NEAMULUI MEU DRAG
                                       de DUMITRU PAULESCU

Măi neamule drag si frate, 
Măi haiduc si Făt Frumos, 
Spune-mi toată suferinta 
Ce te-a ros până la os. 
Cum te-au aruncat în fiare 
Si te-au pironit pe Cruce, 
Toate hoardele barbare, 
Toate stepele calmuce. 

Ti-au ucis părintii, fratii, 
Jefuindu-ti Tara toată 
Si ti-au sărăcit Carpatii 
De codrii de altădată. 
Jug si temniti ti-au jurat 
Si te-au prigonit cu anii, 
Neam crestin martirizat. 

Iar când te-au legat păgânii 
Si ti-au pregatit mormântul, 
Trădătorii si cu spânii 
Ti-au vândut pe-ascuns pământul. 

Dar fii tare, ziua'n care 
Rarău, te vei înălta, 
Nu-i departe si-ti v'aduce 
Toată Libertatea ta.

CÂND PORNESTI DELA HOTIN... 

Cand pornesti dela Hotin, 
Din Cernauti spre Cosmin, 
Vezi cum se aprinde Prutul, 
Cand se lasa asfintitul. 
Mandre plaiuri musatine, 
Cu cetati si Bucovine. 
Manastiri si iconari, 
Toti arcasi si toti plugari. 
Strajuind glia strabuna, 
Si pe soare si pe luna. 
Din Tetina la Stanesti, 
Din Dornesti la Ilisesti, 
Tot te duci pe drum de tara, 
Fredonand un "Vant de seara". 
Colinzi dealuri, vai si cranguri, 
Cer de stele si Paranguri. 
Putne, Suceviti, Tismane, 
Semenicuri, Baragane, 
Mari Negre si Dunari Albe, 
Sar balauri sa le soarbe. 
Pajisti cu mandre cirezi, 
Primaveri cu Bistriti Verzi. 
Canti la Tisa si la Bug, 
Canti prin codrii si la plug, 
Cu Siretul sub suman, 
Hai mai frate nazdravan. 
Ciobanim in pragul lunii, 
Omida ce roade prunii 
Lacustele ce ne'nghit lanul, 
Naparcile ce ne smulg banul. 
Vrere-as vrea sa-mi fac din jele, 
La serpar numai otele. 
Sa ne strangem la "Rascruci", 
Arcasi, legionari, haiduci, 
Sa snopim paganii'n loc, 
Hai, mai neam fara noroc! 

ZIDUL DE FIER 

Dar'ar Dumnezeu din Cer, 
Sa cada zidul de fier. 
Sa ne'ntoarca iar cocorii, 
Cand zoresc din ziua zorii. 
Aducand din pribegii, 
Lumina si bucurii. 
Libertate pentru tara, 
Toti dusmanii ei sa piara. 
Sa vie in mars cantand, 
Cerurile rasunand. 
Sa-i primeasca codrii verzi 
Si stejarii din livezi, 
Florile de pe campii, 
Trilurile de ciocarlii. 
Gradini si lanuri de grau, 
Robiei sa-i puna frau. 
Sa rascoale gloata toata, 
Azi gemand incatusata. 
Iar tovarasii netoti, 
Sa fuga ca niste hoti. 
Politrucii, securistii, 
Ceausii si reseristii. 
Toti vatafii si toti spanii, 
Cari-au prigonit romanii. 
Toti rusnacii si hahamii, 
Ca ne-au jefuit taranii. 
Sa putrezeasca de vii, 
Toti cati ne-au ucis copii. 
Cei ce ne-au slutit cuvantul, 
Sapandu-i tarii mormantul, 
Prefacand scumpele sate, 
In kolhozuri blestemate, 
Sa umble pe sub pamant, 
Fara glas, fara cuvant, 
Pentru chinul tarii mele, 
Arsa de dor si de jele. 

VINE DUNĂREA PUHOI 

Vine Dunarea puhoi, 
Spaland tara de gunoi. 
De urgia stalinista 
Si de pleava comunista. 
Plange unda si-al ei val 
Toti mortii dela Canal. 

Vine Dunarea puhoi, 
Curmand jalea dela noi. 
Surad iar ogoarele, 
Si se'ntorc cocoarele. 
Pe camp viorelele, 
Primesc randunelele. 

