteanului, care permite transformarea automatã în români a maselor de strãini nãvãliti la noi pentru a ne cucerii si oprima.
10) Sã înalte din temelii statul nou etnic national întemeiat pe perimatul culturii nationale, pe primatul familiei si pe primatul corporatiilor muncitoare.

PUNCTUL 87. Programul si sufletul.
 M-am ferit sã desfãsor un program complet. Liniile mari sunt trasate si cunoscute (natural cu riscul de-a le vedea furate).
 Programele se bazeazã pe realitãtile nationale si dacã sunt realitãti care rãmân, sunt foarte multe acelea care se schimbã de la o zi la alta.
 Un program nu poate fi o combinatie de teorii adunate de prin nori. El trebuie sã se bazeze pe realitãtile care dor, ale neamului nostru românesc. Sunt rãnile lui cari trebuiesc vindecate. Cãutati programe?
 Ele se aflã pe toate buzele multimii. Mai bine ati cãuta oameni. Cãci într-o noapte oricine poate face un program, si nu de ele se simte nevoie în tarã. Ci de oameni si de vointe cari sã le îndeplineascã. Sunt miscãri care nu au nici un program; ele trãiesc din specularea diferitelor probleme care apar în viatã. De exemplu: camãta. O devoreazã pe aceasta si apoi mor. Dacã nu le apare înainte o altã pradã.
 Sunt altele care au un program. Sunt altele care au mai mult decât un program, au o doctrinã, au o religie. Este ceva de ordin superior sufletesc, care adunã în chip misterios miile de oameni hotãrâti sã-si creeze o altã soartã. Dacã omul de program sau de doctrinã îsi slujeste cu oarecare interes programul, legionarii sunt oamenii unei mari credinte  pentru care oricând stau gata sã se jertfeascã.
 Pe aceastã credintã ei vor sluji pânã la capãt.
 Oricât de frumos si de complet ar pãrea programul lupistilor, tãrãnistilor, liberalilor, puteti fi asigurati cã nici un lupist, nu este gata sã moarã pentru programul lupist, nici un georgist pentru al lor si asa mai departe.
 De aceea, eu pun mai putin temeiu pe oamenii adunati la baza marilor credinti  care nu te vor lãsa pânã la moarte.
 Miscarea noastrã legionarã are mai mult caracterul  unei mari scoli spirituale.
 Ea tinde sã aprindã credinti nebãnuite, ea tinde sã transforme, sã revolutioneze sufletul românesc.
 Strigati în toate pãrtile cã rãul, mizeria, ruina, ne vin de la suflet.
Sufletul este punctul cardinal asupra cãruia trebuie sã se lucreze în momentul de fatã. Sufletul individului si sufletul multimii.
 O minciunã sunt toate programele noi si sistemele sociale fastuos etalate poporului dacã în umbra lor râneste acelasi suflet de tâlhari, aceeasi lipsã de constiintã întru îndeplinirea datoriei, acelasi duh de trãdare fatã de tot ce-i românesc, acelasi desfrâu, aceasi faptã de risipã si de lux.
 Chemati sufletul neamului la o viatã nouã. Nu cãutati succesele electorale dacã ele nu înseamnã în acelasi timp biruinta fortelor organizate ale sufletului înnoit.
 Programele, cum adicã? Credeti cã noi nu putem seca mlastini? Nu putem capta energiile din munti si electrifica tara? Nu putem înãlta orase românesti? Nu putem face ca lanurile noastre sã producã împãtrit? Nu putem pe pãmântul nostru bogat asigura pâinea fiecãrui român? Nu putem face legi care sã asigure o bunã functionare a unui mecanism de stat apropiat timpului si specificului nostru national? Nu putem face planuri quinquenale? Noi nu vom putea ridica aici în crestetul Carpatilor o patrie care sã strãluceascã ca un far în mijlocul Europei? Si care sã fie expresia geniului nostru românesc? Putem.
 Dar mare gresealã a multor oameni politici a fost aceea de a-si fi etalat programele în amãnunte mai înainte de a fi pusi în situatia de a le realiza.
 Avem si noi programe în buzunar. Ele se studiazã necontenit, dar se pãstreazã pentru timpul lor. Vã întreabã lumea ce veti face? Spuneti-i cã oamenii nãzdrãvani pot sã facã multe.
 Deocamdatã programul nostru este:
 1) Sã realizãm fortã;
 2) Sã manevrãm acea fortã astfel ca sã învingã toate fortele adverse.
 3) Si apoi sã aplicãm mãsurile programetice propriu-zise.
 Cãile ne sunt legale. In orice caz, amãnuntele, fie tactice, fie programatice, fac parte din secretul de operatiuni al fortelor de luptã.

