PREZENTARE

 Luând ca bazã lucrarea "Doctrina legionarã" a domnului Horia SIMA, Seful Miscãrii Legionare, autorul acestei brosuri a reusit o expunere sinopticã de o valoare informativã de netãgãduit.

 In contextul actual al eforturilor nationale pentru a se determina rãspunderile si contributia diferitelor organizatii politice, cunoasterea esentelor poartã in sine întelegerea viitorului. Lupta noastrã, a tuturora, nu poate fi restrânsã numai la ideia de "eliberare" a tãrii, fãrã a se lua în consideratie si nevoia de a se limpezi zgura depusã în minti si suflete de regimul materialismului ideologic.

 Eliberarea este un scop politic, un act patriotic, dar nu si o finalitate national-socialã. Odatã scopul atins, de-abia atunci începe a doua fazã esentialã = salvarea spiritualã si moralã a natiunei.

 Rãul semãnat de regimul marxist in decursul atãtor decenii de stãpânire tiranicã, nu poate fi nimicit prin simpla izgonire a cãlãilor. Adâncul sufletului romãnesc a fost viciat. Acest suflet are nevoie de înseninare, de o nouã substantã regeneratoare, capabilã sã umple genunea spiritualã provocatã de haitele rosii.

 Or, acest lucru nu poate fi urmarea unei simple schimbari de regim, ci al unei refaceri interioare. Misiune care depãseste capacitatea unui partid, oricât de bine structurat ar fi el. Modificarea interioarã a omului nu preocupã partidele, deoarece conceptia lor ideologicã nu prevede astfel de intentii.

 Numai o doctrinã elaboratã pe principii depãsind sfera redusã a politicului, poate întrevede o renastere nationalã. Numai printr'o asemenea interventie, se va putea impune o schimbare de mentalitate, o reîntoarcere la cinste, moralã, patriotism si demnitate, la rãspundere si credintã. Idei putin desbãtute de altii, dar profund resimtite in sânul Miscãrii.

In mijlocul neamului romãnesc, numai Corneliu Zelea Codreanu a întrevãzut salvarea neamului, printr'o renastere a virtutilor cardinale si-o reîntoarcere "la icoanã", unde ne asteaptã întelegerea si înãltarea. Or, ce poate fi mai însemnat in lumea pervertitã si indiferentã pe care o "structureazã" ideologia comunistã, decât revalorizarea unor precepte si norme in antitezã cu substratul teoretic si urmãrile nefaste ale marxismului!...

 Doctrina legionarã pune omul in perspectiva regãsirei de sine, prin refacerea unei structuri mentale in armonie cu adãncul sufletului romãnesc.

*  *  *

 Doctorul Filip Pãunescu, nou venit pe meleagurile occidentale, n'a precupetit efortul pentru a se integra în lupte exilului si a aduce contributia sa cinstitã si curajoasã. A înteles sã adânceascã problema viitorului national in perspectiva decãderii morale ce copleseste neamul sub regimul comunist si a posibilitãtilor de regãsire sufleteascã ascunse in energie creatore a exilului.

 Lucrarea de fatã este rodul acestor frãmântãri si reflectii.

 Strãdania lui de a intelege in sânul cãrei organizatii politice si sub ce formã ar exista principiile solare ale unei redesteptãri nationale, l-a apropiat de Miscarea Legionarã. In mijlocul ei si-a gãsit implinirea; si'n doctrina ei, deslegarea problemelor.

Urmãrind cu atentie si spirit sintetic câteva lucrãri de bazã -si'n special volumul "Doctrina legionarã" a domnului Horia SIMA- autorul a alcãtuit o excelentã expunere rezumativã a preceptelor legionare, ce pot servi, celor interesati sã ia parte la lupta neamului si pregãtirea viitorului, drept prim contact cu viziunea si conceptia Gãrzii de Fier.

 Cu vigoere si fortã analiticã, autorul pune la îndemâna oricãrui român, dornic de a întelege Miscarea Legionarã, esenta unei doctrine ce nu s'a dezis niciodatã si care deschide pentru viitor singura linie de salvare a neamului si singura perspectivã de modificare a individului.

 Prin aceastã brosurã, dr. Filip Pãunescu aduce un serios aport documentar pentru lupta exilului si un exemplu de urmat pentru toti cei preocupati de soarta neamului românesc si a României într'un viitor ce pare sã nu fie atât de îndepãrtat.

 Faust Brãdescu

BIBLIOTECA DE DOCUMENTARE "DACIA"

Nr. 20

UN REZUMAT AL DOCTRINEI LEGIONARE

Dr. Filip Pãunescu

INTRODUCERE

 Atitudinile de anticomunism, antiiudaism si antipoliticianism, s'au manifestat la un moment dat, ca accidente în desvoltarea ideologicã a Legiunii.

 Dispãrând cauzele acestor reactii, vor dispãrea si efectele.

 La beza doctrinei, stau scrierile intemeietorului ei, CORNELIU ZELEA CODREANU si ale colaboratorului sãu, ION I. MOTA.

 Contributii valoroase au adus si CORNELIU GEORGESCU, ALEXANDRU CANTACUZINO, VASILE MARIN, PUIU GÂRCINEANU, MIHAIL POLIHRONIADE, VASILE CRISTESCU, etc.

 Principiile de bazã ale doctrinei sunt:

 1. Credinta in DUMNEZEU.

 2. Increderea in misiunea legionarã.

 3. Dregostea dintre legionari.

 4. Menifestarea elanului prin cântec.

 Telul final, este actiunea de mântuire a NEAMULUI ROMANESC, având urmãtoarele temeiuri:

 1. Aportul de simtire al legionarilor.

 2. Aportul de simtire al altor ROMANI.

 3. Prezenta in constiinta tuturor, a MARTIRILOR NEAMULUI.

 4. Indemnul PAMANTULUI si PATRIEI.

 5. BINECUVANTAREA LUI DUMNEZEU.

 La chemarea CÃPITANULUI, a rãspuns in anul 1922 o întreagã GENERATIE, transformatã apoi într'o adevãratã REVOLUTIE NATIONALA.

 Doctrina se afle într'o permanentã stare de creatie, corespunzãtor desfãsurãrii evenimentelor, dar esenta ei trebuia sã rãmãnã nealteratã.

 Fundamentul miscãrii legionare, este structural religios, adicã îsi cautã izvoarele in CRESTINISM si in GENIUL NEAMULUI ROMANESC.

