PETRE GRIGORE C. ANASTASIS
(PUIU NĂSTASE)
Născut la 2 Octombrie 1927 in Bucureşti. Studii liceale la liceul Dinicu Golescu (Câmpulung Muscel) 1938-1944, unde intră in Frătia de Cruce (Grupul 17 Muscel). Continuă activitatea FDC la Liceul Mihai Viteazul, Bucureşti şi apoi in cadrul Şcolii Politehnice (Facultatea Mine şi Metalurgie).
Arestat pe 26 Iulie 1949, este condamnat la 3 ani închisoare. Eliberat pe 12 Ianuarie 1953. Se reînscrie la Facultatea de Matematici, sectia Astronomie, pe care o termină după 5 ani, in 1958.
Exmatriculat in urma unui denunt de la Examenul de Stat (1958), este arestat din nou pe 28 Octombrie 1959. Este condamnat la 10 ani închisoare şi execută detentia la Aiud (1960-1964). Eliberat pe 1 August 1964 se înscrie din nou la Filologie, facultatea Engleză-Germană (1966-1971).
Obtine titlul de doctorand în literatură Europeană Comparată, dar i se anulează titlul de doctor, rezervat atunci numai membrilor partidului comunist.
Profesor de Engleză-Germană la Şcoala Generala Colentina, părăseşte învătământul refuzând să semneze o declaratie de loialitate pentru Ceauşescu
Lucrează apoi ca traducător şi meditator. In 1980 face cerere de emigrare in S.U.A., pentru a-si salva copiii de persecutia comunistă. Respins de 13 ori intră in greva foamei cu sotia sa, Elena Anastasis, pentru 59 zile (20 Iulie - 16 Septembrie 1983). Părăseşte România pe 8 Ianuarie 1984.
Petre-Grigore Anăstasis este acum profesor la Colegiul şi Academia Sanctae Mariae, în oraşul St. Mary's Kansas - S.U.A., unde predă Limba Latina si Patrologia Latina.
Suferintele petrecute in timpul detentiei sale, Petre Anastasis le-a descris în volumul de memorii "Infruntarea - Reeducările dela Gherla" (Ed. Ramida, Bucuresti, 1997)
("Poeti după gratii", vol. 5)
Ed. Ramida, Buc. 1999
IN MEMORIAM CORNELIU ZELEA CODREANU
de Petre Grigore-Anastasis
I
Trecut-au ani dar Tu rămâi aproape
Întregii Tări şi scumpului meu gând;
Mereu Te văd şi nu te uit nicicând,
Nici treaz, nici când închid a mele pleoape.
II
Te văd citind sau lung privind în zare,
Ori stânci smulgând din Pontul Euxin,
Când vulturi sbor şi legionarii vin,
Spre tabăra din Carmen Sylva-n soare.
III
Apoi mi-apari veghind cu ochii-n lacrimi,
Pe Moţa şi Marin lângă sicriu,
Sublim simbol al spiritului viu,
Biruitor vremelnicilor patimi.
IV
Acelaşi an... În toamna ruginie,
Înveşmântat in negru trist şi pal,
Te văd urmând pe bravul General,
Pe-afet de tun purtat spre veşnicie.
V
Curând alegeri... Totul pentru Tară
Insuflă lumii verde ideal,
Entuziasm şi votu-i triumfal
In iarna devenită primăvară.
VI
Urmeaz-un an cumplit şi plin de sânge:
În temnită nevinovat eşti pus,
Luceafărul sperantei pare-apus
Şi'ntregul neam încremenit te plânge.
VII
Noiembrie... În beznă şi tăcere
Te-au sugrumat ai iadului călăi
Şi dorm ucişi ai iadului călăi
Spre-al lor blestem şi-a neamului durere...
VIII
Dar Cerul dat-a zi de biruintă
Când s-a găsit mormântu-Ti ferecat
Şi toate clopotele Tării bat
Cinstind pios eroica-Ti fiintă.
IX
Trecut-au ani... În Tara cotropită
De comunismul venetic, ateu
E prigonit şi Bunul Dumnezeu
Iar libertatea zilnic siluită.
X
Cât sunt de laşi! Temându-se de Tine
Nici mort nu te-au lăsat şi pe furiş
Te-au dezgropat şi dus in ascunziş
Ca nimeni gropii sfintc să se-nchine.
XI
Dar in zadar măresc a Tării rane
N-AI FOST UITAT ŞI NU VEI FI UITAT!
MORMÂNTUL TĂU ÎN INIMI NI-I SĂPAT,
ŞI-N NOI TRĂIEŞTI, VIU, PURURI, CĂPITANE