Arh. Roman Braga - O întrebare si-un răspuns

"Intrebare: Deci, dupa Sfintia Voastra, in timpul regimului comunist n-a existat nici o clipa vreo ruptura intre ierarhie si credinciosi! Raspuns: Nici una. Credinciosii nostri au fost atat de intelepti ca n-au parasit Biserica. Bisericile in timpul comunistilor n-au fost niciodata goale; asa cum se spune ca ierarhii erau compromisi, bisericile au fost mai pline decat intre cele doua razboaie, cand exista libertatea si democratia si arhiereii nostri erau"necompromisi". Cand eram in inchisoare, noi ne rugam lui Dumnezeu pentru ierarhie, cum am mai spus-o, sa pastreze bisericile deschise. Eu nu stiu ce diferenta este intre ierarhii nostri si Sfantul Ghenadie Scholarul, care atunci cand s-a cucerit Constantinopolul de catre Mahomed, a facut cel mai mare compromis; a iscalit un ordin sa nu se traga clopotele, sa nu se iasa cu Sfintele Moaste pe strada si asa mai departe, si astazi este Sfant in calendar; iar ai nostri, care au iscalit niste compromisuri, ca sa poata tine bisericile deschise, sunt batjocoriti. Ce deosebire este intre o situatie si alta? Eu cred ca daca s-a salvat viata sacramentala a Bisericii de catre ierarhia din timpul comunismului, Duhul lui Dumenzeu a lucrat prin ei. Ce putea sa fie mai important decat sa salvezi viata sacramentala care este mantuirea poporului! Si sa va mai spun ceva: candva, un oarecare pastor protestant Richard Wurmbrant, care este acum in Glendale, California, a nascocit teoria Bisericii subterane din Romania, ca si cum pe atunci ar fi existat niste catacombe incare se adunau credinciosii, iar comunistii umblau dupa ei sa-i omoare. N-a fost niciodata asa ceva. Biserica subterana era in fiecare individ. Fiecare arhiereu, una avea in inima si alta era silit sa faca; una simtea si alta trebuia sa spuna. In fiecare individ era o dedublare, si lucrul acesta tortureaza; am vazut aceasta in marturisirile multor ierarhi din perioada comunista, care mai sunt ierarhi si acuma. Noi care am fost in inchisoare, n-am avut ca ei responsabilitatea apararii si mentinerii in viata a Bisericii. Iar dupa ce ne-am refugiat, este imoral ca sa-i criticam de departe, unde ne bucuram de libertate; sa criticam niste oameni care au facut niste contorsiuni sufletesti ca sa salveze institutia Bisericii. Desigur, nu ei au salvat-o, caci Biserica este in mana lui Dumnezeu, nu in mana lor. Dar eu cred ca Dumnezeu nu-i va lepada de la fata sa, deoarece au salvat Sacramentele bisericii. Ce-au sacrificat ei? Bunul renume? Educatia tineretului? Procesiuni afara pe camp? Ghenadie Scholarul, pe care l-am pomenit mai inainte, la cucerirea Constantinopolului, a trimis o scrisoare calugarilor, pe atunci la fel de revoltati impotriva lui, cum sunt si unii acum impotriva ierarhilor nostri, spunandu-le: " a venit vremea sa sacrificam formele pentru ca sa pastram esenta". Acelasi lucru s-a intamplat si in Rusia si in Romania: s-a pastrat esenta, sacrificandu-se formele neesentiale, manifestarile vazute ale Bisericii..."