link5

1 Iulie 1878. Se iscaleste tratatul de la Berlin care recunoaste independenta Romaniei si ii reanexeaza Dobrogea.

15 Iulie 1877. Primele detasamente din Divizia 4-a romana trec Dunarea si ocupa Nicopole.

2 Iulie 1503. Moare Stefan cel Mare Domnul Moldovei dupa 47 de ani de domnie.

22 Iulie 1877. Marele Duce Nicolae adreseaza telegrama de ajutor Domnitorului Carol.

NOTA IMPORTANTA: Redactia isi pastreaza distanta fata de continutul articolelor responsabilitatea revenind exclusiv autorilor. Unele articole care apar in acest numar au fost publicate in spiritul dreptului la replica.

Dragi prieteni,
La ora cand deschiseseram ochii asupra realitatii si a resorturilor lumii acesteia, Romania traia din plin tihna de dupa Marea Unire din 1918. O tara mare cu bogatii numeroase daruite de Dumnezeu si care dispunea de nenumarate cadre necesare aparatului administrativ din provinciile realipite la trunchiul vechi al ei. Romania era un adevarat santier al creativitatii, al initiativei, dar era si Canaanul pentru cei care, prea numerosi sau deveniti indezirabili in alta parte veneau acum aici, beneficiind de tutele unor legi liberale facute parca pentru a-i stimula si ocroti pe ei in defavoarea noastra. Si daca tinem seama ca acei aluvionari proveneau din tari in care procesele financiare si economice le erau mai familiare decat noua, vom intelege de ce mentalitatea celor noi sositi era aceea a unor adevarati colonisti intr-o tara care venea si ea din urma in concertul istoriei moderne. Tara era bogata, exploatarea ei devenise jaf legalizat, taranimea era dezorientata, functionarul roman era un interpus care cauta sa se descurce cum poate la masa marilor afaceristi, iar politicienii nostri, vai, erau adevarati arendasi care-si mareau dividendele inselandu-ne pe noi si cautand sa traga pe sfoara si pe stapanii lor straini. De la "aiasta nu se poate, majestate" rostita Regelui Carol I de catre un sfertnic, se ajunsese la "prea plecat si prea supus al majestatii voastre servitor", asa cum pe un alt plan pervertirea politicianista ajunsese sa altereze insusi ethosul nostru, care evoluase, de la "eu imi apar saracia si nevoile si neamul" la "pana treci lacul fa-te frate cu dracu" ca expresie a mercantilismului, a venalitatii si oportunismului.

Trebuie sa observam insa ca notele de fata nu se refera la politicieni de talia unor P.P. Carp, Take Ionescu, Ion Bratianu ci la politicianul pe care-l promovau cele mai multe dintre partide, adica la acea deviere groteasca spre interese personale sau de clientela politica ce profita de anumite conjuncturi favorabile temporare. Caci, indata dupa razboiul de intregire, la noi, venirea la putere a unui partid insemna schimbarea unei intregi falange de clienti care supralicitau favorurile patronilor lor temporari. Folclorul umoristic al vremii, dupa ce enumera sirul navalitorilor barbari ce trecusera pe la noi incheia jalnicul pomelnic cu "…Hunii, Gotii, Vizigotii si… cutare … cu nepotii…" Nepotii deveniti ministri si ministeriabili, directori de ministere si de consilii de administratie, prefecti, directori de scoli, functionari de ambasade etc. O carte de vizita cu o recomandare anume deschidea porti si usi care altminteri ramaneau ferecate valorii autohtone daca aceasta nu intra in joc.

Aplicata la folclorul varstei Dvs., al adolescentei si al tineretii splendide pe care o purtati in ochi, in inimile si bratele Dvs., ce ne oferea oranduirea aceea politicianista?

Maidanele unde ne iroseam si epuizam fortele fizice, maidanele intelectuale in care abundau romanele de-un erotism morbid, sau de aventuri senzationale, ori de-au cosmopolitism denaturat si antinational pe sub care se insinua indiferentismul religios si ateismul. Ne ramaneau strazile pe care sa colindam fara rost si cinematografele cu filme de senzatii tari. Invatam pentru nota 6 si priveam buimaci in jur, rataciti intr-o lume fara orizont. Si cum ar fi putut sa fie alta grija pentru noi tinerii de-atunci, pentru adolescentii care mijeau sprea viata cand pe o diploma data de o mare loja a nu stiu carui rit scria textual:

"…se promoveaza fratele Dr. C.A. de la gradul 30 la gradul 33 intrucat in calitate de Ministru al Culturii Nationale a transformat acest minister intr-o puternica loja a culturii anti-nationale".

Germanii de la noi isi educau tinerii in organizatia "Turn-Verein", unde accesul era interzis pentru cei de alta etnie.

Evreii, mai bine organizati dispuneau printre alte organizatii si asociatii ca: "HASOMER HATAIR, HANOAR HATIONI, HASMONEEA MACABI, HEHALUT, B'NEI BRITH SION".

Multimea organizatiilor si diversitatea programelor faceau ca pana la urma, in mod practic, toti tinerii sa se incadreze in una sau alta dintre asociatii.

Supra-nationale sau antinationale exiat YMCA si sectia ei feminina, grupuri selecte, elitiste, fara audienta deosebita la tineret.

Mai era cercetasia, stearsa, fara un impact deosebit in randurile largi ale tinerilor.

Ei bine, acestei degringolade, acestui funest tobogan pe care se pravalea tara, trebuia sa i se puna o frana. In numele dreptatii lui Dumnezeu si a sutelor de mii de morti pe campurile de lupta, trebuia pusa o frana. O frana care sa mearga pana la incandescenta, la inrosirea sabotilor acelei frane, care sa scoata scantei din liniile pe care aluneca spre disparitia Neamului Romanesc.

Dumnezeu care prezervase Neamul Romanesc de atatea ori in istoria lui, si-a intors fata catre noi.

In ceea ce ne priveste pe noi, tinerii acelei epoci, aparitia aceea a insemnat alegerea oilor de capre. A insemnat corectarea atitudinii delasatoare de la invatatura, abandonarea strazii si a timpului pierdut prin hoinareli fara rost, amendarea mahalagismului abject, reintoarcerea la picioarele lui Hristos Mantuitorul, la cultul virtutilor neamului romaneasc, a demnitatii si omeniei Lui, a spiritului de dreptate, vitejie si sacrificiu.

Atunci am descoperit ca exista librarii si biblioteci care ne asteapta, biserici care constituisera din totdeauna refugiul si reconfortul nostru spiritual, ca exista expozitii si muzee, ca exista sali de concert si de conferinte, de teatru si opera, ca exista institute de cultura in limbi straine, ca exista in jurul nostru saraci si napastuiti, in sfarsit ca exista parcuri in care sa ne purtam nostalgiile si in care sa asteptam intalnirea cu Beatrice a noastra, care sa ne taie respiratia.

Atunci am invatat sa ne organizam timpul de studiu si de instruire particulara, sa castigam timpul, nu sa-l pierdem aiurea, sa ne plasam elanurile tineretii pe coordonate decente si constructive care sa aigure maine o generatie sanatoasa, reprezentativa pentru Romania.

Atunci au inceput sa circule printre noi bibliografii cu liste de carti neinselatoare, carti care sa ne fie cei mai buni prieteni.

Atunci au aparut marsurile de noapte si lagarele de noapte care sa ne caleasca, au aparut bataliile pentru strangerea fierului vechi, a hartiei. A aparut grija pentru colegii mai inceti la invatatura si pentru recuperarea celor recalcitranti, pentru ajutorarea familiilor nevoiase si a celor dintre noi aflati in inchisoare.

Cei mai buni dintre noi si mai dotati fiziceste au fost primiti in tabere de munca - stiti cate tabere au fost, de la Caminul de la Rapa Galbena pana la interzicerea lor in 1937 - primiti, spuneam, pe langa cei mari la constructii de diguri, de scoli, de biserici, de case pentru cei napastuiti, de cimitire pentru oasele inalbite de vreme, neingropate, uitate prin coclauri si prin paduri ale eroilor din razboiul de intregire, la constructia de monumente comemorative ale acelor eroi prin satele lor de origine.

Asa s-a calit, intre o prigoana si alta, intre o desfiintare ilegala a noastra si alta, in scurtele perioade de liniste, o generatie ca a Dvs., care sa-si intemeieze o familie intre doua arestari, sa-si ia o licenta intre doua detentii.

Asa au aparut craniile "de lemn" despre care ati inceput sa aflati, tinerii aceia impuscati ca niste caini, si batjocoriti dupa aceea ca niste asasini, ca niste bestii; ca niste neispraviti huligani buni de nimic, ei, tocmai ei, orfanii de razboi ridicati prin sarguinta la studii si titluri universitare.

Dintre ei s-au ridicat cei care au devenit mai tarziu mandria de atunci si de acum a gandirii romanesti.

Dintre ei s-a ridicat sirul nesfarsit al martirilor acelora inocenti cu viata vecina cu sfintenia si care au pierit in Jilavele, Aiudurile si Gherlele raspandite prin toata tara. Cum vom putea uita pe Badita Istrate, pe Iordache Nicoara, pe Traian Cotiga, pe Nicoleta Niculescu, iar, mai aproape, acum, in zilele noastre pe Ion Golea, pe Ion Ianulide, pe un Valeriu Gafencu, pe Aurel State, pe Gil Ioanid, Spirica Obreja, Nelu Jijie sau Mihai Puscasu? Putinii supravietuitori sunt inca printre noi sau tintuiti prin paturi de spitale ori acasa, in apartamente modeste, reci si lipsite de confort.

Priviti-i si apropiati-va de ei, strangeti-le mana cu deferenta cuvenita, cercetati-i pe cei care inca isi mai fac simtita prezenta, care stau printre noi, cu hibele lor, dar si cu imensele lor disponibilitati de luptatori incercati care asteapta sa-i incurajati si sa-i potopiti cu intrebari.

