Ca fiu al plaiurilor transilvane, cetatean român de nationalitate evreu, obligat de soarta, la un moment dat, sa beau pâna la fund paharul umilintelor si suferintelor generate de ura si vrajba, ma simteam îndreptatit sa sper ca o carte aparuta în zilele noastre într'o tara socialista, carte ce-si propune sa evoce amplu, în trei volume masive, istoria Transil-vaniei, sa fie - sau cel putin sa încerce sa fie - o calda sI sincera pledoarie pentru colaborarea între tarile si popoarele noastre, condamnând energic si fara rezerve toate acele idei, teze, orientari care, în diferite momente ale istoriei au propagat ura, diversiunea, asuprirea si dispretuirea, ajungând pâna la acea teroare horthista desantata, care s'a soldat cu exterminarea fizica a zeci si zeci de mii de români si evrei din nord-vestul României. Cred - si nimeni nu ma poate clinti din aceasta convingere - ca o carte de istorie trebue sa militeze - tocmai pe baza învatamintelor cristalizate de istorie - pentru o mai buna cunoastere, pentru apropiere, pentru respectul reciproc al tre-cutului popoarelor noastre.

 Deschizând primul volum al Istoriei Transilvaniei cu astfel de gânduri, am ajuns ca la terminarea celui de al treilea sa fiu stapânit de o totala deziluzie, sufletul sa-mi fie plin de durere si revolta. Da, de durere si revolta, pentru ca în paginile celor trei volume s-au condensat nu doar erori si aprecieri ten-dentioase, nu doar imprecizii si date gresite, ci mai ales dena-turari si falsuri, care merg pâna la pângarirea celor mai lumi-noase momente din istoria poporului român, pâna la jignirea demnitatii nationalitatilor ce au convietiuit de secole pe stra-vechiul pamânt românesc al Transilvaniei, pâna la reînvierea si relansarea unor texte extrem de nocive, soviniste si revizio-niste, pe care le credeam de mult înmormântate. In loc sa apropie popoarele si nationalitatile tarilor noastre vecine, cele trei volume ale Istoriei Transilvaniei - prin falsuri grosolane si inadmisibile omisiuni deliberate, prin aprecieri batjocoritoare si calomnii fatise -provoaca nedumerire si revolta, genereaza ani-mozitati si disensiuni, învenineaza atmosfera, submineaza, prin atacurile sale directe, un bun dobândit de-a lungul unei zbuciu-mate istorii: conlucrarea, buna întelegere.

Nu numai ansamblul lucrarii la care ne referim prezinta o imagine denaturata a istoriei Transilvaniei, ci fiecare capitol al ei falsifica etapele si momentele pe care le abordeaza.

In cele ce urmeaza nu ma voi referi la faptele încrimi-nate de mult de istorie: masacrele, teroarea fara egal, reprima-rea, lagarele de munca fortata, expulzarile exercitate de hor-thisti în anii 1940 - 1944 împotriva populatiei românesti majoritare din teritoriul de nord-vest al României ocupat ca urmare a dictatului de la Viena din August 1940. Din multitu-dinea problemelor privind teroarea horthista, probleme prezen-tate denaturat si fals ori pur si simplu omise, ma voi referi, pentru exemplificare, la un singur moment: deportarea si exter-minarea populatiei evreesti din partea de nord-vest a României cotropita de Ungaria horthista.

Pare de necrezut si totusi aceasta este realitatea : din 2.000 de pagini, mai precis, din cca 90.000 de rânduri, autorii lucrarii consacra doar patru rânduri si jumatate exterminarii de catre horthisti a evreilor din nordul Transilvaniei. Expediaza asadar, într'o singura fraza, deportarea si nimicirea fizica a unei populatii care traia de secole întregi pe aceste plaiuri. Pentru precizie, pentru a vorbi "la concret", reproducem în întregime fraza: "Dupa ocupatia germana, în 1944, autoritatile ungare - în pofida protestelor curajoase ale intelectualilor progresisti si ale capilor bisericesti, ca de pilda, a episcopului Marton Aron - au transportat o parte însemnata a populatiei evreiesti din Transilvania de Nord, vreo 90-100.000 de oameni, în lagare de concentrare din Germania, condamnându-i la pieire."1)
_________

 1). Erdely tortenete, Akamiai kiado, Budapest, 1986, p. 1757.

Dincolo de faptul ca reducerea la atît a eliminarii fizice a evreimii din nordul Transilvaniei reprezinta o minimalizare de-a dreptul profanatoare a unuia din cele mai mari asasinate în masa din istoria omenirii, fraza de mai sus denatureaza, falsi-fica si induce în eroare opinia publica mondiala atât prin omisi-uni de neiertat cât si prin fiecare afirmatie, prin fiecare cuvânt al ei.

Sa le luam pe rând:

Autorii încep evocarea holocaustului evreilor din nordul Transilvaniei asternând pe hârie, fara sa le tremure mâna, "Dupa ocupatia germana...". Cititorul însa nu poate sa nu se întrebe: dar pâna atunci, pâna la ocupatia germana din martie 1944, evreilor din nordul Transilvaniei chiar nu li s'a întâmplat nimic?
 

 Consider jignitoare si profanatoare deopotriva pentru memoria victimelor si pentru suferintele supravietuitorilor vehicularea cu insistenta si în alte lucrari a tezei potrivit careia evreilor din Ungaria si din teritoriile pe care le cotropise, "nu li s'a clintit niciun fir de par" - cum le place sa declare unora - pâna la 19 martie 1944. Este o împietate pe care ma simt dator s'o res-ping în numele acelui dureros de lung sir al victimelor din satele si orasele Transilvaniei de Nord, ucise de gloantele unor ofiteri sau soldati horthisti, ucise cu patul pustii, cu vâna de bou ori izbite cu capul de pereti de jandarmii si politistii regimului de teroare ungar, sau gonite în masa spre marele masacru de la Kamenec-Podolsk.

 Desigur, patrunzând în nord-vestul României pe baza samavolnicului dictat de la Viena, întregul aparat represiuv, întreg mecanismul opresiunii horthyste si-a îndreptat taisul împotriva populatiei românesti, savârsind mii de crime indivi-duale si colective, devastând si maltratând, semanând deopo-triva la sate si orase spaima si frica, înstaurând o teroare fara precedent în salbaticia sa.

 Dar înca de atunci, din primele zile ale trecerii frontierei, printre victime, alaturi de români se numarau tot mai multi evrei. In marele masacru de la Traznea - din Septembrie 1940 - au fost ucisi si sase evrei. Au cazut de asemenea, alaturi de români, doborîti de glont sau spintecati de baioneta horthysta evrei din Cerisa si Marga (judetul Salaj), din Viseu si Tasnad, etc. La Sucutard, lânga Gherla, la sugestia grofului din comuna au fost ucisi doi tineri tarani români - Iosif Moldovan si Ion Cotin. In aceeasi zi locotenentul Papucs a dispus asasinarea a doua tinere evreice - Roza si Ester Rozenberg. Evocând aceas-ta crima într'o carte, Michael Bar-On din Israel consemneaza: "Dupa razboi cadavrele au fost exhumate. Ungurii, carora le place sa faca parada cu spiritul lor cavaleresc, îngropasera victimele într'un mod infam: pe fundul gropii au asezat fetele, iar peste ele pe cei doi barbati."

