Publicatie de rezistentă românească 

12 Iunie 1863. Romanii sub comanda lui Serban Cantacuzino impresoara cetatea Viena.

9 Iunie 1848. Proclamarea primei revolutii romanea si sfintirea drapelului tricolor la Islaz.

13 Iunie 1877. Moare Ludovic regele Ungariei lasand cu juramant, pe patul de moarte fiicei sale Maria, sa slujeasca tarile romane.

29 Iunie 1711. Prima navala ruseasca in Principatele Romane, facuta de Petru cel Mare.

24 Iunie 1448. Ioan Huniade regele Ungariei, se proclama prin act public Român.

21 Iunie 1878. Congresul de la Berlin ia Basarabia definitiv de la Romani si o da Rusiei.

CUPRINS:

• Adevaruri inevitabile - prof. Valeriu C. Nestian

• De ce atata ura? - Nicolae Iorga

• Schimbarea mentalitatii - Liviu Iacob

• Ce este si ce vrea Miscarea Legionara - Marcel Cozma

• O solutie "pacificatoare" - Cristian Ungureanu

• Perle din folclor: Holocaustul - Vlad Sandulescu

• O fraza in curs de rostire - prof. Valeriu C. Nestian

• Poezii de la cititori - Nicolae Mihu

• Articole de la cititori - Bogdan Geangalau

• Corespondenta studenteasca si nu numai…

Adevarurile adevarate, daca nu ne e teama a le privi in fata si pe de-n-tregul, sunt cutremuratoare: seamana cu metalele nobile; adica nu ruginesc, nu se oxideaza, devin inatacabile si invulnerabile, imune si incoruptibile; in pofida vicisitudinilor si a aprecierilor subiectiviste. Cu o conditie: sa fie corect ierarhizate si cosmizate, in necesara lor atingere cu aripile unor veritabile constiinte morale. Altfel, ele desigura ca se imputineaza, slabesc, se degradeaza pana la nerecunoasterea si contestare, pervertindu-se in minciuni dogmatizate, in mistificari absurde si sinistre, in infame confuzii. Erorile, aproximatiile, stereotipiile, superstitiile - de aici provin.

Asa si cu seria de adevaruri elementare pe care (neo)comunistii - dar si unii opozanti, persoane independente ferecate in preconceptii si resentimente - le desconsidera si astazi, fiindu-le neconvenabile, riscante, primejdioase, dusmanoase chiar. Din cauza caracterului lor adeseori prea actual si prea de viitor. Cu toate ca acestea sunt simple, ca vorbirea noastra de zi cu zi, si limpezi. Asemenea apei de izvor: intelepciunea cuprinsa in ele este mai adanca decat marile si oceanele, caci rasfrang o uriasa experienta de viata si lupta, asa cum bobul de roua oglindeste nemarginirea cerului. "Eu sunt calea, adevarul si viata" - iata sentinta blandului Nazarinean. De aici tendinta naturala din noi pentru adevar si repulsia pentru minciuna. "Adevarul care nu costa nimic este o minciuna", observa, pe de alta parte, preotul-martir polonez Jerzy Popieluszke. Si nici nu e nevoie de multi oameni si de multe cuvinte pentru a rosti si apara adevarul. Numai minciuna, care este detailata si negustoreasca, are trebuinta de vorbe nenumarate.

De aceea nu serveste adevarului falsurile sau jumatatile de adevar despre nationalism, care, conform explicatiei de autoritate data de Larousse, e "doctrina ce se reclama esentialmente de la traditie si de la aspiratii nationale".

A fi nationalist (in acceptia optima a cuvantului) inseamna a fi devotat inainte de toate valorilor specifice create de neamul caruia apartii, a tine la ele, a le cultiva si spori. Numai promovand virtutile propriei nationalitati, ramanem ceea ce suntem si ne putem auzi acel sunet unic, inimitabil, cu care fiecare neam participa activ la acordul simfonic universal. Nationalisti au fost, in istoria noastra, T. Vladimirescu, N. Balcescu, M. Kogalniceanu, Hasdeu, A.D. Xenopol, Parvan si dr. N. Paulescu, O. Goga si Nae Ionescu si atatia alti reprezentanti de frunte ai spiritualitatii romanesti. Doctrina nationalista are bunaoara in Eminescu teoreticianul si cel mai inspirat.

Un mentor al acestei doctrine, Corneliu Zelea Codreanu, socotea, de pilda candva, nationalismul real drept o "forta de echilibru intre stanga comunista si politicianism", "in lupta impotriva comunismului"; in vreme ce autorul "Craniilor de lemn" constata ca "nationalismul romanesc nu este un simplu produs, mai mult sau mai putin durabil, al unei activitati filosofice a ganditorilor(…). El este, in randul intai, o suprema intelepciune, castigata prin experienta de veacuri a vietii noastre romanesti, scump platita cu suferintele noastre proprii(…), este o datina, o atitudine sufleteasca traditionala, mai veche chiar decat existenta termenului…". Pentru ca la inceputul deceniului al V-lea, un lider al romanismului nostru sa estimeze ca "pentru noi, care am supravietuit prigoanei, raspunderea fata de idealurile Neamului este atat de mare, incat(…) daca n-ar fi legatura tainica cu cei morti, poate de mult s-ar fi stins nadejdea in sufletele noastre".

Fara tagada, ca orice concept cu rezonante sentimentale, si nationalismul a cunoscut epoci si faze de retorism, de artificialism verbal, de abateri si excese, de vinovate castiguri interesate, straine de nazuintele permanente ale unei natiuni; precum - se cuvine sa admitem - democratia, care trebuie sa fie o forma a respectului libertatii individului si o modalitate de guvernamant in care poporul exercita suveranitatea, poate degenera uneori in demagogie(adica tocmai robirea la vointa vicleana a politicianului), in anarhie, coruptie, xenocratie, haos.

Nu poate fi permisa "corectarea" adevarului ca nationalismul, clar gandit si sincer aplicat, este la antipodul sovinismului egoist (si al variantelor acestora), dupa cum e opus si internationalismului, cosmopolitismului si modernismelor de sorginte extranee, deformatiuni cateodata cu consecinte negative grave, derivand din ura fata de alte neamuri si valori.

In incriminarile ce si le aduc reciproc, curent si cu malitiozitate, diferite formatiuni si personalitati politice de la noi, cei doi termeni sunt utilizati sinonimic. Ca si cum stralucirea diafana a aurului pur ar fi tot una cu reflexul tinichelei vopsite ori cu sclipirile inselatoare ale sticlei cioplite. Acuze reiterate pe felurite "canale", nu din respect fata de adevar, ci din considerente politice inguste de moment, din ratiuni tactice ce canta in struna Puterii. Si aceasta lesnicioasa operatie de transfer inlocuieste insidios efortul dificil de reflexivitate, obligatoriu in criza moral-spirituala de astazi.