"Strambi, ologi, chirciti, pe branci, pe coate" cum spune Rdu Gyr, jnepii acestia carpatini, toti, absolut toti si-au pus cu bucurie in balanta tineretea, ganguritul copilului in leagan, familia, cariera, sanatatea, si cei mai frumosi ani ai lor.

Fiti mesagerii sperantelor lor in Invierea Neamului Romanesc in numele lui Iisus Hristos.

Fiti fiecare dintre Dvs. purtatorul de cuvant printre colegii Dvs. din amfiteatre si printre prietenii si rudele ramase la sate, obiditi, neinfricati, speriati si dezorientati, fiti lampadoforii luptei si primele luminite care sa vesteasca acea inviere.

Preconizarea dizolvarii Uniunii Sovietice in articolul lui Alexandru Soljenitin este fara indoiala de o importanta capitala pentru poporul roman(problema Basarabiei si Bucovinei de Nord) si pentru restul Europei rasaritene. Insa o alta idee-concept, de o revelatie superioara, sta la miezul eseului lui Soljenitin despre revitalizarea Rusiei.

Este vorba de genunea, de prapastia ce se deschide intre ceea ce Vasile Marin numea: "conceptia: natiune de sine statatoare, creatoare de cultura si conceptia: turma universala, condusa doar de apetituri ce se cer satisfacute". Istoria sta in cumpana intre mondialism, cu toate formele sale, inclusiv varianta "Europa unita", sau "integrare europeana", si nationalismul curat al popoarelor ce vor sa-si determine singure soarta. Suntem la o dramatica rascruce de drumuri, intre anti-valorile si anti-conceptele demagogiei democratice a drepturilor omului si viziunea organica a societatii bazata pe religie si traditii.

In ceea ce priveste scena politica internationala, asistam la spectacolul ridicol si tragic al unor oameni nechemati de nimeni, nedoriti de populatiile respecive, care pregatesc in Occident tot felul de formule abstracte pentru guvernarea tarilor eliberate de comunism. Tot soiul de comisii europene de coordonare(citeste amalgamare, omogenizare), de securitate si de cooperare, caste cosmopolite, se intrec in negarea conceptiei de natiune independenta si incearca prin orice mijloace(in numele progresului), sa le stirbeasca capacitatea de auto-guvernare.

Ziarele Occidentului, inmana unor oligarhii financiare, sunt pline de aluzii la reactionarismul si xenofobia celor care refuza categoric aceasta salata de notiuni straine, cei care se intreaba, cu ce drept moral sau juridic fauresc planuri domnii din Paris, Londra, New York si Tel Aviv pentru o Romanie sau Bulgarie? Dar drepturile si bunul simt nu mai conteaza in epoca luminata in care traim. Conteaza doar tavalugul progresist, moderat, tolerant si democrat.

Puterea oculta mondiala vrea sa transforme situatia internationala in care doi poli ai materialismului agresiv controlau soarta omenirii, intr-una unde toata puterea se va concentra la un singur pol, cel american(inclusiv sucursala europenista de la Bruxelles). Din acest motiv, Finanta Internationala a pus intregul sau arsenal propangandistic politic si monetar intr-un efort gigantic de a impiedica emanciparea natiunilor fost-independente din Uniunea Sovietica. Se viseaza mentinerea acestui imperiu al raului cu scopul de a-l transforma intr-o structura internationala de tip vestic.

Deoarece Soljenitin propovaduieste energic intoarcerea Rusiei la traditiile ei milenare, el se incadreaza perfect in sistemul de valori nationale si crestine. Individul este important, dar se subordoneaza familiei, neamului si lui Dumnezeu. In schimb lozinca demagogica, anarhizanta, a drepturilor omului il transforma pe individ in buricul panmantului, restul universului fiind subordonat vanitatii acestuia. Intre omul creatie divina, cu frica de Dumnezeu, si Omul-zeu generator de drepturi, Soljenitin alege calea spiritualitatii si umilintei. Mesajul sau este un mesaj vechi ca si lupta dintre bine si rau, suflet si materie, nationalism(in sensul cel mai integral) si democratie.

In Romania de azi s-au gasit deja acei care, lipsiti de orice simt al romanismului si permeati de o groaznica slugarnicie imitatoare fata de Occident, sa inceapa sa arunce cu noroi in valorile nationale si sa monosilabiseasca integrari si intoarceri nu la matca stramoseasca, ci la neantul internationalist. In batalia apriga ce se poarta in ruinele comunismului, acestia sunt si vor ramane tradatori.

Unii dintre ei sunt oportunisti fara scrupule, altii naivi si inculti, iar o parte reprezinta o forta dusmanoasa, prezenta dea lungul istoriei noastre(si a multor alte popoare). Iata ce ne spune dl. Henri Wald, cu nerusinare, in saptamanalul "22" din Februarie 1990: "Evreii nu fac altceva decat sa atraga atentia uneori prea devreme asupra a ceea ce e perimat, depasit, invechit." In aceeasi consecventa ordine de idei, coreligionara d-sale Silvia Kaufmann, gargariseste in cotidianul francez de mare tiraj, "Le Monde", despre aspectele negative ale post comunismului: "… criminalitate, nationalism, pornografia." Frumoasa comparatie, insa din pacate pornografia face parte din apanajul democratiei, din dreptul omului la libera expresie. Si pentru a fi siguri ca am inteles ce anume este perimat, depasit, trebuie neaparat sa ne impartasim din intelepciunea dl. Adam Mishnik(stangist polonez, evreu proeminent), care trateaza nationalismul drept "o pereche de pantofi puturosi ce trebuie lasati la o parte cand te asezi la masa europeana"(Le Nouvel Observateur). Numai ca noi vrem sa ne asezam la masa romaneasca si nu intelegem de ce nu ne putem incalta precum dorim. Chacun a son gout.

Pentru a pune capat fantasmelor anti-nationale si pentru a linisti creierii cuprinsi de febra delirului xenofil(daca nu xenoman), este suficient sa parcurgem textele sfinte ale inaintasilor nostri. Cele ce urmeaza reprezinta o parte infima din panoplia cugetarii romanesti.

"Fara de nationalitate nu e libertate, nici lumina nicaieri, ci pretutindeni numai catene, intuneric si amortire… Natiunea e indemnul cel mai potent spre lucrarea pentru fericirea genului omenesc..."(Simion Barnutiu, Blaj, 1848).

"Precum exista acide in stare a descompune orice corp organic, astfel exista negatiuni capabile a nimici intreg complexul de idei abituale ale unui popor… Se neaga patria, se neaga nationalitatea, se neaga familia…"(Mihail Eminescu, Martie 1983).

Introducerea de legi straine "substituie pretutindenea si pururea in locul notiunilor natie, tara, Roman, notiunea: cetatean al universului, fie din Berber, din Nigritania, din China…"(Eminescu, Martie, 1879).

"Statul nostru nu are alta ratiune de a fi decat aceea ca e stat romanesc…Nu ne indoim ca cu lista de fraze a programelor liberale cosmopolite s-ar putea asemenea dezvolta cateva milioane de oameni pe suprafata acestui teritoriu, dar aceasta n-ar mai fi Romania, ci America…"(Eminescu, Martie, 1883).

"Lupta noastra este deci a statului roman contra republicii americane… In combaterea americanismului cosmopolit si lipsit de cultura…"(Eminescu, Martie, 1880).

"…este de datoria fiecarui om convins, de a face ce se poate spre a tranti la pamant aceasta constructie de civilizatie democratica… Nici o indulgenta nu e admisibila fata de demagogia stiintifica, ideologica, vanitoasa sau sarlatana, daca persista in lucrarea ei dizolvanta. Caci ea combate credinta in Dumnezeu… in traditii si moravuri, dragoste de tara si de neam…"(Aurel C. Popovici, 1910).

"…mentalitatea democratica este ametafizica, si ca atara ahistorica. Incercarea de a confisca pentru ei metoda istorica, si mai ales viziunea istorica a lumii este o scandaloasa aberatie intelectuala. Nu, domnilor!, traditia, istoria si ceea ce ati vrea sa numiti Dvs. progresul - un lucru pe care iarasi nu-l intelegeti - astea toate cad in lotul nostru. Nu va atingeti de ele si mai ales nu vi le insusiti, ca va furati caciula singuri, si iata se apropie iarna."(Nae Ionescu)

"…deasupra legilor ordinare exista o supralegalitate(adesea nefixata decat in traditie, in simtamintele sufletului si in istorie. E supra-legalitatea conservarii unei natiuni si a culturii sale, chiar impotriva legilor parlamentare care altfel n-ar trebui sa aiba dreptul de a calca aceasta suprema lex").(Ion Mota).

O mica monstra de cugetare profunda, organica si nu reciclarea unor superficialitati imprumutate si periculoase precum ideea naroada ca democratia egaleaza libertatea. Nicidecum. Democratia e o ideologie, ideologia dezradacinarii omului, si nu o simpla tehnica de guvernare, cum multi pretind. Libertatea adevarata il mentine pe individ in cadrul de valori nationale, religioase si culturale. Azi, vremea luminii ce venea de la Rasarit se vrea inlocuita cu epoca luminii ce soseste din Apus. Numai ca nu de lumina e vorba, ci in ambele cazuri de bezna sufleteasca prin care orbecaiesc ca niste stihii purtatorii anti-valorilor, anti-valori care, pentru a putea fi propagate au nevoie de anti-concepte.

Filosoafa americana Ayn Rand considera scopul anti-conceptelor a fi eliminarea unor notiuni fara discutie si analizare publica. Pentru aceasta, anti-conceptele induc dezintegrarea logicii mintale in orice om care le accepta. "Nici o minte nu e mai buna decat claritatea notiunilor pe care le poseda".(Ayn Rand). "Extremism", "fascism", "rasism", "toleranta", toate formeaza gama anti-conceptelor, adica notiuni golite de intelesul lor cunoscut originar, si transformate treptat de catre presa internationala a Marei Finante in etichete injositoare, cu semnificatie vaga, confuza. Un singur exemplu este suficient. Definitia originara a cuvantului rasism e propovaduirea superioritatii sau inferioritatii rasiale sau biologice a unui neam in comparatie cu altul. Aceasta a fost insa inlocuita in mod meschin cu afirmatia: rasism egaleaza disciminare etnica, religioasa, de orice fel. Prin urmare, daca Francezii se opun ca sute de mii de imigranti sa colonizeze tara lor, acesta e rasism. Daca intr-un viitor ipotetic Romania nu va accepta colonizarea si amestecarea populatiei sale cu imigranti asiatici, africani sau sud-americani, va fi acuzata de rasism. Conform acestui anti-concept diabolic, sau esti internationalist, cosmopolit, apatrid, sau esti rasist.