I/ INDIVIDUL (OMUL NOU)

 Formarea omului nou, constituie punctul de plecare al unei mari transformãri spirituale in VIATA NEAMULUI.

 Sufletul este punctul cardinal, asupra cãruia trebuie sã se lucreze in primul rând, pentru a se plãmãdi apoi SUFLETUL NATIUNII.

 Deci trebuie sã se inceapã cu REFORMA OMULUI, nu cu reforma programelor politice.

 OMUL NOU, trebuie sã fie OMUL CRESTIN, actualizat in cadrul ISTORIEl ROMANESTI.

 El se formeazã pentru viala de adevãr, dreptate, virtute, eroism si sacrificiu, ca om liber, cu dragoste si cu elan consimtit pentru idealurile miscãrii legionare. Insusirea sa de erou trebuie sã se manifeste, in sens militant, social si creator.

 Rolul MATERIEI sub aspectul agonisirii ei, nu trebuie negat, dar nici absolutizat.

 LEGIUNEA, nu poate admite in rândurile ei, pe eel venit pentru interese materiale, ambilie, patimã sau trufie. Istoria a demonstrat, cã sub domnia interesului personal si egoist, strãin de idealurile NEAMULUI, s'au prãbusit state si naliuni.

 Impotriva setei de mãrire si dominalie a oamenilor, primul pas salvator a fost si rãmâne REDOBANDIREA CARMEI MORALE conform preceptelor CRESTINISMULUI.

 II  ORDINEA SOCIALÃ

 Adevãrul primordial al vielii sociale, e constituit din ideea religioasã si ideea nalionalã. (I. MOTA).

 Ordinea socialã nu se realizeazã prin constrãngere dar nici prin dezertarea individualui de la scopul fâuririi si consolidãrii ei.

ORDINEA SOCIALA, este statornicitã de DUMNEZEU si se fundamenteazã pe efectele formulei trinitare: INDIVID-NEAM-DUMNEAZEU.

 SUFLETUL unui NEAM, este expresia convergentã a insusirilor cu care sunt inzestrali indivizii care îl compun.

 Numai dupã CRESTINISM, a fost posibilã recunoasterea neamurilor si regruparea lor in comunitãti nationale.

In tipul de societate medievalã, individul nu reprezenta o fiintã autonomã, fiind subordonat claselor sociale ierarhizate.

 In acelasi spatiu, locuiau mai multe formatiuni statale,, care întârziau procesul de formore al constiintei nationale si de înfãptuire al unitãtii politice. numai prin mijlocirea BISERICII CRESTINE, societatea medievalã a dobãndit un oarecare echilibru.

 REVOLUTIA FRANCEZA, a luptat pentru distrugerea feudalitãtii si introducerea unui program de libertate, egalitate si fraternitate, precum si pentru întemeierea statelor nationale. Renasterea cultural-artisticã si revolutia stiintificã, au deschis orizonturile individualui spre adevãrata libertate, triumfând in intermeierea STATELOR NATIONALE MODERNE.

 Treptat însã popoarele s'au îndepãrtat de la idealurile crestine si au degenerat in orgonizarea unui drept politic abuziv si exclusiv pentru promovarea intereselor egoiste personale si de stat.

 Rezultatele s'au vãzut in societatea national-socialistã si comunistã.

 Adevãrata menire a stiintelor si tehnicii avansate trebuie sã se concretizeze in inbunãtãtirea situatiei materiale si spirituale a NATIUNII, singurul rost al vietii omenesti.

 III. CAUTÃREA LIBERTATII

 a) Libertatea Exterioarã

 Notiunea generalã de libertate, corespunde cu ideeo de EXPANSIUNE NELIMITATA a individului.

 Societatea o îngrãdeste însã in functie de necesitãti si libertatea exterioarã sau socialã deplinã nu va exista niciodatã.

b) Libertatea Interioarã

 Aceasta este ãdevãrata libertate, având rãdãcinile înfipte in sufletul fiecãruia, ea nefiind tributarã niciunei oprelisti sociale.

 Dacã ea totusi nu tine seama de interesele neamului, chiar prin simplã indiferentã, nu numai prin individualism anarhic, devine ostilã structurii social-nationale.

 c) Libertatea Anarhicã

 In sfera de actiune care scapã de sub controlul societãth, omul devine stãpãn pe timpul si energia lui. In aceastã libertate omul ori acceptã sã-si delileze prin constiintã in mod haotic imagini, reprezentãri si idei, ori si le grupeazã pe toate in jurul unui obiectiv prestabilit.

 Libertatea anarhicã este cea mai frecventã, fiind si ceo mai comodã. Prin aceasta omul reactioneazã de la caz la caz, pe seama improvizatiei. Ea se mai numeste si libertatea vagãbondajului.

d) Libertatea Determinatã

 Când ratiunea eliminã neprevãzutul din cadrul conduitei umane si stabileste ordine în viola sufleteascã, apare LIBERTATEA DETERMINATA.

 Prevederea si ratiunea se impun ca un act ostil libertãtii anarhice si ele se concentreazã în jurul unul obiectiv.

 Aceasta este o libertote de naturã rational voluntarã si este greu de dobândit, reclamând o sfortare penibilã si de lungã duratã.

 Libertatea determinatã n'are o circulatie de masã si apartine oamenilor de elitã. Totusi actul de auto-determinare se verificã a fi in ultimã analizã, un act de înstrãinare a libertatii individuale.

 Astfel, omul se încovoaie de bunã voie sub jugul unei auto-impuneri.

 Se pune întrebarea: Unde putem gãsi o libertote adevãratã sau totalã? Nici anarhismul nici determinismul nu au dat un rãspuns satisfãcãtor problemei.

e) Libertatea Spiritualã

 Expansiunea nelimitatã a individuolui, devine realitate numai când ne închidem lumii si ne deschidem nouã.

 Aceastã expansiune este admisibilã însã numai ENERGIEI CREATOARE a individului. Desmãtul atitudinilor noastre, duce la epuizarea persoanei umane. Pãrerea bunã ce o are fiecare individ despre sine, se sprijinã pe ceva real, adicã pe energia nevalorizatã a personalitãtii sale si pe mustrãrile constiintei ce se stie vinovatã de ingroparea talentului dãruit, deoarece spiritul este atât de inventiv, atât de bogat in iesurse, încât in orice situatie s'ar afla, nu-i pot lipsi mijloacele de afirmare...

