PESTE PRĂPĂSTII DE POTRIVNICIE
de Aron Cotrus
peste prăpăstii de potrivnicie,
eu te slăvesc, năprasnică Rusie,
pentrucă nu dormi,
pentrucă ne pândesti,
cu ochi tâlhăresti
si enormi...
si nu ne lasi să ne-odihnim,
în picioare să putrezim
lângă tine ca'ntr'un tintirim...
în vers împărătesc
as vrea să te slăvesc,
pentru svârcolirile-ti făr'de hotare,
pentru foamea ta sfâsietoare
care ne izbeste
fulgerător, hoteste,
ca de pe-o nesfârsită, 'nfuriată mare
o sălbatică năvală de-aer tare...
cine ti-ar putea blestema
râurile fără tărm, întinderea,
pumnii fără număr, ochii hoti
si neastâmpărul de care scutura nu te poti?!...
pentru-un tânăr titan mereu nesătul,
unde-i pământ si cer destul?!...
vreai peste noi să-i spinteci rosu vad
spre Tarigrad,
cum am face si noi, poate,
răsuciti de vreri nemăsurate,
dacă-am fi stăpâni pe nesfârsirea ta,
dacă-am fi mai cruzi, mai răi,
dacă-am avea:
pumnii tăi,
plămânii tăi...
dacă ni l-ar arăta, alb, din a vremilor zare,
vr'un valah de statura lui Petru-cel-Mare -
vreai să ne dai la o parte,
să ne 'mpingi în beznă si moarte,
pentru ca să stăpânesti cum vreai
peste această gură de rai,
până la Cornul de aur, supus,
si mai departe
către apus...
vreai, pumnul lui Lenin, crâncen închis,
să ni s'arate rosu, pe cer, ca în vis...
să răsune războinic poruncile-ti crunte
smulgând sângerândă-ascultare
si oarbă supunere,
din munte
în munte,
dela Putna la Mare
din Maramures la Dunăre...
până 'n adânc ai vrea să crape în două
muntii lui Horia...
pe toti să ne'ngroape deavalma, 'ntr'o clipă, istoria,
într'o surdă năruire nouă...
să nu mai iese la drum motul cu vorba si doina lui,
aspru, ca din piatra muntelui.
dacă prin inimi nici o Volgă nu ni-a curs,
am privit de pe tărmuri, în cojoa de de urs
la hotare, în sbatere năvalnică, grea
prin alviile veacurilor - Dunărea...
ne crezi fără ieri, fără mâine
si uiti c'am fost, - pentru cine stie s'asculte
cu-auzuri de câine, -
sub ale vremii ape sălbatice, multe
piatra neclintită ce rămâne.
într'o fierbinteală ce n'o să mai scapete,
Rusie,
hidră cu milioane de capete,
cu ochi sireti
si semeti,
tu ne'nveti
gata să stăm de luptă,
cu răsuflarea ruptă,
cu pusca sătulă-flămândă,
pe granita verde, la pândă...
din zarea văzduhului, destinului tău,
ni te uiti, fremătând,
ca'ntr'un hău,
în gând,
în blid...
si ne faci să facem zid
din pofta de-apărare grea,
în fata ta...
vom călca peste viată si moarte...
vom creste mai înalti
ca toti ceialalti,
ca să vedem departe...
piepturile noastre se vor oteli
zi de zi
pentruca ghiulelele-ti atinge să, nu poată:
multimile ce, gloată după gloată,
cu pas haiducesc,
la spatele nostru, s'adună si cresc...
desculti -
ne-om încălta cu bocanci si opinci de otel...
cu umblete la fel...
putini -
vom creste multi, tot mai multi,
pentruca rusine să nu-ti fie,
puternică, trufase Rusie,
că'n ale bătăliilor de mâine văpăi,
zece dintre rosii tăi flăcăi
înfruntă pe-unul singur dintre-ai nostri.
te asteptăm în gând, în porniri,
cu mii de Horia si de Cantemiri,
cu mers si cu dârjenie făr'de pereche,
cu-aceeasi năvalnică fierbinteală străveche...