 Oare chiar nici unul din autorii volumelor sa nu cunoasca faptul ca pentru primul asasinat în masa din lungul sir al celor care au jalonat aplicarea "solutiei finale" de catre nazisti, adica pentru cumplitul masacru din 1941 de la Kame-nec-Podolsk, din cele peste 20.000 de victime, cca 16.000 au fost furnizate de autoritatile horthyste din rândurile evreilor din nordul Transilvaniei si Ucraina Subcarpatica? E greu de crezut, pentru ca lucrarea lui Ghideon Hausner, procurorul general în cunoscutul proces intentat criminalului de razboi Eichmann, aparuta în traducere la Budapesta cu titlul Sentinta la Ieru-salim, arata ca în vara a lui 1941, la scurt timp dupa ce Germania nazista ataca Uniunea Sovietica, autoritatile ungare îi strâng pe toti asa zisii "evrei din Rasarit", adica pe cei care nu aveau cetatenie ungara (fosti evrei polonezi, români si cehoslovaci) si-i târasc în zonele abia cucerite din Polonia Rasariteana, Acolo, SS.-Obersturmbandfuehrer Jeckelm s'a angajat "ca pâna la 1 Septembrie îi va lichida pâna la unul pe acesti jidani" (pe cei deportati din Ungaria, din Transilvania de Nord si pe cei localnici - nn). Si s'a tinut de cuvânt. Einsatz-gruppe C. de sub comanda lui i-a macelarit pe toti la Kamenec-Podolsk si în orasele vecine. Numarul victimelor a depasit cifra de 20.000. Doar câtiva au reusit sa scape ca prin minune, sa ajunga la Budapesta si sa povesteasca cele întâmplate.

Si cum se poate trece peste suferintele celor peste 50.000 de barbati evrei în floarea vârstei - dintre acestia 15.000 au fost din nordul Transilvaniei -pe care autoritatile horthyste, constituindu-i în detasamente de munca fortata si de pedeapsa, i-au trimis în Ucraina cu scopul premeditat de a-i lichida ? Dupa cum reiese din memoriile fostului ministru al apararii din Ungaria, general-colonel Nagybaconi Nagy Vilmos, din fiecare sapte evrei trimisi în Ucraina sase au pierit de foame, de frig ucisi în batai, împuscati sau arsi de vii la Dorosici. Fraza continua ... "în 1944 - în pofida protestelor curajoase ale intelectualilor progresisti si ale capilor bisericesti, ca de pilda al episcopului Marton Aron... " Aici ar fi fost necesar sa se faca referiri concrete cel putin la un singur document, la un singur memoriu public semnat de un intelectual ungur de vaza sau de un grup de intelectuali. Noi, cei aflati în ghetouri, asteptam un astfel de protest cu sufletul la gura. Dar nici atunci, nici pe timpul desfasurarii deportarilor nu s'a auzit de un astfel de protest. Da, Marton Aron, singurul pe care-l numesc autorii, a protestat curajos, numai ca el nu era capul unei bisericii din Ungaria, cum lasa sa se înteleaga autorii, ci era episcop cu resedinta la Alba Iulia, deci în România; de acolo a trecut granita vremelnica si la 18 mai 1944 si-a rostit protestul la catedrala "Sf. Mihail" din Cluj, fapt pentru care, chiar la sfârsitul acelei luni, a devenit o "persoana nedorita" pe teritoriul ocupat de Ungaria horthysta si expediat înapoi.

Este adevarat ca pe la mijlocul lunii iunie a existat din partea bisericii reformate o încercare de a organiza un protest comun al bisericilor ungare. Incercarea a esuat însa din cauza pozitiei primatului Ungariei, Szeredi Jusztinian, capul bisericii majoritare. Peste ani, aparatorii primatului vor sustine ca el, aidoma unui strateg militar, a asteptat sa atace "în momentul oportun, cu forta necesara si în locul potrivit". Numai ca atunci când oamenii erau dusi spre moarte într'un ritm de 12.000 pe zi, "asteptarea si amânarea" nu reprezentau nici strategie, nici tactica, ci pur si simplu abandonarea victimelor.

Deci, în pofida protestelor curajoase (pentru a caror atestare nu ni se ofera marturii) spun autorii în continuare, autoritatile ungare "...au transportat o parte însemnata a popu-latiei evreiesti din Transilvania de Nord, vreo 90 -100.000 de oameni în lagarele de concentrare, condamnându-i la pieire."

Pentru mine - supravietuitor al acelui calvar - este de neînteles cum si-au permis autorii sa mistifice în asa hal fap-tele, sa eludeze, cu asemenea lipsa de scrupule, o realitate atât de grava. Las la o parte expresia "au transportat"*) - desi nu pot sa ascund ca mi se înfige în inima ca un cutit orice încercare de poleire a unei realitati de o cruzime si o salbaticie fara asemanare în istoria oimenirii - dar nu pot, n'am dreptul sa nu protestez când nu se respecta adevarul nici macar în privinta faptelor si cifrelor arhicunoscute. Cum poti sa spui ca doar "o parte însemnata" a evreimii din nordul Transilvaniei a fost deportata, când este un lucru notoriu ca jandarmeria si politia horthysta - cu o precizie si meticulozitate, cu un zel ce i-au surprins pâna si pe hitleristi - au scotocit fiecare casa din fiecare sat si oras si, pe baza datelor de la serviciile de "evidenta a populatiei" si a "listelor speciale", întocmite din timp, i-au strâns "om cu om" pe toti evreii din nordul Transilvaniei în ghetouri apoi, înghesuindu-i câte 80-90 într'un vagon de vite, i-au expediat la moarte în trenuri de câte 50 de vagoane. Cei exceptati - câtiva mari mutilati de razboi etc. - reprezinta o cifra atât de infima încât n'au cum sa schimbe datele problemei.

Si nu acopera realitatea nici afirmatia ca au fost trans-portati "în lagare de concentrare din Germania". Intr'a-devar, Reichu-ul nazist era împânzit la acea data de mii de lagare de concentrare, în care detinutii de toate nationalitatile din Europa erau supusi unor munci istovitoare si unui tratament imposibil de suportat.

_____

*) Nazistii au trimis direct sau au patronat trimiterea la moarte, gazare si ardere a cca sase milioane de evrei. In toate documentele vremii emise de autoritatile naziste se vorbeste însa doar de "transportarea spre Rasarit", de "evacuarea", de "stra-mutarea", de "aplicarea unui tratament special " evreilor. Niciodata de uciderea, de asfixierea, de exterminarea lor. Urmând acest trist exemplu, în documentele vremii, elaborate de autoritatile horthyste, se foloseste acelas limbaj eufemistic de un rar cinism, ocolindu-se de fiecare data pâna si cuvântul "deportare". Cred ca ar fi timpul sa spunem lucrurilor pe nume!

Evreii din nordul Transilvaniei au fost însa expediati fara exceptie, în lagarul de exterminare Birkenau-Auschwitz, unde 70-75%, uneori chiar 80 % din cei sositi erau dusi de pe un peron direct în camerele de gazare. Si numai cei 20-30% ra-masi în viata au fost trimisi ulterior în lagarele de concentrare din Germania. Desi la Birkenau-Auschwitz era pusa la punct o banda rulanta a mortii si exista o experienta de câtiva ani în asigurarea functionarii ei fara perturbari în vederea sosirii într'un ritm fara precedent a deportatilor din Ungaria si din teritoriile pe care le cotropise, s'a luat un sir lung de masuri speciale. Locotenent-colonel SS Rudolf Hoess, fostul coman-dant al lagarului, numit între timp inspector general în centrala lagarelor de concentrare, a fost din nou detasat la Auschwitz.

Garniturile au fost renovate, furnalele recositorite, cosurile întarite cu benzi de otel; au fost sapati kilometri de santuri în imediata vecinatate a crematoriilor, pregatindu-se arderea pe ruguri a cadavrelor ce nu vor putea fi mistuite de cele patru crematorii în zilele si noptile când capacitatea lor va fi depasita.1)
_______

1) Vezi si Magazin Istoric Nr. 2/ 1968, 2/1969, 5/1971, 5/1980, 5/1982, 5/1984.