De pe plai mioarele, 
Ne-aduc lacramioarele. 
Vine Nistrul leganat, 
Ca un Verde Imparat. 
Catusele sa deslege, 
Cu brat de fier si de rege. 

I se'nchina muntii toti, 
Neamu 'ntreg, sate si Moti. 
Vine Dunarea puhoi, 
Fug paganii dela noi. 
Fug tovarasii cu ei, 
Tradatori si cu misei. 

ULTIMUL MEU CÂNT 

Ultimul meu cant 
Crengi rupte de vant. 
Plai de pe Cosmin, 
Neam ce moare'n chin. 

Ultimul meu cant 
Cante-l campul verde 
Cand s'asterne seara, 
Ca'n vis primavara. 

Sa-l cante in zori 
Carduri de cocori. 
Magurile albe 
Adune-l cu drag, 
Sa-l cante ciobanii 
Din frunza de fag. 

Ultimul meu cant, 
Sa tune'n dusmani. 
Sa'nfloreasca tara 
Mii si mii de ani. 

Ultimul meu cant, 
Cante-mi-l taranii, 
Cand se'ntorc din lan 
Tarziu cu plavanii. 
Sa-l cante padurea, 
Buciumul la stani, 
Cand frange toporul 
Stejarii batrani. 

Cante-mi-l si Nistrul, 
In unda-i domoala, 
Sa se stranga tara 
Iarasi la rascoala. 

Ultimul meu cant, 
Rasuna'n pamant, 
Fara cer si luna 
Ucis de furtuna. 

Ultimul meu cant, 
Trasneasca'n Kremlin. 
Sa ne salvam neamul 
De jug si de chin. 

NE-AM INGROPAT DORUL SUB CETINI...

Sub brazda tacuta din glia strabuna, 
In freamat de codru sub falnici goruni, 
Sub cetinii verzi, in rasarit de luna 
Ne-am ingropat dorul batut de furtuni. 
Dorul nostru-i cantec, jertfa si credinta, 
Dor ce sta de veghe acolo la hotar, 
Fluerul de veacuri, fierul din serpar. 

Dorul nostru sfant pentru parinti si frati, 
Dor ce ne-arde'n inimi din zorii tineretii, 
L'am culcat sub stanci pe culmi de Carpati. 
Sa rodeasca'n legea noastra de milenii, 
Departe in Tara de Sarmisegetuzi si denii. 

Dor soptit in leagan de scumpa noastra mama, 
Sa nu-l priceapa sbirii, sa nu-l stie dusmanii 
Nici viperele rosii, tovarasii, tiranii. 

Stie-l doar ogorul, lanul si Dumbrava, 
Cat sange si lacrimi duc Nistrul si Suceava. 
Cum plange Dobrogea lui Mircea Batranul, 
Rupta'n jumatate de mujic, paganul. 

Dorul nostru poarte-l sub aripi cocoare, 
Legene-l padurea, murmure-l izvoare. 

Cu cat va trece timpul si vor apune anii, 
El va tot creste munte, dreptate pentru gloata, 
Sfarmand jugul robiei ce-apasa Tara toata. 

Va straluci in stele, in ochi de surioare 
Si-l vor doini ciobanii in asfintit de soare. 
Il vor suna din bucium prelung si'ndurerat, 
Sub streasina padurii cu turma pe'nserat. 

Il vor sorbi mioare din albii ghiocei 
Si-l vor visa branduse pe deal langa bordei. 
Il vor canta din frunza, cand ies la camp taranii 
Si-l va tot scrie plugul, cum scriu popii cazanii. 

Sa stie tot pamantul si'n Ceruri sa se stie, 
Ca ratacim prin lume, de cand nu avem Tara, 
Ca prin straini ne stingem si ne pierdem urma 
Flamanzi dupa Dreptate, batuti de soart'amara.

RĂVAS DIN PRIBEGIE

Iti trimit, mai Ghita frate 
Acest ravas de departe. 
Ca sa stiti ca mai traiesc 
Si pe-aici ma chinuiesc. 
Departe de voi si tara, 
Prin straini painea-i amara. 
Tot ce'ncerc si tot ce fac, 
Nimica nu mi-i pe plac. 
Port in suflet greu alean 
Si ma usuc an cu an. 
An cu an si zi cu zi, 
Tot asa pan'ce-oi muri. 
Ma tot rog in gandul meu, 
Doar s'a'ndura Dumnezeu 
De neamul nostrucrestin, 
Ce se stinge'n jug si chin. 
Cine-si pierde Tara lui 
E copil al nimanui, 
Ratacind din loc in loc, 
Suflet fara de noroc. 