 Imprejurãrile externe pot fi învinovãtite numai in mãsura in care nu constituiesc un mediu educativ prielnic. Astfel, fiecare se gãseste sigur in cãutarea eului propriu.

 Numai acest gen de libertate, care se identificã cu elanul creator al individului reprezintã adevãrata LIBERTATE.

 f) Dragostea si esenta ei spiritualã

 Elanul creator in stare purã, spiritual ca enigmã ultimã, este pasiune, creatie, dragoste. Dragostea este strãinã oricãrei specii de determinism. Ea elibereazã, nu robeste, cucereste, nu supune, învie nu înmormânteazã.

 Transfigurarea interioarã prin dragoste si pasiune nu cunoaste limite. Ca atare nu cunoaste termen final de desãvârsire. Astfel personalitatea umanã se va bucura de privilegiul EXPANSIUNEI NEMARGINITE.

 Prin natura ei, dragostea invinge solitudinea si divine creatoare de comunitate.

 Dragostea de tip spiritual, nu trebuie confundatã cu dragostea de tip emotiv, adicã cu dragostea empiricã sau omeneascã. Aceastã dragoste emotionalã, se exercitã între sot si sotie, între pãrinti si copii, între prieteni si prietene. Ea implicã reciprocita- te de sentimente.

 Dragostea spirtualã, curge din alte izvoare. Ea este fiica cerului si timpul farã de moarte, adicã prelungirea etemitãtii in om. Potentialul ei energetic este deci inepuizabil. Paradoxul acestei dragoste spirituale constã in fortificarea ei si în îmbogãtirea ei, cu fiecare act de dãruire.

 Asfel, adevãratul legionar trebuie sã se rupã de bucuriile pãmântesti, sã se smulgã de dragostea omeneascã si pentru învierea NEAMULUI sãu, in fiecare clipã sã stea gata de MOARTE.

g) Dragostea de neam

 NEAMUL este în primul rând o entitate spiritualã si abia in al doilea rând o proiectie a acestuia, adicã o entitate istoricã.

Factorii care deosebesc un neam de altul, ca de pildã: Mentalitatea, limba, moravurile, istoria, teritoriul, cultura, etc., nu sunt realitãtile lu "ultime, ci mijloacele de incorporare si manifestare ale sufletului sãu etem in luinea obiectivã.

 Odatã înteleasã notiunea de NEAM, in sfera vietii lui fãrâ de moarte, vor dispãrea toate contradictiile dintre el si individ.

 Din partea neamului transfigurat de chemãrile supranaturalului, libertatea spiritualâ a individului, nu mai poate suferi nici o limitare.

 Deaceea lupta nationalã si dragostea de neam, îi rãscolesc toate energiile creatore si îi angajeazã toatã capacitatea lui de sacrificiu.

 Asfel, indivizii si neamurile au aceeasi origine supranaturaM. Intre neam si individ, se stabileste un paralelism de imentii si re alizari.

 Conflictul dintre persoana umanã si natiune, ramâne numai in cazul cãnd neamul este crupt si detronat din telurile nobile, superioare si divine. De aseineni, când statul acelui neam, este animat de dominatie, acaparare, agresiune, imperialism.

 IV. STRUCTURA PERSOANEI UMANE

 Filozofia existentei, elaboratã de NIETSCHE, este minorã, fiindcã n'a vãzut in Christos prototipul crestinului, ci un singur crestin sacrificat pe cruce.

 Manifestãrile mai recente ale filozofiei existentiale, redescope- rã sensul persoanei umane, dar nu-i recunoaste rolul divin, transformându-l în victimã a evenimentelor istorice omenesti.

 Numai CRESTINISMUL, cu descoperirea persoanei umane, a ridicat la valoarea maximã, potentialul creator at individului.

Cele trei componente ale structurii individului sunt:

 1/ BIOLOGICUL

 2/ PSIHOLOGICUL

 3/ SPIRITUALUL

 Biologicul constã in incorporarea sufletului in materia vie.

Psihologicul reprezintã ansamblul mijloacelor cu care e înzestrat individul, pentru orientare si conservare in mijlocul naturii si in relaliile cu ceilalti oameni.

 Spiritualul este elanul creator, cu care individul a fost înzestrat de divinitate.

 Numai EUL SPIRITUAL define funclnle adevãrului si instrumentul cunoasterii.

 Acele pro cese de inspiralie, nu sunt decât momente de iruplie ale elanului creator, ale supraconstiintei, care descind din izvorul divinitãtii.

 Ratiunea nu descoperã adevãrul, ci serveste numai ca instrument de comunicare.

 Dragostea spiritualã sau elanut creator, se orienteazã spre cele trei câmpuri operative:

 INDIVID-NEAM-DUMNEZEU.

 Nu COLECTIVUL invadeazã sfera individului, silindu-l la concesii si deformãri, ci INDIVIDUL converteseste o parte din energiile lui creatoare in VALORI NATIONALE.

 Omul comunicã cu sine, gratie constiintei personale, cu neamul sãu prin constiinta sa nationaã, iar cu Dumnezeu in virtutea filiatiei divine si elanului sãu creator.

 V. ETICA DRAGOSTEI SPIRITUALE

 Aceastã eticã presupune o strânsã alipire de CRESTINISM.

 Marile disponibilitãli, lãuntrice, nu devin active decât in stare de har.

 Acest har trebuie asociat permanent activitãlii omenesti, la fiecare pas si pentru fiecare act al nostru.

VI. DRAGOSTE SI EXISTENTA

 a) Creatie si libertate

 Orice crealie de orice naturã, presupune o desprindere din propria persoanã, spre a fi dãruitã altora.

 Când acest elan creator devine constient de rolul sãu, atunci capacitatea de creatie se mãreste considerabil.

Astfel dragostea creatoare, transformã sufletul intro fortgreati inexpugnabilã a libertãtii.

 b) Marile obiective ale existentei

 Elanul creator trebuie sã se manifeste progresiv si ascendent, in raport de trinitatea: INDIVID-NEAM-DUMNEZEU.

 Deci primul obiectiv al dragostei crestine este DUMNEZEU Ãl doilea NEAMUL si al treilea INDIVIDUL.

 Un sprijin material, o interventie la momentul oportun in favoarea omului nãpãstuit, constituie o actiune meritorie, dar, mult mai de pret decât aceastã binefacere concretã, este ASISTENTA SPIRITUALA acordatã omului.