Contravine flagrant adevarului, "basnele" ce culpabilizeaza, trec sub vinovata tacere sau intineaza nationalismul crestin inscris pe o linie fireasca a specificului sufletului autohton, a vietii romanesti si a moralei crestine. Semanand otrava in inimi, vrajba, ura. Si astfel, cel neavizat e cantonat in mitesfera; cel familiarizat este derutat; iar cel care apara si cultiva cu sfintenie idealurile de libertate si demnitate nationala e degustat, uluit. Diversiunea antilegionara - vezi - bine! - e un factor important pentru obtinerea/mentinerea/consolidarea Puterii. Asa a fost, de exemplu, si in 1931, si in 1933-1934, si in 1938-1939, si in 1941, si, indeosebi, dupa "eliberarea" din august 1944, ca de alt minteri si in zilele noastre…

Echivaleaza cu "a scrie ocara vecinica unui neam" - cum zice cronicarul - a opera tendentioase confuzii(reanimate de la morga ideologiei comuniste a stafiilor de serviciu ale falsificatorilor de istorie) intre nationalism si fascism/nazism, autoritarism si totalitarism, radicalism si extremism, religie si mistica, fermitate si violenta, pedeapsa si razbunare(vendetta) personala s.a.m.d. Caci in conditiile prezentului trei judecati de principiu raman valabile:

1) Nimeni nu mai poate nimic impotriva luptatorilor anticomunisti;

2) Cei ce nu sunt impotriva acestora sunt cu ei;

3) Numai cei ce sunt contra acestor combatanti intru onoare nu sunt cu ei.

Pe filiera practica se adauga elementele corelative convertite in niste acute necesitati vitale ale renasterii romanesti: a)capacitate; b)corectitudine; c)simtul ordinei si al gospodariei; d)zelul si buna cuviinta. Daca doctrina confera suflul generator de emotie si entuziasm, dimensiunea lucrativa, pragmatica, ii asigura perenitatea. Ca partile unei peceti rupte in doua si regasite in unitatea rorundului desavarsit.

Un poet roman, inca cvasiignorat, isi inchipuia pe magarusul care purtase pe Iisus catre Ierusalim exclamand: "De ce nu mi-ati spus, de ce nu mi-ati spus/Ca pe spatele meu calarea Iisus?/Ca lin, ce senin l-asi fi dus!" Limpede e lucru, aici si acum, ca - vrand-nevrand - stiind-nestiind "de la Nistru pan'la Tisa" tot Romanul adevarat nu poate fi decat "magarusul" care, chiar daca nu cunoaste - ori "nu trebuie sa cunoasca" - se situeaza pana la urma pe pozitia adevarului viu si repudiaza stereotipiile imunde din gandire si actiune. Numai implicarea in sens de traire "in duh si adevar" e activ autentica. Negresit, cei plini de patimi in afara acestei procupari desavarsitoare si mantuitoare pentru neam.

Semnificatiile moral politice ale cunoasterii, intelegerii si respectarii juste a paradigmelor cruciadei impotriva comunismului sunt de o nestearsa actualitate(spre deosebire de patriotism, care beneficiaza de o retorica administrativa, nationalismul dispune de conotatii functionale net superioare). Ele nu se adreseaza oamenilor din vremurile revolute, ci tuturor generatiilor, fiecare dintre ideile-concept in discutie(cf. Si Radu Greuceanu, "Stat national, stat cosmopolit si guvern mondial", in "Cuvantul Romanesc", nr 180/1991) putand fi un imbold si un avertisment vis-ŕ-vis de mistificatorii de istorie si de contemporaneitate ce prind iarasi curaj.

Astfel, toate devin nu numai familiare noua, ci, oarecum, o biografie a raporturilor noastre cu Dumnezeu, cu natiunea, cu mediu si cu lumea intreaga. O asemenea actualizarea neintrerupta le si reinnoieste mereu, in fiecare moment al desfasurarii luptei impotriva ciumei rosii si al muncii creatoare pentru neam si tara.

Nationalismul curat si sanatos n-a murit de fapt si nici nu poate disparea. Ii va supravietui (neo)comunismului o eternitate. Se implineste cuvantul: "Cei de pe urma vor fi intai"?

Se aduna si cresc vazand cu ochii documentele si materialele, actele oficiale si declaratiile luate sub juramant.

Inalti magistrati si bravi ofiteri, cari si-au riscat viata ca sa apere cu puterile lor retragerea si exodul romanilor, au vazut cu ochii lor nenumarate acte de salbaticie, uciderea nevinovatilor, lovituri cu pietre si huiduieli. Toate aceste gesturi infame si criminale au fost comise de evreimea furioasa, ale caror valuri de ura s'a deslantuit ca sub o comanda nevazuta.

De ce atata ura?

Asa ni se rasplateste bunavointa si toleranta noastra?

Am acceptat acapararea si stapanirea iudaica multe decenii si evreimea se razbuna in ceasurile grele pe care le traim. Si de nicairi o dezavuare, o rupere vehementa si publica de ispravile bandelor ucigase de sectanti sangvinari. Nebunia organizata impotriva noastra a cuprins targuri, orase si sate.

Fratii nostri isi paraseau copii bolnavi, parinti batrani, averi agonisite cu truda. In nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvant bun, macar de o farama de mila. Sprijin cald si un cuvant intelegator, fie si numai sentimental, ar fi primit cu recunostiinta. Li s'au servit gloante, au fost sfartecati cu topoarele, destui dintre ei si-au dat sufletul.

Li s'au smuls hainele si li s'au furat ce aveau cu dansii, ca apoi sa fie supusi tratamentului hain si vandalic. Romanimea aceasta, de o bunatate prosteasca fata de musafiri si jecmanitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lauda pana mai ieri ca are sentimente calde si fratesti fata de neamul nostru in nenorocire.

In era noii democratii traditionale inceputa cu surle si trambite in toamna anului 1996 s-a vorbit enorm de mult despre o schimbare de mentalitate a societatii romanesti. O schimbare politica nu a avut niciodata succes atata timp cat s-a bazat pe aceleasi calapoade putrede ale sistemului anterior, si, de aceea aceasta remodelare a felului de a gandi a fost considerata esentiala in vederea incadrarii tarii pe drumul reformei. Cat de mult s-a schimbat mentalitatea oamenilor o stim cu totii, aceasta schimbare putand fi descrisa parafrazand un proverb uzual “De ce sa mai fur un ou, daca pot sa fur un bou?”.

