PREZENTARE

 

 Luând ca bază lucrarea "Doctrina legionară" a domnului Horia SIMA, Seful Miscării Legionare, autorul acestei brosuri a reusit o expunere sinoptică de o valoare informativă de netăgăduit.

 In contextul actual al eforturilor nationale pentru a se determina răspunderile si contributia diferitelor organizatii politice, cunoasterea esentelor poartă in sine întelegerea viitorului. Lupta noastră, a tuturora, nu poate fi restrânsă numai la ideia de "eliberare" a tării, fără a se lua în consideratie si nevoia de a se limpezi zgura depusă în minti si suflete de regimul materialismului ideologic.

 Eliberarea este un scop politic, un act patriotic, dar nu si o finalitate national-socială. Odată scopul atins, de-abia atunci începe a doua fază esentială = salvarea spirituală si morală a natiunei.

 Răul semănat de regimul marxist in decursul atător decenii de stăpânire tiranică, nu poate fi nimicit prin simpla izgonire a călăilor. Adâncul sufletului romănesc a fost viciat. Acest suflet are nevoie de înseninare, de o nouă substantă regeneratoare, capabilă să umple genunea spirituală provocată de haitele rosii.

 Or, acest lucru nu poate fi urmarea unei simple schimbari de regim, ci al unei refaceri interioare. Misiune care depăseste capacitatea unui partid, oricât de bine structurat ar fi el. Modificarea interioară a omului nu preocupă partidele, deoarece conceptia lor ideologică nu prevede astfel de intentii.

 Numai o doctrină elaborată pe principii depăsind sfera redusă a politicului, poate întrevede o renastere natională. Numai printr'o asemenea interventie, se va putea impune o schimbare de mentalitate, o reîntoarcere la cinste, morală, patriotism si demnitate, la răspundere si credintă. Idei putin desbătute de altii, dar profund resimtite in sânul Miscării.

In mijlocul neamului romănesc, numai Corneliu Zelea Codreanu a întrevăzut salvarea neamului, printr'o renastere a virtutilor cardinale si-o reîntoarcere "la icoană", unde ne asteaptă întelegerea si înăltarea. Or, ce poate fi mai însemnat in lumea pervertită si indiferentă pe care o "structurează" ideologia comunistă, decât revalorizarea unor precepte si norme in antiteză cu substratul teoretic si urmările nefaste ale marxismului!...

 Doctrina legionară pune omul in perspectiva regăsirei de sine, prin refacerea unei structuri mentale in armonie cu adăncul sufletului romănesc.

 

*  *  *

 

 Doctorul Filip Păunescu, nou venit pe meleagurile occidentale, n'a precupetit efortul pentru a se integra în lupte exilului si a aduce contributia sa cinstită si curajoasă. A înteles să adâncească problema viitorului national in perspectiva decăderii morale ce copleseste neamul sub regimul comunist si a posibilitătilor de regăsire sufletească ascunse in energie creatore a exilului.

 Lucrarea de fată este rodul acestor frământări si reflectii.

 Strădania lui de a intelege in sânul cărei organizatii politice si sub ce formă ar exista principiile solare ale unei redesteptări nationale, l-a apropiat de Miscarea Legionară. In mijlocul ei si-a găsit implinirea; si'n doctrina ei, deslegarea problemelor.

Urmărind cu atentie si spirit sintetic câteva lucrări de bază -si'n special volumul "Doctrina legionară" a domnului Horia SIMA- autorul a alcătuit o excelentă expunere rezumativă a preceptelor legionare, ce pot servi, celor interesati să ia parte la lupta neamului si pregătirea viitorului, drept prim contact cu viziunea si conceptia Gărzii de Fier.

 Cu vigoere si fortă analitică, autorul pune la îndemâna oricărui român, dornic de a întelege Miscarea Legionară, esenta unei doctrine ce nu s'a dezis niciodată si care deschide pentru viitor singura linie de salvare a neamului si singura perspectivă de modificare a individului.

 Prin această brosură, dr. Filip Păunescu aduce un serios aport documentar pentru lupta exilului si un exemplu de urmat pentru toti cei preocupati de soarta neamului românesc si a României într'un viitor ce pare să nu fie atât de îndepărtat.

 Faust Brădescu

 

 

BIBLIOTECA DE DOCUMENTARE "DACIA"

 

Nr. 20

 

 

UN REZUMAT AL DOCTRINEI LEGIONARE

 

Dr. Filip Păunescu

 

INTRODUCERE

 

 Atitudinile de anticomunism, antiiudaism si antipoliticianism, s'au manifestat la un moment dat, ca accidente în desvoltarea ideologică a Legiunii.

 Dispărând cauzele acestor reactii, vor dispărea si efectele.

 La beza doctrinei, stau scrierile intemeietorului ei, CORNELIU ZELEA CODREANU si ale colaboratorului său, ION I. MOTA.

 Contributii valoroase au adus si CORNELIU GEORGESCU, ALEXANDRU CANTACUZINO, VASILE MARIN, PUIU GÂRCINEANU, MIHAIL POLIHRONIADE, VASILE CRISTESCU, etc.

 Principiile de bază ale doctrinei sunt:

 1. Credinta in DUMNEZEU.

 2. Increderea in misiunea legionară.

 3. Dregostea dintre legionari.

 4. Menifestarea elanului prin cântec.

 Telul final, este actiunea de mântuire a NEAMULUI ROMANESC, având următoarele temeiuri:

 1. Aportul de simtire al legionarilor.

 2. Aportul de simtire al altor ROMANI.

 3. Prezenta in constiinta tuturor, a MARTIRILOR NEAMULUI.

 4. Indemnul PAMANTULUI si PATRIEI.

 5. BINECUVANTAREA LUI DUMNEZEU.

 La chemarea CĂPITANULUI, a răspuns in anul 1922 o întreagă GENERATIE, transformată apoi într'o adevărată REVOLUTIE NATIONALA.

 Doctrina se afle într'o permanentă stare de creatie, corespunzător desfăsurării evenimentelor, dar esenta ei trebuia să rămănă nealterată.

 Fundamentul miscării legionare, este structural religios, adică îsi caută izvoarele in CRESTINISM si in GENIUL NEAMULUI ROMANESC.

