Saptezeci de ani de legionarism românesc

   Se implinesc pe 24 Iunie sapte decenii de la infiintarea "Legiunii Arhanghelului Mihail", organizatie de tineret constituita din nadejdile si crezul catorva tineri entuziasti. Stransi sub icoana Sfantului Arhanghel Mihail de la Manastirea Vacaresti, grupul de studenti moldoveni va pune bazele Miscarii Legionare, organizatie spiritual-culturala si politica cu zeci de mii de membri si sute de mii de sustinatori.

   Conceptiile si actiunile aderentilor sai au starnit vii polemici in epoca (perioada interbelica), dar si dupa al doilea razboi mondial. Astazi inca, controversele asupra Miscarii Legionare sunt departe de a fi incheiate. Nu este cazul sa insistam asupra acestor probleme. Este datoria istoricilor sa o faca dupa o atenta selectionare a documentelor timpului. Important este impactul pe care ideile politice de dreapta, de sorginte legionara, il mai creaza sau nu, in mediul romanesc de astazi si cum reactioneaza opinia publica din Romania la difuzarea unor astfel de idei. Desigur, patru decenii de comunism au sadit in mintea romanilor un anumit fel de a privi miscarile national-crestine interbelice din Romania. Orice curent sau idee politica de dreapta erau taxate fasciste, trebuind sa ajunga la lada cu gunoi a istoriei.

   Evenimentele din Decembrie 1989 nu puteau sa aduca imediat o schimbare de mentalitate in paturile sociale romanesti. Ingrijorator este insa modul in care autoritatile "democratice" din Romania continua sa aprecieze legionarismul. Nici fosta, nici actuala putere nu au suportat si nu suporta sa se vorbeasca despre Miscarea legionara decat negativ. La opt ani de la Revolutie, SRI si autoritatile statale nu vor sa faca o deosebire intre legionari si fascisti, desi orice istoric de bun simt poate oricand proba mari diferente de substanta intre termeni. Se impune in mod cert o reconsiderare istorica asupra Miscarii Legionare. Daca Romania este un stat democratic, atunci nu este posibil ca fostii activisti ai PCR sa-si pastreze salariile, pensiile si locurile din viata publica, iar victimile acestor tortionari, intre care si legionarii, sa fie echivalati cu asasinii si teroristii. Miscarea isi are desigur pacatele sale pentru care a platit suficient in fata istoriei, nu mai multe insa decat alte partide "istorice", precum PNT si PNL si chiar PSDR(sa nu uitam fuziunea cu comunistii), si incomparabil mai putin decat comunistii ale caror afaceri prospera si acum, sub acoperirea unei legislatii echivoce. Trebuie spus clar: astazi, Miscarea Legionara, ca organizatie politica, nu mai exista in Romania si in consecinta nu reprezinta un pericol, pentru nimeni, neputand fi nicicum "principala amenintare la securitatea nationala" sa cum se lamenta fostul director al SRI, Virgil Magureanu, in raportul pe anul 1995.

Faptul ca ideile de dreapta n-au disparut inca, ca mai exista tineri entuziasti si publicatii afiliate unor grupuri politice si culturale formate din batrani legionari, nu poate decat sa bucure, deoarece echilibreaza peisajul politic romanesc, mult aplecat inspre stanga.

   Din pacate, lipsa de adeziune din randurile batranilor legionari va intarzia mult constituirea unui partid puternic de dreapta in Romania. Raman ideile legionare si nimeni nu le va putea contesta daca nu va dori sa-I conteste pe Mircea Eliade, Nae Ionescu si Petre Tutea, care, oricat de mult ii deranjeaza pe politicienii de astazi, au fost totusi lideri de opinie ai legionarismului romanesc. Dupa 70 de ani de crez nationalist - crestin, veteranii Legiunii de pe toate meridianele lumii se intorc zilele acestea in vechea capitala a Moldovei. Fiind perpetuu, dupa spusele Capitanului, "santinele in slujba Neamului", legionarii revin astazi in Iasul tuturor inceputurilor.