În consecinta, Comisia de Revizuire s-a ocupat în primul rând de procesul de ultragiu, intentat la cererea profesorului Iorga.

În 31 Oct. 1940, Comisia a dat o decizie prin care dispunea rejudecarea sentintei prin care Capitanul a fost condamnat de Tribunalul Militar la sase luni închisoare în 19 apr. 1938, pentru delictul de ultragiu.

Comisia de revizuire, cercetând mai întâi procesul de ultragiu, a ajuns la concluzia ca procesul îndeplineste toate conditiile pentru a putea fi revizuit. Comisia s-a ocupat de faptul diviziunii ce s-a operat în personajul lorga, substituindu-se gazetarul si omul politic, cu lorga ministrul, care cerea reparatie în justitie pentru ultragiu. Comisia de revizuire a facut o eminenta expunere a cazului, pentru care ne permitem sa reproducem concluziile ei:

"Având în vedere ca din examinarea în ansamblu al continutului scrisorii, mai sus rezumat, rezulta în esenta ca Corneliu Z. Codreanu, în cadrul general al unei expuneri al chestiunii închiderii magazinelor legionare, arata întâi ca organele politienesti, în urma ordinului Ministrului de Interne Armand Calinescu, le-au închis cele doua restaurante legionare de la Obor si Liceul Lazar si magazinul de coloniale si apoi ca Profesorul Iorga, alta data sfatuitorul lor de a face comert românesc, scriind articole, în care îi califica pe complotisti si asasini, în legatura cu comertul ce-1 faceau, este un incorect, un necinstit sufleteste, pentru ca una a povatuit în politica si ziaristica, aruncând sufletele lor nevinovate în ideea, ca numai asa vor rezolva problema evreiasca, apucându-se de comert si facând ca ei - si alta face acum, când ei s-ar fi asteptat sa se informeze si la omul pe care-l judeca, nu numai la agentii Ministrului de Interne.

Având în vedere ca atât din acest examen de ansamblu, în care se vad cele doua idei bine marcate, cât si de faptul ca Corneliu Z. Codreanu arata ca Ministrul de Interne Armand Calinescu este autorul ordinului de închidere a magazinelor legionare, precum si din faptul ca se referea la vechile sfaturi date de profesorul si ziaristul Nicolae Iorga, despre care spune ca si-a batut joc pe nedrept de sufletele lor nevinovate, rezulta în mod neîndoios ca ofensele ce-i aduce prin scrisoare nu se refera la calitatea acestuia de ministru, ci la aceea de om politic ziarist, fiind evident ca motivul determinant al unei scrisori trimise prof. Iorga, a fost revolta determinata de atacurile prin presa ale acestuia, în care Corneliu Zelea Codreanu vedea numai informatii neadevarate date de agentii Ministrului de Interne si articole care au putut determina luarea masurilor de închidere a magazinelor legionare.

Având în vedere ca, daca, în partea finala, Corneliu Z. Codreanu se adreseaza profesorului lorga si catre ceilalti toti, care si-au asumat raspunderea unei sângeroase si nedrepte opresiuni, aceasta o face pentru a-i cuprinde pe toti adversarii Miscarii Legionare, lasând evident, separata si de sine statatoare acea parte din cuprinsul scrisorii, în care se aduc ofense D-sale în legatura cu articolele din gazeta.

Ca, de altfel, în acest sens s-a aparat si Corneliu Z. Codreanu în interogatoriul ce i s-a luat si tot în acest sens au fost si declaratiile martorilor, prof. Ion Gavanescul si prof. Nae Ionescu, iar prof. Iorga nu s-a prezentat în instanta si nu s-a produs vreo alta împrejurare care sa îndreptateasca Tribunalul pentru a stabili altfel faptele.

Ca, în aceste împrejurari, Tribunalul Militar stabilind în fapt ca ofensele sunt aduse profesorului lorga, în calitate de ministru si nu aceea de om politic si ziarist, facând o gresita stabilire a faptului, si, prin urmare, procesul cade sub revizuire în baza motivului prevazut de art. 3 partea a 2-a, din Decretul-Lege nr. 3326 bis din 5 oct. 1940".

NOTA: Corneliu Zelea Codreanu se prezentase la proces si a declarat ca el a raspuns omului politic si gazetarului Nicolae lorga, care-l atacase în articole, încât nu putea fi ultragiat Ministrul lorga. Acesta, de altminteri, nici n-a binevoit sa apara în instanta, lasând toata treaba sa o dezlege justitia, stiind de mai înainte ce sentinta se vada. Capitanul a fost condamnat la 6 luni închisoare corectionala, fara circumstante atenuate, iar verdictul i s-a comunicat în 19 aprilie 1938, pe când era încarcerat la Jilava.

La 30 Nov. 1940, s-a judecat al doilea proces în fata Sectiunilor Unite ale înaltei Curti de Casatie, dându-se o decizie de anulare a sentintei Tribunalului Militar din Bucuresti prin care Corneliu Zelea Codreanu fusese condamnat la 10 ani închisoare.