 

I/ INDIVIDUL (OMUL NOU)

 

 Formarea omului nou, constituie punctul de plecare al unei mari transformări spirituale in VIATA NEAMULUI.

 Sufletul este punctul cardinal, asupra căruia trebuie să se lucreze in primul rând, pentru a se plămădi apoi SUFLETUL NATIUNII.

 Deci trebuie să se inceapă cu REFORMA OMULUI, nu cu reforma programelor politice.

 OMUL NOU, trebuie să fie OMUL CRESTIN, actualizat in cadrul ISTORIEl ROMANESTI.

 El se formează pentru viala de adevăr, dreptate, virtute, eroism si sacrificiu, ca om liber, cu dragoste si cu elan consimtit pentru idealurile miscării legionare. Insusirea sa de erou trebuie să se manifeste, in sens militant, social si creator.

 Rolul MATERIEI sub aspectul agonisirii ei, nu trebuie negat, dar nici absolutizat.

 LEGIUNEA, nu poate admite in rândurile ei, pe eel venit pentru interese materiale, ambilie, patimă sau trufie. Istoria a demonstrat, că sub domnia interesului personal si egoist, străin de idealurile NEAMULUI, s'au prăbusit state si naliuni.

 Impotriva setei de mărire si dominalie a oamenilor, primul pas salvator a fost si rămâne REDOBANDIREA CARMEI MORALE conform preceptelor CRESTINISMULUI.

 

 II  ORDINEA SOCIALĂ

 

 Adevărul primordial al vielii sociale, e constituit din ideea religioasă si ideea nalională. (I. MOTA).

 Ordinea socială nu se realizează prin constrăngere dar nici prin dezertarea individualui de la scopul fâuririi si consolidării ei.

ORDINEA SOCIALA, este statornicită de DUMNEZEU si se fundamentează pe efectele formulei trinitare: INDIVID-NEAM-DUMNEAZEU.

 SUFLETUL unui NEAM, este expresia convergentă a insusirilor cu care sunt inzestrali indivizii care îl compun.

 Numai după CRESTINISM, a fost posibilă recunoasterea neamurilor si regruparea lor in comunităti nationale.

In tipul de societate medievală, individul nu reprezenta o fiintă autonomă, fiind subordonat claselor sociale ierarhizate.

 In acelasi spatiu, locuiau mai multe formatiuni statale,, care întârziau procesul de formore al constiintei nationale si de înfăptuire al unitătii politice. numai prin mijlocirea BISERICII CRESTINE, societatea medievală a dobăndit un oarecare echilibru.

 REVOLUTIA FRANCEZA, a luptat pentru distrugerea feudalitătii si introducerea unui program de libertate, egalitate si fraternitate, precum si pentru întemeierea statelor nationale. Renasterea cultural-artistică si revolutia stiintifică, au deschis orizonturile individualui spre adevărata libertate, triumfând in intermeierea STATELOR NATIONALE MODERNE.

 Treptat însă popoarele s'au îndepărtat de la idealurile crestine si au degenerat in orgonizarea unui drept politic abuziv si exclusiv pentru promovarea intereselor egoiste personale si de stat.

 Rezultatele s'au văzut in societatea national-socialistă si comunistă.

 Adevărata menire a stiintelor si tehnicii avansate trebuie să se concretizeze in inbunătătirea situatiei materiale si spirituale a NATIUNII, singurul rost al vietii omenesti.

 

 III. CAUTĂREA LIBERTATII

 a) Libertatea Exterioară

 

 Notiunea generală de libertate, corespunde cu ideeo de EXPANSIUNE NELIMITATA a individului.

 Societatea o îngrădeste însă in functie de necesităti si libertatea exterioară sau socială deplină nu va exista niciodată.

 

b) Libertatea Interioară

 

 Aceasta este ădevărata libertate, având rădăcinile înfipte in sufletul fiecăruia, ea nefiind tributară niciunei oprelisti sociale.

 Dacă ea totusi nu tine seama de interesele neamului, chiar prin simplă indiferentă, nu numai prin individualism anarhic, devine ostilă structurii social-nationale.

 

 c) Libertatea Anarhică

 

 In sfera de actiune care scapă de sub controlul societăth, omul devine stăpăn pe timpul si energia lui. In această libertate omul ori acceptă să-si delileze prin constiintă in mod haotic imagini, reprezentări si idei, ori si le grupează pe toate in jurul unui obiectiv prestabilit.

 Libertatea anarhică este cea mai frecventă, fiind si ceo mai comodă. Prin aceasta omul reactionează de la caz la caz, pe seama improvizatiei. Ea se mai numeste si libertatea vagăbondajului.

 

d) Libertatea Determinată

 

 Când ratiunea elimină neprevăzutul din cadrul conduitei umane si stabileste ordine în viola sufletească, apare LIBERTATEA DETERMINATA.

 Prevederea si ratiunea se impun ca un act ostil libertătii anarhice si ele se concentrează în jurul unul obiectiv.

 Aceasta este o libertote de natură rational voluntară si este greu de dobândit, reclamând o sfortare penibilă si de lungă durată.

 Libertatea determinată n'are o circulatie de masă si apartine oamenilor de elită. Totusi actul de auto-determinare se verifică a fi in ultimă analiză, un act de înstrăinare a libertatii individuale.

 Astfel, omul se încovoaie de bună voie sub jugul unei auto-impuneri.

 Se pune întrebarea: Unde putem găsi o libertote adevărată sau totală? Nici anarhismul nici determinismul nu au dat un răspuns satisfăcător problemei.

 

e) Libertatea Spirituală

 

 Expansiunea nelimitată a individuolui, devine realitate numai când ne închidem lumii si ne deschidem nouă.

 Această expansiune este admisibilă însă numai ENERGIEI CREATOARE a individului. Desmătul atitudinilor noastre, duce la epuizarea persoanei umane. Părerea bună ce o are fiecare individ despre sine, se sprijină pe ceva real, adică pe energia nevalorizată a personalitătii sale si pe mustrările constiintei ce se stie vinovată de ingroparea talentului dăruit, deoarece spiritul este atât de inventiv, atât de bogat in iesurse, încât in orice situatie s'ar afla, nu-i pot lipsi mijloacele de afirmare...

