IN CODRII...
de DELIA LUCACIU
In codrii adânci
In vremi de bejenii
Se strâng toti haiducii la sfat.
Si duc după ei
Cântatul de mierlă
Si-apusul de soare din sat.
Căci totu-i pustiu
Când ei pleacă în munte
Nu-i nimeni să chiuie'n zori;
Si falnici feciori
Cu smirna pe frunte
Pornesc vânători.
Si verde e codrul
Ce'n cetini îmbracă
Năluci ce se-astern pe cărări,
Se clatină'naltul
Si hăuie valea
De mândre cântări.
Tropotul creste, se-aude departe
Când trec ca săgeata prin noapte.
Iar Luna, nebuna-si opreste cununa
Pe culme în soapte.
Soptit le e sfatul
E tainic vânatul.
Si vorba e dulce
Dar gândul e tare ca stânca'n genune
Ca puiul de vultur, aman,
Căci crezu-i lumina, si lupta, si moartea
De brav Căpitan Codrean.
BLESTEM
de DELIA LUCACIU
Acolo unde pomii'n floare
Isi scutură din rod petale,
Unde si ciocârlia'n zbor
Isi cântă Doina ei de jale,
Unde si Soarele-i mai galben
Ca galbenul de jos covor,
Acolo unde chiar si cerul
E mai albastru ca oriunde,
Unde răcoarea'n nopti de taină
Pe nesimtite te pătrunde,
Acolo - as vrea sa fiu acuma.
Să'mbratisez Oceanu'n goană
Si ca o clipă să mă mistui
"In codrii vechi ca de aramă".
Să-mi amintesc de Primăvara
De stropi în raze de lumină
Ce delicat înveseleste zăpada mieilor dintâi
Si de coroane'n spice grele
Purtate'n brate de flăcăi
Si de amurgul toamnei mele
Ce stinge'naltul în văpăi,
De Mos Crăciun cel încărcatul
De daruri pentru cei cuminti
Si de-o colindă chiar din satul
De unde nu mai sunt părinti
Pentru că s'au săvârsit cu totii
Si dusi sunt toti în cimitir
Unii purtând cu greu o cruce
Altii-o coroană de martir.
Acolo-as vrea să fiu acuma,
Să'mbratisez cu fiinta-mi toată
Tot ce mi-e drag si duce dorul
De vatra rece si furată.
Si as mai vrea să'mi spun în suflet
Blestem de veacuri, blestem greu
Ce doar pentru acei ce fură
A fost lăsat de Dumnezeu.
TRANSILVANIEI
de DELIA LUCACIU
Transilvanie!
Pământ de soapte de noapte,
De strigăt sălbatic
Răsvrătit,
Neostoit,
In brazde de flori
De fete frumoase
Si mortii feciori!Transilvanie!
Ridică-te!
Calcă prin viată spre moarte!
Ogoaie-ti miresele plânse
Si mamele ninse
De oase călcate'n copite
De hoarde salbatic
Rostogolite!Adună-te'n palme
De dar si nectar de narcise
Ingroapă-te'n vise
Si'n dangăt de clopote
Si'n huiet de tropote
Transilvanie,
Apleacă-te!Adună-te'n număr,
Cu număr porneste-te
Val năval mic
Opreste-te
Doar la sfârsit
Când Muntii Carpati
La Bălgradul din cronici
Cu Tara se vor fi unit!Si atuncea ostoaie-te
Pe brate'nconvoaie-te
Ca să suspini
Cu miresele plânse
Si mamele ninse
Cu tatii bătrâni
In brazde de flori
Cu fete frumoase
Pe mortii feciori.