Ofensiva anti-conceptelor dateaza de mult, de la originile "sanatoase" ale democratiei, din 1789. Lupta pentru dislocarea definitiva a omului din sfera sa spirituala, traditionala si nationala, intr-o supra-structura materialista este, pe plan geo-politic, lupta dusa pentru subminarea si distrugerea statelor nationale in favoarea guvernului mondial planuit in viitor. Faza intermediara a fost creata deja. Este faza amortirii popoarelor, faza spalarii creierelor si a dezinformatrii, faza in care statele inca sunt independente in aparenta, dar popoarele respective incep sa devina populatii fara cultura proprie. Aceasta e faza statului cosmopolit, in care se gaseste Occidentul si pe care incearca sa o introduca in zonele eliberate de bolsevism.

Putinilor internationalisti din Romania, cei care neputandu-se darui crezului national(dintr-o lipsa de sensibilitate spirituala), bolborosesc despre "umanizarea"(citeste desfiintarea) granitelor patriei, Octavian Goga le da o replica zguduitoare de dincolo de mormant:

"Exista insa aici o intreaga familie de spirite care vor sa dinamiteze cu orice pret ideea nationala, indivizi pe care frontierele ii strang ca niste chingi de fier… Fie ca batjocoresc consecvent tara la gatzeta, spurcand tot ce e de bastina sub paravanul unui criticism occidental, fie ca profeseaza cultul amnistiei si al umanitarismului… in laturi, deci, domnilor, cu refrenul rasuflat al tuturor hienelor internationale… Granita inseamna deci, la noi, suprema legitimitate morala, inseamna biruinta dreptatii, putinta de dezvoltare dupa resorturile firii, inseamna lege, oase de parinti si zambet de copii… Inlauntrul lor noi vom fi oameni, apostolii umanitatii, hipnotizati de libertate, dornici de progres si milostivi pentru tot aproapele nostru. Cine nu intelege acest impuls firec, care stapaneste toate fibrele neamului romanesc, e ori un zanatec cu picioarele in gol, ori un delicvent ordinar, constient si interesat."(Mustul care fierbe).

Alexandru Soljenitin, scriitor si filosof de o rara profunzime spirituala, incearca sa arunce lumina asupra acestei batalii disperate dintre lumina si intuneric, dintre omul creat de dumnezeu in varianta sa etnica, nationala, si omul robot, omogenizat, un hibrid steril redus la cel mai mic numitor comun(anume "cultura de masa" si libertinajul). O lupta crancena, pe care o purtam auzind ca un ecou indemnul Luceafarului:

"… tot pe aceeasi cale a conservarii nationalitatii si tarii vom starui, fara a face in aceasta suprema privire nici o concesie primejdioasa ideilor veacului. Cine in aceasta privire nu e cu noi, e contra noastra."(Mihail Eminescu). AMIN!

Pana nu demult aveam si eu o viata linistita si lipsita de griji, lasandu-ma dus de "valul schimbarii" fara a incerca sa schimb directia sau macar sa inteleg de ce urmez aceasta directie.

Sunt student…mare scofala(?!), caci, oricum in Romania nu iti foloseste la nimic datorita "elitei politice" din tara. Dar pe 24 martie 1999 s-a schimbat ceva, ajungand si eu mare "lider" in Liga Studentilor. Cum in Romania nimic nu este "curat", e clar ca si in cadrul acestei organizatii sunt destule interese "construite" in jurul "mitului Marian Munteanu". Insa sa nu scriu despre el, caci…incep sa simt o stare de disconfort.

Asadar, ajuns in Liga Studentilor, fara sa vreau, am cunoscut si alte puncte de vedere, alte persoane, dar cel mai important e ca am inceput sa vad ALTFEL anumiti colegi cu care petrecusem deja 2 ani. Am avut ocazia sa cunosc unele convingeri politice ale unor persoane implicate in organizarea Ligii Studentilor.

Asa am ajuns sa cunosc…Miscarea Legionara. Tot ceea ce stiam despre Miscarea Legionara era doar…"de rau", facand o analogie cu nazismul. Au urmat discutii cu confruntari de argumente pro si contra. Eram pe deplin impotriva unui asemenea curent de opinie. Insa nu ma caracterizeaza incapatanarea prosteasca si am dorit sa citesc despre Miscarea Legionara pentru a-mi sustine convingerile contra cu argumente valabile.

Citind, mi-am dat seama cat de mult gresesc fata de cei care au dat nastere si au murit pentru o asemenea miscare sociala, pentru ca asta a fost: o mobilizare a tineretului roman, prin accentuarea ideii de natiune si credinta.

Am dorit apoi sa citesc si alte materiale referitoare la acelasi subiect. Am ajuns sa cunosc doctrina si, desigur, personalitatile Miscarii Legionare, fiind profund impresionat de caracterul puternic al Capitanului Corneliu Zelea Codreanu.

Intr-adevar mi-am dat seama ca as putea incerca sa fac ceva pentru romanii mei. Cu trecerea timpului am ajuns sa-mi identific convingerile cu cele legionare. O schimbare destul de radicala, dar foarte motivata. Destinul a facut ca sa cunosc si "oameni care au facut istoria", oameni de caracter si cu frica de Dumnezeu.

Daca este ceva ce imi dorec foarte mult este sa devin LEGIONAR in cel mai adevarat sens al cuvantului si voi face tot ceea ce este omeneste posibil pentru ROMANI cu ajutorul lui Dumnezeu.

In ultimul timp s-ar putea spune ca viata mea a luat o cu totul alta directie si eu mi-am gasit telul in viata, altul decat cel de a avea o viata linistita si o stare materiala stabila.

Cred cu tot sufletul meu in Miscarea Legionara si imi voi sustine convingerile pana cand inima imi va inceta sa mai bata!

In "Carticica Sefului de Cuib", tiparita din nou in toamna anului 1940, am semnat un "Cuvant Inainte" in care spuneam ca cei ramasi in viata nu ne vom abate de la invatatura Capitanului. Ca semn neindoielnic al nezdruncinatei noastre hotarari de a nu altera bazele doctrinare sau de organizare ale Legiunii, am stabilit ca formula salutului "Traiasca Legiunea si Capitanul" se pastreaza neatinsa.

Prin aceasta enuntare, voiam sa spun legionarilor ca Corneliu Zelea Codreanu nu poate fi indepartat din preocuparile noastre zilnice, venerandu-l numai ca figura istorica, cum se intampla cu toti marii barbati care au savarsit fapte de seama in viata unui neam. Capitanul nu e o realitate a trecutului; el isi afirma prezenta constanta in actiunile noastre. El ne inspira in fiecare moment al propriilor noastre deciziuni, el ne admonesteaza cand facem lucruri neconforme cu conceptia lui si el se bucura si ne aproba cand actionam in stilul lui. Cu Capitanul intretinem un permanent dialog. El interpreteaza mai bine ca noi insine vrerea natiunii. In fond, el conduce miscarea, sau daca miscarea s-ar conduce altminteri de cum gandeste el, nu mai e miscare. El este si energia care improspateaza permanent energiile nostre slabite de lupte, privatiuni, deceptii si inchisori.

Capitanul n-a murit si nu poate muri! Desi el nu mai e cu trupul intre noi, nu e mai putin viu intre noi. E o chestiune pe care oamenii straini de universul nostru legionar nu o pricep. Capitanul e viu in mijlocul nostru nu in sens speculativ si teoretic, nu pentru a intrebuinta un anumit fel de a vorbi in raport cu cei disparuti, nu ca imagine, simbol sau expresie, ci viu pe plan sufletesc in sens concret, viu ca forta spirituala care ne domina si ne copleseste, ne smulge din apatie si ne antreneaza in lupta.

Capitanul nu are nevoie de un "cult" pentru a-i intretine amintirea; el isi intretine cultul din propria lui energie si pe deasupra ne mai da si noua puteri ca sa putem rezista tuturor suferintelor si prigoanelor. Cand suntem obositi, el ne invioreaza, cand suntem chinuiti, el ne mangaie, si cand suntem incoltiti de dusman, el ne da putere sa rezistam. El a creat un exemplu de demnitate omeneasca, de justa interpretare a relatiilor dintre individ, neam si Dumnezeu, care se actualizeaza cu o putere in propriile noastre suflete. El e steaua polara care calauzeste lumea noastra. El e aluatul pe care trebuie sa-l punem in fiecare framantatura de-a noastra, daca vrem ca actiunile ce le savarsim sa dea roade legionare. Capitanul nu e omul care a trait intre 1899 si 1938, nu e un capitol inchis de istorie, ci o realitate "hie et nun" care isi manifesta prezenta activa in Legiune. El e izvorul de lumina care pune in miscare moleculele sufletului nostru pentru a reconstrui zi de zi organismul legionar in suferinta din cauza loviturilor si prigoanelor. Asa se explica de ce si scrierile legionare, fie ale Capitanului fie ale acelora care i-au interpretat cu fidelitate gandurile, au fost persecutate si arse pe rug la rand cu trupurile martirilor nostri. Cuvintele Capitanului au inspirat atata groaza dusmanilor ca si luptatorul viu, prin marea lor putere de convingere si propagare. Scrierile legionare sunt o dinamica spirituala, pentru ca se conjuga permanent cu aceasta miraculoasa prezenta a Capitanului in mijlocul neamului nostru. Cine citeste un rand de-al Capitanului, simte cum i se incalzeste sufletul si cum se transfigureaza sub influenta cuvintelor lui rascolitoare. De aceea ura tuturor regimurilor s-a manifestat cu egala inversunare si impotriva oricarui semn care ar putea perpetua imaginea lumii legionare intre noile generatii. Cu o consecventa feroce au confiscat si distrus cartile legionare, martisoarele, camasile verzi si orice marturie ramasa de la martirii nostri. Nici parastasele nu mai erau ingaduite, nici botezurile cu numele de Corneliu, considerandu-se subversive. O perfecta continuitate leaga regimul antonescian de regimul carlist si regimul comunist de primele doua, in privinta felului cum au tratat opera scriitorilor legionari.