Conform deciziei Nr. l a Comisiei Speciale de Revizuire, procesul Capitanului a fost trimis la înalta Curte de Casatie pentru a fi rejudecat . Judecata s-a tinut sâmbata, 30 nov. 1940.

La ora 9,50, Completul de Judecata intra în sala de sedinte, compus din Primul-Presedinte Dimitrie Lupu si presedintii celor patru sectii. Dimitrie Lupu, dupa ce a facut apelul partii civile, a dat citire Deciziei Nr. l a Comisiei Speciale de Revizuire, prin care s-a trimis procesul Capitanului în fata înaltei Curti de Casatie. Lectura acestei decizii a durat 30 de minute si a fost ascultata în adânca tacere de întreaga asistenta. Dupa citirea acestui act, Presedintele Dimitrie Lupu da cuvântul Procurorului-General Coman Negoescu.

Parchetul cere reabilitarea Capitanului si anularea sentintei de condamnare

Procurorul-General Coman Negoescu si-a însusit concluziile Comisiei de Revizuire si adresându-se Curtii a spus urmatoarele:

"D-voastra, chemati sa va pronuntati în fond asupra revizuirii, luând în considerare cercetarile si concluziile Comisiei, de admitere în principiu a revizuirii, urmeaza sa declarati fara valoare hotarârea de condamnare si sa reabilitati memoria condamnatului Corneliu Zelea Codreanu, bineînteles facând un examen al hotarârii si vazând daca nu cumva hotarârea de condamnare se mentine si pe alte temeiuri.

In cazul de fata, daca se examineaza hotarârea de condamnare, se vede ca ea nu poate sa-si gaseasca un alt reazem. Corneliu Zelea Codreanu a fost condamnat pentru patru fapte, crime si delicte. Comisia de admitere în principiu a gasit ca legea a fost gresit aplicata si ca faptele au fost gresit stabilite. Constatarile si concluziile Comisiei se impun înaintea D-voastra.

D-voastra urmeaza ca, pe baza acestor constatari si concluzii, întrucât hotarârea de condamnare nu se poate mentine pe alte consideratii, facând aplicarea art. 508 din pr. p., sa declarati nula si fara valoare, hotarârea de condamnare si sa reabilitati memoria lui Corneliu Zelea Codreanu, punând astfel sfârsit efectelor unei hotarâri patata de eroare.

Acestea sunt concluziile noastre".

Cuvântul Apararii

Pledoaria avocatului Alexandru Vergatti

Dupa concluziile Procurorului-General, Primul presedinte Lupu da cuvântul avocatului Alexandru Vergatti.

Avocatul Vergatti a atacat aspectul politic al procesului din 1938, aratând ca ceea ce s-a introdus în dosare nu are nici o legatura cu adevarata cauza. 'Va marturisesc cinstit ca în clipa în care trebuie sa aratam în fata D-voastra motivele pentru care cerem judecarea procesului Capitanului, nu pot sa fac acest lucru fara sa încerc în sinea mea sa ma gândesc Ia cel care si-a dat viata, la cel care s-a dus pentru un adevar, adevar pe care-l slujim si îl profesam cu totii. Si nu pot face acest lucru, Domnule Presedinte si Onorata înalta Instanta, pentru ca daca am încerca sa judecam acest proces simplu, asa cum s-ar parea ca reiese din textul rigid al legii, nu v-am cere altceva D-voastra decât o schimbare de perspectiva, v-am cere ca într-un proces, care a avut o anumita perspectiva, D-voastra sa pronuntati o hotarâre care sa-i dea o alta perspectiva. O cerem noi - nu anticipam asupra hotarârii Curtii.

"Dar nu aceasta este intentia noastra. Pentru ca, Domnule Presedinte si Onorata Instanta, procesul Capitanului a capatat valoarea unui truism, pentru acei care nu s-au mai interesat nici de fond si nici de întinderea acestor adevaruri.

In acest proces nu s-a judecat daca într-adevar cel oricine este cineva, nu s-a ocupat nimeni de acea scrisoare de care Onorata Comisie spune ca nu s-a tinut seama, nu s-au ocupat de aceste lucruri; s-au preocupat cu totul de altceva si anume, din ce traieste Capitanul, daca Capitanul este destept sau nu, s-au preocupat daca vorbeste sau nu bine, daca e un bun cuvântator la întruniri publice; nu s-au preocupat daca adevarurile pe care el le spunea au valoare nationala, autentica.

Atunci, domnilor, noi suntem obligati astazi sa lamurim cinstit si cu toata taria pe care ne-o da credinta noastra, linistea noastra, încrederea în D-voastra, lamurim juridiceste de ce în clipa în care procesul Capitanului s-a judecat, s-a facut o greseala.

Procesul acesta, nascut în fata unui tribunal militar, a avut o sorginte: neîntelegerea adevarurilor profesate de un om, neîntelegerea unor adevaruri, care erau curente, dar inacceptabile pentru ei.