Chiar si camerele de gazare primitive, care fusesera folosite înaintea construirii celor moderne, au fost repuse în stare de functionare.

 S'a construit o noua linie ferata între Auschwitz si Birkenau, iar punctul de debarcare a fost adus mai aproape cu 200 m de crematorii. Numarul Haeftling-ilor din cele doua Sonderkommando-uri (detasamente speciale) ce lucrau la ca-merele de gazare, a fost sporit de la 224 la 860, iar Kom-mando-ul care sorta prada din trenuri a fost majorat la aproape 2.000 de oameni. Cu toate aceste masuri, Rudolf Hoess a fost nevoit sa se deplaseze de câteva ori la Budapesta pentru a pune de acord ritmul exagerat al deportarilor horthyste cu capacitatile de gazare si ardere de care dispunea Birkenau-ul.

Cât priveste cifra de 90-100.000 de oameni pe care o dau autorii, nu poate fi explicata altfel decât ca o tendinta deliberata dfe a micsora dimensiunile crimei savârsite de hor-thysti si implicit de atenuare a raspunderii faptuitorilor ei.

Un calcul cât de cât apropiat de realitate era usor de facut. Recensamântul din 1941 întreprins de organele horthyste au pus în evidenta existenta a 151.125 de evrei în nordul Tran-silvaniei. Se stie însa ca, datorita legilor anti-evreiesti, au fost supuse prigonirii, ghetoizarii si deportarii si persoanele care se considerau crestine dar care aveau parinti si chiar numai bunici evrei. Astfel, numarul lor a crescut cu cca 10%. Cert este ca potrivit datelor cunoscute în literatura de specialitate, numarul evreilor din nordul Transilvaniei supusi actiunii de exterminare a fost de peste 166.0000, dintre care peste 150.000 au fost deportati de autoritatile horthyste la Birkenau-Auschwitz, iar în jur de 15.000 au fost trimisi la moarte în Ucraina. Nu-mi pot explica cum au ajuns autorii sa aprecieze numarul victimelor la maximum 100.000. Chiar daca ei s'ar fi limitat sa consulte datele incomplete, consemnate de Comandamentul militar ungar din Kosice, pe unde au trecut trenurile cu deportati spre Birkenau-Auschwitz, ar fi vazut ca sunt înregistrate 27 de garnituri, indicându-se ziua trecerii, numarul deportatilor aflati în vagoanele lacatuite si ghetoul din care provin.

Adunând cifrele gasite acolo ar fi ajuns la un total de 131.641, la care neaparat trebuiau sa-i adauge pe cei 15.000 trimisi în Ucraina.

Apoi se cuvenea, era obligatoriu sa mentioneze cel putin, daca nu si sa comenteze cutremuratoarea realitate, ca dintre cei deportati - transportati, cum se exprima eufemistic autorii - 84,5% au fost exterminati.1)

______

 1). Remember, 40 de ani de la masacrarea evreilor din Ardealul de Nord sub ocupatia horthysta . Federatia comunitatilor evreiesti din Republica Socialista România, Bucuresti, 1985, p. 59.

 De altfel, nu este singurul fapt grav eludat. Din pacate omisiunile sunt atât de multe si de neiertat încât în unele privinte ele sunt mai de condamnat decât însasi denaturarile comise.

 Am recitit paragraful în cauza de câteva ori; nu-mi venea sa trec mai departe. Nu-mi venea sa cred, nu puteam sa concep ca într'o carte ce se pretinde de istorie, aparuta sub egida Academiei Ungare de Stiinte si din al carei colectiv redactional face parte un membru marcant al guvernului de la Budapesta, se consemneaza pur si simplu exterminarea unei întregi populatii fara sa se dea acestei crime odioase nici un fel de caracterizare, fara sa se faca cea mai vaga referire la cauzele care au generat-o, fara sa se spuna un singur cuvânt de condamnare la adresa faptuitorilor.

Inainte de toate trebuia si trebuie spus raspicat, fara ocolisuri, ca aplicarea "solutiei finale", cu alte cuvinte "rezolvarea definitiva a problemei evreiesti în stil horthyst" a fost urmarea directa a politicii fasciste, soviniste, rasiste si antisemite, promovata de regimul lui Horthy. De altfel, mai marilor acestui regim le placea sa se mândreasca - si nu fara temei - ca în perioada de dupa primul razboi mondial, Ungaria a fost primul stat din Europa care a legiferat masuri antisemite. Intr'adevar, înca din 1920 s'a adoptat legea privind regle-mentarea admiterii în învatamântul superior, scopul declarat al legii fiind "contingentarea cu înteleapta chibzuinta a numarului studentilor". In realitate era vorba de limitarea la anumite procente a studentilor apartinând nationalitatilor conlocuitoare.

 In 1938 a aparut din nou o lege antievreiasca, purtând titlul nevinovat: "Asigurarea mai eficienta a echilibrului vietii sociale si economice", menite sa limiteze accesul evreimii la viata economica si sociala din Ungaria.

Peste numai o jumatate de an, parlamentul ungar a adoptat o alta lege antievreiasca, care stabilea ca trebuiau considerati evrei, alaturi de cei de religie izraelita, toti acei cetateni unguri care aveau un parinte ori doi bunici de religie izraelita în momentul ori înaintea intrarii în vigoare a legii. Notiunea de evreu a fost extinsa apoi prin legea din 1941 privind "apararea rasei".

 Bazându-se pe aceasta realitate, vitez Endre Laszlo, numit de Horthy secretar de stat la Ministerul de Interne, într'o declaratie difuzata la posturile de radio si reluata de întreaga presa ungara, a combatut vehement

"conceptia potrivit careia problema evreiasca ar fi aparut din nou (adica dupa 19 Martie 1944 - nn) ca rezultat al situatiei politice mondiale." El a subliniat ca "unanimitatea societatii ungare aparatoare a puri-tatii rasiale urgenteaza de aproape 25 de ani rezolvarea proble-mei evreiesti. Antisemitismul ungar nu este o politica la moda, nu este copierea sau imitarea unor tendinte si idei actuale. Nu de un an-doi, ci de decenii întregi, ca sa spunem asa, prima în Europa, ungurimea a simtit pe propria piele, ce pericol catas-trofal reprezinta cresterea în proportii tot mai mari a influentei evreiesti. De-a lungul unei lupte de decenii s'a cristalizat convingerea ca numai o rezolvare radicala poate duce la rezultatul definitiv si satisfacator, dorit de ambele parti.

"Convingerea noastra de nestramutat - si-a continuat declaratia primul colaborator al ministrului de interne horthyst -putem s'o sintetizam astfel pentru neamul nostru ungar, evreimea este un element care nu este dorit, nici din punct de vedere moral, nici spiritual, nici fizic. Constienti de aceasta descoperire, trebuie sa cautam acea rezolvare care departajeaza si elimina în întregime evreimea din viata ungurimii"1).
______

1) Vadirat a nacizmus ellen (Act de acuzare împotriva nazismului) Budapest 1958, Vol, I, pp 88-89.

 Sintetizând aceasta realitate istorica, Tribunalul Poporului din Cluj, judecând în mai 1946 pe criminalii horthysti vinovati de exterminarea evreilor din nord-vestul României, releva în actul de acuzare ca:

 "In Ungaria horthysta a fost cel mai vechi fascism din Europa, fiind primul care a introdus legi antievreiesti deja în anul 1920, prin legiferarea institutiei "Numerus clausus" în universitatile din Ungaria. Aceeasi opresiune a practicat-o prin prigoana muncitorilor, a elemen-telor progresiste, asasinate politice, având legatura din primul moment al venirii la putere cu regimul hitlerist din Germania. Drept consecinta a statornicirii unui astfel de regim fascist în Ungaria horthysta au fost adoptate o serie de legi anti-evreiesti, s'au înfaptuit masuri inumane, cum au fost deportarea unui numar de evrei în vara anului 1941 la Kamenec-Podolsk, expulzarile ordonate de comandamentele militare din nordul Ardealului, pogromul de la Ujvidek si alte fapte similare"1).

