"Prima operatie a frontului roman a fost un bombardament foarte puternic al aviatiei germano-romane executat in ziua de 22 lunie la orele 4 dimineata, distrugand la teren circa 400 de avioane ruse. In zilele urmatoare armata a 11-a a facut trei capete de pod peste Prut la Stefanesti, Sculeni si Ungheni.

   La 29 Iunie, Hitler anunta, pe generalul Antonescu printr'o scrisoare, ca, avand in vedere inaintarea frontului german armata a 11-a germana va trebui sa ia ofensiva la 2 Iulie, ca sa, acopere flancul de sud al grupului de armate von Rundstedt. Armatelor romane le revine misiunea de a apara flancurile armatei a 11-a germane. El ruga ca, pentru aceste operatii, sa se subordoneze acestei armate, trupele romane necesare. Avand in vedere ca armata a 3-a se gasea intre grupul de armate sud si armata a 11-a, deci facea legatura intre cele doua forte germane, generalul Antonescu a pus-o sub ordinele comandantului armatei a 11-a germane, care mai avea inca in subordine direct alte patru divizii romane. Intre timp armata a 4-a romana si-a concentrat o parte din forte si a intrat in dispozitivul de plecare la atac pe Prut.

   In dimineata de 2 lulie s'a trecut la ofensiva pe intreg frontul romanesc. Armata a 3-a romana a atacat cu corpul de munte pi stanga corpului de cavalerie in terenul impadurit si accidentat din Bucovina si la 4 lulie a cucerit orasul Cernauti (capitala Bucovinei); apoi a trecut Prutul cu ambele corpuri de armata si in 4 zile de urmarire a ajuns pe Nistru.
   Armata a 11-a germana, a atacat din capetele de pod de peste Prut, si invingand rezistentele rusesti din puternicul masiv Cornesti, a cucerit orasul Chisinau (capitala Basarabiei) la 9 Iulie; iar la 14 Iulie era cu toate fortele pe Nistru.

   Armata a 4-a romana a facut la 2 Iulie trei capete de pod la Costuleni, la est de Husi si la Falciu, si apoi a urmat flancul drept al armatei a 11-a germana, curatind fortele ruse din sudul Basarabiei.

   Divizia romana care -sub ordinele armatei a 4-a- se gasea in apararea Dunarii, a trecut in Basarabia la 26 Iulie si a cucerit Cetatea-Alba, oras la varsarea Nistrului in mmarea Neagra. Dincolo de Nistru, rusii organizasera pozitia "Stalin" pe trei randuri de cazemate in beton. Era de asteptat o batalie grea. Armata a 11-a germana, care dispunea de mijloace de foc incomparabil mai puternice decat cele doua armate romane, a primit misiunea sa treaca, Nistrul, sa cucereasca pozitia fortificata rusa, si apoi sa se indrepte spre est pina la raul Bug. Armatele romane au avut misiunea sa asigure cele doua flancuri ale armatei a 11-a germana contra atacurilor rusesti, urmand miscarea de inaintare a acestei armate.
Recunoasterile de treceri s'au facut in cel mai strict secret. Inainte de zorii zilei de 17 Iulie, fara nici un fel de pregatire de artilerie, barcile cu primele trupe de atac s'au deslipit de malul romanesc si s'au furisat in lungul apei spre malul rusesc. Rusii au observat operatia abia dupa ce trupele de atac au pus piciorul pe malul lor.

   Trupele armatei a 3-a romane au atacat prin surprindere primele cazemate si le-au cucerit. In trei ore s'a organizat un cap de pod de infanterie la flancul drept al armatei. La armata a 11-a germana, dupa o lupta mai grea -inamicul opunînd o mai puternica rezistenta- s'a realizat un cap de pod nu departe de cel romanesc si altul mai la sud.
   Armata a 4-a a reusit si ea in conditii inca mai grele, sa faca doua capete de pod. Au urmat doua zile de lupte inversunale in jurul acestor capete de pod, cu atacuri si contraatacuri, pana cand au fost suficient largite si s'a pus stapanire pe toatii adancimea pozitiei fortificate. Dupa ce aceasta trecere a fost realizata, grupul de armate general Antonescu a fost desfiintat.

   Armata a 11-a germana, a trecut direct sub ordinele grupului de armate maresal Rundstedt cu aceiasi misiune in continuare de a urmari inamicul pana la Bug. Cele 4 divizii romane pe cari le primise ca intarire la inceputul operatiilor, au fost trecute la armata a 4-a romana. Armata a 3-a romana a continuat urmarirea inamicului sub ordinele comandantului armatei a 11-a germana. In aceasta urmarire trupele noastre au intampinat zilnic rezistente izolate, sprijinite pe sate si paduri sau aparate de vai, a caror cucerire cerea timp si cateodata pierderi serioase. Totusi dupa doua saptaamani, trupele armatei a 3-a romane si cele ale arnatei a 11-a germane si-au atins obiectivul.
   Armata a 4 -a romana, dupa trecerea Nistrului, a ramas sub ordinele directe ale Marelui Stat Major roman si a primit misiunea sa cucereasca Odesa.. In acest scop a fost intarita cu doua brigazi de fortificatie si o brigada blindata."