în cutremurarea oarbă, adâncă,
Ioni uriasi vor creste ca din stâncă
si, poate, n'o să ai nici tu Ivani destui,
să-i potolesti pe-acesti ciobani hai-hui,
în potrivnicia crâncenă a muntelui...
cruzimea ta cumplită si rece
putea-va Dunărea până'n adânc s'o sece? !...
Uralii ti-or trimite oare-atâtea pusti,
să ne 'nchizi in vrerile-ti lunatice ca'n niste custi
destrăbălate ciurzi de hoti,
de boi, -
să 'mpusti
si stârpi să poti
vulturii si soimii toti,
din noi,
de peste noi?!...
ti-or trimite stepele atâtea tunuri grele,
să mături Carpatii cu ele? !...
sântem dintre cei ce nu se dau la o parte...
orice prâpăd ne-ar împarte,
orice sfărsit zdrobitor ar avea -
gata cu totii de moarte
primim, nesovăelnici, lupta cea mai grea...
au la răspântia primejdiilor mari
n'am trăit vânjosi, voiosi, voinici? !...
si dăinuirea noastră-aici
peste cimitire de barbari,
peste urma de pârjol a Scitilor si-a Hunilor,
nu-i oare o minune a minunilor? !
milioane de Ioni se razimă pe plug, pe sapă,
pe coasa fierbinte,
pe-aduceri aminte
si privirile in depărtări si le adapă,,
cântându-ti fiecare, după voia si aleanul lui,
cântece iesite ca din fundul pământului...
dar cântecul nostru făr' de hotare,
cântecul năprasnic pe care
să se razime în spornice suisuri solare
neamul acesta, în mersul, în truda lui
si 'n sângerările-i rodnice, crude,
încă nu-i...
încă nu-i...
nu se aude
în sboruri zălude
în auzul oricui
si 'n cuprinsul văzduhului...
nu creste încă...
nu creste,
nu răsbeste,
voinic, vultureste,
din bezna adâncă:
fulger
din străfunduri oarbe de stâncă -
cântecul-faur,
cântecul-munte,
cu creste cărunte,
cu-adăncuri si umeri de aur...
făr-acest împărătesc, sălbatic cântec,
cu aripi de flacări si vesnicii,
pămăntul nu ne poate primi
în nesfărsitu-i pântec...
îti multumesc de mii de ori, Rusie,
tie,
dăscălită năbădăioasă, cruntă, sasie
a vrerilor si furtunilor noastre de-acuma...
de n'ai fi tu,
n'ar acoperi, pe-aci, si-acu,
rugina, buruenile si bruma,
ca 'ntro sălbătică pustietate,
armele noastre ciunte, uitate? ! .. .
de n'ai fi tu,
ne-am ascuti noi oar', asa de iuti, acu,
cu-atâta sue patimă si zor:
auzurile, gândurile, vârful baionetelor? !...
eu te slăvesc,
te pândesc
pentrucă esti puternică si nesfârsită,
vrednică de vecini cu vrere de cremene,
de vecini la mers să ti s'asemene,
să nu răspundă potopului tău de pietre, cu pită...
eu te slăvesc, cu mâna pe puscă,
de piatră, la pândă,
printre primejdii cu limbă flămândă
ce tipă si muscă...
eu te slăvesc, sângerând,
fremătând,
cu neamul meu intreg, în gănd, -
tară a beznelor,
tu
desteptată brusc din milioane de somnr
în cătărări lunatice, de fier
spre cer...
vrerea noastră iute, neînfrăntă
cântă
în bezna de chiote sălbatice, ruptă...
izbeste-ne, de vreai, de poti,
si dacă ne-om feri de luptă, -
sdrobeste-ne, subjugă-ne pe toti
si ară cu noi,
sub vânturi si ploi,
în miazănoapte de sloi,
în miazăziua fierbinte,
stepele rosii, sprintene, noui,
ale mergerii tale 'nainte ! ...
potrivnică fără margini, Rusie, -
de fierberi, de puternicie
beat,
team blestemat,
te-am blestemat atât...
te-am iubit,
te-am urît...
cuvintele-mi sângeră încă în gât,
pentru sufletu-ti de vedenii junghiat,
pentru foamea ta de infinit,
pentru ceai dârmat
cu suflet urias ori pitic...