Ma simt dator sa starui asupra acestor realitati pentruca nevorbind de ele, asa cum procedeaza autorii asa-zisii "Istorii a Transilvaniei", se creaza confuzii, tinerele generatii

sunt induse în eroare. Aici nu-i vorba de o simpla omisiune. A prezenta holocaustul evreilor din Ungaria si teritoriile cotropite de ea ca un fapt accidental, a sugera fie si indirect ideea ca el

a fost exlusiv urmarea intrarii trupelor naziste în Ungaria reprezinta o grava eroare politica si istorica, o încercare condamnabila de a micsora - daca nu chiar de a absolvi - ras-punderea statului ungar de atunci. O astfel de pozitie din partea unor istorici nu poate decât sa dezinformeze opinia publica, tinerele generatii care au obligatia morala sa vegheze

sa militeze activ ca niciodata, nicaieri în lume asemenea dezastre sa nu se repete.

________

 1). Randolph Braham, Genocid and Reward, (Genocid si pedeapsa), Boston, Haga, Dordrecht Lancaster, 1983, p, 17. 
 Au perfecta dreptate supravietuitorii ghetoului Gherla când, destainuindu-si gândurile cele mai intime în volumul întitulat Gherla, Iclod si împrejurimile spun:

 "Trebue sa scriem, daca nu pentru noi, care am fost martorii acestor orori, care am vazut cu ochii nostri varsarea de sânge dezlantuita de monstri cu chip de om, am simtit salbaticia jandarmilor cu pene de cocos la palarie... atunci pentru urmasi, care peste una-doua generatii nu vor crede ca asa ceva s'a putut întâm-pla. Trebuie sa scriem pentru ca lumea sa stie si peste zece mii de ani ca au existat cândva si asemenea tari care au vazut ca începe sfârsitul, ca frontul a sosit la granita lor si ele totusi, în momente critice, nu s'au preocupat decât de lichi-darea evreilor."

 Este, cred, semnificativ faptul ca Ianko Peter, prese-dintele Tribunalului Popular din Budapesta, care a functionat în primii ani de dupa cel de al doilea razboi mondial, caracte-rizând nocivitatea si pericolul propagandei soviniste si rasisto-horthyste, urmarile dezastruoase ale atâtarii patimilor, s'a simtit dator sa sublinieze:

 "In ciuda prezentei trupelor germane si a violentelor pretentii ale lui Hitler, aceasta actiune sânge-roasa (deportarea, nn) n'ar fi putut fi efectuata atât de complet, daca din partea populatiei crestine s'ar fi manifestat o împotrivire mai mare, asa cum s'a întâmplat în alte parti. Dupa opinia mea, aceasta actiune rusinoasa, inumana, a fost posibila nu numai datorita guvernului Sztojay, ci si datorita inducerii în eroare si exacerbarii urii poporului ungar printr'o propaganda antisemita de decenii si, nu în primul rând, datorita atâtarii instinctelor gregare ale lepadaturilor flamânde de prada..."1)

_______

1) Levai Ieno. Zsidosors Magyarorszagon (Destin evreiesc în Ungaria), Magyar Teka, p. 139.

Cred ca si autorii Istoriei Transilvaniei erau datori sa releve nocivitatea ideologiei horthyste, tocmai pentru a sublinia adevarul ca vina pentru cele întâmplate n'o poarta poporul în ansamblu ci, în primul rând, regimul horthyst, exponentii si ideologii lui care, pe diferite trepte ierarhice, au propagat si exacerbat vrajba, ura rasiala, teroarea.

Revenind la omisiunile condamnabile la care m'am refe-rit, consider de asemenea ca trebuia si trebuie spus, în al doilea rând, ca aplicarea "solutiei finale", cu alte cuvinte, "rezolvarea definitiva a problemei evreiesti în stil horthyst" s'a facut în Ungaria si teritoriile cotropite de ea cu un zel si o cruzime fara asemanare, întrecând în multe privinte tot ce s'a întâmplat în alte tari europene, inclusiv Germania hitlerista.

 "Nu, ungurii nu i-au vândut pe evrei nazistilor - exclama Singer Zoltan în cartea sa - ci pur si simplu le-au platit ei ca sa-i ia si sa-i duca. (Eichmann a marturisit ca guvernul ungar a platit 5.000 de marci pentru deportarea fiecarei familii de evrei - nn). Putem afirma cu inima curata ca nu a existat popor în Europa care sa se fi purtat mai cumplit, mai inuman cu evreii decât ungurii".2)

 In volumul A Ieruszalemi per (Procesul de la Ierusalem), Schoen Dezsoe arata ca a avut o discutie cu câtiva oameni de la "Liska 06", cu aceia care aproape de-a lungul unui an, zi si noapte au studiat exclusiv holocaustul în vederea procesului intentat lui Eichmann. Asa a ajuns la concluzia ca: "Ungurii au fost cei mai neînduratori. Atâta salbaticie, atâta inumanism fata de evrei n'am constatat la nici un popor din Europe... Este dureros sa consemnezi aceasta constatare, îndeosebi este du-reros sa consemnezi acest lucru în limba maghiara."

________

 2) Singer Zoltan, Volt egyszer egy Dezs... (A fost odata la Dej)...Tel Aviv, Vol II, p. 411

 Dupa reconstituirile lui Stern Samu, pe atunci presedinte al Consiliului Central Evreiesc din Budapesta, situatia devenise atât de insuportabila, încât "La mijlocul lui Aprilie, ne-am adresat pentru ajutor lui Eichmann împotriva lui Endre Laszlo. I-am zugravit ororile din ghetourile din provincie si am solicitat - în numele minimei omenii - sa ne ajute în situatia data. Fireste, raspunsul a fost un raspuns rece. Atunci a facut Eichmann faimoasa afirmatie: - Endre will die Juden mit Paprika fressen" (Endre vrea sa-i înfulece pe evrei cu paprika.1)

Cu prilejul unei întâlniri cu Freudiger Fueloep, presedintele comunitatii evreiesti din Budapesta, Wisliceny, colaborator al lui Eichmann, a remarcat: "Ungurii par a fi cu adevarat descendenti ai hunilor; nu am fi reusit niciodata o asemenea performanta fara ei". Krumey, loctiitor al lui Echmann, s'a exprimat în acelas sens: "Jandarmii unguri isi fac treaba cu o brutalitate asiatica autentica"2).

Levai, unul din expertii în holocaustul din Ungaria, a rezumat astfel realitatea: "Datorita numarului lor redus, nazistii nu erau practic capabili nici macar sa supravegheze deporta-rile, cu atât mai putin sa le efectueze. Marcarea evreilor cu steaua lui David, strângerea lor în ghetouri si lagare de concentrare au fost posibile numai pentruca jandarmeria - bine pusa la punct cu situatia si având cca 20.000 de oameni la dispozitie - putea fi sigura, oriunde, si de ajutorul politiei locale" 3).

 Uimit de zelul horthystilor, Veesenmeyer, împuternicitul lui Hitler la Budapesta, raporta înca la începutul actiunii, la 31 martie 1944, lui Ribbentrop ca "tinând seama de împrejurarile de aici (Ungaria, nn) evolutia poate fi neobisnuit de rapida". La numai câteva zile subliniaza din nou, într'o tele-grama, ca în privinta masurilor antivreiesti "guvernul ungar procedeaza deosebit de activ si cu o rapiditate deosebita."