în clipa în care a fost trimis în judecata si s-a spus ca o organizatie înfaptuita de Capitan prezinta o anumita coloratura, nu s-a spus acest lucru din reaua credinta a acelora care stiau prea bine ca aceasta organizatie are cu totul alt caracter decât cel pe care l-au înscris ei în dosarele pe care le aveti D-voastra, ci a pomit din altceva, din inacceptarea noilor instructiuni ale Statului, asa cum au fost aratate în circularile care au fost scoase de catre Capitan. Procesul a pornit, pentru ca C.Z. Codreanu a dat o circulara. Se hotarâse suspendarea Constitutiei si pierderea tuturor drepturilor de catre toti oamenii. Si atunci C.Z. Codreanu a dat o circulara în care spunea asa:

"Deci suntem aruncati din raportul de Drept, în raportul de Forta.

Pe acesta însa noi nu îl primim.

Noi am înteles sa actionam în cadrul legii, manifestându-ne credintele noastre, Daca aceasta n-o putem face si daca orice manifestare de credinta, ratiunea de existenta a partidului nostru a încetat.

Noi nu vrem sa introducem forta.

Nu vrem sa întrebuintam violenta.

Ne este suficienta experienta din trecut, când fara voia noastra am fost atrasi pe calea violentei. La orice violentare, noi nu mai raspundem în nici un fel. Suportam. Si chiar atunci când întreaga natiune româna este tratata ca o turma de animale inconstiente.

Lovitura de Stat nu vrem sa dam.

Prin esenta însasi a conceptiei noastre, noi suntem contra acestui sistem.

Ea înseamna o atitudine de bruscare, de natura exterioara, pe când noi asteptam biruinta noastra de la desavârsirea în sufletul natiunii a unui proces de perfectiune omeneasca.

Nu vom întrebuinta aceste mijloace, pentru ca tineretul de astazi are prea adânc înfipta constiinta misiunii sale istorice si a raspunderilor sale, pentru a face acte necugetate, care sa transforme România într-o Spanie însângerata.

Generatia noastra întreaga vede bine manusa ce i s-a aruncat.

Manusa aruncata va ramâne însa jos.

Noi refuzam sa o ridicam".

Atunci, domnilor, au suparat aceste lucruri, în clipa în care s-a hotarât desfiintarea organizatiilor politice si s-a trecut la masuri, s-au suparat toti acesti oameni, care, neacceptând principiul, au cugetat în fundul sufletului lor sa-i faca un proces, începuse în mintea lor sa se înscauneze gândul acesta al trimiterii în judecata pentru faptele pe care vi le vom expune.

S-au gasit toti acesti oameni în fata unei noi circulari a Capitanului, o circulara pe care, cum o spune chiar la sfârsitul circularii, o adreseaza Ministrilor din Tara Româneasca. (E vorba de Scrisoarea Deschisa adresata lui Vaida Voevod). Avocatul Vergatti citeaza din aceste circulari o serie de pasaje din care rezulta netemeinicia acuzatiilor aduse lui Corneliu Zelea Codreanu, apoi continua:

Domnilor, Justitia nu este facuta pentru a trimite în judecata. Justitia este facuta pentru a face dreptate; ea nu este un simplu instrument mecanic, este constiinta omeneasca, care actioneaza în cadrul textului de lege.

în acest proces s-a vorbit încontinuu de ordinea publica, s-a vorbit de fondul acestui proces, ca trebuie sa fie judecat asa cum a fost judecat, nu pentru ca ar fi un proces normal, caci este un proces anormal, în care ordinea publica a fost lezata.

A fost o problema pe care noi nu vrem sa o repetam în fata D-voastra, pentru ca am putea gresi. Noi nu vrem sa ne situam în acest domeniu de ordine publica, nici atunci si nici acum, caci atunci ca si acum nu puteam vorbi de o ordine publica legala.

Ordinea publica este una singura, nu forma pe care o îmbraca, ci forma ei adevarat structurala. Nu se poate încerca sa se santajeze constiinta unor oameni prin întrebuintarea unor termeni care nu-si au locul. S-a vorbit încontinuu în acel proces de încalcarea ordinii publice si nu s-a articulat în nici un fel cum si în ce fel ordinea publica este lezata".

Aspectele procesului

Alexandru Vergatti constata ca procesul a avut doua aspecte: unul expus mai înainte, de ordin politic "care a reiesit din neîntelegerea, din aceasta neacceptare a adevarurilor, a principiilor politice expuse de Corneliu Zelea Codreanu". Si un al doilea aspect, al tradarii de care s-ar fi facut vinovat Corneliu Zelea Codreanu.

"Forma de tradare o capata cele 6 circulari pe care D-l Procuror General le-a expus, circulari care au dus la inculparea legala, pentru motivul ca în fruntea lor, aceste acte poarta cuvântul "secret".

Dar simpla lor citire arata ca acest caracter de secret - cu alte cuvinte inerent sigurantei Statului - din partea autoritatilor de la care emana aceste acte, nu pot aparea secrete prin parafarea cu apostila de "secret", ci prin continutul lor. Este foarte usor ca o institutie, care are posibilitatea de a da caracter de secret unui act, sa-i puna aceasta titulatura; dar titulatura nu are importanta, caracterul actului trebuie sa fie secret.