PUNCTUL 88. Din manifestul "O ruinã".
 Ruina.
 Nu este om care sã aibã ochi si care sã nu vadã cã tara aceasta bogatã a ajuns o ruinã. Ruinã gospodãria tãranului, ruinã satul (o mânã de oameni necãjiti care se vaitã), ruinã comuna, ruinã judetul, ruinã muntii vãduviti, ruinã câmpurile pãrãginite care nu mai aduc nimic bietului plugar, ruinã bugetul statului, ruinã tara.
 Si pe deasupra acestor ruine întinse cât tine pãmântul românesc, o ceatã de misei, o ceatã de imbecili, o ceatã de tâlhari fãrã rusine si-au ridicat palate în sfidarea tãrii, care geme de durere si spre pãlmuirea suferintei tale, tãran român.
 Niciodatã în lume nu s-a vãzut un tablou mai revoltãtor, mai dureros si mai obraznic.
 Pe deasupra milioanelor de gospodãrii cari se distrug, deasupra milioanelor de suflete sãrace cari plâng , se înaltã batjocoritor palatul tâlhãresc al jefuitorului de tarã.
 Cine este acesta?
 Cãutati-l prin orasele înstrãinate si-l veti gãsi. Este fostul ambuscat de la 1916. Este eroul de al 100 de km din dosul frontului sau trãdãtorul de frati si de tarã; este îmbogãtitul de rãzboiu, omul de afaceri, este profitorul de pe urma sângelui care tu l-ai vãrsat, picãturã cu picãturã din rãnile tale adânci.
 Când te-ai întors la 1918, te-ai închinat lui vãzându-l gras, frumos îmbrãcat, iat tu în niste zdrente; de atunci el te-a luat în arendã, iar tu ai cãzut în stãpânirea lui cu tara pe care tu ai creeat-o pe câmpurile de bãtãlie.
 Cum veti fi voit sã ajungã biata tarã când un Stere, condamnat la moarte pentru înaltã trãdare si apoi iertat, este sef de partid în România, când un Socor, condamnat si degradat pentru trãdare, este parlamentar si director de ziar si conduc politica româneascã? Când atâtia ambuscati stau în fruntea treburilor tãrii?
 Am înãltat un steag.
 In contra lor, în contra celor care au ruinat tara, în contra cetelor de strãini si înstrãinati care ne-au supt si mãduva din oase, am înãltat un steag.
 Când am plecat sub umbra lui  am cerut binecuvântarea ostasilor care au cãzut pe câmpul de luptã pentru România Mare si am fãcut apel la toti cei care au rãmas în viatã în urma gravelor lupte.
 Steagul acesta rãzbunãtor a învins la Neamt cetele cutezãtoare ale politicianilor. Steagul acesta le-a zdrobit la Tutova.
 Steagul acesta sfintit în douã bãtãlii, îl purtãm de la un capãt la altul al tãrii.
 El îmbãrbãteazã pe ai nostri si bagã groazã în adversari.
Ne-am numit legionari.
 Noi, slujitorii acestui steag nu ne-am legat împreunã ca sã furãm tara nu ne-am legat împreunã ca sã ne cãpãtãm partizani, si sã le dãm ca sã roadã oase din oasele tãrii.
 Noi ne-am legat împreunã sã rãmânem sãraci pânã la mormânt, vom sãrãci si acei ce suntem bogati, dar ne-am legat sã biruim. Sã învingem si sã rãzbunãm.
 Stãm gata de jertfã, stãm gata de moarte cu totii.
 Acestia suntem noi, legionarii.
 Zadarnic si gresit ne-au confundat unii sãteni si orãseni, crezând cã noi luptãm ca sã-i cãpãtuim pe dânsii si sã le facem poftele, sã le dãm tara ca s-o mãnânce.
 Ei bine, nu!
        C. Z. C.
PUNCTUL  89. Cãtre purtãtorii duhului nou.
  LEGIONARI,
 Cuvântãtorii partidelor vechi, cutreerã din nou satele cerându-vã ajutor pentru ca sã se poatã reface. Sub domnia lor, românismul de pretutindeni a sãrãcit si a îngenunchiat în fata strãinului pripãsit de curând. Rosturile mari ale patriei sunt pãrãsite. Lumea noastrã politicianizatã, nu mai vede în fatã decât interesul partidului, pentru a cãrui biruintã sacrificã în fiecare zi si în fiecare ceas, însusi viitorul nostru ca neam.
 Se prãbusesc pãdurile din muntii încãputi pe mâna veneticilor.
 Geme inima în motii si în maramuresenii uitati de toatã lumea.
 Muncitorii români pãrãsiti îngroasã rândurile comunistilor jidani.
 Comertul românesc lipsit de protectie, îngenunchiazã în lupte neegale cu strãinul.
 In cadrele armatei noastre glorioase, pãtrunde tot mai adânc si tot mai sus, germenul dizolvant si corupãtor de constiinte.
 Si ceasuri grele se prevãd în viitor. De vom fi chemati cândva la marele examen international, cine va mai apãra pãmântul tãrii si gloria drapelului nostru?
 Tãranul român îsi vinde produsul sub pretul de cost. Misitii s-au înmultit si ne inundã. Cafenelele sunt pline de cãmãtari si samsari. Ei se înmultesc în dauna celor care muncesc. Poporul este spoliat. Românu, înglodat în datorii, a ajuns rob modern al bancherului jidan.
 Tara împãrtitã în partide, care se sfâsie unele pe altele, se dãrâmã sub ochii nostri.
 Conducerea partidelor vechi nu este o conducere de mânã tare, si nu are nici un pic de directie nationalistã, de oblãduire si încurajare a elementului românesc, care tine de multe secole pe umerii sãi viata tãrii.
  Legionari,
 In fata acestei situatii, si mai înainte ca politicianismul condamnat sã se poatã reface, am tras spada si am înãltat steagul cel nou al vremii.
 Se simte prin aer, tot mai accentuat, nevoia unor alte principii de viatã politicã moralã.
 Despoliticianizarea tãrii este o poruncã a vremii.
 In locul partidelor vechi se simte nevoia unei înnoiri. In locul partidelor mereu aplecate strãinilor, politica de neatârnare si încurajare a românismului sustinãtor de tarã.
 Spuneti celor ce vin din nou sã vã apuce mâna, cã ceasul lor s-a terminat. "Pot pieri toti cuvântãtorii acestia".
 De acum încolo de un singur glas va trebui sã ascultati, tainic si nepãtruns ca Dumnezeu: chemarea patriei. Acest glas sã-l audã toatã suflarea voastrã. Lui sã vã supuneti într-un singur suflet.