 Imprejurările externe pot fi învinovătite numai in măsura in care nu constituiesc un mediu educativ prielnic. Astfel, fiecare se găseste sigur in căutarea eului propriu.

 Numai acest gen de libertate, care se identifică cu elanul creator al individului reprezintă adevărata LIBERTATE.

 

 f) Dragostea si esenta ei spirituală

 

 Elanul creator in stare pură, spiritual ca enigmă ultimă, este pasiune, creatie, dragoste. Dragostea este străină oricărei specii de determinism. Ea eliberează, nu robeste, cucereste, nu supune, învie nu înmormântează.

 Transfigurarea interioară prin dragoste si pasiune nu cunoaste limite. Ca atare nu cunoaste termen final de desăvârsire. Astfel personalitatea umană se va bucura de privilegiul EXPANSIUNEI NEMARGINITE.

 Prin natura ei, dragostea invinge solitudinea si divine creatoare de comunitate.

 Dragostea de tip spiritual, nu trebuie confundată cu dragostea de tip emotiv, adică cu dragostea empirică sau omenească. Această dragoste emotională, se exercită între sot si sotie, între părinti si copii, între prieteni si prietene. Ea implică reciprocita- te de sentimente.

 Dragostea spirtuală, curge din alte izvoare. Ea este fiica cerului si timpul fară de moarte, adică prelungirea etemitătii in om. Potentialul ei energetic este deci inepuizabil. Paradoxul acestei dragoste spirituale constă in fortificarea ei si în îmbogătirea ei, cu fiecare act de dăruire.

 Asfel, adevăratul legionar trebuie să se rupă de bucuriile pământesti, să se smulgă de dragostea omenească si pentru învierea NEAMULUI său, in fiecare clipă să stea gata de MOARTE.

 

g) Dragostea de neam

 

 NEAMUL este în primul rând o entitate spirituală si abia in al doilea rând o proiectie a acestuia, adică o entitate istorică.

Factorii care deosebesc un neam de altul, ca de pildă: Mentalitatea, limba, moravurile, istoria, teritoriul, cultura, etc., nu sunt realitătile lu "ultime, ci mijloacele de incorporare si manifestare ale sufletului său etem in luinea obiectivă.

 Odată înteleasă notiunea de NEAM, in sfera vietii lui fărâ de moarte, vor dispărea toate contradictiile dintre el si individ.

 Din partea neamului transfigurat de chemările supranaturalului, libertatea spiritualâ a individului, nu mai poate suferi nici o limitare.

 Deaceea lupta natională si dragostea de neam, îi răscolesc toate energiile creatore si îi angajează toată capacitatea lui de sacrificiu.

 Asfel, indivizii si neamurile au aceeasi origine supranaturaM. Intre neam si individ, se stabileste un paralelism de imentii si re alizari.

 Conflictul dintre persoana umană si natiune, ramâne numai in cazul cănd neamul este crupt si detronat din telurile nobile, superioare si divine. De aseineni, când statul acelui neam, este animat de dominatie, acaparare, agresiune, imperialism.

 

 IV. STRUCTURA PERSOANEI UMANE

 

 Filozofia existentei, elaborată de NIETSCHE, este minoră, fiindcă n'a văzut in Christos prototipul crestinului, ci un singur crestin sacrificat pe cruce.

 Manifestările mai recente ale filozofiei existentiale, redescope- ră sensul persoanei umane, dar nu-i recunoaste rolul divin, transformându-l în victimă a evenimentelor istorice omenesti.

 Numai CRESTINISMUL, cu descoperirea persoanei umane, a ridicat la valoarea maximă, potentialul creator at individului.

Cele trei componente ale structurii individului sunt:

 1/ BIOLOGICUL

 2/ PSIHOLOGICUL

 3/ SPIRITUALUL

 Biologicul constă in incorporarea sufletului in materia vie.

Psihologicul reprezintă ansamblul mijloacelor cu care e înzestrat individul, pentru orientare si conservare in mijlocul naturii si in relaliile cu ceilalti oameni.

 Spiritualul este elanul creator, cu care individul a fost înzestrat de divinitate.

 Numai EUL SPIRITUAL define funclnle adevărului si instrumentul cunoasterii.

 Acele pro cese de inspiralie, nu sunt decât momente de iruplie ale elanului creator, ale supraconstiintei, care descind din izvorul divinitătii.

 Ratiunea nu descoperă adevărul, ci serveste numai ca instrument de comunicare.

 Dragostea spirituală sau elanut creator, se orientează spre cele trei câmpuri operative:

 INDIVID-NEAM-DUMNEZEU.

 Nu COLECTIVUL invadează sfera individului, silindu-l la concesii si deformări, ci INDIVIDUL converteseste o parte din energiile lui creatoare in VALORI NATIONALE.

 Omul comunică cu sine, gratie constiintei personale, cu neamul său prin constiinta sa nationaă, iar cu Dumnezeu in virtutea filiatiei divine si elanului său creator.

 

 V. ETICA DRAGOSTEI SPIRITUALE

 

 Această etică presupune o strânsă alipire de CRESTINISM.

 Marile disponibilităli, lăuntrice, nu devin active decât in stare de har.

 Acest har trebuie asociat permanent activitălii omenesti, la fiecare pas si pentru fiecare act al nostru.

 

VI. DRAGOSTE SI EXISTENTA

 

 a) Creatie si libertate

 

 Orice crealie de orice natură, presupune o desprindere din propria persoană, spre a fi dăruită altora.

 Când acest elan creator devine constient de rolul său, atunci capacitatea de creatie se măreste considerabil.

Astfel dragostea creatoare, transformă sufletul intro fortgreati inexpugnabilă a libertătii.

 

 b) Marile obiective ale existentei

 

 Elanul creator trebuie să se manifeste progresiv si ascendent, in raport de trinitatea: INDIVID-NEAM-DUMNEZEU.

 Deci primul obiectiv al dragostei crestine este DUMNEZEU Ăl doilea NEAMUL si al treilea INDIVIDUL.

 Un sprijin material, o interventie la momentul oportun in favoarea omului năpăstuit, constituie o actiune meritorie, dar, mult mai de pret decât această binefacere concretă, este ASISTENTA SPIRITUALA acordată omului.