De aceea socotesc ca nu se poate în nici un caz, nu numai astazi, dar nu se poate nici atunci si nici oricând în acest proces care trebuie sa intre în istorie, sa se mai discute altceva, decât inanitatea acestor acte, care nu pot avea alt caracter, decât cum nu se poate face justitie.

Eu, personal, încheind expunerea mea, cer sa faceti dreptate: sa rasfrângeti din constiinta si atitudinea D-voastra de "Magistrat" toata linistea si toata mândria dreptatii definitive a acestui neam. Va cer, domnilor magistrati, sa ne eliberati sufleteste de toate îndoielile care ne-au curmat tineretile noastre si luptele noastre prin puscarii. Va cerem sa faceti dreptate, sa dati rând cinstei, sa dati drum liber atitudinii neinfluentate si oneste, sa raspânditi în tara toata atitudinea personalitatii D-voastre, asa cum ati facut-o în tot decursul carierei D-voastre de "Magistrati".

Eu nu pot decât sa va citesc cuvintele Capitanului, aflate pe o fila în acest dosar, cuvinte pe care Capitanul, vizionar de proportii mitice, le-a scris în ziua de 13 martie 1938: "Dupa fiecare rastignire, urmeaza o înviere; dupa fiecare înviere, o cadere a judecatorilor nedrepti. Te rog sa fi sigur ca ne vom bucura împreuna în ziua învierii, pentru ca toti dusmanii nostri au puterea de a ne rastigni, dar nu si pe aceea de a opri învierea, care urmeaza fiecarei rastigniri".

Va cerem sa faceti dreptate, prin învierea luptei tineretului român".

Pledoaria Avocatului Horia Cosmovici

Presedintele Dimitrie Lupu da cuvântul Avocatului Horia Cosmovici. Cosmovici îsi începe pledoaria, explicând ca prin acest proces s-a judecat zbuciumul unei generatii, care s-a concretizat în doctrina lui Corneliu Zelea Codreanu si a altor gânditori ai Legiunii.

"Inalta Curte, D-voastra judecati zbuciumul unei generatii: al unei generatii de credinta.

Când spun "generatie", nu ma refer la un numar de ani; dupa cum când voi întrebuinta cuvintele "tineresc" sau "tinerete" sau "tânar", nu ma refer la culoarea parului. Pentru ca noi întotdeauna am avut batrâni si experienta parului alb, care ne-au aparat si îndrumat pasii. Generatia noastra, ca si tineretea noastra, este o chestiune de atitudine sufleteasca. Cel mai tânar om al Frantei, la un moment dat, a fost Clemenceau . Si în Miscarea Legionara cel mai tânar om din vremuri grele a fost Generalul Cantacuzino-Granicerul.

Astazi, când ne-am asumat o raspundere care depaseste posibilitatile multora, în aceasta tara gasim printr-o provindenta care ne-a aparat întotdeauna, sfaturile si experienta unui om care ne ajuta, ne fereste si ne apara cu întreg prestigiul persoanei sale.

Inalta Curte, ce este Miscarea Legionara?

Este prima revolutie a neamului românesc. Prima revolutie care se împlineste.

Noi am mai avut încercari în trecutul istoriei noastre, dar nici una dintre ele nu a fost împlinita. Aceasta se explica prin îndoitul punct de vedere, ca revolutia noastra este o revolutie spirituala si în al doilea rând, ca este o revolutie proprie a noastra, strâns legata de tot ce este românesc, de tot ce a trait pe acest pamânt.

Revolutia legionara nu si-a întors ochii nicaieri pentru a prinde si a desprinde linia viitorului neamului românesc. Ea s-a întors la Mihail Kogalniceanu, la Eminescu, la Conta, la toti acesti oameni ai trecutului nostru, care au fost premergatorii, în vremea când problema nici nu se punea în Europa.

Ce reprezinta în esenta ei aceasta Miscare Legionara?

Ne-o arata unul dintre prietenii pe care i-am pierdut, mare figura legionara, Puiu Gârcineanu, într-o carte asa cum putem scrie noi legionarii, în vremea când mai mult simteam decât gândeam, carte intitulata "Din lumea legionara". Va rog sa îngaduiti a-i aduce lui Puiu Gârcineanu prinosul amintirilor mele si în acelasi - timp sa-l înconjor de celalalt bun prieten, cu care s-a înteles întotdeauna, lordache Nicoara, si respectat de vechii luptatori. Numai cine nu e legionar,sau poate dintr-o trufie nemasurata,ar putea sa vorbeasca cu usurinta de acesti doi oameni.

Inalta Curte, suntem unica miscare care împletim credinta bisericii ortodoxe cu o miscare politica.

Legionarismul este în primul rând credinta în Dumnezeu, în sensul cel mai pur, în sensul credintei noastre crestine.

