PLUGUSOR DE EXILAT

Aho! Românilor frati,
nu aveti ce să mânati!

N'aveti vite să'njugati
nici să beti, nici să mâncati,
nici vi-i dorul să cântati
Plugusorul să-l urati!

Nu vă arde focu'n vatră,
câinii prin ogrăzi, nu latră
si cuptorul gol, rămâne
gură neagră, fără pâne.

Prin cotloane, sparte oale,
plâng de dorul de sarmale;
doagele de buti, cu jind,
n'aud vinul gâlgâind,
prispa casei se destramă
fără izul de pastramă,
vântul bate, gardul cade,
relele vă curg cascade,
semne tot mai pesimiste
de siberii comuniste.
Văleu măi! Hăi, hăi!

Rodul tău, bade Ioane
si-al tău Radule si Stane,
putrezit de-o vară'ntreagă
n'a fost cine să-l culeagă
si ogorul vostru, vi-l
radiază Cernobil.
Fructe'n pomi, struguri pe-arac
răspândesc rusescul rac
si copiii, pân' să vie
sunt de cancer, rană vie!
Rău e măi! Hăi, hăi!

Tot dezastrul ăsta, bine,
îl stiti voi de unde vine:
Pacoste pe pacoste
v'a secat de dragoste
stăpânirea cea neroadă
fără cap si fără coadă.

Ca si când Fanarul tot
s'a chircit într'un netot,
bâlbâitul ucenic
care n'a 'nvătat nimic
decât turca pe maidane
si să frângă la ciolane -
Mare'n rele, mic de stat,
a ajuns supra'mpărat
peste biata Românie!
Stie tot poporul, stie,
de ce-i poate pielea lui
ucenicul dracului!
Auziti cu totii măi! Hăi, hăi!

El ca el, dar mi-te ea,
ochi de broască, cucuvea,
scorpie si vrăjitoare,
arz-o răul unde-o doare,
că nu-i vreme de urat
ci mai mult de blestemat!
Piară măi! Hăi, hăi!

Vi se trage, frati Români,
răul tot dela păgâni,
când cu una, ba cu alta,
v'au vândut tara la Yalta!

Asteptat-ati, sunt zeci anii,
să vie Americanii
ba pe ape, ba din cer,
si pe arsiti si pe ger.
Apele nu s'au clinitit
si prin aer n'au venit!

Dar acum bade Ioane
si tu Radule si Stane,
si tu Gheorghe si Vasile,
dacă vreti să aveti zile:
fără cizmă muscălească,
fiii liberi să trăiască,
s'apucati din nou zidiri
de scoli si de mânăstiri,
de cămine si pătule,
s'aveti satele sătule,
bob în vii, rod pe ogoare,
Tara, să vă fie soare,
dezgropati-vă istorii
de prin tarini si podgorii!
liberati-vă de frică!
Anul care se ridică
de cum vor cânta cocosii,
e Apusul stelei rosii!
Auzitu-m'ati flăcăi! Hăi, hăi!

Să'nfloriti Români, ca merii
pe sub stelele puzderii!
Visul să vă crească'nalt
până'n cerul celălalt,
unde îngeri de safir
închid rănile cu mir!
S'aveti casele bogate,
masa plină cu bucate,
slujbele să aibe har,
hora'n sat să'nceapă iar!

Iar la anul să venim
sănătosi să vă găsim,
vindecati în veacul trist,
de cosmarul comunist...
Asa este măi flăcăi! Hăi, hăi!