 Pentru a deveni o persoană cu adevărat umană, individul trebuie să inglobeze NEAMUL SAU in sfera lui de preocupâri, altfel dispare într'o masă nedefinită de oameni.

 

 c) Moarte si înviere

 

 Mântuirea înseamă redobăndirea naturii nemuritoare a omului.

 Moartea nu este decât o degradare temporară a fiintei umane, provocată de propia lui vinovătie.

 Moartea a intrat in lume odată cu păcatul si va pieri odată cu el.

 

 VII. ORIGINEA NEAMURILOR

 

 Niciuna din numeroasele teorii despre NEAM nu se bucură de o acceptare unanimă.

 Caracteristicile NEAMULUI sau NATIUNII, nu se vor descoperi atâta vreme cât natiunea se va considera o pură "realitate naturală". Deoarece, odată admisă egalitatea NA'IIUNE : REALITATE NATURALA, trebue admisă si legea care guvernează întreaga natură, adică lupta continuă de supravietuire între popoare sau legea lui HOMO HOMINI LUPUS.

 Or NEAMUL este o energie colectivă de tip spiritual, desprindă din IMPARATIA lui DUMNEZEU, care irumpe in istorie si îsi cautâ loc si asezare pe pământ, după un plan prestabilit de CREATOR.

Planul divin constă in atingerea unui stadiu de fraternitate între toare popoarele lumii, atât de inaintat, încât războaiele să devină practic imposibile, si in locul luptelor fratricide si pustietoare, să se încingă numai întreceri spirituale si culturale.

 Astfel se explică dece un popor, nu este o simplă colectie de indivizi, ci apare întotdeauna ca un tot armonios, reflex al sufletului său nemuritor, deci produs al DIVINITATII.

 

 VIII. STRUCTURA NATIUNII

 

 Caracteristicile biologice, nu trebuiesc confundate cu rasa.

 Rasele sunt varietăti ale spelei umane, determinate de metiu, climă, hrană, etc.

 Expresia fetii are un ce nedefinit, caracteristic fiecărui popor.

 Calitatea pământului si a bogătiilor, diferă in functie de lochil de asezare al natiunilor.

 Cultura este internatională ca strălucire, dar natională ca origine.

 DUMNEZEU poate incredinta o misiune unui popor, dar acel popor este liber să o îndeplinească sau nu. (Exemplul EVREILOR care nu l-au recunoscut pe ISUS).

 Principiul de realizare din interior, caracteristic persoanei umane, guvernează si fiinta popoarelor. Singura obligatie a unhii NEAM, este ca să nu-si înstrăineze LIBERTATEA interioară, ca să nu-si compromită ELANURILE CREATOARE.

 Când natiunea pierde legătura cu ORDINEA SUPRANATURALA, se prăbuseste sau intră într'o perioadă de decadentă. După întregirea geografică a neamhilui nostru, urmată primului război mondial, conducatorii ROMÂNIEI au atoptat o atitudine pasivă si defensivă, care nu putea să ducă in final decât la ruina ROMANIEI întregite.

 Pentru ei, singura lor datorie li se părea a fi doar apărarea patrimoniului câstigat cu sacrificiile poporului, neglijând preocupările legate de patrimonihil spiritual, cultura si onoarea neamului.

 De altfel, misiunile istorice expansioniste, au this in cele din urmă la aceleasi consecinte penibile. Astfel de exemple au fost date până in prezent de imperide : roman, otoman si fascist.

 Natiunea nu trebuie să se oprească la un anumit stadiu de pregătire si realizare. Rigiditatea si dogmatismul, pune natiunea in fata acelorasi pericole. Onoarea natională si demnitatea unui neam, inseamnă acordul permanent între istorie si spiritualitatea lui.

 Respectul corectitudinei in relatiile cu alte popoare, arată gradul de strălucire al onoarei unei natiuni.

 Istoria este barajul de protectie al culturii, care trebuie să constituie telul principal al existentei unui neam.

 Influentele unei culturi nationale străine, trebuie să rămână in limitele unei asimilări organice, fără să pună in primejdie fondul autohton.

 Numai in tehnică, imitatia are valoare. In cultură, constituie o notă deplorabilă. Când tehnica tinde să depăsească spiritualul, se ivesc perspective grotesti, in care necesarul tinde să ia locul esentialului.

 In atari situatii, fortele tehnice se vor năpusti asupra popoarelor, cauzându-le moartea. Deci spiritul inventiv al omului, rămâne actul principal de creatie.

 CULTURA nu trece prin stadiile biologice ale nasterii, maturitătii si imbătrânirii. Bresele ivite în cultură, se produc atunci când sirul de gânditori si artisti au pierdut contactul cu plasma ei germinativă.

 O natiune are trei factori constitutivi:

 1/ Un PATRIMONIU BIOLOGIC (carne si sânge)

 2/ Un PATRIMONIU MATERIAL (pământ si bogătii)

 3/ Un PATRIMONIU SPIRITUAL (conceptia lui despre DUMNEZEU, lume, viată, cultură si onoare).

 

 IX. ETAPELE DE REALIZARE ALE NATIUNII

 

 Există trei entităti distincte:

 1/ INDIVIDUL

 2/ COLECTIVITATEA NATIONALA ACTUALA

 3/ NATIUNEA ISTORICA TRAIND PESTE VEACURI

 Fiecare are dreptul de a trăi si a nu periclita dreptul la viată al celorlalte două.

 Drepturile omului sunt mărginite de drepturile colectivitătii nalionale actuale, iar drepturile acesteia sunt mărginite de drepturile eterne, ale natiunii istorice.

 

a) Legile vietii si legile mortii

 

 Poporul nu se conduce după voin;a lui, cum crede DEMOCRATIA; nici după voinla unei persoane, cum crede DICTATURA.

 El se conduce după legile naturale ale vietii sau ale mortii.

 Legile vietii sunt respectate, când tind la propăsirea individului, a colectivitătii nationale actuale si a natiunii istorice eterne, în mod simultan.

 Cine se opreste prin politica sa, la una din primele două, greseseste si favorizează acliunea legilor mortii.