Miscarea Legionara se poate defini printr-o singura fraza: este o lupta gigantica, lupta de încordari uriase, pentru a tinde catre perfectiunea si sublimul aratat noua de linia bisericii crestine. Aceasta miscare pune ca o conditie esentiala, pentru ca acest neam sa poata pasi înainte pe drumuri noi, transformarea interioara, schimbarea omului. Nu poti sa ai dreptul sa ceri altuia sa se îndrepte, pâna când în prealabil tu însuti nu încerci sa te îndrepti".

în continuare av. Horia Cosmoyici explica ce rol joaca în doctrina legionara credinta învierii din morti, înviere învatata de biserica crestina.

Abordeaza apoi programul politic al Miscarii, din care retine gravitatea problemei evreiesti si plaga politicianismului în viata publica a României, bazându-se pe numeroase citate din lucrarile Capitanului.

In ce priveste metodele de lupta ale Legiunii, Cosmovici arata ca ele nu s-au inspirat din principiul violentei, pentru a cuceri puterea. Dimpotriva, chiar în primele zile de la întemeierea Miscarii, Corneliu Zelea Codreanu a declarat ca va actiona exclusiv în cadrul legilor tarii: 'Vom merge pe linia legilor tarii, neprovocând, ocolind orice provocare, neraspunzând la nici o provocare".

Corneliu Zelea Codreanu a cerut sa fie razbunat si toti cei vinovati de dezastrul tarii sa fie pedepsiti. Dar cum? Nu prin actiuni singuratice si necontrolate de razbunare, ci prin procedeu legal. Iata se spune la punctul 84 din Carticica Sefului de Cuib: "Primul punct din programul legionar daca va întreaba cineva, sa-i spuneti ca este juramântul pentru pedepsire. A doua zi dupa victoria legionara, se va constitui Tribunalul exceptional, care va chema în fata lui si va judeca:

Pe toti jefuitorii banului public.

Pe toti cei ce au primit mita, înlesnind afaceri.

Pe toti cei ce,încalcând legile fundamentale ale tarii, au persecutat, au ucis, au lovit în legionari sau în familiile lor.

Orice functie ar detine de la jandarm la ministru, nimeni nu va scapa acestei judecati".

Grija de legalitate I-a urmarit pe Corneliu Zelea Codreanu permanent, chiar si atunci când legionarii lui erau supusi la chinuri si ilegalitati de nedescris si se puteau prevedea reactii, când suferintele atingeau limita disperarii, cum s-a întâmplat în anumite cazuri. Cuvântul lui de ordine a fost permanent: supunere la legi si rabdare în fata celor mai mari nedreptati.

Din aceasta perspectiva, Horia Cosmovici arata cât de absurda a fost acuzatia de atâtare la razboi civil, azvârlita Capitanului în cursul procesului sau.

Cu ajutorul ultimelor declaratii si circulari ale lui Corneliu Zelea Codreanu, demonstreaza cât de preocupat era Seful Legiunii ca sa nu se produca nici o tulburare în tara, nici chiar atunci când locuitorii ei au fost despuiati de toate drepturile lor prin lovitura de Stat a regelui Carol al II-lea. El îsi dadea seama de nenorocirea ce s-ar abate asupra tarii, daca românii s-ar încaiera între ei, în timp ce dusmanii pândeau la hotare.

Horia Cosmovici îsi încheie pledoaria cu urmatoarele cuvinte:

"Inalta Curte, sunt la sfârsit.

Am scris o brosura intitulata "Adevarul în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu", în mai 1938. Aceasta brosura am scris-o în timpul prigoanei - cum o numim noi, urmariti de agenti, am scris-o în diferite case, o parte la mine acasa, o parte la Alex. Ghica, alta parte la Ion Boroianu, apoi în casa lui Danielopol. Am împartit-o tuturor ca sa poata cunoaste adevarul în procesul Capitanului.

Am numai doua lucruri aici care sunt ale mele. Ma voi referi numai la unul dintre ele, pentru ca, înalta Curte, convingerea mea, sincera este ca sunt atât de departe de a ma considera, de a ma socoti un om priceput sa despic destinul neamului, sa-l pot vedea; dar am o credinta a mea si aceasta credinta o slujesc pâna la ultima suflare.

Ei bine, veti vedea ca am izbutit eu care, va spuneam, sunt departe de perfectiune - sunt departe chiar de linia legionara cu mii de metri - am izbutit sa fiu prooroc. Sa nu mire lumea: am fost cinstit când am scris - si o stiu toti legionarii, este un lucru care poate fi controlat... Scriam:

'Când o judecata este dreapta, nu mai judeca nimeni, dar când o judecata e strâmba, atunci judeca toata lumea. Iata de ce procesul Corneliu Zelea Codreanu, pierdut înaintea instantei militare, continua în fata Tribunalului tarii si sentinta ramâne sa se dea". Nimeni nu mai credea în biruinta legionara când am scris aceasta - "si nu se stie de care parte vor fi tradatorii si de care parte patriotii".

Inalta Curte, concluziile mele de azi le-am trasat atunci, în 1938.

Azi nu stiu în ce masura am izbutit sa va prezint întregul zbucium al generatiei noastre pâna la acest punct.