Societatea romaneasca lancezeste intr-o simbioza de nepasare, inganfare si naivitate care nu se va indrepta decat printr-o revolutie spirituala de mari proportii.

Atmosfera urbana este dominata de plictiseala si relaxare. Lumea se comporta de parca nu mai are nimic de facut decat sa stea degeaba si sa astepte sfarsitul. Generatia in varsta ar avea scuza ca a trait toata viata sub comunism si ca nu se poate adapta. Dar generatia tinara nu are absolut nici un fel de scuza pentru comportarea iresponsabila care o caracterizeaza. Asa zisa generatie de sacrificiu se sacrifica intr-adevar dar nu pentru tara, biserica sau un trai mai bun ci de dragul imitarii tineretul occidental si copierii dezmatului universal. Cum isi permite o generatie de oameni saraci sa frecventeze barurile si discotecile? Prin inconstienta si nepasare. Mare majoritate a tinerilor nu au nici o slujba pana la terminarea studiilor superioare, motiv pentru care ei nu cunosc valoarea banului muncit si isi permit sa cheltuie banii parintilor fara nici o remuscare. In societatea occidentala majoritatea adolescentilor de 18 ani pot sta deja pe propriile lor picioare fara sa aiba nevoie de ajutorul parintilor. Dar lucrurile bune nu le putem importa pe motiv ca “nu suntem prosti sa muncim.”

Daca tineretul e nepasator atunci cand e in joc insusi viitorul lui atunci ne putem imagina ce se va alege de viitorul tarii. Va deveni probabil o uriasa discoteca in care generatia pro va dansa si va petrece pana va ajunge muritoare de foame.

Tinerii care incearca sa aduca in discutie subiecte ca patriotismul, datoria fata de tara si de inaintasi sau chiar crezul in Dumnezeu sunt batjocoriti sau in cel mai bun caz sunt considerati visatori. Paradoxul este ca ‘realistii’ viseaza mai mult ca visatorii in ziua de azi.

Regimul ceausist a vrut sa dea impresia ca noi, romanii suntem crema planetei si ca nimeni nu poate intrece in desteptaciune. Aceasta mentalitate se pare ca a prins radacini in subconstientul poporului pentru ca pare a fi o imagine universala. Pentru a demonstra cat de falsa este aceasta imagine nu trebuie sa ne gandim decat la alegerile din mai’90. Cum se poate un popor considera inteligent cand, dupa 45 de ani de comunism odios, se duce si voteaza pentru aceiasi politruci care l-au calcat in picioare toti acesti ani. Si daca suntem atat de destepti de ce suntem penultimii in Europa ca nivel de trai? Nu conteaza ce credem noi despre noi insine ci ce cred altii despre noi. Iar ce cred altii despre noi nu e tocmai de invidiat. Asta inseamna ca suntem prosti? Nu, categoric nu. Avem resurse umane cum putine tari ar visa sa aiba, dar nu ajuta la nimic daca nu le intrebuintam pentru ridicarea tarii din mlastina in care a fost adusa de politicianismului corupt. Nu ne incalzeste cu nimic sa stim ca rachetele NASA sunt proiectate de romani atata timp cat fabricile sunt administrate de secaturi corupte si lenese. Trebuie gasita calea de a se pastra in interiorul tarii aceste minti luminate, aceste elite fara de care viitorul neamului este foarte sumbru. Caci daca ne inchipuim ca ne putem ridica pana acolo unde ne este locul fara elite, suntem foarte naivi.

Dar a fi naivi ne place de minune. In ultimii 70 de ani putem gasi nenumarate exemple in acest sens. Am fost naivi cand l-am primit pe Carol al II-lea cu bratele deschise, in 1930 desi stiam ce fel de om este. Am fost naivi sa credem ca va renunta la amanta sa, din cauza careia tineretul roman a avut de suferit pierderi groznice. Am fost naivi cand l-am lasat pe Titulescu sa reprezinte interesel Moscovei la Liga Natiunilor invrajbind tarile nationaliste impotriva noastra. Am fost naivi sa ne bazam politica externa pe niste garantii care nu valorau nimic atunci cand am fost la ananghie in vara anului 1940. Am fost naivi sa credem minciunile guvernului in legatura cu dotarea armatei mai ales dupa scandalurile Fokker, Skoda sau Siskin. Am fost naivi sa ii credem pe comunisti atunci cand au spus ca vor respecta formele de guvernamant ale tarilor ocupate. Am fost naivi sa-i asteptam pe americani sau pe englezi in ’45 dupa ce acestia au decis soarta lumii pe un servetel. Am fost naivi sa credem ca ce s-a intamplat in ’89 a fost o revolutie. Acum suntem naivi sa credem ca vom fi primiti in NATO si, ceea ce este cel mai rau, suntem naivi sa credem ca lucrurile se vor indrepta de la sine sau ca va veni cineva sa ne scoata din prapastia in care ne aflam. Singuri vom trebui sa iesim din abis, si asta fara intarziere pentru ca sunt multi vecini care abia asteapta sa ne ingroape pentru totdeauna.

Solutia? N-ar fi rau sa incepem prin cunoasterea imnului national.

Miscarea Legionara a fost o miscare populara, de masă, menita sa creeze o regenerare spirituala a romanilor care erau asupriti de clasa autocrata si oligarhica ajunsa intr'un apogeu in timpul regilor germani.

Scopul Legiunii nu a fost sa ajunga la putere. De la comanda Legiunii si pâna la ultimul cuib, Capitanul a pretins legionarilor inalta responsabilitate, sa fie cinstiti, disciplinati, perseverenta, fermitate si mare stapinire de sine.

Legile legionare sunt : CREDINTA, MUNCA, ORDINE, DISCIPLINA, FERMITARE si un liant al tuturor, ACTIUNE.

Capitanul a denuntat politicianismul, adica segmentul oligarhic format din politicieni de toate culorile si metodele lui de exploatare a omului de catre om, politica externa generata de acestia si comunismul. Imnul Legiunii descopera clar intentiile legiunii:

Dreptate -justitie sociala, eliminarea prerogativelor si a privilegiilor, democratiei egalitare, respectul demnitatii umane (individuale si nationale), responsabilitatea directa a membrilor aparatului de stat fata de popor.

Paine -sanse egale pentru toti cetatenii tarii.

Pace -lupta pentru desfiintarea regimului aservit altor interese decat celor nationale, iar pentru politica externa se impune o neutralitate tip Elvetian tinand cont de pozitia geografica a ROMANIEI.