 

 b) Politică si Religie

 

 Politica are teluri imediate de satisfăcut ca de pildă: Stabilirea regulilor de convietuire în sânul unei comunităti nationale, dar are si teluri mai îndepărtate, ca de exemplu: Asigurarea continuitătii istorice a unui popor. In plus, are si o operă transcedentală de îndeplinit, adică să călăuzească NEAMUL spre înviere pe drumul infinit al vietii.

 In acceptiunea ei ultimă, politica nu ar trebui niciodată să se dispenseze de ajutorul religiei, căci altfel s'ar vedea lipsită de MIJLOACELE HARICE.

 Caracteristica timpului nostru, constă in faptul că ne preocupăm de biruinte asupra oamenilor si nu de biruinte asupra propiilor noastre greseli.

 Asa au făcut Napoleon, Hitler, Musolini si altii.

 

 c) Elita natională

 

 Clasa conducătoare trebuie să aibă o structură mult mai stabilă decât guvernele si să constitue REZERVA de oameni politici ai NATIUNII.

 Calitatea unei CONDUCERI de STAT, nu se va putea ridica niciodată peste nivelul mediului din care a luat nastere. Dacă mediul politic va fi o extraclie inferioră, desigur si consecintele vor fi funeste pentru stat. Dacă pentru a face pâine, ghete, masini, trebuiesc specialisti, cu atât mai mult pentru a conduce o natiune, vor trebui si mai mari specialisti.

Tocmai acesti SPECIALISTI, trebuie să formeze ELITA NATIONALA.

 Un popor poate să posede o pătură conducătoare veche si an- trenată in alacerile politice, dar ELITA NATIONALA să nu fie reprezentată in ea.

 Calificările de ordin politic, social, academic, stiinlific si cultural, nu sunt suficiente pentru caracterizarea unui individ ca fiind coresponzător elitei nalionale. Acestuia ii mai trebuie să achizitioneze si acea cunostintă a legilor de viată si de moarte ale unui neam, pentru a intra in categoria ELITEI. Ea se constitue prin concursul tuturor categoriilor sociale, a tuturor indivizilor, indiferent de clasa căreia apartin. Elita trebuie să fie un factor de unificare a inegalitătilor sociale.

 

 d) Formarea Elitei Nationale

 

 Elita trebuie să stie a conduce natiunea după legile vietii unui Neam si de a lăsa o elită mostenitoare, bazată nu pe principiul ereditătii, ci pe acela al selectiei.

 Când elementele umane, ori căt de înzestrate ar fi, rămân pe pozitii singuratice, pot dobândi mari realizări in domeniul cultu- rii, stiintei si artei nalionale, dar niciodată din străduintele lor de unul singur, nu se va închega o elită.

 Oamenii elitei trebuie sa-si înmănuncheze activitătile, să se supună unei discipline unice, să se constitue într'un corp, in cadrul căruia să circule cu usurinta cunostintele si experientele valoroase.

 Multimea nu este aptă să aducă reale servicii pentru natiune.

 Ea nu poate să aleagă din sânul ei, pe cei mai priceputi, in arta conducerii neamului, pentru că ea nu are de unde să cunoâscă si să înteleagă normele fundamentale de existentă ale unui popor. Deci nu principiul ELECTIUNII, ci principul SELECTIEI poate aju,ta la formarea ELITEI NATIONALE.

 De pretutindeni se semnalează initiative, se aud cuvinte de ordine, se transmit iozinci de luptă, se ridiciă steaguri si înjghebează organizatii, Toată această rodnicie de talente si energii, riscă să se piardă in actiuni minore, dacă nu se iveste personalitatea unui sef de elită natională.

 Seful unei elite in formatie, nu oprimă, ci intregeste viziunea incompletă a membrilor ei. El este o emanatie si o expresie a ei.

El nu este un sef politic oarecare, ci in primul rănd un educator, un intemeietor de scoală, un călăuzitor de suflete. El este un sef neales, un conducător unanim recunoscut si constmtit. Astfel, în forma ei initială, elita natională e selectată de seful ei.

 

 e) Perpetuarea Elitei

 

 Greseala istorică a fost aceea, că acolo unde s'a creat o elită bazată pe principiul selectiei, aceasta a părăsit a doua zi principiul care i-a dat nastare, înlocuindu-l cu principiul ereditătii, prin care s'a consacrat sistemul nedrept si condamnat al privilegiilor din nastere.

 Ca o protestare împotriva acestei greseli, pentru inlăturarea unei elite degenerate si pentru abolirea privilegiilor din nastere, s'a născut DEMOCRATIA. Aceasta, a părăsit principiul EREDITATII, a introdus ELECTIUNEA si a constituit într'adevăr o ELITA, dar falsă si necorespunzătoare, pentrucă nu s'a aplicat principiul SELECTIEI.

 Aplicarea SELECTIEI, pentru formarea ELITEI necesare următoarei generatii, se face de către elita in functiune. Consacrarea o face seful elitei, consultându-si elita.

 Insusirile omului de elită, trebuie să fie:

 a) Curătenie sufletească

 b) Capacitate de muncă si de creatie

 c) Vilejie

 d) Viată aspră si de războire permanentă cu greutătile asezate in calea NEAMULUI

 e) Sărăcie, adicâ renuntarea voluntară de a acumula averi materiale

 f) Credintă in DUMNEZEU

 g) Dragoste fata de om si natiune.

 

 f) Educatia Legionară

 

 Educatia nu este atotputernică in formarea omului.

 In ultimă instantă, fiecare individ este arhitectul propriului său destin, adică prin auto-educatia sa.

 Miscarea legionară, pune totusi mare pret pe educalie, dar nu in scopul fonnării omului sablon.

 Inainte de a fi o miscare politică, teoretică, financiară, economica, etc., miscarea legionară este o scoală spirituală, in care dacă va intra un om, la celălalt capăt va trebui să iasă un erou.

 Trebuie strigat in toate părtile că răul si ruina ne vin de la suflet. Deci este necesară reforma omului, nu reforma programelor politice.