pentru ce-ai zidit
din scrum, din nimic...
pentru umbletele 'mpărătesti
în care cresti, te 'mpletecesti,
între da si nu,
Rusie, tu
tarină 'n delir, -
trup în care milioane de pofte zănatice latră,
tarină târâtă de-ostasi si mineri,
peste miile-ti de primăveri,
în paturile lor de piatră...
tarină sălbatică
ce peste veac, apocaliptic, te întinzi,
asa la noroc,
ca peste-o gigantică terasă de foc
si vreai să cuprinzi,
să aprinzi,
cu arma si cuvântul -
si vreai să strivesti
în îmbrătiseri împărătesti,
sub pieptul tău de fulgere
pământul...
pasii nostri 'n tot mai sprintenă smulgere
din glodurile putrede ale stării pe loc,
gândul nostru 'n goană tot mai repede
vor sti de poveri si desertăciuni să se lepede,
să scapere dârzenie si foc,
să schimbe nenorocu 'n noroc,
si peste drumuri noui să străfulgere...
încă nu ne-am revărsat in necuprins
până unde setea noastră de hotare ne-a împins...
pietre de hotar de nestrămutat
sau iuti ca răsmerita,
cresc pe unde-am călcat,
pe unde-om călca...
de ce nu m'ai sortit
să fiu, o, Doamne, peste-un veac împlinit
aspră căpetenie de nebiruit,
om dârz, solar, cu steauă în frunte,
gata pământul întreg să-l înfrunte,
din isbăndă 'n isbândă, aprig mereu,
să, smulgă ochiu pentru ochiu si dinte pentru dinte,
pentruca neamul acesta al meu
să meargă năvalnic, mănos înainte...
nu ne-am cântat împărăteste încă
de pe cea mai albă si înaltă stâncă
a Carpatilor nostri de cutezantă si vis,
peste vesnicii pustii,
peste ape sângerii,
peste furtuni, peste abis,
peste lupte uriase, peste tintirim,
cântecul mare pentru care-am trăit,
pentru care ne sbatem,
sângerăm
si trăim...
drumul pe care însăr azi, si scapăt,
asteaptă să fie bătut pân' la capăt...
T A R A
de Aron Cotrus
uite-i ! ...
arşi de soare, aspri, 'ndrăsneti,
crainici iuti ai unei noui vieti...
ca printre fulgere, prin furtuni, pe sub grindini
vin voiniceşte de pretudindeni:
pădure mişcătoare de goruni nebuni,
oaste făcătoare de minuni,
cu vrere năprasnică, vie
de-atotputernicie...
feţi-frumoşi ai unui nou noroc,
cresc sprinteni, s'otelesc, se răscoc,
sub ceruri de plumb şi de foc...
în foamea-i de faptă şi infinit,
ţara cu trup tîlhărit,
cu inimă arsă,
dîrză, mănoasă-i revarsă
puhoi spre 'mpotriviri,
peste porunci de sbiri,
spre încleştări ce i-adastă
pe cea mai înaltă creastă...
rupti de străbuni, de părinti, -
cu vreri, cu paşi fierbinti
calcă prin timp, biruindu-l
cu truda, cu'ndrăsneala, cu jindul...
sub paşii lor iuţi de-avangarde,
piatra, pulberea scapără, arde
şi drumuri de foc se rup, împărăteşte,
spre-un aspru destin ce se împlineşte...
tabere cresc, - veacul să-l clatine,peste tîngueli împietrite în datine...
tabere cresc - vaste cetăti,
peste gemete si strîmbătăti,
peste schilave răsmeriti de-altedăţi,
peste 'ntinderi de plecate capete,
peste putrede robiri ce 'ncep să scapate...
prin ierburi ca de cue,
tabere, puterea năprasnică, sue,
si-o sue,
pe muntele învins, despicat,
pe care-l calcă, neîncetat,
mers apăsat,
mers încruntat
de-opincă năzdrăvană şi bocanc ferecat...
fruntea se'nfră.ţes, te cu palma...