  Români,
 Atunci când glasul si dorinta voastrã vor proclama victoria, România va reînvia. Va înflori. Vor înflori în ea ca bujorii copiii vostri. Strãinul o va respecta. Dusmanul se va teme.
 Soldati ai Legiunii Sfântului Mihail!
 Când vouã vã este hãrãzit de Dumnezeu sã fãuriti aceastã Românie nouã, când de la Nistru pânã la Tisa, neamul vã asteaptã sã vã primeascã în nesfârsite aplauze pe scena istoriei, izbucneascã din piepturile voastre de otel strigãtul nostru de luptã si de victorie: Trãiascã România româneascã!
      Trãiascã Legiunea!
      Corneliu Zelea Codreanu,
      Seful Legiunii

PUNCTUL 90. Manifestul profesorului Cristescu (model de manifest).
  Români din judetul Vlasca!
 O miscare nouã si hotãrâtã, îndrumatã de crezul unei actiuni de faptã româneascã, de jertfã si cinste în conducerea statului, si-a înteles chemarea din strigãtul de durere si revoltã al unui neam întreg.
 Pentru aceastã tarã amãgitã de o bandã de politicieni profitori si prãdalnici, amenintatã si umilitã în rosturile ei de toti strãinii si înstrãinatii, Legiunea vine astãzi ca o miscare de avânt si tinerete, de entuziasm si disciplinã ostãseascã. Sub scutul religiei noastre strãmosesti, cheamã la luptã pentru întronarea unei vieti noi de cinste si dreptate.
 In fruntea ei stã fiul Moldovei, Corneliu Zelea-Codreanu, care înfruntând prigoanã si pãtimind suferintã, luptã neîncetat pentru mântuirea neamului nostru si pentru triumful dreptãtii.
 Din ordinul lui am luat conducerea Legiunii în acest judet sã-mi fac sfânta datorie de român sã chem în aceastã organizatie pe cei cãrora le-a rãmas scumpã vatra strãmoseascã si care sunt hotãrâti sã lupte în spiritul de jertfã alãturi de noi pentru biruinta românismului si a dreptãtii.
   Români vlãsceni!
 Intelectuali, negustori, plugari si muncitori, întelegeti porunca vremii si înrolati-vã în Legiune.
      Prof. Vasile Cristescu

PUNCTUL 91. "Cuzistii"
 Camarazi,
 Nu veti uita niciodatã cã acesti oameni denumiti "cuzisti", si-au bãtut joc zece ani, necontenit de toate suferintele noastre.
 Pe spatele nostru - copiii de altãdatã ai tuturor închisorilor si ai tuturor ceasurilor grele - s-au ridicat pentru ca a doua zi sã ne scuipe în obrazul de atâtea ori lovit de dusmani.
PUNCTUL 92.. Articolele din legile tãrii asupra cãrora trebuiesc fãcuti atenti agentii fortei publice (primari, jandarmi, politisti, etc.) care se opun propagandei Legiunii, abuzând de fortã:

  DESPRE INFRACTIUNI
 Art 187 cod penal: NU se socoteste ca infractiune: faptul impus sau autorizat de lege, dacã este executat în conditiile ei; faptul care a fost sãvârsit de organul competent în virtutea unui ordin de serviciu, dacã acest ordin este dat în formele legale de autoritatea competentã si dacã nu are un caracter vãdit ilegal.
 Când executarea unui ordin de serviciu constituie o infractiune, seful sau superiorul care a dat ordinul, se pedepseste ca autor al acelei infractiuni împreunã cu acela care a executat ordinul.
  AREST|RILE.
 Art. 11 din Constitutie: Libertatea individualã este garantatã. Nimeni nu poate fi detinut sau  arestat, decât în puterea unui mandat judecãtoresc motivat, care trebuie sã fie comunicat în momentul arestãrii sau cel mai târziu în 24 de ore dupã retinere sau arestare.
 Art. 254 codul penal: Mandatul trebuie sã fie emis de judecãtorul de instructie, de ministerul public sau de instantele judecãtoresti în cazul în care legea le dã acest drept, afarã de dreptul de retinere pentru cerecetãri acordat ofiterilor de politie judiciarã în interesul primelor cercetãri.
 Art. 207 cod penal: Retinerea pentru cercetãri nu poate dura mai mult de 24 de ore, când cineva a fost retinut pentru cercetãri mai mult de 24 de ore, ofiterul de politie judiciarã care l-a retinut se pedepseste cu închisoare corectionalã de la 1-3 ani, interdictie corectionalã de la 1-3 ani.
 Art. 272 combinat cu 245 din codul penal: Functionarul public care uzurpând o atributie sau abuzând de puterea sa legalã, sau depãsind limitele competentei sale, ori nesocotind sau violând formalitãtile prescrise de lege ori abãtându-se în orice alt mod de la îndatoririle inerente functiunii sale, aresteazã, detine ori retine pe cineva sau ordonã sã se facã aceasta, comite delictul de arestare ilegalã si se pedeseste cu închisoare corectionalã de la 1-3 ani si interdictie corectionalã de la 1-3 ani.
   PERCHEZITII
 Art. 11 din Constitutie: Nimeni nu poate fi perchezitionat, decât în cazurile si formele prevãzute de legi.
 Art. 13 din Constitutie: Domiciliul este neviolabil. Nici o vizitare a domiciului nu se poate face decât de autoritãtile competente în cazurile anume prevãzute de lege si potrivit formelor de ea prescrise.
 Art. 242 procedura penalã: Dacã inculpatul este detinut, orice perchezitie la locuinta sa se face în prezenta sa sau a unui împuternicit al sãu, sau dacã nu este posibil, în prezenta unui membru al familiei lui. Când perchezitia se face de un ofiter de politie judiciarã, care nu este magistrat, asistenta a doi martori este obligatorie. Dacã inculpatul este liber, el este chemat sã asiste la perchezitie, fãrã încunostiintare prealabilã.
 Art. 249 procedura penalã: în afarã de crimã sau delict, nici o perchezitie nu se poate face de la ora 20 pânã la ora 6, în interiorul unei case, contra vointei celui care locuieste, decât de judecãtorul de instructie în persoanã.
 Art. 499 codul penal: Functionarul public care depãsind limitele competentei sale, sau abuzând de puterea sa, ori fãrã respectarea formalitãtilor impuse de lege, se introduce sau rãmâne în locuinta unei persoane, sau în localul sãu de afaceri, în dependintele acestora, sau într-un loc împrejmuit în contra vointei aceluia care locuieste acolo, sau care are dreptul de a dispune de ele, comite delictul de violare de domiciliu si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Dacã cu aceastã ocazie se face si perchezitie domiciliarã sau alt act arbitrar, pedeapsa este închisoare corectionalã de la 1-3 ani si amendã de al 2000-5000 lei. Tentativa se pedepseste.
 Art 40 din legea de organizare a jandarmeriei rurale: Actele care ar atinge sau restrânge libertatea individualã nu pot fi executate decât pe bazã de ordin scris, oricare ar fi autoritatea de la care emanã.
 Art 39 din legea de organizare a jandarmeriei rurale: la cererea pãrtii vãtãmate, jandarmul este obligat a elibeara pe loc copie certificatã de pe ordinul primit.
   ELECTORALE
 Art. 12 Legea electoralã: Cetãtenii români îsi vor executa dreptul de vot pe baza cãrtilor de alegãtor ce li se vor elibera conform listelor electorale.
 Art. 24 Legea electoralã: Orice cetãtean poate reclama presedintelui biroului electoral judetean împotriva acelora care sunt îndatorati a-i elibera cartea de alegãtor si care în mod intentionat refuzã a i-o da. Presedintele primind plângerea, va ordona eliberarea cãrtii si cei îndatorati a o face, sunt datori a se conforma.
 Art 115 Legea electoralã: Acei care, prin lovituri sau violente vor fi influentat votul unui alegãtor sau îl vor fi pus în pozitiunea de a se abtine de la vot, se vor pedepsi cu închisoarea de la o lunã pânã la 3 luni si cu amendã de la 500 la 2000 lei.
 Art. 120 Legea electoralã: Manifestele si publicatiunile electorale care nu contin instigatiuni contra ordinei si sigurantei statului sau calomnii, nu se pot împiedica de a se afisa pe strãzi  si în pietele publice. Cei care intentionat le vor distruge, se vor pedepsi cu amendã de la 500 la 2000 lei.
 Art. 122 Legea electoralã: In caz când ministerul  public n-ar lua initiativa, 20 alegãtori au dreptul de a intenta  si sustine actiunea publicã pentru pedepsirea delictelor comise în timpul alegerilor.
 Art. 232 cod penal: Acela care prin violentã sau amenintare împiedicã pe un cetãtean sã-si exercite drepturile sale politice sau cetãtenesti, se pedepseste cu detentiune simplã de la 3 luni la un an si interdictie corectionalã de la 1-2 ani.
 Art. 235 cod penal: Acela care prin orice mijloace împiedicã  exercitiul liber al dreptului electoral, sau care falsificã în mod esential lucrãrile sau actele de preparare ori executare ale operatiunilor electorale sau de constatare a rezultatului acestuia, comite delictul de fraudã electoralã si se pedepseste cu închisoare corectionalã de la 1-3 luni. Dacã faptul e comis de o persoanã însãrcinatã de a conduce, supraveghea sau asista la operatiunea electoralã, pedeapsa este închisoarea corectionalã de la 6 luni la 2 ani si interdictie corectionalã de la 1-3 ani. Actiunea penalã, dacã nu a fost pusã în miscare de partea vãtãmatã sau de ministerul public, va putea fi pusã în miscare  si sustinutã de un numãr de 20 de alegãtori.

REFUZ DE SERVICIU
 Art. 243 cod penal: Functionarul public care pe nedrept, refuzã, omite sau întârzie în îndeplinirea unui act, la care este obligat în virtutea functiilor sale  sau serviciului sãu, comite delictul de refuz de serviciu datorat legalmente si se pedepseste cu închisoare corectionalã de la 6 luni la un an si o amendã de la 2000-5000 lei.

ABUZ DE PUTERE
 Art. 245 cod penal: Functionarul public care, uzurpând o atributiune, sau abuzând de puterea sa legalã, sau depãsind limitele competentei sale, ori nesocotind sau violând formalitãtile prescrise de lege, ori abãtându-se în orice alt mod de la îndatoririle inerente functiunii sale, sãvârseste un act pe care legea nu-l considerã infractiune, în scopul de a-i procura cuiva pe nedrept, vreun folos, sau de a-i cauza o pãgubire de orice fel, comite delictul de abuz de putere si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani si interdictie corectionalã de la 1-3 ani. Aceeasi pedeapsã se aplicã si atunci când faptul se sãvârseste în scopul de a constrânge pe nedrept o persoanã sã facã, sã omitã, sau sã sufere ceva. Tentativa se pedepseste.

ABUZ DE AUTORITATE
 Art. 246 cod penal: Functionarul public care fãrã just motiv, face uz de fortã armatã, întrucât acest fapt nu ar constitui o infractiune mai gravã sau în urma lui nu s-ar fi produs o infractiune mai gravã, comite delictul de abuz de autoritate si se pedepseste cu închisoare corectionalã de la 1-3 ani si interdictie corectionalã de la 1-3 ani.

PURTARE ABUZIVÃ
 Art. 248 cod penal: Functionarul public care, în exercitiul functiunii sale, adreseazã persoanei injurii sau întrebuinteazã fatã de ea violenta, întrucât faptul nu ar constitui o infractiune mai gravã, comite delictul de purtare abuzivã si se pedepseste cu închisoarea corectionalã de la 1-3 luni.