 Specificul doctrinei legionare, este neintâlnit la alte partide politice si el se caracterizează astfel: Nici contra miselului si a ar- melor lui miselesti, să nu se întrebuinteze miselia, pentru că învingătorii nu vor face decât un schimb de persoane. Miselia in fond va continua să rămănă ca faptă. Miselia invinsului, va fi inlocuită cu miselia învingătorului si in esentă tot miselia va stăpâni peste lume.

 Arta enducatorilor îsi pierde stăpânirea asupra sufletelor, de indată ce mediul social a ajuns in opozitie cu ideile răspândite de la catedră. Intre un educator de cea mai aleasă pregătire si un mediu de calitate indoielnică, dar clocotitor de energie, individul nu va intârzia să-si arate preferintele pentru mediu. Deci greutatea principală in educalie, constă in crearea unui mediu educa- tiv sănătos, in locul celui indiferent sau primejdios.

 Mediul pozitiv, are mai mare putere de atraclie decăt mediul ostil binelui. Multiplicarea mediilor sănătoase, va avea ca urmare insănătosirea intregii societăti românesti. Ca o incoronare a acestei opere educative, bazată si pe un mediu social prielnic, va veni biruinta miscării legionare in slujba NEAMULUI si a lui DUMNEZEU.

 Astfel, însusi STATUL va fi cucerit prin această fortă spirituală.

 

 X.STATUL

 

 Statul nu trebuie considerat un fenomen independent de NATIUNE, ci un produs al ei.

 Statul, fără preponderenta unei natiuni, este o asociatie de interese si interesati.

 

 a) Stat si Natiune

 

 Natiunea descinde din tainele CERULUI si se materiahzează prin religie, limbă, cultură, populatie, teritoriu, istorie, etc.

Statul reconstitue pe plan material, ceeace reprezintă natiunea in esenta ei.

 Activitatea constitutională si juridic-administrativă a statului, precum si de orice natură, trebuie să se armonizeze cu necesitătile adânci ale natiunii.

 

 b) Finalitătile Statului

 

 Statul, n'are teluri proprii de realizat.

 Finalitătile NATIUNII, trebuie să fie si finalitătile STATULUI.

 El trebuie să asigure satisfacerea următoarelor interese:

 1/A individului creator de natiune.

 2/A Colectivitătii Nationale Actuale.

 3/A Natiunii Istorice.

 4/A Natiunii Spirituale.

 Statul care nu trece dincolo de interesele individului, se numeste un STAT LIBERAL.

 STATUL NATIONAL adevărat, merge până la satisfacerea tuturor idealurilor unei natiuni.

 

 c) Scop si Mijloace

 

 Obiectivele drepte si morale, trebuiesc realizate de STAT, prin mijloace loiale.

 Un adversar nu trebuie făcut inofensiv uzând de intrigă, de minciuni, de calomnie, de lovituri pe la spate. Timpul si istoria, distrug rezultatele dobândite prin miselie.

 Când însă ISTORIA s'a transformat in junglă, este necesar a se folosi once fel de mijloace, chiar perfide si criminale, pentru efiminarea adversarului care intentionează să desfiinteze NATIUNEA.

 

d) Principiul de conducere al Statului

 

Experienta istorica de pana acum, a practicat doua principii:

1/ Principiul autoritatii

2/ Principiul libertatii.

Ambele principii intra întotdeauna în conflict.

Dragostea spirituală este singura în măsură să anihileze antagonismul dintre cele două principii, pentru a nu se degenera in tiranie, nedreptate, răzvrătire, si răsboiri sociale. Dragostea spirituluă, ca rol de mediatie între cele două principii, se concretizează in disciplină fiber consimtită. La baza spiritului de sacrificiu, in momentele de cumpănă, rămâne tot dragostea spirituală, ca element de mobifizare.

 

 e) Democratia si idealurile politice

 

 Orice mecanism de stat, trebuie să respecte vointa cetătenilor.

 Aceasta inseamnă in primul rând, asigurarea dreptului de manifestare politică a cetătenilor. Indivizii nu pot fi redusi la simpli executanti ai unei conduceri de stat.

 Consultarea poporului, înseamnă DEMOCRATIE.

 Trebuie să se facă distinctie intre democratie, care e o tehnică politică de sondare a opiniilor din masa de votanti, si alegerea unor partide cu majoritate de votun pe de o parte, si posibilitatea de reafizare a idealurilor nutrite de natiune prin programale acelor partide, pe de altă parte.

 

 f) Rolul Partidelor

 

 Indivizii se grupează in partide, dupâ afinităti de gândire politică. Un partid sănătos nu se va lăsa exclusiv călăuzit de multime, ci va căuta să o indrumeze pe linia marilor aspiratii nationale.

 Când partidul se suprapune intereselor nationale, devine o suprastructură parazitară, trăind din sudoarea si sângele multimilor exploatare. Cel care îndrăsneste să denunte abuzurile, sfârseste prin perderea libertăti si chiar a vietii.

 Astfel DEMOCRATIA poate fie degradată la o firmă, care nu mai spune nimic bun, pentru că îndărătul ei, partidul abuziv îsi ascunde incapacitatea si instinctele de pradă.

 

 g) Democratia in ROMANIA

 

 Vechile partide se interesau de toate, in afară de bunul mers al statului. Partidele erau societăti de exploatare a bogătiilor tării si muncii poporului. Furtul de urne, patul de puscă si alcoolul, ajustau întotdeauna VOINTA NATIONALA, la trebuintele electorale ale guvernului.

Deaceea CORNELIU ZELEA CODREANU, a formulat următorul rechizitoriu impotriva democratiei din ROMANIA:

 1/ A sfărâmat unitatea NEAMULUI ROMANESC desbinându-l în partide vrăjmase în fata BLOCULUI UNIT AL PUTERII IUDAICE.

 2/ A transformat milioane de EVREI în cetăteni români, cu drepturi egale, desi au imigrat în tară de circa cinci ani sau cel mult de o sută de ani, deci n'au luptat de două mii de ani pentru constituirea statului national si nu pot avea nici-o răspundere in fata disparitiei NATIUNII ROMANE. Deci nu puteau dobândi EGALITATE, de vreme ce nu s'au afirmat prin egalitate in muncă, luptă, jertfe si răspundere fată de NATIUNEA ROMANA.