Ne aducem aminte cei care am trecum prin prigoana carlista, ce soarta au avut cartile legionare. A poseda un rand de la Capitan echivala cu un atentat contra Sigurantei Statului si era aspru pedepsit. Cartile confiscate in timpul descinderilor au fost prefacute in cenusa. Staatul Infamiei si al Crimei, patronat de Regele Carol si pazit de aparatul politienesc al lui Armand Calinescu, vedea in orice pagina lasata de la un legionar un inamic de temut, capabil sa aprinda din nou in suflete flacara credintei legionare, pe care ei o voiau inmormantata pentru totdeauna sub lespedea de la Jilava.

Dar n-a fost asa! Dupa doborarea regimului carlist, cartea legionara a iesit triumfatoare la lumina. Scrierile legionare au fost imprimate in totalitatea lor in cele cinci luni de libertate de care s-a bucurat poporul roman sub regimul national-legionar. O avalansa de lucrari legionare au inundat atunci toate satele si orasele Romaniei. Din nou slova de foc a Capitanului a patruns pana in cele mai indepartate catune ale tarii, asigurand unitatea si continuitatea intre generatia creatoare a miscarii si tineretul care in acel scurt rastimp s-a incadrat cu zecile de mii in Legiune. Citite cu infrigurare si durere, intr-o perioada cand intreaga natiune vibra de elan, aceste carti au constituit hrana spirituala a neamului nostru in grelele incercari ce au urmat. Presimtind parca scurtul ragaz de libertate de care ne vom bucura, Petrascu, secretarul general al miscarii si Vasile Posteuca, seful serviciului de propaganda, intr-un ritm halucinant au multiplicat si raspandit toate lucrarile mari si mici, ramase de la Capitan si de la ceilalti condeieri ai Legiunii.

Aceasta epoca de libertate nationala pentru poporul roman intr-adevar nu a dainuit mult. Dusmanii stateau la panda si profitand de orgoliul bolnavicios al Generalului, s-au reconstituit in spatele lui si l-au impins la nelegiuitul act al atentatului contra Statului national-legionar. Odata cu incarcerarea a mii de legionari si asupra scrierilor legionare s-a abatut o noua prigoana. Literatura legionara a fost decretata subversiva si urmarita cu sete de organele regimului. Din nou posesiunea unei carti legionare expunea la grave pedepse pe posesorul ei. Din nou numele Capitanului nu mai era ingaduit sa apara in publicatii decat pentru a fi insultat. Generalul Antonescu, obsedat de sangele nevinovat pe care l-a varsat in Ianuarie, vedea in orice manifestare legionara o amenintare pentru regimul sau tiranic.

Furia destructiva a lui Antonescu nu s-a marginit la tara. Cum o parte din capeteniile legionare se refugiasera in strainatate, era de presupus ca vor incerca sa publice texte legionare in aceste tari. Pentru a impiedica imprimarea si difuzarea de carti legionare in Europa, Antonescu a intervenit la guvernul german, solicitandu-l ca in toate tarile unde isi exercita dominatia sau numai influenta, sa interzica publicarea lor cu ajutorul cenzurii sau prin mijloace diplomatice.

Mussert, seful partidului national-socialist olandez, citise cartea Capitanbului in editia germana si parandu-i-se de mare interes, a dat dispozitii sa fie tradusa in olandeza si publicata. Cand cartea trebuia sa ia drumul tipografiei, un ordin de la Berlin interzice publicarea ei.

In Spania, Radu Ghenea tradusese cartea Capitanului si gasise si o editura sa o publice. Afandu-se la Bucuresti, Antonescu face presiuni la Madrid atat prin reprezentantul sau cat si via Berlin prin ambasada germana, ca sa suspende tiparirea cartii, iar daca a aparut intre timp, sa fie confiscata. Guvernul spaniol a avut demnitatea sa nu se supuna acestor presiuni.

Dl. Mihail Sturdza, in timpul surghiunului sau din Danemarca, a scris o carte asupra responsabilitatilor razboiului "La Bete sans Nom", destinata in mare parte publicului francez. Cea mai mare parte a acestor carti au fost confiscate de politia germana inainte de a ajunge la Paris, pentru a face pe placul lui Antonescu.

In comunitatea legionara de la Rostock foarte putine lucrari au putut fi reproduse. Am stat permanent sub teama unei reactii a Gestapo-ului, care putea fi alarmata de la Bucuresti. La Rostock s-au multiplicat "Carticica Sefului de Cuib", "Insemnari de la Jilava", o brosura despre Grigore Pihu, scrisa de Papanace, iar Nicolae Petrascu a scris "Din Viata Legionara". S-au scos apoi trei numere din revista "Axa", condusa de Paul Costin Deleanu. Acesta e tot ce s-a putut publica in patru ani de surghiun in Germania. Foarte putin in raport cu marile posibilitati ce le-ar fi avut acest grup puternic de peste 400 legionari.

Dupa 23 August 1944, ni s-a restituit in Germania libertatea de a ne afirma pe plan publicistic. Profesorul Sixt, care conducea sectiunea culturala din Ministerul de Externe, ne oferise toate mijloacele ca sa tiparim carti, dar numeroasele probleme care ne asaltau la Viena, frontul, refugiatii, armata nationala si apoi retragerea in interiorul Austriei, ne-au impiedicat sa dam drumul la vechile lucrari, asa cum am fi dorit si la altele noi care se gaseau in cartoane. De abia am putut scoate cateva numere din "Cuvantul " si am multiplicat strictul necesar pentru organizatie, "Carticica Sefului de Cuib" si "Cartea de Cantece".

In cursul anilor de nesiguranta care au urmat indata dupa razboi s-au pierdut multe carti legionare din putinele care mai ramasesera in posesiunea camarazilor si, in afara de acestea, s-au pierdut manuscrise pretioase, ca de pilda doua volume din amintiri ale lui Corneliu Georgescu, un manuscris al meu cu povestirea prigoanei din 1938 si multe caiete cu insemnari apartinand altor legionari.

In tara s-au repetat acenele de vandalism, dupa invazia armatei bolsevice. Cartile care mai scapasera din reteaua perchezitiilor antonesciene, au fost confiscate de politia noului regim si arse. Represiunea vestigiilor de viata legionara a mers atat de departe sub comunisti incat numai pronuntarea numelui de legionar intr-un cerc de cunoscuti expunea pe imprudent la pedepse foarte grave. Obsesia lui Carol, obsesia lui Antonescu a devenit acum obsesia comunistilor. In timp ce in gazetele, revistele si lucrarile istorice oficiale ale partidului, numele Capitanului si toate evenimentele relationate cu miscarea sunt supuse celor mai grosolane deformari, nu se ingaduie nici cea mai nevinovata manifestare legionara, nici aceea de a afirma in public numele organizatiei.

Facand o paranteza necesara, constatam ca comportamentul comunistilor de cand sunt la putere contrasteaza violent cu ceea ce se intampla in Romania vechiului regim referitor la scrierile lor. Comunistii erau prigoniti, partidul lor interzis, foile lor de propaganda confiscate, dar nu s-a pomenit sa se extinda prigoana la lucrarile lor doctrinare clasice. Gaseai pe Marx in orice biblioteca, filosofia lui era dezbatuta de la catedra, iar in librarii puteai sa-ti procuri o multime de opere care priveau revolutia din Octombrie si tot ce a urmat dupa aceea. Nu ideile comuniste erau interzise in Romania, ci organizatia care voia sa le dea circulatie revolutionara si politica. Sub regimul actual nu e ingaduita sa se manifeste nici o idee care care ar contrazice sistemul de gandire marxist si, chiar mai putin decat atata, care ar deriva din structura lui. De ce aceasta discriminare? Daca sistemul comunist reprezinta in istoria omenirii, ce mai au ei cu niste oameni care au murit de mult, dar ale caror scrieri sunt indispensabil sa fie cunoscute de cercetatorii acelui trecut?

In Europa Occidentala, nesupusa dominatiei comuniste, legionarii gasesc o alta solutie. Pentru intaia oara se bucura de libertatea de a-si manifesta gandurile si de a publica scrierile lor. Trebuie sa aducem acest omagiu Occidentului democratic, recunoscand ca libertatea de constiinta si de expresie in aceste tari e o realitate constitutiva a vietii publice. Sub presupusa protectoare a Garzii de Fier, Germania national-socialista, cartile noastre nu au putut sa apara in nici o tara europeana afara de Spania.