VIOLARE DE SECRETE
 Art 502 cod penal: Acela care sustrage sau suprimã o corespondentã închisã sau deschisã sau orice alt înscris, care nu sunt adresate lui, comite delictul de sustragere a corespondentei si se pedepseste cu închisoare corectionalã de la una lunã la un an, iar când divulgã continutul spre a-si procura un folos material sau cauzându-i altuia un prejudiciu material sau moral, pedeapsa este închisoarea corectionalã de la 1-3 ani si amendã de la 2000-3000 lei.
 Art. 503 cod penal: Acela care în mod fraudulos obtine sau întrebuinteazã o comunicare telegraficã sau convorbire telefonicã, comite delictul de interceptare frauduloasã a comunicãrii telegrafice sau telefonice si se pedepseste cu închisoare corectionalã de la 1-5 luni.
 Când infractorul divulgã comunicarea telegraficã sau telefonicã spre a-si procura un folos material sau cauzeazã altuia un prejudiciu moral sau material, pedeapsa este închisoarea corectionalã de la 6 luni la 2 ani.
 Art. 504 cod penal: Când delictul de mai sus se comite de functionarii publici, pedeapsa este sporitã cu un plus pânã la 2 ani.
 Deci: functionarul public face sau ceea ce îi ordonã legea sau ceea ce îi ordonã superiorul sãu. Când el executã un ordin pe care i-l dã legea, acel ordin trebuie sã fie executat în conditiile legii, cu formalitãtile pe care ea le cere, iar când el executã ordin de serviciu dat de un superior al sãu, acel ordin trebuie sã fi fost dat în formele pe care le prevede legea, sã fi fost dat de un superior care avea dreptul sã-l dea sI sã nu fie contrar legii; iar cel ce primeste acest ordin, trebuie sã aibã dreptul de a-l executa.
 Dacã în baza unui ordin de serviciu, inferiorul comite o crimã sau un delict, se pedepseste atât el cât si superiorul care a dat acel ordin.
 Libertatea individualã este garantatã prin Constitutie. Orice act care atinge aceastã libertate nu poate fi executat decât pe bazã de ordin scris, oricare ar fi autoritatea care dã acest ordin. Când un jandarm executã un ordin care priveste libertatea unui om (arestare, perchezitie domiciliarã), dacã acel om cere, jandarmul este obligat sã-i elibereze pe loc copie certificatã de pe ordinul ce executã.
 Constitutia tãrii prevede ca nimeni sã nu fie arestat decât pe baza unui mandat judecãtoresc, iar acest mandat trebuie sã fie arãtat celui arestat, chiar în momentul arestãrii sau cel mai târziu în 24 de ore dupã arestare (conf. Art. 11 din Constitutie).
 Codul penal cere ca mandatul de arestare sã fie dat de judecãtorul de instructie, sau de procuror, sau de o instantã judecãtoreascã.
 Legea dã dreptul ofiterilor de politie judiciarã (procuror, judecãtor de instructie, judecãtor de ocol rural, comisar, sef de post) de a retine pentru cercetãri pe cel învinuit, dar aceastã retinere nu trebuie sã treacã peste 24 de ore, ofiterul de politie judiciarã care l-a retinut, va fi pedepsit conf. Art. 207 cod penal.
 Când un functionar public aresteazã sau ordonã sã fie arestat cineva fãrã ca legea sã-i fi dat dreptul de a face sau ordona el arestãri sau chiar când are acest drept, dacã aresteazã pe cineva dupã bunul sãu plac, fãrã a tine seamã de formalitãtile pe care le cere legea, va fi pedepsit conf. Art. 272 cod penal
penal, pentru arestare ilegalã.
 Deci când un agent al fortei publice vine sã te aresteze, întreabã-l în ce calitate o face sI cere-i sã-ti arate ordinul scris.
 Constitutia spune cã nimeni nu poate fi perchezitionat, decât în cazurile pe care le prevede legea sI numai pe formele pe care le aratã (art. 11 din Constitutie).
 Domiciliul este inviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autoritãtile în drept, numai în cazurile arãtate de lege sI numai cu formalitãtile pe care le cere legea. Autoritãtile care au acest drept sunt: ofiterii de politie judiciarã (judecãtorii de instructie, procuror, judecãtori de ocol rural, comisar, sef de post) sI nu pot sã facã perchezitie domiciliarã decât cu autorizatia scrisã a judecãtorului de instructie. Dacã cel cãruia i se face perchezitie la domiciliu este arestat, perchezitia la locuinta sa nu se poate face decât fiind de fatã cu el, sau un om împuternicit de el, sau cel putin un membru din familia sa. Când perchezitia o face un comisar sau un sef de post, trebuie sã fie de fatã sI doi martori. Dacã inculpatul este în libertate, trebuie chemat sã asiste la perchezitie (art 208 procedura penalã, art 247, 249 pr. Gen).
 Perchezitiile domiciliare nu se pot face între orele 8 seara sI 6 dimineata, decât în caz de crimã sau delict. Judecãtorul de instructie o poate face oricând (art, 249 pr. Pen.).
 Când un functionar public se introduce în locuinta sau în curtea unei persoane, fãrã voia celui care locuieste acolo, abuzând de puterea sa si neavând nici o autorizatie, va fi pedepsit conf. Art. 499 c. P., pentru violarea domiciliului. iar dacã cu aceastã ocazie a fãcut sI perchezitie domiciliarã, sau a insultat, ori a lovit pe cel ce locuieste acolo va fi pedepsit sI mai grav (art. 499 c.p.)
 Toti cetãtenii români, înscrisi în listele electorale au dreptul sã voteze. Orice legionar, care a împlinit 21 de ani, e dator sã se înscrie în listele electorale.
 Dacã nu tI se dã cartea de alegãtor, reclamã imediat presedintelui biroului electoral judetean.
 Manifestele electorale pot fi afisate pe strãzi sI în pietele publice oricând, nu numai în timpul alegerilor.
 Ordonantele prin care prefectii de judete interzic aceasta, trebuie sã se stie de toti legionarii cã sunt ilegale.
 Cine distruge afisele electorale, va fi pedepsit conf. Art. 120 din legea electoralã.
 Cine împiedicã pe un cetãtean sã voteze, va fi pedepsit conf. Art. 232 c. p.
 Nimeni nu are voie sã voteze de mai multe ori va fi pedepsit conf. Art 235. c. p. 20 de alegãtori vor putea reclema la Parchet.