Conflicte interetnice?! Epurari pe criterii etnice?! Masacre?! Gropi comune?! Un alt episod Kosovo?!

Toate acestea sunt de domeniul trecutului pentru ca o distinsa profesoara membra a vietii academice iesene a gasit solutia. Pornind de la un studiu "elaborat" de doua "cercetatoare" franceze, domnia-sa propune, pur si simplu, incurajarea casatoriilor intre diverse rase, intre emigranti si natiunea statului pe care-l invadeaza.

In acest fel, s-ar rezolva dificila problema a integrarii acestor triburi migratoare ale secolului nostru.

Se para insa ca distinsa membra a culturii iesene traieste prea intens prin mediile inalte ale capacitatii sale incat numai este capabila sa observe adevaratele probleme care le creaza "napastuitii" migratori, statelor nationale in care patrund.

Domnia-sa poate nu observa miile de societati comerciale arabesti care inseala in mod sistematic statul roman, se ocupa cu contrabanda de tigari, alcool si cafea, trafic cu droguri, arme si carne vie; nu are ochi nici pentru obraznicia zecilor de secte religioase care-si etaleaza cu nesimtire casele de provaduire a minciunii si a spalarii de creier; este imuna si la sutele de asa-zise "societati" sau "organizatii studentesti" ale tineretului sirian, iranian, palestinian, israelian, etc sau pentru nou infiintatele moschei de pe teritoriul tarii noastre.

Oare, mult stimata profesoara, nu cunoaste ca pana si in Iasul lui Eminescu si Creanga exista o astfel de "lucrare" a tolerantei si indiferentei noastre fara margini?!

Sigur faptul ca arabii din Timisoara doresc sa fie recunoscuti ca minoritate nationala nu este un lucru relevant pentru domnia sa.

Sa presupunem prin reducere la absurd, zicand cu voce tare "Doamne fereste-ne si pazeste-ne" si facand si cruce de trei ori ca in Romania am aplica pe scara nationala (pe scara mai mica se aplica deja) aceste realizari ale superioarei societati civile occidentale.

Ma intreb atunci: Ce ar simti copiii proveniti din astfel de experimente genetice cand l-ar citi pe Eminescu?! Pe Goga?! Pe Cosbuc?! Pe Alecsandri?! Pe Radu Gyr?!

Dar cand ar auzi faptele de arme ale lui Burebista?! Decebal?! Mircea cel Batran?! Stefan cel Mare si Sfant?! Vlad Tepes?! Mihai Viteazul?!

Ce ar intelege ei din dragostea de tara si lupta unor oameni ca: A.C. Cuza, Nicolae Iorga, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, Al. I. Cuza, Vasile Marin, Ionel Mota, Corneliu Zelea Codreanu?!

Sau din gandirea marilor minti ale spiritualitatii romanesti: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea?!

Cum s-ar realiza comuniunea cu traditiile si biserica stramoseasca?!

Sunt intrebari cu un singur raspuns. Sunt intrebari firesti, normale, dar la care se poate raspunde doar intr-un singur mod, facand apel la istorie, la traditie, la credinta, intorcandu-ne in timp si incercand sa ne simtim stramosii alaturi de noi, sa-i intelegem, sa realizam pentru ce au luptat si murit! In nici un caz pentru o rasa mondiala si unica!

Numai daca vom fi in stare de asa ceva vom sti raspunsul si nu vom mai delira asemenea occidentului.

Ganditi-va ca pana si in epoca fanariota moschei nu au existat pe teritoriul principatelor romane!

Ne mandrim cu faptele inaintasilor, dar suntem in masura sa afirmam cu mana pe inima ca si ei sunt mandri de noi?!

Trebuie sa ne trezim din nesimtire si sa rostim raspicat: Romania, romanilor!!!

Avem datoria sa ne aparam tara si poporul nu sa le impartim cu hoardele de migratori, care vezi Doamne, pe langa faptul ca ne inabusa se mai simt si "neintegrati"

Care dintre dumneavoastra ar fi de acord sa-ti imparta sotul sau sotia cu un intrus care-ti da buzna in casa si mai are si tupeul sa-ti reproseze ca nu dai dovada de toleranta!

Limba Ebraica nu are numerale ca alte limbi. Numerele sunt reprezentate prin litere. Litera “v” Ebraica [vau] de exemplu reprezinta cifra “6”. Profesiile Evreiesti (sau, mai corect, Cazare) sunt aproape toate niste vise cvasi-schizofrenice Cahalistice care împing lumea catre o autodistrugere de cosmar. Cahalismul, contrar crezului popular, nu este o chestiune ce apartine de trecut, ba dimpotriva: “Influenta Cahalei ramâne predominanta.” (Israel Shahak, Istoria Evreiasca, Religia Evreiasca, Londra 1994, Pluto Press, p. 32 si Cahala: lecturi secrete Evreiesti medievale.)

Cifra “6” joaca un prim rol în aceasta materie. Cahalistii insista ca aceasta cifra este cifra lui Yahweh, pe care Iudaismul îl crede Dumnezeu. Un Dumnezeu, care, dupa Vechiul Testament, înjura, ucide si distruge. Evreii adevarati, ca Sephardici si cei asa-zisi Torah, nu se identifica cu Cazarii Cahalisti si cu ideile lor despre Dumnezeu (ba dimpotriva.)

Literele din cuvântul “Mesia” adunate, dupa Cahalisti, dau 666, adica de trei ori “v” (vezi mai sus.) Totusi “Mesia” este un cuvânt Românesc, iar “Messiah” Englezesc s.a.m.d. Însa originea lui este Greceasca. În Greceste (si cer ajutorul Elenofonilor) se scrie 9+3EE3!E (Meissias.) Si vedem acum oare ce cadou asteapta Cahalistii asa cu nerabdare?

M E I S S I A S

40 5 10 200 200 10 1 200

Nu voi face eu calculul, deoarece nu m-am priceput niciodata la matematica. Acest numar are însa o valoare aparte, deoarece el este un numar des asociat cu însusi Lucifer, idolul Francmasoneriei. El mai reprezinta si anul când acest Mesia va veni ca sa faca sclavi din Goyim, conform Talmudului (“Iara când Mesia va veni, toti vor fi sclavi ai Iudeilor.” Erubin 43b.) Pot continua. În Biblie scrie doar, “Aceasta cere întelepciune; cine întelege sa calculeze numarul diavolului, pentru ca este un numar al oamenilor. El este sase sute saizeci si sase.” Conform calendarului Iudaic, în toamna anului 1999, începe anul Evreiesc 5760. Si continuam sa adunam: 5 + 7 + 6 + 0 = 18 (adica, înca o data, de trei ori “6.”)