Miscarea foloseste acest climat de libertate pentru a reimprima cartile legionare, aflatoare doar in cateva exemplare si amenintate sa dispara. Incepand cu anul 1951, se formeaza la Salzburg o echipa de tipografi legionari care se pun pe traba cu elan si in decurs de trei ani savarsesc minunea de a reproduce aproape toate textele legionare clasice. Primul gand pentru realizarea acestei lucrari memorabile ii apartine lui Traian Golea. Rasfoind printre hartiile afate in locuinta din Ignatz Harrerstrasse 75 din Salzburg, unde in afara de el mai impartaseau acelasi acoperis si alti legionari, a dat peste niste pagini batute la masina in copie si prinse cu o capsa. Uitandu-se mai bine, a vazut ca aceste pagini formau o brosura, "Din lumea legionara", a lui Victor Puiu Garniceanu. Infatisarea brosurii era jalnica. Atunci si-a dat seama de dezastrul cartilor legionare si de iminenta primejdie ca si putinele exemplare ce se gasesc in strainatate sa dispara sau sa se perpetueze sub aceasta forma lamentabila. Un sentiment de mila, unit cu o adanca veneratie pentru scriitorii-martiri ai Legiunii, l-a determinat sa se apuce sa studieze chestiunea reproducerii in masa a cartilor legionare. A vorbit cu Traian Borobaru, care nu numai ca a fost entuziasmat de idee, dar i-a si oferit mijloacele materiale ale Legiunii, pentru a grabi ritmul de scoatere a cartilor. Mii de pagini sunt batute la masina si apoi trase la multiplicator in casa din Ignatz Harrerstrasse 75. Cartile legionare vad din nou lumina zilei si patrund din nou in circuitul culturii nationale. Si din punct de vedere financiar intreprinderea a fost un succes, caci incasarile realizate din vanzarea cartilor in exil au depasit cheltuielile. Aceasta isprava prodigioasa poarta numele de "Colectia Omul Nou", voind sa se arate si prin numele ei ca echipa de la Salzburg, cand a dat aceasta batalie de insemnatate decisiva pentru perpetuarea patrimoniului spiritual si cultural al miscarii, a fost insufletita de viziunea "omului nou".

Se cuvine cu acest prilej sa pomenim si pe acei camarazi care au colaborat la aceasta lucrare, muncind cu drag ori de cate ori aveau un moment liber, noaptea, Duminecile si sarbatorile. In primul rand e Spiridon Neata, care a si luat conducerea intreprinderii in anul 1952, dupa ce Golea a parasit orasul Salzburg; apoi Vasile Simian, care s-a specializat in multiplicatorul la masina, Sandu Marin, Victor Voina si Mos Calniceanu, care dupa ce munceau toata ziua in ateliere, veneau seara si ajutau pana noaptea tarziu. Chiar de la inceput de cand Golea a inceput actiunea, a fost prezent si legionarul Vasile Cretu din Banatul sarbesc. Nu trebuie uitat nici ajutorul lui Pitt Moraru, Traian Puiu si al lui Dr. Ion Fleseriu.

La a XXX-a comemorare a mortii Capitanului, Colectia "Omul Nou" ofera legionarilor si tuturor romanilor lucrarea de capetenie a intemeietorului miscarii, Corneliu Zelea Codrenu, "Pentru Legionari", in reproducerea fidela a editiei prime, aparute la Sibiu in anul 1936. S-a reimprimat vechea lucrare din dorinta de nu se pierde textul princeps, care a devenit o raritate si e amenintat sa dispara. E o noua vrednicie a aceleasi echipe de legionari care si-au facut o datorie de constiinta din salvarea patrimoniului cultural al miscarii.

Fie ca aceasta fapta inaltatoare sa devina pilda rodnica pentru toti legionarii, pentru ca ori de cate ori dusmanii vor cauta sa distruga scrierile inaintasilor nostri, ei, cu munca si sacrificiile lor, sa refaca pierderile suferite, asigurand perpetuarea in hume a cartii legionare-martire.

Inca de la inceputurile sale omul a fost intr-o continua evolutie, fiind o fiinta curioasa si… dornica sa invete. Omul se deosebeste de animale prin gradul sau foarte ridicat de civilizatie; iar civilizatia a aparut prin cultura.

Suntem in Romania, o tara destul de incercata, in iunie 1999. Sunt student, sunt in sesiune si privesc neputincios cum o mana de "politicieni" ne duc tara la pierzanie.

Se spune ca daca vrei sa ridici un popor, creezi aceea elita a culturii. La noi se pare ca sistemul "functioneaza" exact pe dos.

Desi avem un ministru al invatamantului destul de "invatat", zic eu, totusi domnia sa ia niste masuri mai mult decat idioate, as spune chiar tampite.

Te face sa-ti pui intrebarea daca nu cumva slujeste interesele vreunui stat occidental sau alte interese.

Inca din 1990, imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, a avut loc o continua schimbare a invatamantului romanesc, luandu-se mai multe masuri, care mai de care mai "nazdravane".

Mai intai s-a schimbat titulatura ministerului direct implicat din "Ministerul Invatamantului si Stiintei" in "Ministerul Educatiei Nationale", care, dupa parerea mea este o schimbare de prost-gust, ca sa nu mai spun ca "Ministerul Educatiei Nationale" suna ca "Asociatie de Locatari".

Conform noii titulaturi, in Romania nu mai exista invatamant, ca sa nu mai vorbim de stiinta…

In Romania se face doar "educatie", adica suntem invatati sa ne purtam frumos, sa fim ascultatori si alte chestii de genul asta, caci, pana la urma, si cand iti dresezi cainele sa nu-si faca nevoile oriunde, tot EDUCATIE se cheama.

Apoi ce si-au spus "marii lideri": "Hai sa schimbam modul de examinare, adica numarul de materii". Si asa s-a "nascut" bacalaureatul la 7 materii. Romanul trebuie sa iasa ENCICLOPEDIE din liceu! Foarte bine, pentru ca nu este nimic rau in a fi cultivat, dar macar ai bunul simt si anunta elevii cu un an inainte de a-i lovi unde-i doare mai tare. Nu atunci cand protesteaza impotriva deciziilor aberante ale Ministerului Educatiei Nationale, ii ameninti cu exmatricularea. Pai suntem stat "democrat" sau ce?!

Alta masura "inteligenta" a fost: "examenul de capacitate", adica sa vada Ministerul Educatiei Nationale ca esti capabil sa urmezi cursurile unui liceu. Adica in loc sa ajuti copiii sa invete cat mai mult, pentru a putea fi pregatiti pentru "noua era", de ce sa nu micsoram cumva numarul celor "invatati". Lipsiti de cultura, de invatatura, oamenii sunt mai usor de "condus"… poate se merge pe ideea de "turma". Este mult mai usor sa manipulezi o masa de analfabeti decat cativa intelectuali…

Ultima masura si cea mai ABERANTA este TAXA impusa pentru urmarea cursurilor unei a doua facultati.

Stimate d-le ministru Marga, Dvs. vreti un popor de oameni civilizati, sau sa fim aratati cu degetul si pentru lipsa de cultura?!

E rusine si e pacat sa pierdem asemenea oameni care pot duce Romania mai departe, care pot scoate tara din mocirla in care ati bagat-o voi, cei fara suflet, care va erijati in "elita culturii romanesti".

De ce nu acordati facilitati copiilor dotati intelectual, studentilor care vor sa faca a doua facultate?! Va este teama ca s-ar putea ca scaunul sa se clatine din cauza unui tanar mai bine pregatit decat Dvs.?!

Stau si ma gandesc de unde voi face rost de X milioane pentru a face si a doua facultate?!

Oricum, cu una sau cu doua facultati, tot nu am nici un viitor in Romania, iar guvernantii astia nici nu motiveaza pe nimeni sa faca ceva pentru tara asta.

Stiti Dvs.: cui ii place sa se balaceasca in mocirla si acolo "sus" la Ministerul Educatiei Nationale, ca peste tot dealtfel in "elita politica a Romaniei" e mare si adanca mocirla.

Problema este ca suntem si noi patati cu murdaria lor si aceste pete nu ies cu "detergentul obisnuit"…

Zodiacul chinezesc, spre deosebire de cel european, este mai direct. Poate si datorita faptului ca asiaticii au un adevarat cult pentru onoare, demnitate, curaj componente ale caracterului care trebuie sa recunoastem, lipsesc la foarte multi europeni.

Numele unor zodii din horoscopul chinezesc precum porcul, cainele, sarpele, pentru a le intelege si descifra corect nu trebuie sa le raportam la propria noastra scara a valorilor, adica la cea europeana. Spre exemplu, pentru noi, porcul, reprezinta ceva grotesc(cuvant derivat din familia de cuvinte "porc"). Pentru asiatici, insa, are alta semnificatie.

Mergand mai departe cu lectia mea despre astrologia chinezeasca observ ca fiecare an este sub cate o zodie.

La o simpla analogie, care implica minimul de logica fiecare poate realiza ca de mai bine de 50 de ani, noi, romanii, suntem sub o singura zodie, cea a catelusului. Mai pe limbaj mioritic: "capul ce se pleaca, sabia nu-l taie", iar in limbaj de cartier sau mai nou, studentesc: "astazi sunt pantofar si pupator de maini", maine "iau ministerele".

Expresia "pregatiti-va de ministere" a unui arhicunoscut personaj al zodiei catelusului a devenit lait-motivul unei intregi generatii de lideri studentesti.

Cu mici exceptii, care sunt prea mici si neinsemnate pentru a putea fi observate, aproape toti si-au facut un tel, apartenenta la aceasta zodie.

Argumentele cu care-si motiveaza "devenirea" sunt extrem de diverse si convingatoare, avand o gama atat de larga incat cea mai performanta marca de radiouri se simte neputincioasa in fata lor.

Persuasiunea incepe cu prezentarea idealurilor care, chipurile, i-au emanat("Vrem sa facem o Romanie crestina"), spiritul de jertfa("am muncit ca un nebun un an de zile"), apartenenta la o categorie superioara, la elita("prin munca in cadrul miscarii studentesti(la stapan- n.n.) inveti sa devii elita(lingau si fara scrupule-n.n.)"), o mica destainuire("se pregateste un partid"), forta pe care o au("Transilvania este acoperita"), incercarea de cooptare, de atragere in joc("avem aceleasi teluri") in final aratandu-si adevarata arama("prioritatile sunt un celular si un costum nou").

Prin curgerea indiferenta a timpului, bata-l vina, alesii nostri imbatranesc si se pierd saracii, inainte de a-si vedea visul cu ochii, acela de a mai fura ceva. Nu-i nimic, generatia tanara de astazi, calita in focul "inaltelor elanuri" ale "luptei studentesti" (mafia caminelor si a sponsorizarilor -n.n.), este mai pregatita ca oricand sa ia locul.

Ea deja viseaza frumos, si nu doar o vara, cum spune cantecul, la ministerele promise.