Este de altfel semnificativ ca nazistii de la Berlin., examinând legile antievreiesti din Ungaria, au constatat ca "unele prevederi sunt chiar mai severe decât cele germane."

 ____________

1). Tanacsi feljegyzes 1944 majus - 16 rol (Stern Samu Koezlese ) (Proces-verbal al Consiliului din 16 mai 1944 - Comunicarea lui Stern Samu.

2). Levai Jeno, Op. cit. p. 110

3). Ibidem, p. 117

 Zelul guvernului de la Budapesta al horthystilor în gene-ral în aplicarea "solutiei finale", a atins asemenea proportii, încât nu numai ca i-a surprins si uimit pe fratii lor mai mari, - nazistii de la Berlin - dar nu odata i-a silit pe acestia sa tempereze lucrurile, sa intervina ei - ce ironie a sortii ! - pentru a-i "apara" pe evrei de unele excese care puteau sa ricoseze si sa le aduca prejudicii pe plan mondial.

Este graitor în acest sens procesul-verbal al sedintei Consiliului de Ministri de la Budapesta din 3 Mai 1944, care a dezbatut administrarea avutului cetatenilor-dusmani evrei si neevrei, precum si a evreilor de cetatenie straina: primul mini-stru a aratat, printre altele, ca este în interesul comun al celor doua popoare (german si maghiar, nn) ca administrarea avutului cetatenilor-dusmani (este vorba în deosebi de evrei nn) si a evreilor de cetatenie straina sa se faca pe baze principiale, în mod corespunzator.

 "Unul din consilierii ambasadei germane din Budapesta s'a prezentat de trei ori la Ministerul de Externe si a atras atentia cu pregnanta ca reprezinta un interes comun (nazisto-horthyst, nn), sa nu se comita excese politienesti care ar putea genera contramasuri pe plan extern nu numai împotriva cetate-nilor unguri, ci si a cetatenilor germani... In mod deosebit i-a atras atentia guvernului ungar asupra tratamentului corespun-zator care trebue aplicat cetatenilor considerati dusmani si averii acestora; s'a transmis sinteza reglementarilor germane în acest domeniu, exprimând dorinta ca din partea ungara sa nu se întreprinda masuri care sa le depaseasca (subl. ns) pe acestea"1).

Nmic nu încrimineaza mai coplesitor zelul horthystilor decât graba cu care au organizat ghetoizarea, decât ritmul infernal cu care au expediat transporturile spre crematorii.

 Primarii horthsti, pe baza unor indicatii verbale, fara sa astepte dispozitii scrise, s'au pus pe treaba cu un zel fanatic. Cu o graba inexplicabila au îngramadit zeci de mii de evrei în niste perimetre imposibile, fara sa asigure în prealabil nici cele mai elementare masuri de igiena, apoi agitând pericolul epide-miilor, al infectarii împrejurimilor, au început sa ceara forurilor superioare , inclusiv celor germane, urgentarea îndepartarilor

"acestor aglomerari nedorite si periculoase, lichidarea acestor focare de infectie".

 Primarul orasului Ungvar îsi încheia astfel memoriul trimis Ministerului de Interne:

 "Cu respect va rog sa dispuneti cât mai urgent ca evreii adunati în Ungvar si dispusi în sistem de lagar, sa fie cât mai urgent expediati" 2).

________

1). Vadirat a nacizmus ellen, p. 288.

2). Magyar Nemzet (Natiunea ungara), din 24 Aug. 1984.

 In declaratia pe care o va face în 1946, în închisoarea din Bratislava, SS-Hauptsturmfuehrer Dieter Wisliceny va arata:

 "Eu am trecut la începutul lui Aprilie prin Munkacs sa supraveghez ghetoizarea. S'a prezentat la mine comandantul jandarmeriei din Sighetul Marmatiei si mi-a spus ca nu este în stare sa efectueze ghetoizarea în Sighetul Marmatiei deoarece lipsesc cladirile corespunzatoare, instalatiile sanitare . Trebue sau sa-si abandoneze activitatea, sau sa i se ia "surplusul de oameni" (de evrei, nn) si sa fie dusi în Ungaria de Apus, sau chiar în Germania...

Cum am sosit la Budapesta, m'am îndreptat spre Eichmann, si i-am atras atentia ca Baki îl va chema în curând la telefon si-i va cere sa decida. La prînz, între orele 2 si 3 ne-am întâlnit în cabinetul lui Baky (...) Secretarul de stat Baky i-a povestit lui Eichmann care este situatia în Maramures, apoi a spus:

 - Te întreb deci, draga Adolf, sa abandonam ghetoi-zarea ori esti dispus sa-i preiei de la noi pe evrei?

 - Mein lieber Laci, (dragul meu Laci) cu aprobarea pe care mi-a avansat-o forul meu superior pot sa-ti declar imediat, acum, ca suntem gata sa-i preluam pe toti evreii."

Intreaga discutie (care a pecetluit soarta evreilor din nord-vestul României - nn), n'a durat nici 15 minute" 1).

 Fireste, nazistii însisi au dorit o actiune rapida. Dupa cum s'a exprimat Eichmann la procesul de la Ierusalim. s'a urmarit: "Evacuarea accelerata a tuturor evreilor si deportarea lor la Auschwitz, în care scop Ungaria trebuia scotocita de la rasarit spre apus. Accelerarea a constituit o cerinta esentiala. pentru a evita repetarea evenimentului umilitor (pentru nazisti, nn) al rascoalei ghetoului din Varsovia."

_____

1). Ibidem

Cu toata preocuparea lor pentru a imprima un ritm accelerat deportarilor, autoritatile naziste preconizasera initial sa se transporte la Auschwitz zilnic 2.000 de evrei cu câte un tren de 50 de vagoane. In consecinta, Veesenmayer reportase la Berlin : "(...) Au început tratativele privind transportarea lor (a evreilor, nn) si începând cu 15 mai ne-am planificat sa transportam zilnic 3.000 de evrei (...). Gara de destinatie: Auschwitz."

Supralicitând pe nazisti în aplicarea "Solutiei finale" horthystii, în conditiile încordate ale razboiului, când conta fiecare vagon, s'au angajat ca ei pot asigura - era vorba doar de lichidarea evreilor ! - nu un tren, ci patru trenuri a 50 de vagoane. Asa se face ca din nordul Ardealului au fost transportati zilnic spre Auschwitz nu 3.000 ci 12.000 (uneori chiar 14.000) de evrei.

 N'am înteles nici atunci si nici în cei peste 40 de ani care au trecut, de ce atâta graba? Cum s'a putut ca o tara în-treaga, si înca în timp de razboi, sa subordoneze totul, forte si mijloace, nu necesitatilor frontului, nu echilibrarii economiei, nu aprovizionarii populatiei, ci strângerii, îmbarcarii si trimiterii la moarte a sute de mii de oameni nevinovati? Nu existau sufi-ciente locomotive pentru transportul alimentelor, nu se puteau asigura vagoane pentru raniti, trenurile se împotmoleau, circu-latia persoanelor si bunurilor se degrada într'una. Dar trenurile mortii aveau "libera trecere" zi si noapte; în niciun ghetou nu s'a întârziat cu nici un transport din lipsa de vagoane. Graficul sosirii trenurilor din nord-vestul României pe rampa mortii de la Birkenau, datorita zelului horthyst, nu s'a dat peste cap nici macar o singura data.. De unde atâta ura fata de om? De ce noi, evreii din nord-vestul României cotropit de horthysti, a trebuit sa intram în camerele de gazare în cel mai mare procen-taj în comparatie cu deportatii din toate tarile Europei?