 Dacã un legionar introduce o petitie la o autoritate sI cere facerea unei cercetãri sI cei datori sã rezolve petitia nu voiesc, sau interzic rezolvarea, spre a-si arãta astfel ura contra noastrã, legionarul trebuie sã stie cã acel functionar public de va fi reclamat, va fi pedepsit dupã art. 243 c. p.

 Autoritãtile comit deseori abuzuri de putere mai ales fatã de legionari, fapte neîndreptãtite de lege sI fãrã ca autoritãtile ce le sãvârsesc sã aibã în puterea lor a le face, fie pentru a aduce un folos vreunui protejat al lor, fie pentru a aduce o pagubã unui legionar.
 Aceste abuzuri se pedepsesc conf. art. 245 c.p.
 Legionarii nu trebuie sã se lase cãlcati în picioare.
 Dacã un functionar public, o autoritate (ex. prerfectul de judet sau altul), face uz de forta armatã, fãrã motiv temeinic se pedepseste conf art. 246 c.p.

 Functionarul public trebuie sã se poarte frumos cu cei pe care e  dator sã-i serveascã.
 Dacã, fiind în exercitiul functiunii sale, insultã sau loveste pe cei pe care trebuie sã-i serveascã, va fi pedepsit dupã art. 248 c. p.

 Secretul scrisorilor este garantat de Constitutie.
 Nimeni nu are voie sã deschidã scrisorile închise ale altuia sI nici sã le citeascã pe cele deschise, cãci va fi pedepsit conf. art. 502 c. p.
 Se întâmplã ca secãturi guvernamentale, sau autoritãti, sã deschidã scrisorile, chiar recomandate, adresate legionarilor, invocând pentru aceasta cenzura sau starea de asediu.
 Legionarii trebuie sã stie cã acestea sunt curate abuzuri sI cã nici o lege din lume nu dã dreprul unui oarecare sã deschidã scrisorile altuia sau sã opreascã ziarele sI publicatiile ce vin legionarilor cu posta, sau sã asculte pe furis sI sã vândã convorbirile telefonice ale legionarilor.
     Contenciosul Legionar Central.

PUNCTUL 93. Poezia Sefului de cuib.
VOM BIRUI !
Ascultã 'n munte sunã glas de bucium,
Si'n jur de tine toate adânc se zbucium!
Inaltã-ti fruntea sI te scoalã
Tu cel crescut în vechea scoalã,
Si intrã hotãrât în oaste
Cãci tara cei ce vor s-o piardã
S-au pripãsit în stoluri de lãcuste
Si-ti fac hotarele tot mai înguste
De esti pe vreo rãstoacã de la munte,
Pe plai, pe dealuri sau pe vãi afunde,
La câmp ce se întinde cât e zarea,
Nu pregeta s-asculti chemarea .
In Legiune suntem mii de mii
Bãrbati, feciori voinici chiar sI copii,
In pieptul nostru al tuturor
Ne clocoteste acelasi dor:
Pãmântul strãmosesc încins de Nistru,
De Tisa sI de bãtrânul Istru
Cu toate nesfârsitele comori
Sã fie numa-l nostru-n viitor...
Ascultã, esti tu oare multumit
Cã toatã jertfa celor ce-au murit
Pe front ca fumu-n vât s-a irosit?
Te rabdã inima pe tine oare,
Sã vezi cum neamul tãu în sãrãcie moare
Pe când strãini - adusi de vânt -
Stãpâni pe tot ce-aduce aur si argint
Se lãfãiesc sãtui de bine pânã-n gât
In târguri cu palate
Obraznic luminate?
Te scoalã chiar acum române,
Si-n rând cu noi pãseste-n Legiune
Si vei simti fiorul hotãrârei sfinte
Si binecuvântarea celor din morminte!
 5 Martie 1933   PETRE C. STEFAN, tãran
     Seful grupului Bãlcesti - Arges

 Aceastã brosurã este legea fundamentalã a Legiunii, singura care angajeazã oficial organizatia. Tot ce a apãrut mai înainte rãmâne desfiintat.

  Camarazi,
 Am scris aceastã cãrticicã pe întelesul vostru al tuturora. De acum la treabã.
      SEFUL LEGIUNII.

JURÃMÂNTUL LEGIONARILOR
 MOTA SI MARIN
 JUR în fata lui Dumnezeu,
 In fata jertfei voastre sfinte pentru Hristos si Legiune.
 Sã rup din mine bucuriile pãmântesti,
 Sã mã zmulg din dragostea omeneascã,
 SI pentru învierea neamului meu,
 In orice clipã,
 Sã stau gata de moarte,
  JUR !