 Pentru a deveni o persoanã cu adevãrat umanã, individul trebuie sã inglobeze NEAMUL SAU in sfera lui de preocupâri, altfel dispare într'o masã nedefinitã de oameni.

 c) Moarte si înviere

 Mântuirea înseamã redobãndirea naturii nemuritoare a omului.

 Moartea nu este decât o degradare temporarã a fiintei umane, provocatã de propia lui vinovãtie.

 Moartea a intrat in lume odatã cu pãcatul si va pieri odatã cu el.

 VII. ORIGINEA NEAMURILOR

 Niciuna din numeroasele teorii despre NEAM nu se bucurã de o acceptare unanimã.

 Caracteristicile NEAMULUI sau NATIUNII, nu se vor descoperi atâta vreme cât natiunea se va considera o purã "realitate naturalã". Deoarece, odatã admisã egalitatea NA'IIUNE : REALITATE NATURALA, trebue admisã si legea care guverneazã întreaga naturã, adicã lupta continuã de supravietuire între popoare sau legea lui HOMO HOMINI LUPUS.

 Or NEAMUL este o energie colectivã de tip spiritual, desprindã din IMPARATIA lui DUMNEZEU, care irumpe in istorie si îsi cautâ loc si asezare pe pãmânt, dupã un plan prestabilit de CREATOR.

Planul divin constã in atingerea unui stadiu de fraternitate între toare popoarele lumii, atât de inaintat, încât rãzboaiele sã devinã practic imposibile, si in locul luptelor fratricide si pustietoare, sã se încingã numai întreceri spirituale si culturale.

 Astfel se explicã dece un popor, nu este o simplã colectie de indivizi, ci apare întotdeauna ca un tot armonios, reflex al sufletului sãu nemuritor, deci produs al DIVINITATII.

 VIII. STRUCTURA NATIUNII

 Caracteristicile biologice, nu trebuiesc confundate cu rasa.

 Rasele sunt varietãti ale spelei umane, determinate de metiu, climã, hranã, etc.

 Expresia fetii are un ce nedefinit, caracteristic fiecãrui popor.

 Calitatea pãmântului si a bogãtiilor, diferã in functie de lochil de asezare al natiunilor.

 Cultura este internationalã ca strãlucire, dar nationalã ca origine.

 DUMNEZEU poate incredinta o misiune unui popor, dar acel popor este liber sã o îndeplineascã sau nu. (Exemplul EVREILOR care nu l-au recunoscut pe ISUS).

 Principiul de realizare din interior, caracteristic persoanei umane, guverneazã si fiinta popoarelor. Singura obligatie a unhii NEAM, este ca sã nu-si înstrãineze LIBERTATEA interioarã, ca sã nu-si compromitã ELANURILE CREATOARE.

 Când natiunea pierde legãtura cu ORDINEA SUPRANATURALA, se prãbuseste sau intrã într'o perioadã de decadentã. Dupã întregirea geograficã a neamhilui nostru, urmatã primului rãzboi mondial, conducatorii ROMÂNIEI au atoptat o atitudine pasivã si defensivã, care nu putea sã ducã in final decât la ruina ROMANIEI întregite.

 Pentru ei, singura lor datorie li se pãrea a fi doar apãrarea patrimoniului câstigat cu sacrificiile poporului, neglijând preocupãrile legate de patrimonihil spiritual, cultura si onoarea neamului.

 De altfel, misiunile istorice expansioniste, au this in cele din urmã la aceleasi consecinte penibile. Astfel de exemple au fost date pânã in prezent de imperide : roman, otoman si fascist.

 Natiunea nu trebuie sã se opreascã la un anumit stadiu de pregãtire si realizare. Rigiditatea si dogmatismul, pune natiunea in fata acelorasi pericole. Onoarea nationalã si demnitatea unui neam, inseamnã acordul permanent între istorie si spiritualitatea lui.

 Respectul corectitudinei in relatiile cu alte popoare, aratã gradul de strãlucire al onoarei unei natiuni.

 Istoria este barajul de protectie al culturii, care trebuie sã constituie telul principal al existentei unui neam.

 Influentele unei culturi nationale strãine, trebuie sã rãmânã in limitele unei asimilãri organice, fãrã sã punã in primejdie fondul autohton.

 Numai in tehnicã, imitatia are valoare. In culturã, constituie o notã deplorabilã. Când tehnica tinde sã depãseascã spiritualul, se ivesc perspective grotesti, in care necesarul tinde sã ia locul esentialului.

 In atari situatii, fortele tehnice se vor nãpusti asupra popoarelor, cauzându-le moartea. Deci spiritul inventiv al omului, rãmâne actul principal de creatie.

 CULTURA nu trece prin stadiile biologice ale nasterii, maturitãtii si imbãtrânirii. Bresele ivite în culturã, se produc atunci când sirul de gânditori si artisti au pierdut contactul cu plasma ei germinativã.

 O natiune are trei factori constitutivi:

 1/ Un PATRIMONIU BIOLOGIC (carne si sânge)

 2/ Un PATRIMONIU MATERIAL (pãmânt si bogãtii)

 3/ Un PATRIMONIU SPIRITUAL (conceptia lui despre DUMNEZEU, lume, viatã, culturã si onoare).

 IX. ETAPELE DE REALIZARE ALE NATIUNII

 Existã trei entitãti distincte:

 1/ INDIVIDUL

 2/ COLECTIVITATEA NATIONALA ACTUALA

 3/ NATIUNEA ISTORICA TRAIND PESTE VEACURI

 Fiecare are dreptul de a trãi si a nu periclita dreptul la viatã al celorlalte douã.

 Drepturile omului sunt mãrginite de drepturile colectivitãtii nalionale actuale, iar drepturile acesteia sunt mãrginite de drepturile eterne, ale natiunii istorice.

a) Legile vietii si legile mortii

 Poporul nu se conduce dupã voin;a lui, cum crede DEMOCRATIA; nici dupã voinla unei persoane, cum crede DICTATURA.

 El se conduce dupã legile naturale ale vietii sau ale mortii.

 Legile vietii sunt respectate, când tind la propãsirea individului, a colectivitãtii nationale actuale si a natiunii istorice eterne, în mod simultan.