 Nu-mi pot explica nicicum, de ce autorii Istoriei Transilvaniei nu amintesc nimic despre toate acestea? Nici macar nu simt nevoia sa pomeneasca în acest context numele lui Horthy, al carui nume a devenit, de-a lungul a 25 de ani, sinonim cu teroarea si care nu odata a dat expresie publica - prin vorbe, si mai ales prin fapte - urii sale fata de evrei...

Este adevarat ca Horthy, dându-si seama de gravitatea fara precedent a monstruoasei crime ce se organiza împotriva evreilor, si-a pregatit un alibi imbatabil, credea el. Sedinta Consiliului de Ministri din 29 martie 1944, care a declansat avalansa legilor antievreiesti menite sa dea - culmea cinismului ! - un "cadru legal" exterminarii evreimii din Ungaria si teritoriile cotropite, a început, - potrivit procesului verbal - cu "transmiterea" unei "decizii" a lui Horthy: "Potrivit declaratiei domnului prim-ministru, excelenta sa regentul da mâna libera guvernului de sub conducerea sa în legatura cu toate ordonan-tele evreiesti (antievreiesti, nn) si în privinta aceasta nu doreste sa exercite influenta" 1).
__________

1). Vadirat a nacizmus ellen, p. 13

 Apreciind cele ce se savârseau de horthysti în Ungaria, Churchill îi scrie în acele zile lui Eden" "Prigonirea evreilor din Ungaria este, probabil, crima cea mai mare si cea mai abjecta din întreaga istorie a omenirii".

Participarea nemijlocita a lui Horthy la conceperea si savârsirea acestei crime este incontestabila. Faptul ca si-a declinat orice prerogativa în rezolvarea problemei evreiesti nu denota decât lasitatea lui. Pentru ca el "s'a dat la o parte" doar "de jure", "de facto" s'a îngrijit ca oribila crima sa fie savârsita fara îndurare. In consecinta s'a grabit sa numeasca la Ministerul de Interne în functii de secretari de stat cu misiunea de "a rezolva problema evreiasca" pe Baky si pe Endre, oamenii lui de încredere, pe care-i stia înca de la Seghedin, bine cunoscuti în toata tara ca fiind cei mai salbatici si vehementi antisemiti.

De altfel, în fata Tribunalului Poporului din Budapesta, Baky va reda cuvintele pe care i le-a adresat Horthy când l-a investit în functia de secretar de stat la interne: "Te numeri printre ofiterii mei vechi din Seghedin, si stiu ca îmi esti devotat, ma încred total în tine, de aceea te numesc, în aceste zile grele, secretar de stat la Ministerul de Interne . Azi avem nevoie de cei mai buni unguri... Urasc evreii galitieni si comunisti. Afara cu ei din tara ! Afara ! Afara !"2)
_______

2). Levai Jeno, Zsidosors Magyarorszagon, p. 99-100

 Si apoi cu ce drept un conducator de stat poate sa se dezica pur si simplu de soarta unui milion de cetateni ai sai ? Cum poate el sa priveasca nepasator batjocorirea, schingiuirea si lichidarea în masa a unui milion de cetateni ai tarii pe care o guverneaza si sa se considere nevinovat, invocând motivul absurd ca "n'a dorit sa exercite nici o influenta ?!"

 Cine si cum ar putea sa absolve un dictator asa cum a fost Horthy de faradelegile savârsite din ordinul guvernului numit chiar de el ? Iar guvernele numite de Horthy, începând mai ales cu cel prezidat de Sztojay Doeme, au initiat, patronat si acoperit crime inimagnabile, sfidând protestele unei lumi întregi.

Dupa Eliberare, Tribunalul Poporului din Budapesta va pune în evidenta fara echivoc atitudinea lipsita de orice urma de umanitate, graba febrila, duritatea si abuzurile, înfioratorul zel în savârsirea crimelor ce au caracterizat ghetoizarea si deportarile. In sentinta nr. B.X.4419 din 7 Ianuarie 1946. în procesul Endre, Baky, (secretari de stat) si Iaross (ministru de interne), referindu-se la strângerea si expedierea la moarte a evreilor, Tribunalul va arata:

 "Nu poate exista nici o îndoiala ca efectuarea concentrarii si deportarii peste granita a unui numar de 434.351 persoane, cu locuinte raspândite în diferite parti ale tarii în numai doua luni a fost posibila exclusiv datorita colaborarii active a autoritatilor ungare cunoscatoare a situatiei locale... La timpul sau, mai multe personalitati germane (Eich-mann, Wisliceny), au declarat ca situatia în Ungaria este speciala, pentru ca Endre si Baky dicteaza un tempo mai rapid în afacerile evreiesti decât însisi nemtii. Iar, potrivit depozitiei lui Veesenmayer, Eichmann Adolf, specialistul Berlinului în Ungaria pentru rezolvarea problemei evreiesti, i-a comunicat ca, în esenta desfasurarea deportarii se bazeaza pe jandarmeria si administratia ungara, pentru ca el nu dispune decât de un mic comandament".
_______

1). Randolph Braham, Op. cit. p. 29

Dupa razboi se vor gasi, cum spuneam, voci care vor cauta sa atenueze zelul horthystilor, mergând pâna la încercarea de a le diminua raspunderea, împingând pledoaria pâna aproape de absolvire, aruncând vina pe nazisti. Din pacate au-torii lucrarii nu fac nici ei exceptie. Marturiile si documentele vremii - marturiile exclusiv ale guvernantilor de la Budapesta si Berlin, documentele elaborate si stampilate în capitalele de mai sus - acuza însa fara drept de apel. Dar chiar daca n'ar fi ramas nici un document, chiar daca nu s'ar fi gasit nici un martor din fostii deportati care sa-i încrimineze si tot nu s'ar fi putut ascunde adevarul, pentruca în cruzimea si neîndurarea lor au savârsit, în ultimul moment, în ultima lor svâcnire, o crima strigatoare la cer, o crima imposibil de acoperit, de negat - îngrozitoarea crima de la Sarmas.

 Era în Septembrie 1944. Suferintele populatiei din nord-vestul României se apropiau de sfârsit. Inaintarea victorioasa a trupelor române si sovietice aducea libertatea si alinarea durerilor. Dar pe alocuri, de-a lungul frontierei vremelnic impuse, trupele nazisto-horthyste au reusit sa patrunda pentru câteva zile în sudul Transilvaniei, dincolo de granita nedreapta fixata prin odiosul dictat de la Viena. Aici toti evreii, fara exceptie, ramasesera în viata. In comuna Sarmas, la câteva zeci de kilometri de Cluj, au patruns subunitati ale armatei horthyste. "Cavalerii" horthysmului au constatat cu surprin-dere ca mica localitate avea 126 de evrei. Si toti în viata ! N'au stat nici o clipa pe gânduri. Fara sa le ceara sau sa le ordone cineva ceva din partea germana, fara sa întrebe macar Budapesta, ei, cavaleri ai armatei horthyste, din proprie ini-tiativa, mânati de sentimentele sadite în ei în cel aproape un sfert de veac de guvernare fascisto-horthysta, s'au napustit asupra celor 126 de barbati, femei. copii si batrâni si au savârsit una din cele mai cutremuratoare crime din perioada holocaustului, care avea sa devina cunoscuta în toata lumea sub numele "oribila crima de la Sarmas".

