PROFETIA DIN DOBRINA
de Demetrius Leonties
Vor năvăli, de dincolo de Nistru, Hunii
Sub semn de seceră si de ciocan.
Atunci, vom sta cu fata la dusman
Si-om apăra pământul si străbunii!
Dar vor veni apoi să ne omoare,
Pe rând, batalioane românesti...
Vom fi ucisi de gloantele frătesti,
Iar Neamul va intra în închisoare...
Va fi discursul nostru cel din
urmă
Si cel mai aprig pe acest pământ,
Când peste Neam - ca pe-o amorfă turmă -
Va pune jugul, bestia de pradă...
Va fi cuvântul celor din mormânt,
Ce-au cutezat să lupte si - să cadă!
SE VOR LUA SI SCLAVII DUPĂ NOI
Vom pune poftele din noi în jug,
Vom trage brazde'n carnea noastra vie
Si vom răcni spre cer de bucurie,
Că ne trosnesc păcatele pe rug!...
Când vom porni cu flacăra spre
cer,
Din greul lutului înspre lumină,
Să biruim cu Gărzile de Fier...,
Se vor lua si sclavii după noi,
Ca trântorii din stup după regină,
Să'nvingă sau să moară ca eroi!...
ÎNAINTE,
CU TESTAMENTUL CĂPITANULUI !
Prin marea bântuită de furtuni,
Nu stim de vom ajunge la liman,
Căci l-am pierdut în zori pe Căpitan
Si au pierit în valuri cei mai buni…
Dar vom plini un dram din "Testament"
Ce ni l-a scris pe foi de vesnicie,
Ca să-l predăm urmasilor, solie
Si să rămâie tării, fundament.
Ca alte generatii, după noi,
Să puie pe el piatră peste piatră
Si să zidească cuibul de eroi,
Sub steagul său, prin jertfă miruit,
În care Neamul să-si găsească vatră
Si marele destin ce i-a dorit…
(Din volumul "La răscrucea neamului", Munchen, 1974. Tip. "Danubia")