Unde's mandrii nostri munti, 
Sate cu batrani carunti, 
Izvoare ce spun povesti 
Plaiuri scumpe romanesti, 
Dumbravi cu stejari batrani, 
Hore mandre de romani? 
Acea lume de tarani 
Ce's stapani de mii de ani, 
Peste glia cea strabuna 
Cer de stele, soare, luna. 

Cand traia mama si tata 
Si ne strangeam toata gloata, 
La un Pasti sau la Craciun 
Cu colindul de Ajun, 
Eram toti veseli, vioi 
Cu toti fratii langa noi. 
Bucuria noastra mare, 
Stralucea ca sfantul soare. 
Insusi Bunul Dumnezeu, 
Parca traia'n satul meu. 
Gradinile roditoare, 
Infloreau scaldate'n soare 
Grijite cu drag si zor 
De crestinescul popor. 

De pe drumurile straine 
Ce sa va trimit fratine? 
Bani si-averi n'am adunat, 
Doar ceva de imbracat. 
Nu mi-am ridicat palate, 
In neagra strainatate. 
Nici viata n'am avut, 
Chinul vostru m'a durut. 

Asa mi-a fost datul sortii, 
Sa nu-i vad in ceasul mortii, 
Nici pe mama, nici pe tata, 
Nici pe frati, nici pe surori. 
Cum sa mai fi strans comori, 
Pe pamanturi rosi, pustii, 
Unde nu cresc bucurii? 

Pe meleagurile straine, 
Nu gasesti umbra la nime. 
Numai pietre, numai spini, 
Sa tot plangi, sa tot suspini. 
N'ai nici frati, n'ai nici surori 
Codri verzi, gradini de flori. 

Unde-i, mai frate Mihai, 
Tara noastra ca un rai, 
Lanuri bogate, livezi 
Primaveri si rauri verzi? 
Frunza toamnei cu rugina, 
Manastiri cu Bucovina, 
Ierne grele si nameti 
Cern fulgi albi pentru poeti. 

Dormeau vaile'n zapada 
Si crestea iarba'n livada. 
Barsanele la izvor 
Fluerul ciobanilor. 

Ma rog, Doamne, si ma'nchin 
Sub streasina de Cosmin, 
Sa ma'ntorc din pribegii 
Pe carari de vesnicii. 
In pacea satului meu 
Aproape de Dumnezeu.

RIDICÃ-TE LA LUPTÃ, BUCOVINÃ!

Ridica-te la lupta, Tara musatina,
Cu Dragos si cu zimbrii, Moldova Tu de Sus.
Strangeti toti arcasii, Dulce Bucovina,
Taranii credinciosi, taranii lui Isus.

Altar stravechi cu candeli, balade din batrani,
Ogor slavit in ceruri, gradina ca un rai.
Ti-au frant in doua trupul, satanicii pagani
Curg lacrimi, curge sange, pe stramosescul plai.

Veniti bravi legionari ai Bucovinei scumpe,
Sa deschidem cu pieptul, drumul nostru'n veac.
Veniti sub steagul tarii si-al Legiunii Sfinte,
Veniti feciori viteji de neam de Geto-Dac.

Sa piara tradatorii si liftele pagane,
Sa piara politrucii si trantorii din sat.
Sa nu mai roada Tara viperele jivine,
Sa vietuiesti in pace, Tu neam reînviat.

Din temniti si din surghiun ne'ntoarcem,
Sa curatim de lepre pamantul nostru sfant.
Pieriti lacuste rosii si voi tovarasi cruzi,
Pieriti calmuci salbateci si viermi adusi de vant.

Veniti dragi legionari, din Tara cea de fagi,
Sa desrobim pe veci a noastre tarini sfinte.
Veniti plaiesi din muntii nostri dragi,
Sa ne-aparam credinta, altare si morminte.

Juram cu toti pe Cruce, pe steaguri si pe flinte,
Sa nu mai calce'n veci acesti rusnaci, iar glia.
Vom porni furtuna cu mortii din morminte,
Cu arma si cu dintii ne-om apara mosia.

Brasilia, 23 August 1985

Inapoi la Pagina României Nationaliste