flăcăi de bronz, in arsiţi, deavalma
ţîşnesc, în cete, cu sîrg neînfrînt,
ca din fund de pământ,
ca din piatră,
spre-o nouă, veşnică vatră...
le simţi dîrjenia, din ochi, din falcă,
din felul cum calcă...
din patima for aspră si idolatră,
din pumnii de piatră...
din foamea lor grea
de cer si de mîine...
din mersul lor: roib fără frîne
spre-un uriaş altceva...
sprintene sape
şi tîrnăcoape
schimbă trîndave alvii de ape...
le 'năbuşe răsmeriţa ce creste-potop...
le vindecă mersul zănatic si schiop...
pe urme de bălti cu ape schiloade,
slobodă, glia fierbinte dă roade...
ca 'n basm, biserici cresc
din vis tineresc...
sună altfel, prin veac,
toaca peste satul sărac...
sună,
răsună-a furtună
ca o goarnă-nebună,
mereu,
peste inima neamului meu,
peste zilele neamului meu...
cu foame de lup
drumuri noui rup,
adînc, pîn' departe,
peste stîncile moarte...
meşteri,
în repezi, năvalnice cresteri...
ţinte -
dincolo de zarea ce minte,
dincolo de blid si cuvinte...
nu-i furtună nebună,
nu-i ploae de foc,
să-i oprească pe loc...
să-i oprească pe loc...
dîrjenie fără 'nfrîngeri
de flăcăi-îngeri,
gata să treacă, aşa la noroc,
prin gloanţe, prin apă, prin foc,
să mute munte după munte,
s'aprindă, să treacă, in frunte,
să 'nfrunte -
răsmeriţe crunte
şi nenoroc...
aceleaşi porniri îi adună
oaste de gînd şi furtună,
cu flintele, gata 'ncărcate,
pentru cazne vechi şi strîmbătate...
cu svelte,
darnice şi ucigaşe unelte,
din care ţîşneşte şi creşte 'ndrăsneaţă -
o nouă viată...
cerul, într'o zi,
împărăteşte va răsplăti
nemărginita lor învolburare,
vrerea şi dîrjenia lor fără hotare:
stîncile ce-azi paşii li-i rod, împărăţiile de nisip şi de glod,
ca mîine da-vor rod...
paşii lor semeti, in glia grea,
urme fierbinti vor lăsa,
urme de foc vor 1ăsa,
drumuri năprasnice de mergere vie
spre slavă şi 'mpărăţie...
din multimile oarbe unu s'alege...
gîndul lui: rege...
vorba lui: lege...
vrerea-i : platoşe de neînfrînt...
pasul lui: cutremur de pămînt...
veacul, sub trăsnete, în sbatere grea,
îi zice cum vrea,
îl botează cum vrea...
la masa de lucru adună:
azurul văzduhului lîngă furtună
şi lîngă-o inimă mai bună ca o pâine : -
cruzimi de tigru, auzuri de cîine...
noua lui limbă
faţa ţării o schimbă:
grîul creşte mai plin din glia săracă,
fetele se fac mai frumoase, să-i placă,
flăcăii, pentru el,
se'mbracă 'n muşchi mai tari ca de-oţel...
pentru-o rază din privirea-i, ruptă,
oricine-i gata, pentru el, să cadă 'n luptă...
bătrînii sătui de viaţă, ar vrea să mai trăiască
să stee drepti la vorba lui împărătească...
puşca, tunul, tancul, cu botul in tină
i-se închină...
pacea-i mai pace, războiul - mai crunt...
pentru el sunt toate-aşa cum sunt...
ochii lui cu mii de uitături de-o-dată
străfulgeră şi scoală în picioare tara toată....
se nărue tot ce-i putred şi rău
sub furtunile destinului tău,
pentru tot ce prin timp va rămîne, -
tară, cu altă fată,
ţară ce creşti îndrăsneată
peste glod, peste ceată,
peste azi,
peste mîine,
peste marea nesfîrşită de capete,
ca un soare ce n'o să mai scapete...