Acest Mesia trebuie sa se înfatiseze pe pamânt numai dupa ce profetiile vor fi îndeplinite, în concordanta cu cifra Cahalistica 6. Deci, mai înainte de vizita de stat a mult-asteptatului, “alesii” trebuie neaparat sa se fi întors în “tara fagaduita,” mai putin sase milioane. (Criminalul de razboi Churchill, devotat Cahalistilor de altfel, a introdus un nou simbol multimilor nestiutoare si, fara dubii, binevoitoare. Acesta este semnul victoriei, V. “V” nu reprezinta victoria neaparat. “V” reprezinta cu totul altceva.)
 
 

În Torah scrie: “Va veti întoarce.” În textul original totusi, litera “v” [vau] lipseste. Cercetatorul Ben Weintraub a fost informat însa de catre rabini ca litera cu pricina era penumbra celor “sase milioane.” Atunci, aceasta profetie, se traduce: “Va veti întoarce, minus sase milioane.” (Ben Weintrabaub, Dogma holocaustului, Cosmo Publishing, Washington, 1995, p. 3)

Acesta profetie autoimpusa, în lipsa carei adeveriri Mesia nu va veni, a dus la holocaustul a sase milioane de Evrei în…1919! Pe baza Declaratiei Balfour din 1917, statul Israel era garantat existenta si Evreii din diaspora se puteau întoarce în “tara fagaduita.” Evreii fruntasi ai acelor vremuri (1920) asteptau emigrari masive catre Palestina. Însa, inainte de emigrarile cu pricina, sase milioane dintre ei trebuiau sa dispara. De fapt, cei ce nu au citit în organele de presa din tara (sau din orice alta tara, sic) îi rog sa citeasca urmatorul articol alarmant, publicat în American Hebrew, 31 Octombrie 1919, Nbr. 582:

“Sase milioane de barbati si femei sunt pe moarte; opt sute de mii de copii plâng dupa pâine. Si împartasesc aceasta soarta nu din vina lor, nu printr-o lege a lui Dumnezeu sau seculara; dar prin tirania razboiului si a setei troglodite de sânge Evreiesc. În acest holocaust al vietii umane…”

Totusi, situatia politica mondiala era dificila chiar si pentru un Rothschild, asa ca fondarea statului Israel a mai durat, iar ideea cu “sase milioane de evrei” a fost pusa la gheata, pâna la momentul oportun. Totusi, în tribunalele Europene ale sfârsitului secolului vitezei în marsarier, îndeplinirea acestei profetii, verdict dupa verdict, sentinta dupa sentinta, dovedeste nu atât istoric cât juridic ca “Nazistii” au ucis “sase milioane de Evrei” în cuptoarele crematorii, si, cu aceasta ocazie, Evreii se pot reîntoarce în Palestina adica Israel.

Motivul pentru care “sase milioane” trebuiau sa dispara era faptul ca asa curata Jahweh sufletele Evreiesti de pacate, pentru ca, trebuie sa stim, reîntoarcerea sufletelor necurate nu este permisa. “Zise Yahweh: I-as uita Eu pe victimele holocaustului? Rabinul Tanchum, fiul lui Chanilias zise: la acel ceas, când Hananja, Misael si Asaria au iesit din cuptoare, popoarele lumii s-au strans laolalta ca sa-i loveasca în fata pe cei ce urasc pe Israel.” (Talmud, pg. 138 si 225)

Oare putem noi întelege ca “sase milioane” trebuiau sa dispara în “cuptoarele” de la Auschwitz (dupa Talmud, ei au iesit dupa aceea din cuptoare,) pentru ca ei sa poata merita sa se întoarca în “tara fagaduita,” purificati, si, totodata, sa distruga orice rezistenta împotriva Goyimilor rebeli? Pentru ca însusi cuvântul Auschwitz este folosit ca sa “loveasca pe cei ce urasc pe Israel, în fata.” (În acest sens, intrebati poporul German, care a platit amarnic catre Evreimea mondiala în acest sens.)

De la al doilea holocaust, cel de la Auschwitz si Dachau, Evreii au devenit de neatins. Invincibili. Nimenea nu îndrazneste sa rosteasca o silaba în aceasta chestiune “de frica Evreilor.” (Esther, 8, 17), si chiar Domnul nostru Iisus Cristos poate atesta: “Însa nimenea nu zicea nimica în public… de frica Evreilor.” (Sf. Ioan, 7:13)

Chiar fostul director al Institutului de Istorie Contemporana, Dr. Martin Broszat, a atestat sub juramânt într-un tribunal German, ca “cei sase milioane” erau un numar simbolic, si nu un fapt. (“Dr. Martin Broszat a declarat ca acest numar trebuie sa fie recunoscut ca simbolic, si nu ca fapt.” Dintr-o scrisoare de Prof. Dr. Ernst Nolte, Frankfurter Allgemeine Zeitung, 23 August 1994, p. 7)

Tribunalele europene si legislatorii europeni protejeaza la propriu aceasta importanta profetie. “Prin negarea holocaustului din lagarele de la Auschwitz, se neaga baza existentei Evreiesti.” (O pledoarie a judecatorului în privinta sentintei unui revizionist, în Tribunalul Munchen, fila nr. 115 Js 3344/94)

Mai mult. Holocaustul juridic include metoda “simbolica” de genocid, dupa manualul avocaturii Europene, Talmudul: “cuptoarele încinse.” Citez: “Negarea acestor metode de genocid [cremarea] jigneste memoria victimelor.” (Sentinţa unui revizionist. Sursa: Mittelbayerische Zeitung, 7 Martie 1996, p. 1)

Însasii domnia sa Elis Wiesel, (laureat al Premiului Evreiesc Nobel în 1982,) care se autointituleaza “supravietuitor,” scria în murdarele sale “Basme ale timpului nostru”:

“Ce scrii?” întreba Rebbe.

“Povesti,” am zis. Vroia sa stie ce fel de povesti: adevarate.

“Despre cunostiinte?”

“Da, despre lucruri care s-au întâmplat sau nu.

“Pai nu s-au întâmplat?

“Nu, nu toate. De fapt, unele erau povesti de la început pâna la sfârsit.

Rebe se apleca masurându-ma din ochi si zise mai trist decât suparat:

“Asta înseamna ca scrii minciuni!