Un distins profesor de-al meu, caruia nu-i impartasesc vederile politice, dar il stimez, mi-a dat o definitie sugestiva a legii la romani: O bariera peste care sar leii, sub care trec catelusii si unde se opresc boii.

Leii, cateodata, cam rar ce-i drept, pot sa-si mai rupa picioarele, sau chiar sa o pateasca mai grav, daca saltul este mai inalt, tinzand precum coloana lui Brancus spre infinit.

Catelusii nu au de pierdut, cel mult cand vor trece pe sub bariera se apleca atat de mult incat nu li se va mai vedea capul si vor semana cu strutii.

Mai nimerit ar fi fost, ca sa-l parafrazez pe Dimitrie Cantemir, dar sa nu-l imit: Sub zodia struto-catelusului…

Speranta mea si a altora ca mine este ca studentimea sa se lepede de astfel de elemente "alese democratic prin vot secret si uninominal" dar, din pacate, atinse de virusul rabic al demagogiei si al necinstei sufletesti.

In lumea de astazi, marea majoritate a oamenilor nu stiu ce inseamna cu adevarat curentele politice de dreapta si stanga. Aceasta clasificare a lumii politice a aparut in zorii istoriei, dar s-a facut cunoscuta abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea odata cu revolutia franceza. Astazi, aceste notiuni au fost denaturate total de la adevaratul lor inteles, ajungandu-se la o mare confuzie.

Dar, sa spunem lucrurilor pe nume! Aceste doua notiuni au doua intelesuri, unul scos in fata mai mult sau mai putin astazi, dar niciodata explicat complet, si unul absolut, exprimand adevaratul inteles. Prima explicatie a acestor termeni suna cam asa: stanga este socialismul, democratia celor multi si muncitori, proprietatea comuna a celor ce muncesc si ipotetic, impart bunurile in mod egal. In extrema stanga se situeaza comunistii, adica cei ce propaga proprietatea comuna asupra a tot ce exista si disparitia proprietatii si a vietii private. Dreapta, este cea care propaga proprietatea privata asupra tuturor celor inconjuratoare, a individualismului, a cultului banului. In aceasta definitie, extrema dreapta este stapanirea a tot ce exista in lumea noastra, inclusiv indivizii, de catre un grup restrans de oameni, care, evident, nu sunt obligati sa asigure un trai mai bun celorlalti.

A doua semnificatie, cea adevarata, necunoscuta de multi fiind foarte ocultata, suna asa: curentul de dreapta inseamna nationalismul, convietuirea pasnica si fericita a membrilor lumii, fiecare in tara lui dupa obiceiurile lui si cu legi in functie de spiritul poporului respectiv si, stanga, insemnand internationalismul de orice culoare, care urmareste in final concentrarea stapanirii lumii in mainile unui grup restrans de oameni. In ultima categorie se incadreaza atat capitalismul oligarhic ce tinde sa fie triumfator astazi cat si comunismul, care dealtfel a fost sponsorizat din plin de primul.

Privind din ultimul punct de vedere, a spune ca esti de dreapta, inseamna in primul rand a fi nationalist, sa-ti iubesti patria si, mai ales, poporul! Intre politicienii si personalitatile care, fiind nationalisti darji lupta impotriva internationalismului as mentiona numai pe Slobodan Milosevici si Saddam Hussein. De ce pe acesti doi, foarte scuipati propagandistic chiar si de unii asa zisi "camarazi"?! Fiindca ei, ca persoana doctrina lor politica si faptele lor ii apropie pana la confundare cu marile personalitati de dreapta ale secolului nostru: Mussolini, Hitler, Antonescu, Franco, C.Z. Codreanu si altii. In primul rand un numitor comun al tuturor acestor oameni este lupta impotriva internationalismului de orice culoare, fie american sau bolsevic! In al doilea rand doctrina social-nationala adoptata in functie de caracteristicile popoarelor respective. Cu alte cuvinte prosperitate patriei si bine intregului popor!

Referinta la pseudocurentele politice de la noi din tara, nu pot sa nu remarc ca, asa zisele partide si miscari de dreapta nu au nici o legatura cu nationalismul, deci nu sunt de dreapta, ci de stanga!

Sa le luam pe rand:: C.D.R. si Alianta Civica sunt formate in imensa majoritate din fosti secretari de partid, administratori de bloc si lingai ai vechiului regim. In ziua de astazi ei fac acelasi lucru, numai ca s-au intors cu fata de la est la vest, dar dosurile pupate sunt de aceiasi factura. Asa zisa "Uniune a fortelor de dreapta" a armeanului cu nume imposibil, Varujan Vosganian, este total antinationala, faptele si vorbele lui o demonstreaza pe deplin! Unde ati mai vazut domnilor om de dreapta roman, adica nationalist roman, de etnie armeana?! Sa ne asteptam sa apara "uniuni de dreapta" maghiare, germane si de alte nationalitati?!

C. Z. Codreanu a fost si va ramane in istorie ca un martir sfant al cauzei nationalismului romanesc. Din pricina ca profesorul A.C. Cuza vorbea mult si facea putin, s-a desprins de el. Asa ca, dragi cititori nu mai injurati nationalismul romanesc atata timp cat, ori sunteti la distante mari de tara, ori atata timp cat nu faceti nimic decat sa vorbiti!

Nota. Acesta este primul articol despre dreapta si stanga, pentru lamuriri, comentarii, amenintari si altele trimiteti e-mail la: andy@angeli.monitorul.net

"Het Volk wil geen slavenhandel, noch slavernij in deze Republiek dulden."

(Comertul cu sclavi sau sclavagismul nu va fi tolerat în aceasta Republica.)

(Art. 10 din Constitutia Zuid-Afrikaansche Republik, adoptata 26 Februarie 1858.)

Stramosii Olandezi ai Burilor au colonizat Capul Africii de Sud în 1652. Dupa câteva invazii, Britanicii au cucerit aceasta colonie în 1814. Refuzând sa accepte sistemul colonial strain si confiscarea fermelor lor, 10 000 de Buri au parasit aceasta colonie în 1836. Ei s-au mutat la nord, mai întâi în Natal, pe coasta Oceanului Indian, iar în 1843, când Marea Britanie a anexat si acest stat, în podisul la nord de Râurile Orange si Vaal unde au fondat Statul Liber Orange si Republica Transvaal. Burii (din Olandeza, Boer [bu:r] fermier,) au muncit din greu ca sa-si reconstruiasca o vatra nationala. Totodata ei au fost nevoiti sa lupte împotriva amestecului Britanic si atacurilor triburilor Bantu.

Republicile Burilor erau recunoscute de puterile europene, ca Franta, Olanda, Belgia, Prusia si Marea Britanie.

Dupa cum se întâmpla des în istorie, originile acestui razboi las au fost ascunse dupa norii retoricilor emotionali si “patrioti” Britanici. Multe detalii a fondului politic si international nu au vazut lumina zilei decât ani de zile, dupa terminarea razboiului. Cartea scrisa de Thomas Pakenham, Razboiul burilor, clarifica originile dubioase ale acestui conflict patetic. Autorul explica conspiratia dintre guvernul de la Londra si financierii “internationalisti” în privinta eliminarii Burilor ca entitate autocratica.
Descoperirea zacaminelor de aur la Witwatersrand în Transvaal în 1886 a pecetluit soarta poporului de pionieri. Aurul si diamantele au atras straini (Uitlanders) ca un magnet. Si, bineînteles, unde existau posibilitati, existau si Evrei. În 1900 familia Rothschild detinea monopolul asupra zacamintelor de aur din Africa de Sud, familia Samuel controla argintul, Baum controla alte ramuri ale mineritului si Moses controla metalele de baza.

Printre cei ce se grabisera catre Africa de Sud în febra aurului se afla si un capitalist Englez, Cecil Rhodes, si multi “colonisti” ambitiosi ce aveau sa joace un rol decisiv în Razboiul Burilor.
Evreul Barney Barnato, un tip vulgar din estul Londrei, a fost unul din cei multi care au influentat politica Sud-Africana. Împreuna cu Cecil Rhodes, el a acaparat o avere în aur, terenuri pentru agricultura si diamante. Imperiul sau controla o forta de munca de 120 000 de oameni. În 1888, Barnato a capatat control asupra minelor De Beers, si monopolul asupra comertului cu diamante mondial. (Astazi, firma De Beers apartine familiei Evreiesti Oppenheimer.)
Cea mai mare banca în Africa de Sud era Wernher, Beit & Co., controlata de un speculant Evreu pe nume Alfred Beit. Cecil Rhodes conta mult pe Beit, deoarece legaturile sale cu familia Rothschild si Dresdner Bank înlesneau acapararea unei averi în diamante.
Beit si Lionel Phillips, un milionar Evreu din Anglia, controlau împreuna cartelul H. Eckstein & Co., cel mai mare cartel mineresc din Africa de Sud. Din cele mai mari sase companii de exploatari miniere, patru apartineau Evreilor. În 1898, conglomeratul Phillips detinea doua milioane de acri de pamânt, în Republica Transvaal.

În 1895, peste 500 de aventurieri mai mult sau mai putin Britanici au încercat sa capete control asupra republicilor Bure prin raidul lui Jameson în Transvaal. Cecil Rhodes a organizat acea aventura, finantate de catre Alfred Beit la pretul de 200 000 de lire. Chiar daca acest raid pirateresc nu a fost reusit, a reusit totusi sa convinga pe Buri de intentiile murdare ale Londrei.

Autoritatile Bure din Transvaal l-au arestat pe Phillips pentru rolul lui. Condamnat la moarte, a scapat datorita protestelor Britanice, si sentinta a fost comutata la o amenda de 25 000 de lire. (Mai târziu, el a primit titlul de Cavaler al Imperiului si în Primul Razboi Mondial numit în Ministerul Munitiilor din Londra.)
Intentiile Londrei însa nu s-au oprit aici. Evreul Sir Alfred Milner, însarcinatul cu afaceri pentru Africa de Sud, a format o alianta împreuna cu Wernhe, Beit & Co., care asigura spatele din punct de vedere financiar în caz de razboi.