 JURÃMÂNTU CADRELOR LEGIONARE
  Iubiti Camarazi,
 Ori de câte ori am fost în fata unei jertfe legionare, mi-am spus: ce îngrozitor ar fi ca pe sfânta jertfã supremã a camarazilor sã se instituiascã o castã biruitoare cãreia sã i se deschidã portile cãtre viata afacerilor a loviturilor fantastice, a furturilor, a îmbuibãrilor, a exploatãrii altora.
 Deci au murit unii, pentru ca sã slujeascã poftelor de îmbogãtire, de viatã comodã sI desfrânare a altora!
 Iatã, acum ne-a adus Dumnezeu aici, în fata celei mai mari jertfe pe care putea sã o dea Miscarea Legionarã.
 Sã punem inima, fruntea sI trupul lui Mota sI a camaradului sãu Marin temelie Natiunii Române. Fundament peste veacuri pentru viitoarele mãriri românesti.
 Sã punem deci pe Mota sI Marin bazã viitoarei elite românesti, care ea, va fi chematã sã facã din neamul acesta ceea ce deabia îndrãzneste mintea noastrã.
 Voi, care reprezentati primele începuturi ale acestei elite, sã vã legati prin jurãmânt, cã vã veti comporta în asa fel încât sã fiti cu adevãrat începutul sãnãtos, de mare viitor al elitei române, cã veti apãra întreaga Miscare Legionarã, ca ea sã nu alunece pe cãi de afaceri, de lux, de trai bun, de imoralitate, de satisfactie a ambitiilor personale sau poftelor de mãrire omeneascã.
 Veti jura cã ati înteles, cã deci nu mai existã nici un dubiu în constiinta Dvs. cã Ion Mota sI Vasile Marin n-au fãcut uriasa lor jertfã pentru ca noi câtiva de azi sau de mâine, sã ne îmbuibãm de bunãtãti sI sã benchetuim pe mormântul lor. Ei n-au murit ca sã biruim prin jertfa lor o castã de exploatatori pentru a ne aseza noi în palatele acestei caste, continuând exploatarea tãrii sI a muncii altora, continuând viata de afaceri, de lux, de destrãbãlare.
 In cazul acesta, biata multime a românilor prin biruinta noastrã, ar schimba numai firma exploatatorilor, iar tara stoarsã si-ar încorda istovitele puteri ca sã suporte o nouã categorie de vampiri care sã-i sugã sângele, adicã noi.
 O! MOTA, tu n-ai murit pentru aceasta. Jertfa ta ai fãcut-o pentru neam.
 De aceea, veti jura cã ati înteles cã a fi elitã legionarã, în limbajul nostru, nu înseanãmnã numai a lupta sI a învinge, ci înseamnã: Permanenta jertfire în slujba neamului, cã ideea de elitã este legatã de ideea de jertfã, de sãrãcie, de trãire asprã si severã a vietii, cã unde înceteazã jertfirea de sine, acolo înceteazã elita legionarã.
 Vom jura deci, cã vom lãsa prin legãmânt urmasilor sã vinã sã jure la mormântul lui Mota sI Marin pe urmãtoarele conditii esentiale ale elitei, pe care noi însine jurãm:
  1. Sã trãim în sãrãcie, ucigând în noi poftele de îmbogãtire materialã.
  2. Sã trãim o viatã asprã sI severã cu alungarea luxului sI îmbuibãrii.
  3. Sã înlãturãm orice încercare a exploatãrii omului de cãtre om.
  4. Sã jertfim permanent pentru tarã.
  5. Sã apãrãm Miscarea Legionarã cu toatã puterea noastrã împotriva a tot ce ar putea s-o ducã pe cãi de compromisuri sau compromitere; sau împotriva a tot ce ar putea sã-i mãcar înalta linie moralã.

     MOTA SI MARIN,
      JURÃM!

 Bucuresti 12 Februarie 1937.

C E L E      10     P O R U N C I

 de care sã se tinã legionarul pentru a nu se rãtãci de pe drumul sãu glorios în aceste zile de întuneric, de urgie sI de satanicã ademenire. Pentru ca sã stie toatã lumea cã noi suntem legionari sI rãmânem legionari pânã în veacul veacului.
 1. NU CREDE în nici un fel de informatii, de vesti, de pãreri despre Miscarea Legionarã, citite în orice foaie ar fi, chiar dacã pare a fi nationalistã, sau soptite la ureche de agenti, sau chiar de oameni de treabã.
 Legionarul nu crede decât în ordinul sI cuvântul sefului sãu.
 Dacã acest cuvânt nu vine, înseamnã cã nimic nu este schimbat sI cã legionarul îsi merge în liniste drumul sãu înainte.
 2. DÃ-TI SEAMA BINE pe cine ai în fatã. SI cântãreste-l cum trebuie sI când este un inamic care vrea sã te însele sI când este un prieten prost , pe care l-a înselat mai înainte un inamic.
 3. PÃZESTE-TE ca de o mare nenorocire de omul strãin care te îndeamnã sã faci ceva. El are un interes sI voieste sau sã-si facã interesul prin tine, sau sã te compromitã în fata celorlalti legionari.
 Legionarul actioneazã numai din ordin sau din initiativa sa proprie.
 4. DACÃ vrea cineva sã te ademeneascã sau sã te cumpere: scuipã-l în ochi. Legionarii nu sunt nici prosti, nici de vânzare.
 5. FUGI de cei ce voiesc sã-ti facã daruri. Nu primi nimic.
 6. INDEPÃRTEAZÃ-TE de cei ce te lingusesc si te laudã.
 7. UNDE sunteti numai trei legionari, trãiti ca fratii între voi: unire, unire si iar unire.
 Sacrificã tot, calcã-te pe tine în picioare cu toate poftele si cu tot egoismul din tine pentru aceastã unire. Ea, UNITATEA, ne va da biruinta.
 Cine este contra unitãtii, este contra biruintei legionare.
 8. NU-TI VORBI DE RÃU camarazii. Nu-i pârî. Nu sopti la ureche sI nu primi sã tI se sopteascã.
 9. NU TE SPERIA dacã nu primesti ordine, vesti, rãspunsuri la scrisori; sau dacã tI se pare cã lupta stagneazã. Nu te alarma, nu lua lucrurile în tragic cãci Dumnezeu este deasupra noastrã si sefii tãi cunosc drumul cel bun si stiu ce vor.
 10. IN SINGURÃTATEA TA roagã-te lui Dumnezeu, în numele mortilor nostri, pentru ca sã ne ajute sã suferim toate loviturile pânã la capãtul suferintelor sI pânã la marea înviere sI biruintã legionarã.