Nu i-am raspuns imediat. Copilul din mine nu se putea apara. Trebuia sa ma justific într-un fel:

“Lucrurile nu sunt asa de simple, Rebbe. Unele evenimente se întâmpla dar nu sunt adevarate; altele sunt – desi nu s-au întâmplat vreodata.” (Elie Wiesel, Basme ale timpurilor noastre, Schocken Books, New York, 1982, S. VIII – introducere)

Domnul Wiesel a numit aceasta carte, în mod cinic, “Basme.” Însa, greseala Domniei sale a fost ca si noi plebeii am învatat sa citim. Oara or fi cele “sase milioane” o realitate Cahala, în timp ce este un basm în realitate?

Domnul Haim Landau, dupa ce a semnat întelegerea pentru restitutie în 1952 cu Adenauer, i-a strigat lui Schmul Dayan (Mapai) pe limba Idis: “Ce noroc! Au fost ucisi sase milioane de Evrei si vom obtine niste bani.” (Tom Segev, Cel de-al saptelea milion, Hill & Wang, New York, 1994, p. 222-3) Oare ce fiinta umana se considera norocos ca va fi platit pentru moartea a sase milioane de frati ai lui? Raspunsul nu este usor: dupa cum spunea Domnul Wiesel, norocul ar fi relativ, în functie de adevar, de minciuna, dar, ce sa ne pierdem timpul cu detalii.

1999, este, dupa Cahalisti, anul 666, sau anul sosirii lui Mesia Evreiesc. 1999 poate fi interpretat drept 666 întors, plus 1, adica un Mesia. Toate eforturile guvernelor evreiesti de pretutindeni, din Statele Unite, URSS-ul reciclat si majoritatea tarilor europene, sunt îndreptate catre “venirea lui Mesia” în anul 666.

Însasii seful Jidovimii din Germania (nota mea: nu un Evreu German), Domnul Ignatz Bubis, a reafirmat, spre surprinderea audientelor, importanta cifrei 6 în Iudaism, în fata camerelor de filmat. Bubis l-a certat pe avocatul Evreu Fagan, care îi urmarea în instanta pe copiii Germani pentru restituirea valorii monetare a muncii depuse în lagarele din al Doilea Razboi Mondia, în felul acesta (Teorema Fagan): “3 ori 6 face 18, cerem 18 miliarde de dolari.” (Emisiunea Frontal a televiziunii Germane, 24 Noiembrie 1998, 21h)

Pregatirile si cerintele venirii lui Mesia sunt aproape terminate. O conferinta de patru zile în Washington, D.C., prezidata de Madeleine Albright, Secretara de Stat Evreica a S.U.A., a avut loc între 1 si 5 Decembrie 1998, unde s-au dezbatut probleme legate de cum sa duca în Israel cantitati de aur, monetar si obiecte de arta, cerute de Cahalisti.

De la început, Yahweh a fost foarte clar cu “alesii,” carora aurul si argintul acestei planete le apartine, si le-a promis ca va aduce în aceasta lume pe Mesia (si automat controlul total asupra Terrei), cu conditia ca sa fie respectata o întelegere între el si “realesii.”

“’Doamne al acestei lumi, noi am facut multe târguri de schimb, am construit multe bai si am crescut aurul si argintul. Si n’am facut-o decât pentru Israel’… Domnul le vorbi: ‘Aurul si argintul îmi apartin’.” (Talmud “Herr der Welt, viele Marktstraßen haben wir errichtet, viele Bäder haben wir gemacht, und viel Silber und Gold haben wir gemehrt. Und das alles haben für Israel getan…” “Der Heilige, gelobt sei er, spricht zu ihnen: ‘Mir gehört das Silber und das Gold.’”

Adeptii sai sunt asa de siguri de sine încât ar încerca absolut orice ca sa garanteze acel control al posesiilor materiale. Cresterea dramatica în reparatii catre Jidovime s-a revarsat si catre alte natii, de fapt orice natie din lume, sub un pretext sau altul. Nici o natie din lumea asta nu este la adapost de cerintele Evreiesti.

Chiar si cea mai importanta profetie, cea conform careia sase milioane de Evrei trebuiau sa dispara în “cuptoarele” de la Auschwitz, a devenit lege omnipotenta, suprema în constitutiile statelor din Gog si Magog.

Statele Unite, Europa si URSS-ul reciclat sunt sub dominarea lor totala. “Congresul Mondial Evreiesc are o influenta considerabila si o mâna grea în deciziile guvernamentale Americane. Si în politica, si în economie.” (Afirma Israel Singer, Secretar General al Congresului Mondial Evreiesc. Sursa: Michael Wolffsohn, Fila Germana, Munchen, 1995, p. 343.) În Jewish Chronicle am gasit urmatorul titlu: “Primakov: primul Prim-Ministru Evreu al Rusiei” (Jewish Chronicle, Londra, 2 Octombrie 1998, p. 5) (nota mea: Primakov, adica Jona Finkestein.) Aceste trei conglomerate lucreaza la unison, duc o politica unilaterala, cu pareri unilaterale catre anihilarea oricarui criticism. În orice gaura de sarpe. Adânc în junglele Amazonului. Nu scapa nimenea!

Oricum, aceasta se potriveste dorintelor lui Madame Albright, care dorea ca Italia sa-l extradeze pe Abdullah Ocalan catre Turcia. De ce este Ocalan asa de important Cahalei? Si de ce îl vor spânzura în Turcia? Ocalan e documentat ca fondatorul Turciei moderne, poreclit Ataturk, era un Evreu convertit, care nu numai ca i-a persecutat pe Kurzi, dar a început sa îi si extermineze. De ce? Kurzii sunt un popor de pastori. Dar îi deranjeaza pe lupii moralisti.

Conform Cahalei, Yahweh le-a promis Evreilor Israelul Erez: “Exista în circulatie multe versiuni diferite referitoare la granitele Biblice ale lui Israel, pe care autoritatile rabinice le considera drept proprietate a statului Evreiesc. Versiunile cele mai generoase sunt cam asa: la sud, tot Sinaiul si nordul Egiptului pâna la Cairo; la est, toata Iordania si o mare parte din Arabia Saudita, tot Kuwaitul si o parte a Iraqului la sud de Eufrat; la nord, tot Libanul, Siria si o parte a Turciei, pâna la Lacul Van, iar la vest, Cipru.” (Israel Shahak, Istorie Evreiasca, Religie Evreiasca, Pluto Press, Londra, 1994, p. 9)

Zona din jurul Lacului Van este o asezare Kurda. Kurzii, deci, nestiind, au devenit inamici ai Israelului. Si din moment ce Ocalan isi invata poporul despre Cahalismul Evreiesc, el este si mai inamic. Ceea ce îl face pe Domnul Ocalan si mai urât de catre Sovietul Mondial este faptul ca el este “fascinat de maresia istoriei Germaniei, care nu este recunoscuta de propriul sau popor [German] si chiar negata.” (Die Welt, 20 Mai 1996, p. 7) Pactul prezent Turcia-Israel (o Turcie, vai, trista ramasita a cuceritorilor Bizantului, aservita soricelului geografic) da de gândit.