 Cine se opreste prin politica sa, la una din primele douã, greseseste si favorizeazã acliunea legilor mortii.

 b) Politicã si Religie

 Politica are teluri imediate de satisfãcut ca de pildã: Stabilirea regulilor de convietuire în sânul unei comunitãti nationale, dar are si teluri mai îndepãrtate, ca de exemplu: Asigurarea continuitãtii istorice a unui popor. In plus, are si o operã transcedentalã de îndeplinit, adicã sã cãlãuzeascã NEAMUL spre înviere pe drumul infinit al vietii.

 In acceptiunea ei ultimã, politica nu ar trebui niciodatã sã se dispenseze de ajutorul religiei, cãci altfel s'ar vedea lipsitã de MIJLOACELE HARICE.

 Caracteristica timpului nostru, constã in faptul cã ne preocupãm de biruinte asupra oamenilor si nu de biruinte asupra propiilor noastre greseli.

 Asa au fãcut Napoleon, Hitler, Musolini si altii.

 c) Elita nationalã

 Clasa conducãtoare trebuie sã aibã o structurã mult mai stabilã decât guvernele si sã constitue REZERVA de oameni politici ai NATIUNII.

 Calitatea unei CONDUCERI de STAT, nu se va putea ridica niciodatã peste nivelul mediului din care a luat nastere. Dacã mediul politic va fi o extraclie inferiorã, desigur si consecintele vor fi funeste pentru stat. Dacã pentru a face pâine, ghete, masini, trebuiesc specialisti, cu atât mai mult pentru a conduce o natiune, vor trebui si mai mari specialisti.

Tocmai acesti SPECIALISTI, trebuie sã formeze ELITA NATIONALA.

 Un popor poate sã posede o pãturã conducãtoare veche si an- trenatã in alacerile politice, dar ELITA NATIONALA sã nu fie reprezentatã in ea.

 Calificãrile de ordin politic, social, academic, stiinlific si cultural, nu sunt suficiente pentru caracterizarea unui individ ca fiind coresponzãtor elitei nalionale. Acestuia ii mai trebuie sã achizitioneze si acea cunostintã a legilor de viatã si de moarte ale unui neam, pentru a intra in categoria ELITEI. Ea se constitue prin concursul tuturor categoriilor sociale, a tuturor indivizilor, indiferent de clasa cãreia apartin. Elita trebuie sã fie un factor de unificare a inegalitãtilor sociale.

 d) Formarea Elitei Nationale

 Elita trebuie sã stie a conduce natiunea dupã legile vietii unui Neam si de a lãsa o elitã mostenitoare, bazatã nu pe principiul ereditãtii, ci pe acela al selectiei.

 Când elementele umane, ori cãt de înzestrate ar fi, rãmân pe pozitii singuratice, pot dobândi mari realizãri in domeniul cultu- rii, stiintei si artei nalionale, dar niciodatã din strãduintele lor de unul singur, nu se va închega o elitã.

 Oamenii elitei trebuie sa-si înmãnuncheze activitãtile, sã se supunã unei discipline unice, sã se constitue într'un corp, in cadrul cãruia sã circule cu usurinta cunostintele si experientele valoroase.

 Multimea nu este aptã sã aducã reale servicii pentru natiune.

 Ea nu poate sã aleagã din sânul ei, pe cei mai priceputi, in arta conducerii neamului, pentru cã ea nu are de unde sã cunoâscã si sã înteleagã normele fundamentale de existentã ale unui popor. Deci nu principiul ELECTIUNII, ci principul SELECTIEI poate aju,ta la formarea ELITEI NATIONALE.

 De pretutindeni se semnaleazã initiative, se aud cuvinte de ordine, se transmit iozinci de luptã, se ridiciã steaguri si înjghebeazã organizatii, Toatã aceastã rodnicie de talente si energii, riscã sã se piardã in actiuni minore, dacã nu se iveste personalitatea unui sef de elitã nationalã.

 Seful unei elite in formatie, nu oprimã, ci intregeste viziunea incompletã a membrilor ei. El este o emanatie si o expresie a ei.

El nu este un sef politic oarecare, ci in primul rãnd un educator, un intemeietor de scoalã, un cãlãuzitor de suflete. El este un sef neales, un conducãtor unanim recunoscut si constmtit. Astfel, în forma ei initialã, elita nationalã e selectatã de seful ei.

 e) Perpetuarea Elitei

 Greseala istoricã a fost aceea, cã acolo unde s'a creat o elitã bazatã pe principiul selectiei, aceasta a pãrãsit a doua zi principiul care i-a dat nastare, înlocuindu-l cu principiul ereditãtii, prin care s'a consacrat sistemul nedrept si condamnat al privilegiilor din nastere.

 Ca o protestare împotriva acestei greseli, pentru inlãturarea unei elite degenerate si pentru abolirea privilegiilor din nastere, s'a nãscut DEMOCRATIA. Aceasta, a pãrãsit principiul EREDITATII, a introdus ELECTIUNEA si a constituit într'adevãr o ELITA, dar falsã si necorespunzãtoare, pentrucã nu s'a aplicat principiul SELECTIEI.

 Aplicarea SELECTIEI, pentru formarea ELITEI necesare urmãtoarei generatii, se face de cãtre elita in functiune. Consacrarea o face seful elitei, consultându-si elita.

 Insusirile omului de elitã, trebuie sã fie:

 a) Curãtenie sufleteascã

 b) Capacitate de muncã si de creatie

 c) Vilejie

 d) Viatã asprã si de rãzboire permanentã cu greutãtile asezate in calea NEAMULUI

 e) Sãrãcie, adicâ renuntarea voluntarã de a acumula averi materiale

 f) Credintã in DUMNEZEU

 g) Dragoste fata de om si natiune.

 f) Educatia Legionarã

 Educatia nu este atotputernicã in formarea omului.

 In ultimã instantã, fiecare individ este arhitectul propriului sãu destin, adicã prin auto-educatia sa.

 Miscarea legionarã, pune totusi mare pret pe educalie, dar nu in scopul fonnãrii omului sablon.

 Inainte de a fi o miscare politicã, teoreticã, financiarã, economica, etc., miscarea legionarã este o scoalã spiritualã, in care dacã va intra un om, la celãlalt capãt va trebui sã iasã un erou.

 Trebuie strigat in toate pãrtile cã rãul si ruina ne vin de la suflet. Deci este necesarã reforma omului, nu reforma programelor politice.