   "In tratativele care se duceau pentru incheierea armistitiului ,lunile Iulie si August au insenmat o perioada de stagnare atat la Stockholm cat si la Cairo.  La Stockholm nu s-a mai cautat nici un contact din nici o parte, iar la Cairo s'au inregistrat doar telegramele pline de ingrijorare ale lui Iuliu Maniu prin care cerea un raspuns din partea occidentalilor. Cuvantarea de la 2 August a lui Churchill a fost cunoscuta nu numai de ministrul Nanu, ci si de cei doi delegati romani de la Cairo.  Daca Nanu a reactionat imediat printr-o scrisoare lamuritoare adresata ministrului afacerilor  straine de la Bucuresti, delegatii de la Cairo n-au facut nimic.  Nici cel putin nu l'au instiintat pe Maniu sau pe Rege despre declaratia categoria a primului ministru britanic, declaratie care nu mai lasa nici o indoiala ca occidentalii ii trimeteau sa trateze cu rusii, adica calea tratativelor de la Stockholm.  Asa se explica ca Maniu a mai dat inca o telegrama la 7 August la Cairo -deci la cinci zile dupa discursul lui Churchill- prin care cerea un raspuns urgent din partea aliatilor. La 18 August, vazand ca nu mai primese nici o indicatie de la reprezentantii celor trei puteri aliate, delegatii de la Cairo au dat o telegrama Regelui si lui Maniu, prin care le propunea sa inceteze unilateral rasboiul, pentru ca rusii nu vroiau sa semneze un armistitiu, ci preferau sa intre invingatori la Bucuresti (1) .La 20 August, incepand marea ofensiva rusa de pe frontul romdnesc, Regele cu Iuliu Maniu si ceilalti sefi ai opozitiei, impreuna cu generalii cari faceau parte din complotul in contra maresalului, au luat toate masurile pentru anuntarea iesirii Romaniei din alianta cu Germania pentru 26 August. Maniu a telegrafiat imediat la Cairo, comunicand ca opozitia, in strans contact cu Regele, vrea sa incheie tratativele si cerea sa se trimita, cât mai curand posibil in Romania trupele aero-purtate (2).

   Cum la 20 August nu se putea sti daca ofensiva rusilor va reusi sa, rupa frontul germano-roman asa fel incat sa oblige aparerea la o retragere adanca, Maniu s'a adresat aliatilor din occident sa trimita la Bucuresti trupe, ca sa-l poata inlatura pe Antonescu.  Una din conditiile puse de Rege si de blocul opozitionist -ofensiva puternica rusa era realizata. Prin aceasta ofensiva, toate fortele luptatoare ale natiunii fiind angajate in batalie, la Bucuresti ramanea campul liber pentru rasturnarea maresalului cu ajutorul fortelor occidentale aeropurtate. Cand s'a ales data de 26 August pentru iesirea Romaniei din alianta cu Germania, s'a avut desigur in vedere tirnpul necesar sosirii acestor trupe.

   In seara de 22 August, Maniu si Mihalache au avut o intrevedere cu maresalul Antonescu indata dupa intoarcerea acestuia de pe front.  In legatura cu operatiile in curs, s'au discutat posibilitatile incheierii unui armistitiu.  Maresalul a declarat ca nu poate incheia un armistitiu (3).  A doua zi dimineata -la 23 August- a fost vizitat de Gh.  Bratianu care, in numele partidelor national-taranesc si liberal, a incercat sa-l convinga pe Antonescu sa faca un armistitiu.  Aceste partide s'au declarat prin sefii lor, gata sa ofere tot sprijinul lor politic.  Cum de asta data maresalul s-a aratat inclinat sa incheie un armistitiu, Maniu a comunicat aceasta Regelui si s'a hotarat o audienta a lui Antonescu pentru dupa amiaza acelei zile (4).  Dupa Gh.  Bratianu, maresalul l-a vazut pe ministrul german Clodius ( caruia i-a explicat necesitatea in care se gasea Romania de a inceta rasboiul in contra
Rusiei (5).  El vroia ca guvernul german sa fie informat de schimbarea foarte grava pe care Romania era obligata sa o faca iesind din alianta cu Germania.