Va fi 666 adus de razboi? Sunt câteva greutati în sosirea acestui Mesia. Milioane de Musulmani nu cred în aberatia “sase milioane de scufundaci.” Aceasta va necesita ca “sa fie loviti în fata cei ce urasc pe Israel.”

Sunt, nu va îngrijorati, masuri deja luate. Evreica Deborah Horan scria în Washington Post: “Armata Israeliana se pregateste pentru o posibilitate de razboi care analistii militari îl prezic în 1999, daca Palestinienii îsi adeveresc amenintarea de a declara un stat independent în West Bank si Gaza în Mai.” (16)

Cahalistii îi vad pe Palestinieni ca poporul Amalek (un popor din Canaan, urmasi ai lui Esau, dusmani vechi ai Evreilor.) “Amalekii, adica cineva are voie sa îi ucida (sic) pâna când ei sunt stersi de sub ceruri.” (Israel Shahak, Istorie Evreiasca, Religie Evreiasca, Pluto Press, London, 1994, p. 77) Germanii, pardon, Nazistii, ca si Palestinienii, sunt considerati Amaleki. “Mostenitorii spirituali ai Amalekilor includ si Nazistii… si acei Arabi care nu se vor odihni pâna nu vom dispare de pe Pamânt.” (Jerusalem Post, 22 Martie 1997)

“Germania nu este pregatita pentru un atac biologic.” Scria Die Welt, 28 Decembrie 1998, p. 4. Iar articolul mai spune, Harald Muller (pacifist) nu exclude posibilitatea ca arme biologice sa fie folosite.” Germanii isi aduc aminte cu groaza de ziua de 28 Iulie 1998, când un Evreu de 31 de ani pe nume Leon Bor a terorizat, în Koln, persoane, în majoritate ne-Germane, întrebând “Cine (sic) German?” “Doua corpuri au fost lasate în autobuz, soferul si o femeie din Baden-Wurtemberg, care au murit pentru ca au facut greseala sa spuna, “Noi.” Acest Evreu de provenienta Rusa, îsi manifesta, fara dubii, ura sa fata de Amaleki. Si ce se vor face Germanii când un inger al mortii venit din Tel Aviv va cara cu el o bomba biologica, ceva mult mai usor decât deturnarea unui autocar în amiaza mare?

Posibilitatile sunt uriase, unde punem ca exista multi fanatici ce urasc Gentilii de moarte. Deja în 1946, câtiva Evrei vroiau sa “stearga” sase milioane de Germani de pe fata pamântului, otravindu-i. “Detalii complete a unui complot pentru genocidul a milioane de Germani – unul pentru fiecare Evreu…- sunt descoperite astazi într-un interviu exclusiv al [publicatiei] Observer… si ei au fost ajutati de catre un om care a devenit primul Presedinte al Israelului. De fapt, ei au trebuit sa se multumeasca cu genocidul a 400 de soldati SS, otraviti cu arsenic suflat pe pâinea lor.” (The Observer, Londra, 15 Martie 1998, p. 1) Acest Evreu sfânt si primul Presedinte al Statului Israel, Dr. Chaim Weizman, a participat în acest episod trist, iar lumea îl lauda si astazi.

Un alt criminal, Joseph Harmatz, amestecat în acest complot, da interviuri si se lauda cu crimele lui asupra Germanilor, în libertate. Mai mult, Evreul Lord Janner îi lauda aceasta actiune: “Persoanele care au luat aceasta actiune stiau, chiar în 1945, ca nu vor fi pedepsiti. Nu este dreptul meu de Consilier Regal sa imping lumea sa îsi rezolve singura problemele, dar în acest caz ei au fost îndreptatiti.” (The Observer, 15 Martie 1998, p. 1)

Pe de cealalta parte, Erich Priebke, 85 de ani, a fost închis pe viata pentru razbunarea sa, în concordanta cu Carta Martiala de la Haga pe partizani Comunitti, care ucisesera 35 de Italieni si Germani, printre care si copii.

Ne putem astepta la multe dezastre facute de om. Este era razboiului genetic. Stim acum ca Israelul dezvolta arme genetice. Dupa oameni de stiinta Israelieni, Domnul Netaniahu are capabilitatea (si nesimtirea) sa distruga întregul popor Iraqian – si numai Iraqian. Spune Sunday Times: “Au reusit, totusi, sa izoleze o caracteristica genetica a diferitor comunitati Arabe, mai ales cea Iraqiana. Aceasta va putea fi distribuita prin aer sau surse acvatice.” (Sunday Times, Londra, 15 Noiembrie 1998, p. 1)

De ce suntem noi asa de siguri ca Românii, sau Italienii, sau Spaniolii, sau Germanii, sau Ungurii sunt în siguranta?

Si garantez suta la suta ca acesti Huni Iudaizati vor primi întelegerea Sovietului Suprem de la New York. Profesorul Evreu de la Harvard, Daniel Goldhagen, insista ca Germanii au din nastere o gena criminala care îi face sa omoare Evrei. A, dar Germanii nu au nici un drept sa spuna ceva, pentru ca darnicul si tradatorul Cancelar Helmut Kohl i-a acordat acestui propavaduitor 10 000 DM, pentru aceste cuvinte jignitoare la adresa Germanilor în special, si a noastra ca oameni, în general.

Cine poate garanta ca etnobomba Cahalei nu poate avea un efect criminal chiar asupra Evreilor adevarasi, sau Sephardici, cu tenul închis, sau Torah?

Doar cititi cuvintele lui Iisus Hristos, care, în Sf. Ioan 8:44, acuza aceste elemente infecte si spunea dusmanilor Lui “Evrei” (ghilimelele mele) ca ei nu sunt copiii lui Abraham, ci ai tatalui lor diavolul.
 