îndrăsneti
de alte 'ndrăsneli...
supuşi-rebeli,
crîncen biciuiti de sîrg şi fierbinteli,
beti
de alte poveţi,
cu vreri ca pentru mii de vieti,
cruzi pîn' la uitare de sine,
pentru-un îndărătnic pas spre mai bine, -
vom alege, vom bate mereu,
drumul cel mai lung şi mai greu,
pîn' ce-om simţi că opinca răbdării se crapă,
pin' ce-om vedea că urmele'n veac si le sapă
cu opinca la fel,
bocancul nostru putred, rebel...
pin' ce 'ntr'o zi,
spre zările aceluiaş tel,
pe creştete ni s'o topi,
de zăduful bătăliilor, - casca de-otel...
ieri: - stirv...
mîine: - sîngerări pe muntii aspri ping 'n virf,
fără sudălmi, fără scrîsniri din dinţi,
cu genunchi de fier, cu tălpi fierbinti...
pentru fîşiile de trup, rămase'n coltii stirbi şi goi
ai stîncilor pe care crincen le-am învins,
nu ne-om uita, cu ochii făr' de nădejde, înapoi,
n'om îngălbeni, înspăimîntati de necuprins...
cu privire aspră, caldă, îndrăsneată-,
vom privi prâpastiile, in fată...
§i pe marginile lor, colibe ne-om clădi
din ceată §i din treceri iuti de vijelii...
in fiecare nouă dimineată,
fi-va mai aspră şi mai semeată,
foamea fierbinte
de-a răsbate 'nainte
spre piscul eel mai ascuţit, mai nins,
pe care încă pas de om nu l'a atins...
in trăiri tot mai aprinse, tot mai vii,
zi după zi,
vom stăpîni din nou, din nou vom cuceri,
-în împotrivirile ce hîrăe si latră-
cu vrere sălbatică, oarbă:
fir de iarbă după fir de iarbă
si piatră după piatră...
a sortii poruncă
mantauă de flacări pe umeri mi-aruncă...
spinteeă veacul - flamură ruptă -
năprasnicu-mi chiot de luptă...
crîncene pofte mă pradă, mă muscă...
cînd, peste anii-mi lacomi şi netrebnici, într'o zi
m'oiu poticni,
m'oiu prăbuşi -
mina vreau să-mi împietrească pe puşcă...
te-oiu cînta, te-am cîntat,
prin veacul de furtuni spintecat, -
pas de bocanc ferecat,
in piatră lăsat, tăiat,
pe unde-am călcat,
pe unde-ai călcat ! ...
in arşita de-amiazi
cre§te aspru mîine peste azi
si peste mîine:
drumul de furtuni ce ne rămîne...
pasi uzi...
de-abia i-auzi...
mii de spinări, de tălpi, pe schele...
si cutezante, pe căi fără număr...
cot la cot
cu-oţelul lor tot,
cu cerul pe umăr,
trece, in mars zdrobitor,
cu veacul aprins sub picior:
oaste năprasnică, sprintenă, verde,
ce nici o bătălie nu pierde...
....................................................
ce negustori de gind miselnic
si de vorbe rele,
hulit-au visul furtunos al patriei mele?!...
işi uită de pline, de apă,
de truda ce inima si palma li-o crapă...
vrerea flămindă, nebună, ce-i mînă
şi răgaz nu le lasă, -
li-e singura stăpînă
si'mpărăteasă...
milioane de paşi din genunchi de otel
samănă la fel,
cu dărnicie după el,
prin timp ca printr'o verde iarbă 'naltă,
oricare din acesti vremelnici insi,
solari si neînvinşi,
ce cresc sburdînd pe şes, pe munte, laolaltă...
pentru orice straşină valahă - nouă ori străveche, -
unde-i pasă.rea măiastră: vorba fără de pereche, -
poduri să ne-arunce peste vreme, peste zare,
peste pră.pastia cea mai mare?!...
unde-i pasul mîndru şi buiac,
drum să bată într'o ziuă ca 'ntr'un veac, -
într'un sălbatic salt
spre 'nalt,
să răsbune dintr'odată, mersul nou de foc,
atîtea şi atîtea sovăeli şi putreziri pe loc? ! ...
sus fruntile, cosaşi uriasi ! ...
coasele 'n zădufurile ce ne răscoc,
să pară, pe cer, curcubee de foc...