Inalta Curte, va cer în fata unui mormânt, azi deschis din nou, al Capitanului, sa binevoiti a accepta ca sa aveam posibilitatea, noi legionarii, prin D-voastra, sa mai smulgem acestui mormânt pentru Tara Româneasca înca o biruinta, prestigiul justitiei.

Va rog dati-ne-o, caci altfel nu am mai putea trai".

Dezbaterile fiind închise, Curtea a intrat în deliberare. La ora 7 seara, înalta Curte de Casatie, în plenul ei, a intrat în sala aducând urmatoare decizie:

Memoria Capitanului a fost reabilitata

"Comisia, potrivit Deciziei Nr. 1/940 data de Comisia pentru revizuirea proceselor politice si a Decretului-Lege nr. 3226/1940 art. 4 si art. 506 din procedura penala, decide:

Declara fara valoare sentinta tribunalului militar, Sectia I-a, a Corpului II Armata Bucuresti, privitoare la defunctul Corneliu Zelea Codreanu si îi reabiliteaza memoria.

Ordona publicarea acestei hotarâri în. Monitorul Oficial, pe cheltuiala Ministerului de Justitie, si într-un ziar din Capitala, la cererea D-nei Elena Corneliu Zelea Codreanu, sotia Capitanului".

CINE a judecat ?

Cele mai înalte figuri ale magistraturii tarii: Primul Presedinte al înaltei Curti de Casatie, înconjurat de patru presedinti ai sectiilor Supremei Instante.

UNDE s-a judecat ?

In supremul For al Justitiei".

Rejudecarea procesului Capitanului s-a judecat în sala de sedinte a Sectiilor Unite de la înalta Curte de Casatie. Completul de Judecata a fost format din urmatorii înalti magistrati:

Dimitrie Lupu, Primul-Presedinte al înaltei Curti de Casatie.

Dimitrie Cihodariu, Presedintele Sectiei I.

Mihail Mosgos, Presedintele Sectiei II.

Constantin Macri, Presedintele Sectiei III.

Titu Magheru, Presedintele Sectiei IV.

Fotoliul Ministerului Public a fost ocupat de Coman Negrescu, Procuror General la Curtea de Casatie.

Functia de Secretar al Comisiei de Judecata a fost îndeplinita de Filip Mihailescu, Prim-magistrat, Consilier la Curtea de Apel.

Pe banca apararii au luat loc Alexandru Vergatti si Horia Cosmovici. Doamna Elena Zelea Codreanu, ca parte civila, este reprezentata de avocatii Vergatti si Cosmovici.

In sala au fost prezenti, în afara de sotia Capitanului, doamna Elena Zelea Codreanu, urmatoarele persoane: doamna Liana Cotiga (sotia lui Traian Cotiga, asasinat în sept.1939), av. Ilie Gârneata, av. Corneliu Georgescu, ing. Blanaru (Comandanti ai Bunei Vestiri), colonel Stefan Zavoianu, av. Traian Cristescu, dr. Serban Milcoveanu (presedintele UNSCR în 1937-1940), preot Udristeanu (duhovnicul Capitanului), mitropolitul Gurie, ing. Virgil lonescu (colaborator al Capitanului), Vasile Mailat (primarul Sectorului III Albastru), George Axinteanu, ing. Tinta, ing. Scarlatescu si reprezentantii presei române si straine.

REJUDECAREA PROCESULUI DIN IULIE 1938 AL CELOR 19 LEGIONARI FRUNTASI

Guvernul dictaturii carliste nu s-a multumit cu condamnarea Capitanului, ci dupa ce sentinta acestuia a ramas definitiva, prin respingerea recursului sau în ziua de 17 iunie 1938, a trimis în judecata pentru motive identice si la scurt interval si pe 19 fruntasi ai Legiunii.

Conducatorii legionari, trimisi în judecata, se aflau internati în Lagarul din Miercurea Ciuc, când a venit ordinul sa fie transportati la Bucuresti, pentru a se înfatisa înaintea aceluiasi Tribunal Militar, Sectia a I-a a Corpului II Armata, care I-a osândit si pe Capitan. Evident, dupa ce membrii Tribunalului Militar n-au avut nici un scrupul de constiinta ca sa execute ordinul de la Palat, condamnându-1 pe nedrept pe Corneliu Zelea Codreanu, cu atât mai putin puteau fi impresionati de protestele de nevinovatie ale colaboratorilor Capitanului.

În 25 iunie 1938 a început procesul fruntasilor Legiunii si s-a încheiat la l iulie cu condamnarea în bloc a tuturor acuzatilor, variind în sentintele lor doar anii de închisoare. Pedeapsa cea mai mare au primit-o Vasile Cristescu si Alexandru Cantacuzino, 9 ani de închisoare, deoarece fugisera de sub escorta, când erau transportati cu trenul de la Miercurea Ciuc la Bucuresti, iar restul de la 7 ani pâna la un an.

Comisia pentru revizuirea proceselor politice si sanctionarea magistratilor vinovati s-a ocupat si de cazul celor 19 fruntasi legionari, condamnati la l Iulie 1938.