 3/ Democratia e incapabilă de continuitate in efort, deoarece partidele între ele îsi neagă, îsi sabotează si îsi anihilează pro- gramele in mod reciproc.

 4/ Pune in imposibititate pe omul politic de a-si face datoria, deoarece el trebuie sa satisfacă in primut rănd pretentiile mem- brilor partidului, fiindcă altfel riscă să nu mai fie ales.

 5/ Este lipsită de autoritate, pentru că nu-si sanctionează partizanii de frică să nu-i piardă, iar pe adversari de teamă să nu le demaste afacerile scandaloase.

 6/ Devine sluga marei fmante evreiesti, de la care solicită mari sume de bani pentru satisfacerea intereselor de partid, pe spatele întregului popor.

 

 h) Vointa Natională

 

 Intre cele două războaie mondiale, în ROMANIA n'a existat DEMOCRATIE, ci dictatură deghizată a unor caste de politicieni.

 Niciodată miscarea legionară pentru a birui, nu va recurge la ideea de complot sau lovituri de stat. Miscarea Legionară nu poate birui decât odată cu desăvărsirea unui proces interior de constiintă a NATIUNII ROMANE.

 Când acest proces va cuprinde majoritatea ROMANILOR, biruinta va veni de la sine.

 Când in 1937 Legiunea dobândise atâta prestigiu si posibilitate de a obtine prin alegeri libere, puterea in Stat, fostul rege Carol al II-lea a destituit guvernul lui Octavian Goga, a abrogat constitutia care legaliza forma DEMOCRATIEI in ROMANIA si a impus poporului dictatura lui proprie, înfundănd inchisorile cu cele mai curate constiinte nationale romănesti.

 CORNELIU ZELEA CODREANU, a adresat atunci o scrisoare consilierului regal Alexandru Vaida Voievod, in care si-a exprimat severul său protest în felul următor:

 1/ Instituirea dictaturii, este un dispret pentru poporul român.

 2/ Exponentii dictaturii, au încălcat legalitatea fundamentală a STATULUI si nu legionarii care au fost aruncati în închisori pentru pretextul că ar fi urmărit Lovitura de Stat.

 3/ Autorii dictaturii, in frunte cu primut ministru, sunt vinovati de infractiune si sperjur, pentru încălcarea abuzivă a legilor statului si pentru nerespectarea jurămăntului de credint â fata de Constitutia Democratiă, pe care au desfiintate.

 4/ Orânduirea instituită prin dictatură, este lovită de nulitate, fiind produs al sperjurului si încălcării de lege.

 

 i) Ecumenicitate Natională

 

 CORNELIU CODREANU, a preconizat o nouă formă de conducere a statetor, care nu este nici democratie, nici dictatură, ea fiind o AUTORITATE ECUMENICA, adică având fond moral si religios, izvorâtă din constiinta si vointa întregii NATIUNI.

 Dusmanii Legiunii sustin că MISCAREA LEGIONARA este EXTREMISTA de TIP DICTATORIAL. Acuzatia este nejustă, deoarece Legiunea nu concepe preluarea puterii fără adeziunea intregului popor, iar această adeziune nu se dobăndeste prin sisteme inchizitoriale.

 Mobilul puterii legionare, este înalta constiinta legionară si totodată cetătenească, bazată pe entuziasmul de sprinjinire unanim natională. Astfel seful statului, devine simbol al acelei stări de înaltă constiintă, adică nici dictator, nici exponent al alegerii democratice.

 

 j) Selectie in constituirea partidelor

 

 Partidele din ROMANIA, au incălcat drepturile NATIUNII si s'au convertit in societăti de exploatare a masetor populare si ate bogătiilor tarii.

 Era de asteptat ca aceste partide să lovească dusmănos in LEGIUNE, deoarece aceasta se baza pe dezinteres si sacrificiu, in folosul NATIUNII.

 Un Stat bazat pe moralitate si justitie, nu se poate lipsi nici de consultarea multimii, dar nici de aportul ELITEI, adică a celor mai pregătiti fii ai NATIUNII.

 Formele democratiei por fi corectate in sensul că se va continua consultarea vointei poporului prin vot universal, direct, secret, obligatoriu si egal, dar in interiorul partidului va trebui să opereze SISTEMUL SELECTIEI, care să garanteze constituirea unei, conduceri dedicată interesuluiobstesc, ancorată de NATIUNE si implinirile MISIUNEI ei istorice.

 Această ELITA, va trebui să impiedice partidul să cadă in ten- tatia unei vieti usoare, care devorează substanta natiunii.

 In atare situatie, partidele vor deveni factori de bung credinta si in succesiunea lor, noul partid ce vine la putere, nu va face decât să ducă la bun sfârsit, constructia neterminată a celui precedent.

 

 XI. PROBLEMA SOCIALA

 

 Această problemă s'a dislocat din ansamblul NATIUNII si, conform teoriilor moderne, constitue o problemă de sine stătătoare.

 Societatea Burghezo-Capitalistă, n'a rezolvat conflictele sociale, din care cauză s'a produs reactia de tip socialist si comunist, care a exagerat in sens opus, condamnând NATIUNEA ca pe o ENTITATE ANACRONICA si PERIMATA.

 Doctrina Legionară, consideră clasele sociale, drept modificări de suprafată ale substantei nationale.

 Factorii determinanti ai CLASELOR SOCIALE, nu sunt exclusiv de natură economică.

 Clasele pot fi schimbate si prin alte cauze ca de exemplu: Descoperiri geografice, o tehnică nouă, o ideologie nouă, un război de mari proportii, invazia altor popoare, etc.

 Revendicarile muncitoresti, nu pot fi satisfăcute in detrimentul NATIUNII, contra intereselor ei vitale, contra PATRIEI.

 Conflictele sociale, trebuie rezolvate in cadrul NATIUNII, fără import de formule.

 Apartenenta la o clasă socială, poate fi schimbată, chiar in decursul unei vieti, dar apartenenta la un NEAM, niciodată.

 Pe pămăntul PATRIEI, nu este admis a se ridica alt STEAG, decât al ISTORIEI NATIONALE.

 Nu se admite ca pentru dreptatea ta, să sfarâmi in bucăti DREPTATEA ISTORICA A NATIEI de care apagii.