 Specificul doctrinei legionare, este neintâlnit la alte partide politice si el se caracterizeazã astfel: Nici contra miselului si a ar- melor lui miselesti, sã nu se întrebuinteze miselia, pentru cã învingãtorii nu vor face decât un schimb de persoane. Miselia in fond va continua sã rãmãnã ca faptã. Miselia invinsului, va fi inlocuitã cu miselia învingãtorului si in esentã tot miselia va stãpâni peste lume.

 Arta enducatorilor îsi pierde stãpânirea asupra sufletelor, de indatã ce mediul social a ajuns in opozitie cu ideile rãspândite de la catedrã. Intre un educator de cea mai aleasã pregãtire si un mediu de calitate indoielnicã, dar clocotitor de energie, individul nu va intârzia sã-si arate preferintele pentru mediu. Deci greutatea principalã in educalie, constã in crearea unui mediu educa- tiv sãnãtos, in locul celui indiferent sau primejdios.

 Mediul pozitiv, are mai mare putere de atraclie decãt mediul ostil binelui. Multiplicarea mediilor sãnãtoase, va avea ca urmare insãnãtosirea intregii societãti românesti. Ca o incoronare a acestei opere educative, bazatã si pe un mediu social prielnic, va veni biruinta miscãrii legionare in slujba NEAMULUI si a lui DUMNEZEU.

 Astfel, însusi STATUL va fi cucerit prin aceastã fortã spiritualã.

 X.STATUL

 Statul nu trebuie considerat un fenomen independent de NATIUNE, ci un produs al ei.

 Statul, fãrã preponderenta unei natiuni, este o asociatie de interese si interesati.

 a) Stat si Natiune

 Natiunea descinde din tainele CERULUI si se materiahzeazã prin religie, limbã, culturã, populatie, teritoriu, istorie, etc.

Statul reconstitue pe plan material, ceeace reprezintã natiunea in esenta ei.

 Activitatea constitutionalã si juridic-administrativã a statului, precum si de orice naturã, trebuie sã se armonizeze cu necesitãtile adânci ale natiunii.

 b) Finalitãtile Statului

 Statul, n'are teluri proprii de realizat.

 Finalitãtile NATIUNII, trebuie sã fie si finalitãtile STATULUI.

 El trebuie sã asigure satisfacerea urmãtoarelor interese:

 1/A individului creator de natiune.

 2/A Colectivitãtii Nationale Actuale.

 3/A Natiunii Istorice.

 4/A Natiunii Spirituale.

 Statul care nu trece dincolo de interesele individului, se numeste un STAT LIBERAL.

 STATUL NATIONAL adevãrat, merge pânã la satisfacerea tuturor idealurilor unei natiuni.

 c) Scop si Mijloace

 Obiectivele drepte si morale, trebuiesc realizate de STAT, prin mijloace loiale.

 Un adversar nu trebuie fãcut inofensiv uzând de intrigã, de minciuni, de calomnie, de lovituri pe la spate. Timpul si istoria, distrug rezultatele dobândite prin miselie.

 Când însã ISTORIA s'a transformat in junglã, este necesar a se folosi once fel de mijloace, chiar perfide si criminale, pentru efiminarea adversarului care intentioneazã sã desfiinteze NATIUNEA.

d) Principiul de conducere al Statului

Experienta istorica de pana acum, a practicat doua principii:

1/ Principiul autoritatii

2/ Principiul libertatii.

Ambele principii intra întotdeauna în conflict.

Dragostea spiritualã este singura în mãsurã sã anihileze antagonismul dintre cele douã principii, pentru a nu se degenera in tiranie, nedreptate, rãzvrãtire, si rãsboiri sociale. Dragostea spirituluã, ca rol de mediatie între cele douã principii, se concretizeazã in disciplinã fiber consimtitã. La baza spiritului de sacrificiu, in momentele de cumpãnã, rãmâne tot dragostea spiritualã, ca element de mobifizare.

 e) Democratia si idealurile politice

 Orice mecanism de stat, trebuie sã respecte vointa cetãtenilor.

 Aceasta inseamnã in primul rând, asigurarea dreptului de manifestare politicã a cetãtenilor. Indivizii nu pot fi redusi la simpli executanti ai unei conduceri de stat.

 Consultarea poporului, înseamnã DEMOCRATIE.

 Trebuie sã se facã distinctie intre democratie, care e o tehnicã politicã de sondare a opiniilor din masa de votanti, si alegerea unor partide cu majoritate de votun pe de o parte, si posibilitatea de reafizare a idealurilor nutrite de natiune prin programale acelor partide, pe de altã parte.

 f) Rolul Partidelor

 Indivizii se grupeazã in partide, dupâ afinitãti de gândire politicã. Un partid sãnãtos nu se va lãsa exclusiv cãlãuzit de multime, ci va cãuta sã o indrumeze pe linia marilor aspiratii nationale.

 Când partidul se suprapune intereselor nationale, devine o suprastructurã parazitarã, trãind din sudoarea si sângele multimilor exploatare. Cel care îndrãsneste sã denunte abuzurile, sfârseste prin perderea libertãti si chiar a vietii.

 Astfel DEMOCRATIA poate fie degradatã la o firmã, care nu mai spune nimic bun, pentru cã îndãrãtul ei, partidul abuziv îsi ascunde incapacitatea si instinctele de pradã.

 g) Democratia in ROMANIA

 Vechile partide se interesau de toate, in afarã de bunul mers al statului. Partidele erau societãti de exploatare a bogãtiilor tãrii si muncii poporului. Furtul de urne, patul de puscã si alcoolul, ajustau întotdeauna VOINTA NATIONALA, la trebuintele electorale ale guvernului.

Deaceea CORNELIU ZELEA CODREANU, a formulat urmãtorul rechizitoriu impotriva democratiei din ROMANIA:

 1/ A sfãrâmat unitatea NEAMULUI ROMANESC desbinându-l în partide vrãjmase în fata BLOCULUI UNIT AL PUTERII IUDAICE.

 2/ A transformat milioane de EVREI în cetãteni români, cu drepturi egale, desi au imigrat în tarã de circa cinci ani sau cel mult de o sutã de ani, deci n'au luptat de douã mii de ani pentru constituirea statului national si nu pot avea nici-o rãspundere in fata disparitiei NATIUNII ROMANE. Deci nu puteau dobândi EGALITATE, de vreme ce nu s'au afirmat prin egalitate in muncã, luptã, jertfe si rãspundere fatã de NATIUNEA ROMANA.