Decizia Nr. 4 din 21 Noiembrie 1940

Comisia formata din Domnii:

Presedinte: Domnul Stefan P. Mihaileanu, Consilier la înalta Curte de Casatie si Justitie.

Membrii: D-nii Vasile Butureanu, Consilier la înalta Curte de Casatie si Justitie.

Constantin Navârlie, Consilier la înalta Curte de Casatie si Justitie.

Alexandru Otelesteanu, Profesor Universitar.

Vintila Dongoroz, Profesor Universitar. ,

Comisia: Luând în examinare modul cum a fost judecat procesul politic privitor pe 1) Vasile Cristescu, 2) Alexandru Cantacuzino, 3) Alexandru Cristian-Tell, 4) Gheorghe Istrate, 5) Mihail Polihroniade, 6) Paul Craja, 7) Traian Cotiga, 8) Sima Simulescu, 9) Virgil lonescu, 10) Banica Dobre, 11) Furdui Gheorghe, 12) Clime Gheorghe, 13) Serban Milcoveanu, 14) Nicolae Totu, 15) Radu Budisteanu, 16) ApostolescuGh., 17) Serafim Aurel, 18) Eugen Ionica, 19) Preotul Nicolae T. Georgescu-Edinetl, care formeaza dosarele 895 si 900 din 1938, ale Tribunalului Militar al Corpului ÎI Armata, Sectia I-a, proces solutionat prin sentinta Nr. 503 din l Iulie 1938, ramasa definitiva prin nefolosirea cailor de reformare de catre cei doi dintâi si prin respingerea recursului celorlalti inculpati de catre Curtea Militara de Casare si Justitie, care a avut loc prin Decizia cu Nr. 416, din 26 Iulie 1938, a acelei Curti, cum si recurs introdus contra acestei din urma decizii, motivat pe necompetenta instantelor militare de a-i judeca pentru faptele pentru care au fost trimisi în judecata, care a avut loc prin Decizia Nr. 4591, din 7 Octombrie 1938, a înaltei Curti de Casatie si Justitie Sectia Il-a, cum si pe neconstitutionalitatea art. 128, punctul 3 din Codul de Justitie Militara, care a avut loc prin Decizia Nr. 125, din 30 Martie 1939, a Sectiilor unite ale aceleiasi înalte Curti, sentinta prin care au fost condamnati primii doi, în lipsa, la câte 9 ani închisoare corectionala, 120.000 lei amenda si 6 ani interdictie corectionala, urmatorii pâna la al 15-lea inclusiv, la câte 7 ani închisoare corectionala, 20.000 lei amenda si 6 ani închisoare corectionala, urmatorii trei câte 5 ani închisoare corectionala, 20.000 lei amenda si 6 ani interdictie corectionala, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prevazut si pedepsit de art. 209 punctul l din Codul Penal redactia initiala si delictul de participare la o organizatie politica interzisa, prevazut si pedepsit de art. 23 al. l si art. 30 din legea apararii ordinii în Stat, iar ultimul la un an închisoare corectionala, pentru delictul de participare la o organizatie politica interzisa, prevazut si pedepsit de art. 23 al. l si art. 30 din legea pentru apararea ordinii în Stat.

Constatând ca potrivit art. l al Decretului-Lege cu Nr. 3326 bis din 3 Octombrie 1940, procesele penale pentru infractiuni cu caracter politic definitiv, judecate în ultimii opt ani pot fi revizuite.

Ca prin infractiuni cu caracter politic, potrivit art. 27 c.p., se înteleg acelea pe care legiuitorul le sanctioneaza cu pedepse politice, cum si acelea care, desi sanctionate cu o pedeapsa de drept comun, au acest caracter prin împrejurarile în care au fost savârsite sau din cauza mobilul lor, în care caz, instanta de judecata este datoare sa substituie pedepsei de drept comun, pedeapsa politica corespunzatoare, în scara pedepselor stabilite de art. 22 si 23 din acelasi Cod.

Ca întrucât în speta, faptele pentru care numitii de mai sus au fost condamnati, sunt infractiuni politice, având acest caracter fata cu mobilul care a determinat faptele imputate si care era politic, ca unul care, dupa cum se arata în considerentele de mai jos, tindea la propaganda politica a partidului si organizarea lui în vederea timpului acelei propagande, prin înscaunarea la cârma Statului, procesul acesta intra între acelea al caror revizuire se poate proceda în virtutea acelui Decret-Lege..

Considerând ca potrivit art. 2 al aceluiasi Decret-Lege, revizuirea proceselor penale cu caracter politic definitiv, judecate în ultimii opt ani, va putea fi admisa, înafara de cazurile prevazute de procedura penala, si pentru 1. Violarea dreptului de aparare; 2. Gresita stabilire a faptelor; 3. Gresita aplicare a legii.

Având în vedere ca din examinarea sentintei si deciziilor care au intervenit în cauza, cum si a actelor de instructie si celorlalte piese din dosar, se stabileste în fapt ca judecata s-a facut cu l. Violarea dreptului de aparare; 2. Gresita stabilire a faptelor si 3. Gresita aplicare a legii, potrivit art. 3326 bis, din 3 Octombrie 1940, revizuirea urmeaza sa fie admisa.