 Asta nu înseamnă că trebuie absolvite de răspundere clasele exploatatoare.

 In primul rând sunt vinovati exploatatorii, care au ruinat poporul si in al doilea rând, cei care au ascultat de lozincile AGEN- TILOR INTERNATIONALEI COMUNISTE.

 A-l trata pe muncitor exclusiv in functie de nevoile lui materiale, înseamnă a-l degrada si umili.

 Ideologia socialistă si comunistă, pleacă exclusiv de la perspectiva mizeriei materiale a muncitorului si lupta pentru îmbunătătirea conditiilor lui de trai.

 Muncitorul insă nu poate fi exclus, din sfera marilor tensiuni nationale.

 Munca manuală, este tot atât de onorabi1ă ca si munca intelec- tuală. Pentru a fi înteleasă in acest sens, LEGIUNEA a înfiintat prima TABĂRA de MUNCA VOLUNTARA MANUALĂ la UNGHENI, la 8 Mai 1924, la care au participat oameni din toate straturile sociale.

 Autoritătile Statului, au decretat-o SUBVERSIVA, desi însemna o revolutie salvatoare, în arena generaă a tării, ajunsă în paragină, datorită exploatării frauduloase a conducătorilor politici.

 Măsurile pentru îmbunătătirea conditiilor de trai ale muncitorilor, trebuie să fie de două feluri: Unele oficiale, impuse de autoritatea Statului, si altele particulare,pornite din initiativa intreprinderilor unde sunt încadrati muncitorii.

 Atât muncitorul cât si conducerea întreprinderii, trebuie să prospere si să se integreze în procesul de creatie al NEAMULUI.

 

 XII. DESTINUL OMENIRII

 

 OMENIREA sau UMANITATEA, este SUMA POPOARELOR, adică ideea colectoare a MULTIPLICITATII NATIONALE.

 Ea nu există insă, ca unitate independentă, de sine stătătoare sau ca o ENTITATE SUPERIOARA natiunei.

 La capătul fiecărei epoci, prezidează un mare eveniment ca de exemplu: Epoca crestină, Renasterea, Revolutia Franceză, inventiile moderne, etc.

 Totusi, nu blocul umanitătii îsi însuseste si valorizează aceste evenimente, ci fiecare popor în parte.

 Deci drumul UNIVERSALULUI, trebuie să treacă prin NATIONAL.

 Asadar NATIUNILE, reprezintă ULTIMILE REALITATI ale ISTORIEI si formula socială INDIVID-NEAM-DUMNEZEU este închisă din toate părtile.

 Deci omenirea, nu parte fi intercalată ca o COLECTIVITATE SUPERIOARA.

 Putem spune însă, că NEAMURILE trec în UMAN, adică se UMANIZEAZA, numai atunci când istoria lor se transfigurează si când în locul instinctelor de pradă, încep să respecte LEGEA DIVINA.

 NATIUNILE sunt sortite să trăiască până la capătul lumii.

 Dacă totusi unele mor, aceasta se expfcă prin cauze istoriee si exclusiv materiale.

 Când toate NATIUNILE vor fi coplesite de puterea RĂULUI, nu le mai asteaptă decăt APOCALIPSUL.

 Aceasta însă nu constitue un DEZNODĂMÂNT fatal.

 OMENIREA îsi poartă propiul destin, în mâna ei.

 

 XIII. REALITATEA SUPRANATURALĂ A NEAMURILOR

 

 Este demonstrată prin:

 

 Mărturii din sfânta scriptură

 

 VECHIUL TESTAMENT include teza supra-naturală a NEAMURILOR, în două mari izvoare:

 a/ In cuvintele rostite de MOISE, referioare le tinuturile popoarelor.

 b/ In psalmii lui DAVID, referitori la INCHINAREA tuturor popoarelor in fata lui DUMNEZEU.

 NOUL TESTAMENT, cuprinde însă cele mai numeroase texte, referitoare la această teză:

 1/ SIMON PETRU a afirmat că DUMNEZEU a ales poporul evreu, spre a-i încredinla TAINA NUMELUI SĂU.

 2/ Preotul ZAHARIA, s'a referit la mântuirea poporului ales, în prorocierea făcută fiului său IOAN.

 3/ La fel a făcut îngerul DOMMULUI, vestind lui IOSIF, nasterea MÂNTUITORULUI din FECIOARA MARIA.

 4/ SFÂNTUL APOSTOL PAVEL, a afirmat că jertfele pentru iertarea păcatelor, trebuiesc făcute si de oameni, dar si de popoare.

 5/ ISUS CHRISTOS, a atras atentia tuturor NEAMURILOR, asupra păcatelor ce in permanentă le pândesc. Răspunderile de la o generatie la alta, pot fi transmise numai in conditie de permanentă ale NEAMULUI respectiv.

 6/ Când ISUS a înviat si s'a urcat la CER, a cerut apostolilor să predice învăttătura sa la toate NEAMURILE, dar mai întâi la EVREI.

 7/ PAVEL si BARNABA, au declarat că după lepădarea evreilor de CHRISTOS, urmează ca învătătura lui, să fie propovăduită celorlalte NEAMURI.

 8/ FECIOARA MARIA la vestirea nasterii lui ISUS, a exclamat "Iată, de acum mă vor ferici TOATE NEAMURILE"

 9/ La fel SFANTUL APOSTOL PAVEL, se referă la răspândirea CRESTINISMULUI, între toate POPOARELE.

 10/ ISUS, a răspuns lui PETRU, că toate POPOARELE se vor înfătisa în ziua JUDECATII SUPREME, înaintea TRONULUI DUMNEZEIESC.

 APOCALIPSUL, constitue ACTUL FINAL al istoriei umane.

 Prin răutatea ei, omenirea a ajuns astăzi la marginea ABISULUI.

 Numai printr'o încordare desperată, omul mai parte să mai împiedice în ultimul ceas DEZNODĂMÂNTUL FATAL, înclinând cumpăna spre IMPĂRĂTIA BINELUI.

 De miracolul ce se va produce în INTERIORUL omului, depinde miracolul din afară.

 

Editura CARPATII

Madrid

13 Septembrie 1985