   Tot in dimineata de 23 August, Mihai Antonescu a trimis un curier la Stockholm.  Aceasta ducea ministrului Nanu un document prin care i se dadea sarcina de a se intalni cu ambasadoarea Kolontay, si daca Moscova mentinea conditiile admise la 29 Mai si 2 Iunie, sa, se aleaga locul si
data inceperii negocierilor.  Maresalul Antonescu era gata sa se retraga, daca se va considera acest act ca o necesitate pentru a favoriza conditii mai bune,si va da mana libera lui Mihai Antonescu sa
incheie armistitiul  (6).  Cand curierul a ajuns la Stockholm la 24 August, era prea tarziu.

   Deci maresalul Antonescu luase hotararea de a incheia un armistitiu in seara de 22 August, dupa ce-a vazut pe cei doi sefi ai partidului national-taranesc si probabil In raport cu informatiile venite de pe front in cursul serii.  Dar acest armisitiu era in functie de mentinerea conditiilor deja acceptate de Rusia si cari erau:
1)      Guvernul roman acorda armatei germane un termen de 15 zile pentru parasirea Romaniei; In cazul ca guvernul german refuza sa-si retraga trupele, armata romana va lupta alaturi de armatele ruse in contra trupelor germane, pentru a le sili sa iasa din Romania.
2)      Valoarea despagubirilor de rasboiu sa fie fixata in raport de greutatile financiare ale Romaniei si de situatia ei economica.
3)      Sa se respecte o zone libera in care guvernul roman sa functioneze nestanjenit de trupe straine.

   Pe de alta parte, maresalul hotarase de acord cu comandantul fortelor germano-romane din Romania, sa opuna o noua rezistenta pe linia Carpatii Moldovei, pozitia fortificata, Focsani- Namoloasa- Galati, Dunarea pana la mare.  Asa dar luase masuri pentru continuarea rasboiului si oprirea inmicului pe teatrul romanesc de operatii, in cazul ca Rusia n'ar mai fi fost dispusa, sa trateze armistitiul pe baza conditiilor deja cunoscute. Cu tot succesul de pe front al armatelor ruse, o oprire si o intarziere de cateva luni pe aceasta noua linie -pe care rusii o prevedeau n'ar fi convenit guvernului de la Moscova, care era grabit sa treaca Carpatii inainte de venirea iernii.  De aceia Antonescu se putea astepta ca rusii sa accepte sa semneze un armistitiu convenabil pentru România.  Prin lovitura de la 23 August, aceasta posibilitate -singura care ar fi putut evita instalarea stapanirii rusesti in Romania a fost distrusa.In timp ce maresalul pregatea astfel terenul pentru salvarea României cautand calea unui armistitiu prin care ni s'ar fi respectat independenta,
Regele Mihai informat ca a doua zi, la 24 August, maresalul intentiona sa plece din nou pe front, a decis sa dea lovitura de stat chiar in ziua de 23 August (7).

   In audienta din dupa amiaza acelei zile, maresalul Antonescu insotit de M. Antonescu a expus Regelui situatia operatiilor pe front si a aratat ca este necesar sa se incheie cat mai curand un armistitiu.  I-a reamintit condillile deja acceptate de guvernul rus, l-a informat despre dispozitiile date pentru reluarea discutiilor de la Stockholm si despre comunicarea facuta guvernului german prin ministrul Clodius.
   El considera ca daca trupele germane au libertatea sa se retraga in ordine in timp de doua saptamani, guvernul german trebuia sa fie instiintat ca sa-si ia masurile pentru aplicarea acestei conditii, bine inteles cunoscand si partea cealalta prin care Romania era datoare si intervina cu armele, in cazul ca Germania ar fi refuzat sa-si retraga trupele. Regele Mihai n'a luat in consideratie explicatiile maresalului.  Dupa ce s'a consultat cu oamenii lui de incredere aflati intr'o camera alturata, i-a adus la cunostinta ca guvernul lui este concediat si a dat ordin sa fie arestat pe loc si inchis in palatul regal, impreuna cu Mihai Antonescu.  Imediat au mai fost arestati G-lul Pantazi ministrul de rasboiu, si generalul Vasiliu ministrul de interne.

   Aceasta audienta reprezinta momentul crucial al istoriei rasboiului nostru cu Rusia.  Aici s'a frant incordarea de mai bine de trei ani, prin care poporul român a cautat sa-si salveze independenta luptand in contra Rusiei si s'a trecut total de cealalta parte alaturi de rusi, fara nici un fel de garantie scrisa nici din partea acestora, nici din aceia a aliatilor lor occidentali.  Din nefericire nici unul din participantii la aceasta audienta n'a scris nimic asupra felului cum s'a desfasurat, asa ca exista mai multe versiunii (8)..."