 3/ Democratia e incapabilã de continuitate in efort, deoarece partidele între ele îsi neagã, îsi saboteazã si îsi anihileazã pro- gramele in mod reciproc.

 4/ Pune in imposibititate pe omul politic de a-si face datoria, deoarece el trebuie sa satisfacã in primut rãnd pretentiile mem- brilor partidului, fiindcã altfel riscã sã nu mai fie ales.

 5/ Este lipsitã de autoritate, pentru cã nu-si sanctioneazã partizanii de fricã sã nu-i piardã, iar pe adversari de teamã sã nu le demaste afacerile scandaloase.

 6/ Devine sluga marei fmante evreiesti, de la care solicitã mari sume de bani pentru satisfacerea intereselor de partid, pe spatele întregului popor.

 h) Vointa Nationalã

 Intre cele douã rãzboaie mondiale, în ROMANIA n'a existat DEMOCRATIE, ci dictaturã deghizatã a unor caste de politicieni.

 Niciodatã miscarea legionarã pentru a birui, nu va recurge la ideea de complot sau lovituri de stat. Miscarea Legionarã nu poate birui decât odatã cu desãvãrsirea unui proces interior de constiintã a NATIUNII ROMANE.

 Când acest proces va cuprinde majoritatea ROMANILOR, biruinta va veni de la sine.

 Când in 1937 Legiunea dobândise atâta prestigiu si posibilitate de a obtine prin alegeri libere, puterea in Stat, fostul rege Carol al II-lea a destituit guvernul lui Octavian Goga, a abrogat constitutia care legaliza forma DEMOCRATIEI in ROMANIA si a impus poporului dictatura lui proprie, înfundãnd inchisorile cu cele mai curate constiinte nationale romãnesti.

 CORNELIU ZELEA CODREANU, a adresat atunci o scrisoare consilierului regal Alexandru Vaida Voievod, in care si-a exprimat severul sãu protest în felul urmãtor:

 1/ Instituirea dictaturii, este un dispret pentru poporul român.

 2/ Exponentii dictaturii, au încãlcat legalitatea fundamentalã a STATULUI si nu legionarii care au fost aruncati în închisori pentru pretextul cã ar fi urmãrit Lovitura de Stat.

 3/ Autorii dictaturii, in frunte cu primut ministru, sunt vinovati de infractiune si sperjur, pentru încãlcarea abuzivã a legilor statului si pentru nerespectarea jurãmãntului de credint â fata de Constitutia Democratiã, pe care au desfiintate.

 4/ Orânduirea instituitã prin dictaturã, este lovitã de nulitate, fiind produs al sperjurului si încãlcãrii de lege.

 i) Ecumenicitate Nationalã

 CORNELIU CODREANU, a preconizat o nouã formã de conducere a statetor, care nu este nici democratie, nici dictaturã, ea fiind o AUTORITATE ECUMENICA, adicã având fond moral si religios, izvorâtã din constiinta si vointa întregii NATIUNI.

 Dusmanii Legiunii sustin cã MISCAREA LEGIONARA este EXTREMISTA de TIP DICTATORIAL. Acuzatia este nejustã, deoarece Legiunea nu concepe preluarea puterii fãrã adeziunea intregului popor, iar aceastã adeziune nu se dobãndeste prin sisteme inchizitoriale.

 Mobilul puterii legionare, este înalta constiinta legionarã si totodatã cetãteneascã, bazatã pe entuziasmul de sprinjinire unanim nationalã. Astfel seful statului, devine simbol al acelei stãri de înaltã constiintã, adicã nici dictator, nici exponent al alegerii democratice.

 j) Selectie in constituirea partidelor

 Partidele din ROMANIA, au incãlcat drepturile NATIUNII si s'au convertit in societãti de exploatare a masetor populare si ate bogãtiilor tarii.

 Era de asteptat ca aceste partide sã loveascã dusmãnos in LEGIUNE, deoarece aceasta se baza pe dezinteres si sacrificiu, in folosul NATIUNII.

 Un Stat bazat pe moralitate si justitie, nu se poate lipsi nici de consultarea multimii, dar nici de aportul ELITEI, adicã a celor mai pregãtiti fii ai NATIUNII.

 Formele democratiei por fi corectate in sensul cã se va continua consultarea vointei poporului prin vot universal, direct, secret, obligatoriu si egal, dar in interiorul partidului va trebui sã opereze SISTEMUL SELECTIEI, care sã garanteze constituirea unei, conduceri dedicatã interesuluiobstesc, ancoratã de NATIUNE si implinirile MISIUNEI ei istorice.

 Aceastã ELITA, va trebui sã impiedice partidul sã cadã in ten- tatia unei vieti usoare, care devoreazã substanta natiunii.

 In atare situatie, partidele vor deveni factori de bung credinta si in succesiunea lor, noul partid ce vine la putere, nu va face decât sã ducã la bun sfârsit, constructia neterminatã a celui precedent.

 XI. PROBLEMA SOCIALA

 Aceastã problemã s'a dislocat din ansamblul NATIUNII si, conform teoriilor moderne, constitue o problemã de sine stãtãtoare.

 Societatea Burghezo-Capitalistã, n'a rezolvat conflictele sociale, din care cauzã s'a produs reactia de tip socialist si comunist, care a exagerat in sens opus, condamnând NATIUNEA ca pe o ENTITATE ANACRONICA si PERIMATA.

 Doctrina Legionarã, considerã clasele sociale, drept modificãri de suprafatã ale substantei nationale.

 Factorii determinanti ai CLASELOR SOCIALE, nu sunt exclusiv de naturã economicã.

 Clasele pot fi schimbate si prin alte cauze ca de exemplu: Descoperiri geografice, o tehnicã nouã, o ideologie nouã, un rãzboi de mari proportii, invazia altor popoare, etc.

 Revendicarile muncitoresti, nu pot fi satisfãcute in detrimentul NATIUNII, contra intereselor ei vitale, contra PATRIEI.

 Conflictele sociale, trebuie rezolvate in cadrul NATIUNII, fãrã import de formule.

 Apartenenta la o clasã socialã, poate fi schimbatã, chiar in decursul unei vieti, dar apartenenta la un NEAM, niciodatã.

 Pe pãmãntul PATRIEI, nu este admis a se ridica alt STEAG, decât al ISTORIEI NATIONALE.