Pentru aceste motive, în virtutea legii

DECIDE :

Admite în principiu revizuirea procesului politic privitor pe 1) Vasile Cristescu, 2) Alexandru Cantacuzino, 3) Alexandru Cristian-Tell, 4) Gheorghe Istrate, 5) Mihail Polihroniade, 6) Paul Craja, 7) Traian Cotiga, 8) Sima Simulescu, 9) Virgil lonescu, 10) Banica Dobre, 11) Furdui Gheorghe, 12) Clime Gheorghe, 13) Serban Milcoveanu, 14) Nicolae Totu, 15) Radu Budisteanu, 16) Apostolescu Gheorghe, 17)Serafim Aurel, 18) Eugen Ionica, 19) preotul Nicoale T. Georgescu-Edineti..

(Urmeaza în continuare repetarea pedepselor la care au fost condamnati fiecare, de Tribunalul Militar asa cum se specifica la începutul Deciziei).

- pentru:

1. Violarea dreptului de aparare.

2. Gresita stabilire a faptelor si

3. Gresita aplicare a legii.

Dispunem înaintarea dosarelor Comisiei de Judecata de pe lânga înalta Curte de Casatie si Justitie, potrivit art. 4 al Decretului-Lege Nr. 3326 din 3 Octombrie 1940.

Dat astazi 21 Noiembrie 1940 Presedinte: Secretar:

(ss) Stefan P.Mihaileanu PanaitV.Calcâi

Membrii: Vasile Butureanu Constantin Navârlie Alexandru Otelesanu Vintila Dongoroz

(NOTA: N-am gasit în ziarele ce le avem Decizia de la înalta Curte de Casatie, prin care s-a rejudecat procesul celor 19 legionari si s-a anulat sentinta data de Tribunalul Militar, asa cum s-a procedat în cazul Capitanului. Dar daca a fost declarata fara valoare sentinta contra Capitanului, cu atât mai mult nu exista nici un impediment ca înalta Curte de Casatie si Justitie sa dea aceeasi decizie.)

Ce semnificatie are rejudecarea procesului din 1938 al lui Corneliu Zelea Codreanu, anularea sentintei de condamnare si reabilitarea memoriei lui prin Decizia înaltei Curti de Casatie?

Aceasta întrebare si-a pus-o si av. Dumitru M. Ranetescu, în ultimul articol publicat în ziarul Buna Vestire, din 5 dec. 1940.

Ranetescu face distinctie între planul spiritual de existenta, unde Capitanul nu poate fi atins de nici o micime omeneasca, de nici o ticalosie a contemporanilor, dominând cu statura lui uriasa viata eterna a neamului nostru, si planul istoric, unde era nevoie de aceasta reparatie, de aceasta decizie a celei mai înalte instante judiciare a tarii, pentru ca "un strop de noroi" se prinsese pe albul imaculat al vesmântului sau:

"Azi ma întreb: la ce poate servi rascolirea unei dureri, îngropata în tarâna anilor? S-a pronuntat acum trei zile, de înalta Curte, anularea unei monstruozitati judiciare si reabilitarea Capitanului.

Era nevoie de anularea unei nulitati, de desfiintarea unei negatii a oricarei idei de justitie? Teoretic, da.

Fiindca pe albul imaculat al vesmântului de jertfa si nevinovatie, cu care Capitanul a intrat în istorie, se prinsese un graunte de noroi. El trebuia smuls, caci, în scurgerea veacurilor viitoare, s-ar fi putut gasi cineva care sa demonstreze, cu autoritate de lucru judecat, ca a existat un tradator cu numele de Corneliu Zelea Codreanu.

Câti evrei n-au pângarit memoria lui Iisus, bagatelizându-i minunile si încercând sa-l coboare din înaltimea sfinteniei la murdaria vulgaritatii, fara alt argument decât exegeza talmudica si cutezatoare a spiritului lor!

Dar când ar fi vorba sa se descopere în arhive o sentinta definitiva, de osândire a Capitanului?

Pentru noi, cei de azi, care am sorbit din cupa amara a nedreptatii, dar am vazut si rasaritul uriasei biruinte, reabilitarea Capitanului este o simpla formalitate a legii.

Am vazut solemna înfatisare a înaltei Curti, am auzit gravele concluzii ale procurorului general, stralucita cuvântare a lui Vergatti, profunda elocinta - cu rezonante de suspin si de blestem - din pledoaria D-lui Horia Cosmovici, am ascultat glasul emotionat al celui mai înalt magistrat al tarii-prim-presedintele Lupu - si am iesit din încaperea Curtii ca dintr-o imensa Catedrala în care s-a rostit cuvântului lui Dumnezeu.

Nici o soapta nici un murmur. A fost ceva -pentru noi legionarii ca si pentru cei buni si drepti -putea sa fie, putea sa nu fie. Pe Capitan nici o sentinta nu l-a putut atinge si nici o lege nu l-a putut spala.

Doar formalismul omenesc trebuia îndeplinit pentru tiparnita Istoriei.