 

Si nici Evreii adevarati, cei supranumiti Torah, nu recunosc Sionistii si Cazarii drept Evrei: “Oare cum îndraznesc sefii Sionisti si Congresul Mondial Evreiesc sa ceara proprietati Evreiesti? Boicotul mondial împotriva Germaniei în 1933 si apoi declaratia de razboi împotriva ei a enervat pe Hitler asa de tare încât a amenintat sa distruga Evreimea. Ei si numai ei au provocat anti-Semitismul în Europa, prin politica lor ateista de exil, care a dus la al Doilea Razboi Mondial… Toti marii Rabini au prevenit lumea asupra consecventelor groaznice ale acestei erezii Sioniste. Aceeasi politica de exil a facut probleme în Orientul Mijlociu unde Evreii au trait lânga Arabi pâna când au explodat ideile Sioniste. Iar acum aceleasi tactici se folosesc împotriva Elvetienilor si a altor natii.” (American naturei karta; Friends of Jerusalem, Rabbi Schwartz - P.O. 1030, New York 10009, New York Times, 30 Septembrie 1997)

Psihopatii Cahalei sunt un grup relativ mic dar foarte puternic de Cazari Israeliti. Seful Evreimii Germane, Ignatz Bubis, si majoritatea Evreilor din Germania, au încercat recent sa se distanteze curajos de nebunia Cahalei. Eu personal am foarte putina simpatie fata de Domnul Bubitz. Însa, în acest caz, trebuie sa îi dau dreptate.

În fata camerelor de filmat ale emisiunii Frontal (televiziunea Germana) el a prevenit de nebunia Ebraica si a admis ca exista o “boala 666.” Ca membru al autoritatilor Evreiesti superioare mondiale, a admis ca aceasta erezie si numeralele anti-Criste existau în realitate si ca aduc lumea în pragul razboiului total.

Acestea au fost spuse, totusi, în continuarea cererilor financiare catre poporul German. Totusi, sper ca lumea sa stie ca acesti Cazari barbari însa Iudaizati folosesc numarul 666 în raport cu lumea Gentila. Dl. Bubis s-a referit la avocatul Fagan, pe care l-a acuzat de matematica insultatoare, acea “trei ori sase face optispe”. Chiar David Levy, fost Ministru de Externe Israelian (el însusi Evreu Sephardic) a avertizat: “[Aceasta] ne aduce în epoca antica, atunci când lumea isi cauta amulete si idolatriza animale. Aceasta a devenit o adevarata industrie, din pacate bazata pe superstitii si care ne aduce catre un abis…” (Jewish Chronicle, Londra, 9 Octombrie 1998, p. 3)

Candoarea de care da dovada Bubis poate avea consecinte grave pentru el. Profesorul Israelian, Michael Wolffsohn i-a cerut demisia: “Profesorul de istorie al Universitatii Militare Bundeswehr, Michael Wolffsohn, i-a cerut demisia presedintelui Consiliului Evreiesc din Germania, Ignatz Bubis. Profesorul a scris în Rhein-Zeitung ca Bubis, 71 de ani, lucreaza prea mult si sufera desolutii de realitate si nu mai este competent politic.” (Suddeutsche Zeitung, 17 Noiembrie 1998)

Dupa cum stim, Razboiul de Sase Zile între Israel si dusmanii sai în 1967 nu a durat sase zile. Totusi, Cahalistii îl vor drept Razboi de Sase Zile. Al Doilea Razboi Mondial a durat aproape sase ani. Oare ar fi fost acesta un pretext pentru bombardarea nemiloasa a Europei Centrale, înainte de împlinirea a sase ani? Se stie ca invazia Aliatilor în Normandia a început pe 6 Iunie 1944. sase a sasea, 1 + 9 + 4 + 4 = 18, adica 3 x 8. SUA au aruncat inventia lui Einstein pe 6 August 1945 pe Hirosima. (Ca inscriptie pe bomba era Visul lui Yahweh.) Oare or fi toate aceste coincidente, coincidente?

Însasi Iisus Hristos admonesta, “Voi sunteti ai tatalui vostru diavolul si vreti sa urmati dorintele lui. El era un criminal de la început netinând de adevar pentru ca nu exista adevar în el.” (Sf. Ioan, 8:44)

1999 va fi cu siguranta un an interesant. Este probabil ca vom asista la distrugerea Iraqului ca entitate politica. Oricum, judecând dupa profetiile Cahalei, Saddam Hussein este un fel de renastere al Amalekului Babilonian. Pregatiri se faceau anul trecut (1998 : 3 = 666) si, ce interesant, în Ianuarie a.c., Cahalistii de vârf au si anuntat venirea lui Mesia: “Sosirea lui Mesia este iminenta sau poate chiar a venit si locuieste între noi, nedorind sa se faca cunoscut în acest moment.” (Der Spiegel, nbr. 1, 4 Ianuarie 1999, p. 119)

Dar, Cahala va putea si slabi, în cazul în care “Yahweh” ar afla de adeveririle “artificiale” ale profetiilor. În acest caz, au ratat grav. Pentru ca omnipotentul Yahweh, de care ei se tem, a aratat si in istorie ca se supara grav pe cei ce nu-l asculta. Iar jocul lor murdar este “monitorizat” si de arhidusmanul lor spiritual, Iisus Hristos. Si se pot teme de pedeapsa din ambele parti. O data de la Fiul lui Dumnezeu, si o data de la “Yahweh.” Oricum, este probabil ca Iisus îi poate scapa de chinul mental, adica daca nu îi scapa Yahweh mai întâi.

În afara de chestiuni legate de timp si alte chestii neterminate, Cahalistii au suferit o înfrângere în Germania anul trecut. Alegerile generale, mereu tinute în Octombrie, au fost de aceasta data tinute pe 27 Septembrie (2 + 7 + 9 = 18, de trei ori 6.) Aceasta data, deoarece s-ar fi sperat realegerea inconstientului Kohl, Cancelarul Satanei. Oricum, Domnul Kohl a pierdut alegerile, iar Yahweh trebuie sa fie mânios la aceasta. Sunt aproape sigur ca Helmut Kohl va putea lucra macar ca secretar în biroul Satanei.

Daca aceste elemente infecte nu îsi termina ce au pe lista pâna la sfârsitul anului, va dura mult timp pâna când ei vor mai avea o sansa palpabila de a face sclavi din Gentili. Yahweh, care este intolerant, s-ar putea sa vrea alt popor drept “cei alesi,” si sa-i faca sclavi pe Evrei.

Mai exista un pericol important la orizont. Sosirea arhirivalului lui Yahweh, zeul Marduk. Anul 2013 este un an important pentru Yahweh si ai sai “alesi.” Nu este prin coincidenta faptul ca înalti (sau josi) Cahalisti au prevenit în 1996:

“Bineînteles, multi lideri Evrei previn de semnele de pericol de la orizont anul acesta, sugestionând ca o lovitura asupra comunitatii ce poate vedea o lunga perioada de declin.” (Jewish Chronicle, Londra, Noiembrie 1996, p. 5)