 Nu se admite ca pentru dreptatea ta, sã sfarâmi in bucãti DREPTATEA ISTORICA A NATIEI de care apagii.

 Asta nu înseamnã cã trebuie absolvite de rãspundere clasele exploatatoare.

 In primul rând sunt vinovati exploatatorii, care au ruinat poporul si in al doilea rând, cei care au ascultat de lozincile AGEN- TILOR INTERNATIONALEI COMUNISTE.

 A-l trata pe muncitor exclusiv in functie de nevoile lui materiale, înseamnã a-l degrada si umili.

 Ideologia socialistã si comunistã, pleacã exclusiv de la perspectiva mizeriei materiale a muncitorului si lupta pentru îmbunãtãtirea conditiilor lui de trai.

 Muncitorul insã nu poate fi exclus, din sfera marilor tensiuni nationale.

 Munca manualã, este tot atât de onorabi1ã ca si munca intelec- tualã. Pentru a fi înteleasã in acest sens, LEGIUNEA a înfiintat prima TABÃRA de MUNCA VOLUNTARA MANUALÃ la UNGHENI, la 8 Mai 1924, la care au participat oameni din toate straturile sociale.

 Autoritãtile Statului, au decretat-o SUBVERSIVA, desi însemna o revolutie salvatoare, în arena generaã a tãrii, ajunsã în paraginã, datoritã exploatãrii frauduloase a conducãtorilor politici.

 Mãsurile pentru îmbunãtãtirea conditiilor de trai ale muncitorilor, trebuie sã fie de douã feluri: Unele oficiale, impuse de autoritatea Statului, si altele particulare,pornite din initiativa intreprinderilor unde sunt încadrati muncitorii.

 Atât muncitorul cât si conducerea întreprinderii, trebuie sã prospere si sã se integreze în procesul de creatie al NEAMULUI.

 XII. DESTINUL OMENIRII

 OMENIREA sau UMANITATEA, este SUMA POPOARELOR, adicã ideea colectoare a MULTIPLICITATII NATIONALE.

 Ea nu existã insã, ca unitate independentã, de sine stãtãtoare sau ca o ENTITATE SUPERIOARA natiunei.

 La capãtul fiecãrei epoci, prezideazã un mare eveniment ca de exemplu: Epoca crestinã, Renasterea, Revolutia Francezã, inventiile moderne, etc.

 Totusi, nu blocul umanitãtii îsi însuseste si valorizeazã aceste evenimente, ci fiecare popor în parte.

 Deci drumul UNIVERSALULUI, trebuie sã treacã prin NATIONAL.

 Asadar NATIUNILE, reprezintã ULTIMILE REALITATI ale ISTORIEI si formula socialã INDIVID-NEAM-DUMNEZEU este închisã din toate pãrtile.

 Deci omenirea, nu parte fi intercalatã ca o COLECTIVITATE SUPERIOARA.

 Putem spune însã, cã NEAMURILE trec în UMAN, adicã se UMANIZEAZA, numai atunci când istoria lor se transfigureazã si când în locul instinctelor de pradã, încep sã respecte LEGEA DIVINA.

 NATIUNILE sunt sortite sã trãiascã pânã la capãtul lumii.

 Dacã totusi unele mor, aceasta se expfcã prin cauze istoriee si exclusiv materiale.

 Când toate NATIUNILE vor fi coplesite de puterea RÃULUI, nu le mai asteaptã decãt APOCALIPSUL.

 Aceasta însã nu constitue un DEZNODÃMÂNT fatal.

 OMENIREA îsi poartã propiul destin, în mâna ei.

 XIII. REALITATEA SUPRANATURALÃ A NEAMURILOR

 Este demonstratã prin:

 Mãrturii din sfânta scripturã

 VECHIUL TESTAMENT include teza supra-naturalã a NEAMURILOR, în douã mari izvoare:

 a/ In cuvintele rostite de MOISE, referioare le tinuturile popoarelor.

 b/ In psalmii lui DAVID, referitori la INCHINAREA tuturor popoarelor in fata lui DUMNEZEU.

 NOUL TESTAMENT, cuprinde însã cele mai numeroase texte, referitoare la aceastã tezã:

 1/ SIMON PETRU a afirmat cã DUMNEZEU a ales poporul evreu, spre a-i încredinla TAINA NUMELUI SÃU.

 2/ Preotul ZAHARIA, s'a referit la mântuirea poporului ales, în prorocierea fãcutã fiului sãu IOAN.

 3/ La fel a fãcut îngerul DOMMULUI, vestind lui IOSIF, nasterea MÂNTUITORULUI din FECIOARA MARIA.

 4/ SFÂNTUL APOSTOL PAVEL, a afirmat cã jertfele pentru iertarea pãcatelor, trebuiesc fãcute si de oameni, dar si de popoare.

 5/ ISUS CHRISTOS, a atras atentia tuturor NEAMURILOR, asupra pãcatelor ce in permanentã le pândesc. Rãspunderile de la o generatie la alta, pot fi transmise numai in conditie de permanentã ale NEAMULUI respectiv.

 6/ Când ISUS a înviat si s'a urcat la CER, a cerut apostolilor sã predice învãttãtura sa la toate NEAMURILE, dar mai întâi la EVREI.

 7/ PAVEL si BARNABA, au declarat cã dupã lepãdarea evreilor de CHRISTOS, urmeazã ca învãtãtura lui, sã fie propovãduitã celorlalte NEAMURI.

 8/ FECIOARA MARIA la vestirea nasterii lui ISUS, a exclamat "Iatã, de acum mã vor ferici TOATE NEAMURILE"

 9/ La fel SFANTUL APOSTOL PAVEL, se referã la rãspândirea CRESTINISMULUI, între toate POPOARELE.

 10/ ISUS, a rãspuns lui PETRU, cã toate POPOARELE se vor înfãtisa în ziua JUDECATII SUPREME, înaintea TRONULUI DUMNEZEIESC.

 APOCALIPSUL, constitue ACTUL FINAL al istoriei umane.

 Prin rãutatea ei, omenirea a ajuns astãzi la marginea ABISULUI.

 Numai printr'o încordare desperatã, omul mai parte sã mai împiedice în ultimul ceas DEZNODÃMÂNTUL FATAL, înclinând cumpãna spre IMPÃRÃTIA BINELUI.

 De miracolul ce se va produce în INTERIORUL omului, depinde miracolul din afarã.

Editura CARPATII

Madrid

13 Septembrie 1985