străfulgeră, ciocan!...
izbeste, tîrnăcop ! ...
flacări să 'ngrop,
să desgrob,
sămîntă de foc,
de foc şi noroc...
din orice grăunte
să crească - un munte...
izbeşte năprasnic piatra mişea,
scintei să tîsnească din ea,
fulger să ne fie, soave ori stea,
pentru truda cea mai grea...
flăcăi dirji, pe brînci,
drum spintecă 'n stînci
către cea mai bună., mai izbăvitoare pîine:
către ziua de mîine...
pumni se desfac, se închid fierbinte -
frunze rosii pe unealta ce nu minte...
creste in ei, se frămîntă mereu:
soartea năprasnică a neamului meu...
pasi... pasi...
sprinteni, mărunti, uriaşi...
pasi adunati, împletiţi într'o zi,
ca'n ajunul unor crunte bătălii,
într'un lunatic mars, nebun, apăsat,
spre zări sub care încă nimeni n'a călcat...
de-o fi fulgerat să scapăt,
printre chemări de goarne,
mîine poimîine, -
cine-o rămîne,
puşca s'o joace,
cazmaua s'o 'ntoarne? ! ...
cine va, duce dornic, fierbinte,
peste zări înainte,
dîrz, dacicul drum ping la capăt?!...
latră cazmale deavalma...
tresaltă inima, sîngeră palma...
trudă mută, trează, surdă,
la temelii de lumi ce se'mburdă...
un veac putred se'ncurcă, se clatină...
truda preschimbându-se 'n lege, în datină...
'nainte ! ...
'nainte ! ...
vrerea iuţeşte braţul fierbinte...
pentru primejdii noui, bocancii vechi mi-i ferec...
creşte peste mine, peste timp şi 'ntuneric,
sub fulgere - un mîine feeric...
troiţe,
poduri,
fîntîni
cresc svelte din tinere mîni,
în zile ca'n lungi săptămîni...
ţara a cui e?!...
timpul al cui e?!...
cine ne bate bratele 'n cue?!...
'nainte !
'nainte ! ...
trece fierbinte...
cade, se scoală si-aleargă spre faptă,
calea cea dreaptă...
brînca se strînge brusc ca pe-o puscă,
pe unealta ce se smulge şi muşcă...
zi de zi,
săptămîni,
an lung după an,
ne'nfrintă se sbate, sporeşte, asudă,
cu milioane de genunchi §i de mini,
cu milioale de muşchi şi plămîni:
truda zăludă
izbînda zăludă
cu 'ndărătnicie făr' de hotare,
bate mai aspru, mai tare,
bate ciocan năzdrăvan,
din granită 'n granită să se audă,
tara uimită să te audă !...
virtos, voiniceşte, izbeşte ! ...
izbeşte, ciocan năzdrăvan,
piatra să geamă, să se 'nspăiminte,
fierul să 'mproaşte flacări, să cînte
izbînzile muncii ne'nfrinte ! ...
punti peste munti,
pod lîngă pod,
peste ape ce rod...
dîrz, drumuri desnod
prin piatră, prin plod, -
pentru norocu-ti, năvalnic norod ! ...
peste gropi de trufaşi arindaşi,
peste gropi de tîlhari cămătari, -
plugule, tot mai aspru să ari,
petec pustiu să nu laşi,
bruş nezdrobit să nu laşi ! ...
peste miselnice morminte de hoţi,
de hoţi şi netoţi,
ară adînc, adînc cît doar poţi ! ...
căci e pe drum,
un plugar cum altul nu-i să-i semene...
după-al cărui pas ogor sălbatic n'o rămîne...
plugarul năzdrăvan ce va ara prin foe şi scrum
cu pas de fulger, cu braţe de cremene...
plugarul-impărat, de mîine...
pîine ca de piatră...
lenea străveche 'i latră...
strigoi fără nume şi vatră,
din scîrnava lor şatră,
îi hulesc, îi latră...
pentru drumuri noui ce'n stînci se rup,
uită-ti foamea de lup ! . ..
uită-ti de tine, trup!...
pentru-ale zilei de mîine cîntece -
uitaţi-vă foamea sălbatică, - pîntece!...
strînge-te 'n trăiri tot mai iuti, tot mai vii,
năprasnică sete de-a stăpîni!...
nestăvilită năvală
de vrere imperială ! ...
paşi de sudoare uzi...
prin pulberea clipei i-auzi...
ciocanul cîntă
in pulpa stîncii cînd se împlîntă...
latră cazmale deavalma...
plouă fruntea, sîngeră palma...
veacul călit, frămîntat,
şti-va pe unde-am călcat...
