Adica
a trecut. Derogatoriu, dar a trecut. Nici de aceasta data, guvernul nu s'a
aratat milostiv cu cei multi. Printr'o aparenta legalitate (drept referendum),
guvernul a mai comis o ilegalitate. Chiar daca ar fi sa luam ca bune cifrele
statisticilor dupa care s'ar fi "pasat" Constituia, practica a fost
ilegala. Un referendum incumba, retroactiv, o explicatie de motive votantilor.
Incumba o dezbatere si este necesara o majoritate pentru eventuala aplanare,
pro si contra. Vulgul este cel chemat in ultima instanta sa-si spuna parerea,
daca are vreuna.
Despre
schimbarile din Constitutie urmarite de actualul guvern, in schimb, nu prea
s'a vorbit. Mai bine zis, s'a pastrat tacerea, iar noi, inconstientii, legalizatorii
de fapt prin vot, ne-am trezit dintr'o data in fata urnelor pentru a spune
DA! sau NU! Nu stim cati dintre votanti au inteles semnificatia evenimentului
in sine, prezenta lor in fata urnelor sau motivele pentru care au votat. Cu
alte cuvinte, in chip frivolic, guvernul a contat pe nestiinta noastra. Insasi
numarul redus al participantilor (cca. 55% din totalul populatiei), arată
ceva. Ganditi-va, 55%!...
In
chip bizar, sub anumite presiuni si amenintari, (pierderea serviciului, casei,
etc.) unii au votat DA! chiar si de trei sau patru ori la rand. Neîndoielnic,
rusinos! Partidul de guvernamant actual stie cum sa aplice "forta"
de care dispune si nu se dezice dela frauda. Cum se vede, pasim cu stangul
(încă) in civilizatia secolului de acum, refractari pe practicile mostenite
dela inaintasii totalitaristi de mai ieri. Candva, a mai existat o Constitutie
asemanatoare careia i s'au adus modificari de circumstanta, validata tot printr'un
"referendum national": "Constitutia lui Carol al II-lea"
(asa cum i s'a spus) din 1938. A durat cca. 2 ani. Motivatiile au fost aceleasi
ca cele de azi. Desigur, a fost abrogata in 1940 si reinstituita cea "de
jure", Constitutia din 1923.
Este
stiut, in timp, sunt necesare schimbari, adaugiri si asa mai departe la Constitutia
unei tari. Trebuie sa se tina pasul cu timpul in care traim. La noi, ca la
nimenea, în loc sa mergem inainte, ne poticnim in trecutul abuziv de legi
si decrete adaugate discretionar si cu care ne-am cam obisnuit din lasitate
sau oportunism sa coexistam. Ne pasă, sau nu, rezultatele sunt aceleasi. Mai
marii de la putere ne gâtuiesc, suntem desfiintati ca stat prin implementari
odioase de articole sau modificari, iar Tara rămâne mută, volens-nolens.
...Această
mutilare a Constituţiei – numită de farisei „revizuire” – va da
unora puteri la care visează mafioţii şi jefuitorii din toate
timpurile, pe de-o parte; pe de altă parte, şi mult mai grav, această
„Constituţie” nouă marchează sfârşitul României ca
stat. Consecinţa directă a acestei „Constituţii” va fi,
după cum vom vedea imediat, desfiinţarea României, împărţirea
ei între puteri şi interese străine, distrugerea Neamului Românesc...
...În
primul rând pentru că această „Constituţie” dă minorităţilor
naţionale drepturi atât de mari, încât anulează practic o
serie de drepturi şi principii naţionale fundamentale.
Astfel,
în orice stat unitar din lume – şi în imensa majoritate a celor confederale
– este obligatorie cunoaşterea limbii oficiale. De acum înainte
însă, în România va fi invers: va fi obligatorie cunoaşterea limbilor
minorităţilor, nu a limbii române. Adică va fi obligatoriu
ca oamenii să cunoască limba ungară, limba ţigănească,
limba rusă, limba ucraineeană, limba bulgărească, în fine,
orice limbă minoritară. În schimb limba română nu este
obligatorie!...
(Părintele
Antonie - Despre
sfârsitul României ca stat)
NICOLAE
NITÃ