 Am vazut la Birkenau-Auschwitz, la Landsberg si Kaufe-ring, în toate lagarele prin care m'a purtat destinul harazit de horthysti, mii si mii de cadavre. Am fost martor ocular la moar-tea multor camarazi care au pierit de foame, de frig, de boli, ucisi prin asfixiere, împuscare sau spânzurare; înecati, înghe-tati ori aruncati de pe schele. Marturisesc însa ca nici odata nu m'am înfiorat ca atunci când am vazut fotografiile victimelor de la Sarmas. Redau un singur fragment din procesul verbal întocmit cu prilejul deshumarii efectuate de autoritatile româ-nesti la 1 februarie 1945:

 "...Foarte multe cadavre - în special cele din groapa a doua, unde s'au aflat mai mult femei si copii - prezentau urme de violente din cele mai salbatice, având craniile zdrobite si chiar sfarâmate de pe urma loviturilor puternice provocate cu corpuri tari sau ascutite (paturi de arma, târnacoape, lopeti, etc.); multe corpuri erau strapunse sau chiar sfâsiate de arme albe; altele aveau oasele membrelor superioare sau inferioare fracturate.

Cadavrele au fost aruncate de-a valma, unele peste altele, gasindu-se totusi corpuri înlantuite, un sot îmbratisându-se cu sotia, un tata strângându-si la piept copilasul..."1)
________

1). Matatias Carp, Sarmas, una din cele mai oribile crime fasciste, Bucuresti, 1945, pp. 30-31

Este de-a dreptul curios ca autorii Istoriei Transilvaniei, în timp ce despre holocaustul evreilor din nord-vestul României aflat sub ocupatie horthysta n'au gasit de cuviinta sa scrie decât patru rânduri si jumatate, despre soarta evreilor din România s'au hotarît sa scrie ceva mai mult - sase rânduri. Autorii le-au folosit din plin pentru a spori confuziile, a con-tinua cu mistificarile si denaturarile.

Pentru a întelege mai bine jocul periculos al falsificarii istoriei la care se dedau autorii acestei improvizatii istorice, e necesar sa reproducem un citat anterior, care arata viziunea pe care doresc s'o acrediteze. Potrivit autorilor, dupa dictatul fascist de la Viena a început asa numita "politica fata de nationalitati de reciprocitate; la expulzari s'a raspuns cu expulzari de cealalta parte, la internari cu internari, la închidere de scoli s'a raspuns cu închidere de scoli, creindu-se o totala nesiguranta a soartei românimii din Nord, respectiv a maghiarimii din Sud" 2).

 Se încearca, asadar, sa se sugereze cititorilor existenta unui paralelism între situatia din nordul si sudul Transilvaniei. Dar o asemenea încercare este mai mult decât revoltatoare. Când si unde, în care comuna din sudul Transilvaniei au fost macelariti 155 de oameni nevinovati - femei gravide si mame cu copii la sân, barbati în floarea vârstei si batrâni de-a valma -asa cum s'a întâmplat în nordul Transilvaniei în noaptea de 13 spre 14 Septembrie 1940 în comuna Ip ? Când si unde, în care comuna din sudul Transilvaniei a avut loc un masacru asema-nator celui savârsit de horthysti la 9 Septembrie 1940 în comuna Traznea, soldat cu 81 de victime ? Când, unde, în ce comune din sudul Transilvaniei s'au comis asemenea crime cutremuratoare ca acelea savârsite de horthysti la Moisei, Sarmas sau Leordina ?

Autorii încearca sa lanseze ideea unui paralelism si în atitudinea fata de evrei. O anunta lapidar, ca un lucru care, chipurile, este firesc: "Politia fascista a mers mâna în mâna de ambele parti (adica si în nordul si în sudul Transilvaniei - nn) cu antisemitismul" 3). Urmeaza apoi fraza pe care am reprodus-o la începutul articolului, în carte autorii înfatiseaza, în cele patru rânduri si jumatate, tot ce le-au dictat inima si constiinta sa scrie despre exterminarea evreilor din Nordul Transilvaniei
cotropit. O logica elementara ar fi pretins ca, în continuare, sa se arate ce s'a întâmplat în sudul Transilvaniei pentru a sustine ideea lansata privind similitudinea "în ambele parti". Autorii sacrifica însa fara remuscari orice logica si, spre stupoarea cititorului, nu fac nici cea mai mica referire la starea de lucruri din sudul Transilvaniei, ci sar, fara nici o legatura, la situatia evreilor din întreaga Românie. Fireste, autorii au facut acest salt pentru ca n'au avut taria sa consemneze adevarul istoric: în sudul Transilvaniei, sub regimul lui Antonescu, viata nici unui evreu n'a fost periclitata. In timp ce evreii din Cluj, din Oradea si Satu Mare, din toate orasele si satele Transilvaniei de Nord au fost strânsi si, toti, pâna la ultimul batrân, pâna la ultimul sugar, au fost mânati sub amenintarea baionetelor horthyste spre crematoriile si camerele de gazare din Birkenau-Auschwitz, evreii din Turda si Alba Iulia, din Arad si Timisoara n'au purtat nici macar steaua galbena.

Mai mult, aceste orase ca de altfel orasele din întreaga Românie, au oferit adapost sigur tuturor evreilor din nordul Transilvaniei - si chiar din orasele Ungariei - care au reusit sa evadeze din ghetouri si sa fuga In România.
 
Autorii sustin ca "In timpul celui de al doilea razboi mondial - potrivit aprecierilor - în România, mai ales la est de Carpati, au fost asasinati cca 337.000 de evrei"1).
________

 1). Erdely tortenete , p. 1754.

Este bine cunoscuta, frecvent citata în literatura de specialitate, telegrama din Budapesta expediata la Berlin, în care Veesenmayer raporteaza: "... Din cercurile consulatului general român din Cluj s'a aflat ca evreii din Ungaria refiugiati în România sunt tratati acolo ca refugiati politici, urmând a li se înlesni de catre guvernul român emigrarea în Palestina"2).
________
 2). Ibidem,, p. 1757.
 
________

 Ibidem, p. 1758.

 In discutie este acum Istoria Transilvaniei, falsurile si denaturarile pe care le contine, nu destinul evreilor sub regimul lui Antonescu. Totusi, pentru ca autorii ei au facut o asemenea apreciere, câteva precizari se impun.

Nu este prima data când, autori din Ungaria, cu o simpla trasatura de condei, trec în totalitate numarul evreilor din nord-vestul României cazuti victima aplicarii în stil horthyst a "solutiei finale" în seama regimului antonescian. Mistificarea se petrece în felul urmator: Din datele recensamântului oficial din 1930 rezulta ca în România traiau 728.115 evrei. Datorita sporului demografic natural se estimeaza ca la începutul anului 1940 România avea o populatie evreiasca de aproximativ 760.000. Dupa eliberarea de sub dominatia nazista în România mai traiau peste 350.000 de evrei. Deci numarul lor s'a micsorat cu cca 400.000 de oameni. Numai ca aceasta cifra cuprin-de evident si pe cei peste 166.000 de evrei deportati de autoritatile horthyste, dintre care 84,5% au pierit . Apoi este vorba de soarta evreilor - cca 280.000 - din Basarabia si Bucovina. Fara a minimaliza cu nimic raspunderea lui Antonescu pentru moartea în Transnistria a 70-80.000 de evrei din Basarabia si Bucovina, stramutati acolo în vâltoarea razboiului mondial, trebuie aratat ca în România de sub autoritatea guvernului român, în cadrul granitelor stabilite în vara lui 1940, în ciuda marilor si repetatelor presiunmi ale Berlinului, "solutia finala" nu s'a aplicat.