ţara, peste vremi, aduce-si-va aminte
de urma noastră fierbinte...
timpul al cui e?
al cui e?
cine ne bate bratele 'n cue?
ce ne'nteles, neghiob nenoroc,
putea-ne-ar vreodată opri iar pe loc:
paşii de foc,
gîndul de foc?!...
vremea uriaşe, izbăvitoare biserică,
de blid şi şovăeli îi desferică...
din aceleaşi străvechi, oloage cuvinte, -
sprintenă,
nouă,
fierbinte,
îi îmbrînceşte 'nainte -
o altă limbă...
tara se sterge la ochi şi paşii si-i schimbă...
Arad, 1935
HAIDUCEASCĂ
de Aron Cotrus
de vreai, de nu vreai,
crunt călău bălai,
tara tot a mea-i...
io i-s rob si crai
pe cuprins, pe grai
si ea
îmi va da,
de-i vrea, de nu-i vrea,
dulci si-amare poame,
să nu mor de foame...
si izvoare 'ncete,
să nu mor de sete...
îmi va da, va da,
făr'a întreba
încotro mă duc
cu văz de haiduc:
codri fără fund,
unde să m'ascund,
ceafă ca de iad
lîngă orice brad,
pe cer, sori destui,
să-i pui căpătui,
căpătui haihui,
prin munţii silhui,
unde'n mila-i, Domnul
mi-o trimite somnul...
si îmi va mai da,
ca o mamă, ea,
p'oi cîte voiu vrea,
rănile să-mi spele,
să nu mor de ele...
rănile de foc
să nu stau pe loc,
de pe cale lungă
moartea să m'ajungă...
dîrz, din creastă 'n creastă,
ţundră de năpastă,
pădurea : nevastă...
vîntul: orb dulău,
alergînd prin hău,
latră iar a rău...
ursita străbuna,
mi-a lăsat, nebuna
pentru totdeauna
lumînare : luna,
colibă: furtuna...
mers din stîncă 'n stîncă,
răsuflarea-mi mîncă...
cărări de văpae
genunchii mi-i fae...
mă strigă pe nume
glas din altă lume...
mersul ciung si schiop,
unde să-l îngrop ? !
în ce hău afund
rana să-mi afund ? !
cine te-a pus, din foc
să-ti spinteci cojoc,
să vezi, prin prăpăd,
ce-atîtia nu văd ? !
cine te-a 'nvătat
încăpăţînat ? !
şi cine ţi-a spus
să tii fruntea sus?!
când eram de-o schioapă
cei de peste groapă,
strămosi fiorosi
si iuţi feţi-frumoşi,
mi-au şopit în vis
ce mi-e 'n stele scris...
în sângele-ti scrie,
tot ce-o fi să fie...
ce să-ţi pară rău,
voevod peste hău,
că esti iar al tău !
viaţă, viata mea !
pe unde-oiu călca,
cu inima grea,
de răni să nu cad!
pe rînd brad de brad,
de mînă m'or duce
pe poteci haiduce...
culmile de nea
si întinderea
vor îngenunchea
înaintea mea...
va simti si piatra
de ce-mi lăsai vatra...
va simti si glia
că io-i port solia...
va simti pămîntul
că io-i port cuvîntul...
că muri nu pot
doar cu neamul tot...
pe unde trec eu,
cu răsuflet greu,
neamul, mut, mă strînge
la sînu-i de sînge...
mă strînge si plînge...
pe unde treci tu,
tara urlă : nu !
la gîndu-ti de gîde...
si de mersu-ti rîde...
Poiana - Braşovului, Martie 1938
Almanahul ziarului "Cuvântul", 1941