Pentru ascunderea planurilor, Milner a dus o serie de negocieri cu Presedintele Paul Kruger asupra statutului strainilor, Milner cerând drepturi de cetatenie imediata pentru navalitorii catre republicile Bure. Kruger a raspuns cu mânie, “Ne vreti tara!” si, bineînteles, aceste convorbiri au ajuns la un impas, ceea ce Milner urmarise. Chiar dupa declansarea celui de-al Doilea Razboi al Burilor, Milner facea tot ce îi statea în putinta ca sa previna un compromis. Ca si urmasii lor, în 1945, Londra a insistat la capitularea neconditionata a fermierilor Buri – si a capatat-o.
În timp ce “negocierile” aveau loc, Werher, Beit & Co. finanta o armata de 1500 ce avea sa numere eventual 10 000 de oameni.
În Anglia, presa galbena cerea razboiul. Ziarul Lordului Burnham (alias Edward Levy), The Daily Telegraph, ziarul lui Oppenheimer, Daily News, al lui Marks, Evening News, si St. James Gazette, al lui Steinkopf toate orchestrau isteria colectiva anti-Bura.
Justice, cotidian de stânga al Federatiei Social Democratice a lui Henry Hyndman isi avertiza cititorii în 1896 ca “Beit, Barnato si acolitii lor” cautau sa stabileasca “un Imperiu Anglo-Ebraic cu întindere din Egypt pâna în Colonia Capului.” Din 1890, Justice, avertizase publicul în privinta influentei “capitaliste în presa londoneza.” Când razboiul a fost declansat în 1899, Justice a declarat ca “zeii Semitici ai presei” propagasera Marea Britanie într-un “razboi criminal.”

Setea de avere a coincis cu schemele imperialiste ale Secretarului Colonial Chamberlain, cu visele speculantului Cecil Rhodes si ambitiile politice ale lui Alfred Milner. Pe altarul lor au fost sacrificate zeci de mii de vieti, doritoare de libertate.
Londra a trimis trupe în Africa de Sud în pregatire de razboi. Presedintele Kruger le-a dat un ultimatum de retragere, iar când Londra a refuzat, republicile Bure au declarat razboi.

Dupa un an si jumatate de lupte, Burii au fost fortati sa cedeze orasele si liniile ferate. Totusi, încapatânati, au început un razboi de guerilla împotriva armatelor de ocupatie. Comandourile Bure, au continuat razboiul vitejesc împotriva Britanicilor, la o proportie numerica de 1:4.
Comandantul Britanic, Lord Kitchener, în ciuda faptului ca majoritatea lumii considera razboiul câstigat, a început un nemilos razboi de distrugere al populatiei Bure. Ca obiective militare erau animalele si grânele, fermele Bure, femeile si copiii, fortati în primele lagare de concentrare din lume. Stiri din aceste lagare au socat întreaga lume civilizata.
Într-un raport din Ianuarie 1902 al Generalului Bur J.C. Smuts (mai târziu Prim Ministru al Uniunii Sud-Africane) vedem clar metoda de razboi a Lordului Kitchener.

Lordul Kitchener a înarmat si triburile Bantu. Englezii au înarmat cam zece mii de negri, care au purtat un razboi specific culturii lor împotriva populatiei Bure satesti. Soarta femeilor si copiiilor care scapasera din lagare a fost mai crunta decât a celor care nu scapasera.

Într-un raport în Ianuarie 1902, Generalul Smuts descria cum Britanicii recrutau negri:

“În Colonia Capului negri necivilizati aflasera ca daca Burii câstigau, urmau sa devina sclavi. Fusesera promise proprietati Bure daca urmau Englezii; ca Burii urmau sa fie sclavii negrilor…”

În total, populatia Bura sau Afrikaana, numara mai putin de un sfert de milion de suflete iar armata Bura mai putin de 45 000. Al doilea razboi de independenta al Burilor a costat Londra 230 de miliarde de lire, si au fost folositi 450 000 de soldati, soldându-se cu moartea a 22 000 de soldati Britanici.

Dupa acest razboi rusinos, Republicile libere au devenit provincii ale Africii de Sud Britanice, o tara creata artificial, din coloniile Bure si din coloniile Britanice Natal, Colonia Capului, Swaziland, Basutholand, Xhosoland, Zululand, et caetera.

Congresul National African (ANC) era condus de catre doi comunisti Evrei, Albie Sachs, “unul dintre cei mai luminati intelectuali ai sai” (London Sunday Times, 29 August 1993) si Yossel Mashel Slovo (alias Joe Slovo.) Slovo fusese nascut în Lituania si învatase limba Idis învatând Talmudul. El s-a înscris în formatiunea terorista a ANC, Umkhonto we Sizwe în 1961 si a devenit comandantul ei. Tovarasul Slovo a fost numit Secretar General al Partidului Comunist Sud-African în 1986 (Jewish Chronicle, 13 Ianuarie 1995.)

Proletcultistul Slovo fusese “autorul a multe atacuri teroriste ale ANC, inclusiv o bomba auto în 1983 care a ucis 19 persoane si ranit multe altele…

“Slovo, care calatorise în URSS de multe ori, a primit o medalie Sovietica cu ocazia împlinirii a 60 de ani…

“Slovo este un Comunist dedicat, un Marxist-Leninist fara nici o jena, pentru care numai victoria conteaza, la orice pret uman, la oricât sânge varsat…

“Slovo nu îsi neaga imaginea sa de ‘creier Comunist’ din spatele luptei ANC. Dupa el frica albilor din Africa de Sud este o masura a puterii crescânde a ANC si un factor crucial în victoria ANC.

“Violenta revolutionara a creat impactul inspirational care-l speram, si a câstigat pentru ANC pozitia sa în conducere,” a spus Slovo. (Los Angeles Times, 16 August 1987) Când ANC-ul tovarasului Mandela a cucerit în sfârsit Africa de Sud în 1994, Slovo a fost numit Ministru al Locuintelor.

Afrikaanii numara astazi aproximativ 3 000 000 dintr-o populatie de peste 50 000 000.

Ei sunt împrastiati si conlocuitori cu 10 nationalitati. Desi au fost acuzati de discriminare rasiala (apartheid), trebuie observat ca au cautat mereu cai pentru acordarea auto-determinarii celorlalte nationalitati, iar în acelasi timp pastrându-si identitatea lor nationala. Însa, propunerile lor nu au fost acceptate nici de popoarele în chestiune, nici de Guvernul Mondial de la New York (citeste Natiunile Unite).

Adaugând insulta injuriei, o comisie pompos numita Comisia Adevarului si Reconcilierii, prezidata de un arhiepiscop Anglican (!) si controlata de Regina Elisabeta a II-a, a fost si este folosita ca un hibrid al Farsei de la Nürnberg din ’46 si a Proceselor staliniste ale anilor ’30 (et alia), acuzând si condamnând albii pentru “încalcari ale drepturilor omului” în timp ce aparau Africa de Sud de teroristii cu sediul în Londra, care asediau cu suportul moral si diplomatic al Marii Britanii. Nu este de mirat ca Afrikaanii refuza sa recunoasca aceasta comisie a Arhiepiscopului Anglican Desmond Tutu. Ce face aceasta chestiune si mai odioasa este campania de defaimare a însasi poporului Afrikaan, prin popularizarea “egalitatii” dintre apartheid si “crime împotriva umanitatii.”

Aceasta este (înca) o minciuna. Apartheid-ul nu a fost introdus de catre Guvernul Nationalist Afrikaan în 1948. Fiecare aspect al politicii de apartheid fusese introdus de guvernele coloniale Britanice, ca de exemplu, legile, segregarea din scoli si echipe sportive, separarea rezidentiala a raselor, discriminare politica si economica împotriva negrilor si interzicerea relatiilor sexuale.

Guvernul Nationalist Afrikaan sub Dr. Henrik Verwoerd, în locul vechii segregari rasiale, a introdus ideea dezvoltarii separate a diferitelor grupuri rasiale si etnice, care chiar opozantii liberalisti le-au acceptat. Domnia sa cauta ca sa elimine aceasta discriminare prin separarea etnica. Dr. H. Verwoerd a fost ucis de catre un comunist progresist în 1966.

Succesorii sai nu au fost capabili sa-i continue munca, iar în politica lor au abandonat treptat apartheid-ul, cauzându-si esecul politic în Mai 1994, când terorist-liniuta-pacifistul Nelson Mandela a devenit presedinte.

Un intelectual Englez, Paul Johnson, a comentat scurt si concret în aceasta privinta:

“Africa de Sud sub Dl. F.W. de Klerk a facut un salt catre sinucidere în sufragiul universal. În [2004] tara va putea deveni teatrul unui razboi civil... În orice caz, se va dezvolta o mizerie industriala, bestiala, sângeroasa si falita.”

Totusi, despre actul de tradare al lui De Klerk un ziar Afrikaan reporta: “Britanicii îl duc pe De Klerk, eroul lor, pe brate.” Din acest comentariu reiese clar ca De Klerk a actionat împotriva intereselor Africii de Sud si în interesul Marii Britanii, si de aceea propriul sau popor nu-l vede decât ca pe un tradator de neam si tara. El a împartit Premiul Evreiesc Nobel cu Nelson Mandela în 1995.

Iar Mandela? Tovarasul Mandela a fost salutat drept un mare om de stat de catre Regina Elisabeta a II-a, în mesajul ei de Craciun în 1996 catre Commonwealth. Aceeasi regina care îl plimba pe un cunoscut de-al nostru în caleasca regala, iar noi plebeii credeam ca în Occident nu se stie despre comunism.

19 partide au participat în alegerile din Aprilie 1994. Dintre acestea, numai sapte sunt reprezentate în Parlament. Principalele partide sunt Congresul National African, Partidul National, IFP si Vryheidsfront (Frontul Libertatii), condus de Generalul Constand Viljoen. FL, care a primit 670 000 de voturi în aceste alegeri, militeaza pentru înfiintarea unui Volkstaat autocratic în nord-vestul Africii de Sud, unde limba vorbita predominant este Afrikaana, ce are la bazele ei limba Olandeza. Cine sunt ei?