  Martie 1935    Corneliu Zele Codreanu

ASOCIATIA <PRIETENII LEGIONARILOR>

Statutele

 Iatã statutele asociatiei:
 < Am luat initiativa de a stabili o legãturã între cei cari n-au devenit sI nu pot deveni legiuonari.
 < Sunt multi care au fost cu sufletul alãturi de aceastã miscare, dar nu s-au putut încadra fie pentru cã au fost functionari la stat, întreprinderi particulare, fie pentru cã au fost comercianti sau industriasi îngrãditi de multe greutãti în meseriile lor, fie pentru cã sunt în asa fel construiti sufleteste încât nu s-au putut integra complet în spiritualitatea severã a acestei miscãri.
 Totusi sunt o bunã parte de români din aceastã tarã, care recunosc cã tinerilor acestora meritã sã li se trimitã o mânã de ajutor pe frontul pe care ei îngheatã luptând pentru tarã.

 < Priviti în toate pãrtile: tãri ca Italia, Belgia sI Germania care înviazã la viatã nouã si-si taie din biruintã în biruintã drumuri noi sub soare.
 < Numai noi, numai noi românii stãm. Privim nepãsãtori la toate zvârcolirile tineretului nostru si credem în toate calomniile care se arurncã asupra lui.
 < O întrebare ne sfâsie inima: Fi-vom noi, neamul acesta, sortit numai înfrângerii? Oare sã nu putem si noi da lumii o mare biruintã româneascã?

 < Aceste gânduri ne-au fãcut sã ne orientãm cãtre un fel de asociatie discretã de ajutorare a tineretului denumitã "Prietenii Legionarilor".

  HOTÃRÂREA CONDUCERII LEGIONARE

 Ne-am prezentat conducerii miscãrii legionare, de unde ni s-a dat urmãtorul rãspuns:
 < Primim cu multã bucurie propunerea Dvs. Ea ne va fi de un real ajutor pentru biruintã.
 < Aceastã propunere însã rezolvã si o altã si o altã problemã.
 < In jurul nostru avem: prieteni, indiferenti si dusmani. Am considera un dezastru, dacã mâine, când goarna biruintei va suna peste pãmântul românesc, cei care au fost prietenii adevãrati ai neamului, ar fi sã fie aruncati cu dispret în lãturi, iar cei care ne-au vrãjmãsit sau au stat indiferenti pânã în preajma biruintei, ar fi sã fie încãrcati cu rãsplãti nemeritate ca eroi de ultimã orã. Acest trist tablou ne urmãreste de multã vreme. Cãci dacã a doua zi dupã victorie s-ar întâmpla acest lucru, întreaga operã legionarã s-ar sfãrma.
 < De aceea, propunerea Dvs. este salvatoare: pe baza ei vom putea cunoaste pe cei care ne-au fost fost prieteni în ceasuri aspre, pe cei ce au stat indiferenti  la toate încercãrile acestui neam si pe cei ce ne-au dusmãnit, dusmãnindu-i viitorul.
 < Nu urmãrim o rãzbunare ci simtim necesitatea de a creea un sentiment al rãspunderii în mijlocul acestei natii românesti.
 Fiecare va trebui sã stie cã pentru atitudinea sa va rãspunde. Nu poate trãi pe lume o natie dispusã la toate pãrerile, la toate atitudinile, la toate schimbãrile si la toate compromisurile.>

  CEI CE NU POT FI PRIMITI
 Asadar, conducerea miscãrii legionare a aprobat aceastã initiativã, însã a pus trei conditii:
 - Primim pe acesti prieteni crestini din orice partid, din orice grupare, din orice categorie socialã. Nu ne intereseazã nici clasa, nici gruparea politicã din care fac perte si în care pot rãmâne si pe viitor.
 - Nu primim niciodatã prietenia:
 A) A celor care ne-au atacat cu miselie sau au avut o atitudine vecinã cu miselia.
 B) A celor ce s-au dovedit din raporturile cu noi sau cu altii a fi oameni fãrã caracter.
 C) A celor ca au fost incorecti, agonisindu-si averi din afaceri murdare sau din însusirea banului public.
 Oricine deci poate intra în aceastã lume a "Prietenilor legionarilor", în afarã de aceste trei categori.

  CONDITIUNI DE INSCRIERE
  In urma acestui rãspuns, am stabilit de acord urmãtoarele puncte directoare:
  I. Prietenii legionarilor ajutã pe legionari material si moral dupã puteri, lunar sau anual.
  II. Ei sunt cu totul în afara organizatiei legionare, ale cãrei legi de primire sunt cu mult mai severe.
  III. Ei nu se cunosc între ei si nu se întrunesc niciodatã.
  IV. Ei nu pot fi cunoscuti nici de legionari.
  V. Cea dintâi adunare a acestor oameni se va face în ziua Biruintei. Atunci ei vor fi convocati nominal de Seful Legiunii, vor fi cunoscuti de legionari si sãrbãtoriti de întreaga suflare.
  VI. Posedã un numãr de ordine si o parolã.
  VII. Vor fi informati corect si la timp asupra tuturor problemelor legionare importante.
 Aceastã asociatie a luat fiintã Vineri 6 Noiembrie 1936.

S F Â R S I T