Profesorul universitar Dr. Israel Gutman din Izrael. într'un referat întitulat "Situatia evreilor din România pe fondul Europei cucerite sau dominate de nazisti, arata ca planurile naziste de a-i deporta pe evrei din România în lagarele de exterminare din Polonia au întâmpinat

"o opozitie energica din partea poporului român si a autoritatilor românesti, inclusiv a guvernului si dictatorului Ion Antonescu... Refuzul lor de a-i preda pe evrei a crescut cu timpul si aceasta rezistenta este factorul care a salvat majoritatea evreilor români de <solutia finala> de conceptie nazista. Mi se pare ca aceasta nu a fost doar consecinta unor pozitii oportuniste si a schimbarilor de front, ci, în mare masura, si în parte în mod decisiv, rezultatul deosebirilor de pozitii si conceptii care existau între Germania nazista si România de sub dictatura lui Antonescu în privinta evreilor" 1).
__________

1). Simpozion stiintific româno-izraelian. în Anale de Istorie, Nr. 6/1984, p. 53.

 Potrivit documentelor originale aflate în arhiva Iad Vashem-ului din Ierusalim, la 15 septembrie 1942 Hauptsturm-fuehrer-ul Gustav Richter, sosit la Bucuresti ca specialist în "problemele evreiesti" al Berlinului, semneaza planul german de deportare a evreilor din România. Nerabdator Bukarester Tageblatt, editat de legatia germana din Bucuresti, anunta ca în cursul anului 1942 vor fi evacuati evreii din sudul Transilvaniei si Banat, iar în anul viitor toti evreii din vechiul regat vor fi deportati, asa încât nu va mai exista nici un evreu în România. Ziarul afirma, sigur de informatiile pe care le detinea, ca "România va servi de asta data drept exemplu pentru alte tari". Intentia de deportare devenind publica, un val de proteste ale celor mai diferite cercuri politice, economice, culturale si religioase din România au început sa-si faca simtita presiunea.

 Intr'un protest al Românilor din sudul Transilvaniei si din Banat -intelectuali, comercianti, industriasi si meseriasi - înaintat Ministerului de Interne de la Bucuresti - se spunea :

 "Oricare ar fi conceptia noastra despre evrei, suntem crestini si oameni si noi, care am suferit atât sub dominatia ungara si care stim cât sufera astazi ai nostri sub aceeasi dominatie, ne cutremuram la gândul ca cetatenii unui stat ar putea, fara nici o vina, sa fie despuiati de tot avutul lor si alungati din tara în care s'au nascut si în care zac de secole osemintele parintilor, bunicilor si strabunilor lor."

 Planul de deportare n'a putut fi pus în aplicare . A esuat.1).
 _________

1). Jean Ancel, Documents concerning the fate of Romanian Jewry during the holocaust, Vol. IV. pp. 113-114. Pentru atitudinea solidara a poporului român. Vezi si Magazin Istoric Nr. 6/1976.

 Intr'un studiu întitulat "Regimul antonescian si salvarea evreilor din Transilvania (de Sud, nn) si Banat poate fi considerat ca o prima ciocnire serioasa între planurile guvernului nazist si dârzenia unui poopor mic. Daca consideram Stalin-gradul ca eveniment hotarîtor în istoria celui de al doilea razboi mondial un moment care marcheaza începutul sfârsitului do-minatiei naziste în Europa, atunci refuzul guvernului român de a-si preda evreii poate fi considerat ca unul din marile acte de rezistenta din Europa, într'un moment când Germania ase afla în culmea puterii sale." 2).
_________

2). Simpozion stiintific româno-izraelian, p. 90.

 Desigur, nici evreii din România nu a fost scutiti de un sir întreg de masuri antisemite, de vexatiuni si prigoniri. La rebeliunea legionara din Bucuresti din Ianuarie 1941, printre victime s'au numarat si 130 de evrei. Apoi în pogromul de la Iasi 3) au pierit câteva mii. Cifra exacta din lipsa de docu-mente nu s'a putut stabili. Referindu-se la rebeliune si la pogromul de la Iasi, profesorul universitar Dr. Israel Gutman de la Iad Vashem arata: "Este de presupus ca nazistii au fost ini-tiatorii si atâtatorii acestor evenimente tragice, însa nu se poate trece cu vederea faptul ca anumite elemente antisemite din rândul localnicilor au luat parte la ele" 4).
_________

3). Magazin Istoric, Nr. 6/1976

_________

4). Simpozion stiintific româno-izraelian, p. 88.

Am mai spus-o si cu alt prilej si ma simt nevoit sa repet: ca supravietuitor al holocaustului din nordul Transil-vaniei îmi vine extrem de greu sa compar cifre care exprima vieti strivite, sa apreciez gravitatea crimelor în raport cu numarul victimelor, când uciderea unui singur om numai pentru ca este de alta etnie reprezinta un act ce merita o condamnare capitala. Totusi consider ca este nedrept , este inadmisibil sa pui pe acelas plan - asa cum fac autorii Istoriei Transilvaniei - unde 84,5% au fost exterminati - cu cea a celor din sudul Transilvaniei unde, se stie, toti au ramnas în viata. Este nedrept, este inadmisibil sa pui pe acelas plan destinul evreilor din Ungaria horthysta - despre care cunoscutul istoric american Randolph Braham spune ca "au fost nimiciti cu o viteza fara precedent prin cea mai crâncena deportare si cel mai nemilos program de masacrare întâlnit pe timpul razboiului" - cu cel al evreilor din România, tara care, apreciaza acelas istoric, a reprezentat "o oaza, un liman pentru refugiatii evrei din Ungaria" 1),
________

1). Randolph Braham, Op. cit. p. 905

 Insusi Endre Laszlo, secretar de stat la Ministerul de Interne, în raportul sinteza prezentat în fata Consiliului de Ministri de la Budapesta, în sedinta sa din 21 Iunie 1944, arata: "Pentru a scapa de ghetoizare a început fuga evreimii peste granita, în strainatate, MAI ALES IN ROMANIA (sn). Dintre tarile vecine cu noi România a fost aceea care, printr'o indulgenta paza a granitei a facilitat strecurarea evreilor în interiorul ei... In aceasta privinta l-am si solicitat pe domnul ministru de externe sa dea dispozitii organismelor sale repre-zentative de peste hotare sa întreprinda actiunile diplomatice ce se impun." 2)

________

2). Levai Ieno, Fekete konyv, (Cartea neagra), Oficina 1946, p. 266.

 Dupa cum se stie, guvernantii de atunci de la Budapesta n'au vrut în nici un chip sa recunoasca public crima pe care au initiat-o si pe care au savârsit-o cu meticulozitate sadica si salbaticie gregara.

 Cu încapatinare si nerusinare stupefianta, guvernul horthyst, apoi cel szalasist, au negat crima savârsita împotriva
evreilor. La 7 Noembrie 1944, ambasada Elvetiei, care repre-zenta si interesele României la Budapesta, a prezentat Minis-terului de Externe ungar o nota în care guvernul român solicita Crucii Rosii Internationale sa cerceteze autenticitatea stirilor privind intentia guvernelor german si ungar de a-i lichida pe evreii deportati din nordul Transilvaniei si comunica, totodata, faptul ca studiaza masuri menite sa determine guvernele amintite sa se abtina de la masuri extreme fata de evrei.

Raspunsul la nota a fost remis Ambasadei Elvetiei la Budapesta la 15 Noembrie. Guvernul nazist afirma ca evreii din Transilvania de Nord - ale caror trupuri de luni de zile fusesera transformate în fum si cenusa în crematoriile Berkenau-Au-schwitz - nu au fost deportati, ci mobilizati la munca la fel ca toti cetatenii unguri. In continuare se scria negru pe alb :

 "nu numai ca (pe evrei, nn) nu-i ameninta niciun pericol, ci din contra, ei se bucura de un bun tratament (sn), de o aprovi-zionare regulata, acordându-le munci sigure si importante. Asemanatoare este si situatia românilor care efectueaza munci obligatorii."