La 25.04.1949 a luat fiinta Alianta Nord Atlantica cu scopul de a apara Occidentul si S.U.A. in eventualitatea unei agresiuni din partea Uniunii Sovietice. Se pare ca occidentalii isi dadusera seama de pericolul pe care il reprezenta comunismul si intrasera "putin" in panica.

Aceasta alianta militara a reusit sa stranga in cei 50 de ani scursi de la infiintare mai multi membri, ducand in acelasi timp o politica de inarmare, care, noua celor de rand, ni se pare lipsita de sens. De ce nu s-a investit in educatie, in sanatate, in cultura, in "civilizarea" statelor din lumea a III-a???

Din orgoliul prostesc al asa-zisilor lideri, minti "luminate". In urma "caderii" Tratatului de la Varsovia, N.A.T.O., logic, ar fi trebuit desfiintata, dar N.A.T.O. a continuat, continua si va continua sa existe pentru a "stabili" noua fata a lumii. Cine sunt acesti "lideri" care au o asemenea putere sa decida care sunt statele si care sunt granitele acestora??? Datorita N.A.T.O. a aparut si Uniunea Europeana care, se pare, vrea sa distruga ideea de NATIUNE, ideea de POPOR.

Asadar, dragii mei concetateni, vom fi doar cetateni ai Europei si nimic mai mult. Vom muri incet, dar SIGUR. Intrebarea ce se pune e urmatoarea: VA rezista vreo natie acestei "epurari internationale"???

Pai cum sa nu, ca doar a fost pregatit totul cu atentie! Care a fost cel mai "vanat" popor, dar care, paradoxal a rezistat tuturor "vanatorilor" si care abia si-a facut "rost" de o tara prin 1950???

Dar nu am adus in discutie "normele N.A.T.O"… Dupa '89 s-a adus in discutie "integrarea in N.A.T.O." si a statelor ex-comuniste si bineinteles, doar daca sunt indeplinite anumite conditii.

E clar ca nici Romania nu a scapat de asa ceva si avand Rusia in coasta, trebuia sa "jucam" dupa cum voia si vrea in continuare "binevoitorul N.A.T.O.". Nu ca i-ar interesa pe ei soarta Romaniei, dar trebuie sa stea cineva aici pentru a lua suturi de la nenorocitii astia de rusi.

Romania, in speranta de a fi "asimilata" cat mai repede de "salvatorul N.A.T.O.", a inceput sa faca tot felul de investitii de prost-gust, ca sa nu spun ca erau cele mai dezavantajoase investitii.

Romanii mor de foame, dar noi facem tancuri de "inalta tehnologie"; romanii nu pot avea acces la cultura, dar noi cumparam helicoptere la "preturi promotionale"; romanii nu au locuri de munca, dar noi lichidam tot ceea ce se numeste intreprindere, pentru a indeplini "normele N.A.T.O.".

Pe cuvantul meu daca nu avem niste conducatori de rahat, sa ma scuzati pentru expresie, dar nu exista cuvant care sa defineasca mai bine "politicianul" roman.

Tot N.A.T.O. ne obliga sa semnam ca nu vrem nordul Bucovinei, ca nu vrem teritoriile romanesti rapite de "vecinii" nostri.

Se pare ca Romania a pasit cu stangul in secolul XXI. Suntem fortati sa semnam tot felul de "intelegeri", "tratate de pace" cu Ungaria si Ucraina. Si in urma semnarii unui asemenea "tratat" U.D.M.R.-ul face tot felul de presiuni asupra Romaniei pentru "autonomia" Transilvaniei. Ungaria este primita in N.A.T.O., Romania NU! Unde este dreptatea???

Sincer regret ca nu am trait in perioada de glorie a Miscarii Legionare. Nu ar mai fi existat atatea tradatori la conducerea Romaniei, pui de naparca, lipsiti de suflet si de cel mai elementar bun-simt. Sabia se va intoarce impotriva voastra si veti plati pentru toate tradarile si faradelegile facute.

NU AVEM NEVOIE DE N.A.T.O. sa ne arate cum sa ne conducem tara. Putem birui fara sprijinul N.A.T.O.

Ca sa respect o ordine, as spune as:
1. Nu am reusit sa citesc foarte mult despre aceste treburi.
2. Daca stam sa ne gindim putin la mitologie, si ne aducem aminte de pasarea Phoenix care a renascut din propria-i cenusa, atunci, de ce nu?
3. Asta este o problema care tine doar de cei care le vor arata ceea ce este bun pentru ei! Tineretul de azi prezinta o labilitate care ar putea fi foarte usor de manevrat de cei care s-ar opune unei
astfel de miscari! Deci, este relativ greu sa incerci ceva sa faci impotriva firii unor oameni dispusi sa aleaga intotdeauna calea cea mai usoara: nepasarea!!!

Iata pozitzia lui Argetoianu, deci nu potzi nicicum sa-l acuzi. El a scris despre gardishtii care au luptat alaturi de nazishti shi care erau tratatzi ca eroi de VOI.

Stat mult de vorba ieri cu Corneliu Zelea Codreanu (Capitanul) cu care m-am întâlnit la Dinu Arion. Ca si mai înainte mi-a facut impresie buna. E sincer, e curat si simplul la suflet si nu-si bate capul cu taierea firelor de par în patru. L-am gasit foarte abatut de prigoana întreprinsa împotriva
gardistilor, de condamnarile severe din ultima vreme pronuntate din ordin de catre consiliile de razboi (In afara de condamnarea la munca silnica pe viata a ucigasilor lui Stelescu - care, dupa Zelea Codreanu au executat o sentinta împotriva unui tradator, ce primise prin juramânt jurisdictiunea celor care l-au condamnat - au mai fost condamnati la câte 3 ani închisoare
gardistii care aplicasera "o corectiune" lui Radulescu, conducatorul tineretului liberal, si la câte un an si jumatate si un an vreo zece din gardistii învinuiti de scandal, cu prilejul congresului studentesc din anul trecut, de la Tg. Mures. Radulescu lipise un afis trivial pe peretii bisericii în care se celebra parastasul lui Mota si al lui Marin, cazuti în Spania, fapt pentru care a
ramas neurmarit de autoritatile publice, pe când tinerii care au insultat trecutul lui Duca în gara Sinaia si prezentul dnei Lupescu la Tg. Mures înfunda puscaria. In momentul de fata se mai desfasoara la Iasi procesul altei serii de legionari acuzati, fara nici o dovada ca ar fi autorii
atentatului împotriva rectorului Bratu. Guvernul, dupa sovaieli nesfârsite, întrebuinteaza "la maniere forte", si o face fara rost, si brutal. Un curent atât de intens ca al Garzii de Fier nu se poate suprima prin masuri de politie si de coercitie care nu duc decât la un singur rezultat: întarâta si
întaresc si mai mult fanatismul celor urmariti si persecutati, prigoana si condamnari care au exasperat "baietii". "Ce rau am facut noi? Am propovaduit cinste, am cautat sa strângem poporul în jurul Regelui, am exaltat dragostea de neam si tara - si am muncit. Nu vom fi numai noi vinovati de tot raul pe care-l vede toata lumea, ca sa fim numai noi trasi la raspundere. Daca ne-ar
fi lasat în pace, cum în pace am fost lasati pâna la Duca, n-am fi comis nici un act de violenta.
Caci cele ce s-au comis au fost de ordin personal, raspunsul unor firi mai violente si mai nestapânite la oribilele si înjositoarele maltratari pe care le-a avut de suferit". Zelea mi-a marturisit mai departe ca pâna acum Garda n-a luat nici o hotarâre definitiva, întrucât priveste actiunea viitoare si ca nici reactia si naturala si imediata fata de persecutarile în curs n-a luat înca o forma definitiva, dar ca un lucru e sigur: un abis s-a creat între Rege si legionari, si de azi înainte, Majestatea Sa nu mai poate conta nici pe Garda, nici pe dânsul Zelea Codreanu. E chiar foarte probabil ca, în curând, dânsul va lua atitudine pe fata în contra Regelui. Am atras atentia
lui Zelea si asupra inconsecintei doctrinare a unei asemenea atitudini din partea lui, si asupra consecintelor pe care ea le-ar comporta si am insistat mult asupra faptului ca din cele vorbite cu Regele în ultima mea audienta nu rezulta din partea acestuia nici o pornire vrajmaseasca împotriva lui si a Garzii. "Nu mai avem nici o încredere în Rege", au fost ultimele cuvinte ale Capitanului.
Am ramas întelesi sa ne mai vedem si sa-l tin la curent cu sugestiile care mi-ar veni de Sus, daca mi-ar veni vreuna.

2. Daca spui ca "comunishtii" sunt rai, nu inseamna ca adversarii lor sunt buni. Sunt shi mai rai, fiindca sunt "contra" :0))

4. Buzatu, Scurtu shi aia "arhicunoscutzi" ori au luat mita, ori au scris cum scriu shi eu uneori fara sa stiu despre ce e vorba de fapt. Aici o sa razi, dar asha e. De exemplu, Kosovo. Unii zic, altzii spun, da nu shtii care e interesu' central. Ca n-or fi albanezii, saracii.

5. CIA a lucrat in Afganistan, Irak, peste tot, cum potzi vedea. Exista o doctrina de subventzionare a rebelilor anti-comunishti sau care lupta contra dictatorilor, etc. . Ar trebui sa shtii de ea.

Nici nu e recunoscut in afara, pentru ca aia presupun ca rushii ne-au fortzat. Iar alierea cu nemtzii matale ne-a adus numai nenorociri.

Bd. Decebal Nr.6 Bl.S-10
Sc.B Etaj 6 Ap.37
Sector 3 Bucuresti
Romania
Tel/Fax: 01-6205796
e-mail:uioan@mail.dntis.ro
db Jurnal © 1999&Cuibul "Ing. Gh. Clime" Iasi

Cristian Ungureanu(uioan@mail.dntis.ro) - redactor, corespondent Iasi, relatii cu publicul