GÂNDURI DE CRĂCIUN de Alexandrina Isac

Privesc cu ochi de doruri plini:
Lumini, lumini si iar lumini...
In case, pe balcoane, prin arbori, printre flori,
Pe vârfuri ascutite de falnici zgârie-nori.

Lucesc ca niste stele, voios, ochi de copii,
Ce-si duc grăbiti părintii, întins, spre jucării.
S'apropie Crăciunul; natura'n sărbătoare,
Imbracă haina albă - si'n aer e răcoare.

S'apropie Crăciunul, cu datini si cu cântec, 
Care pătrunde'n suflet, ca un vrăjit descântec.
Mă poartă amintirea, cu-al gândului catarg, 
Pe'ntinsele oceane, pe drumul meu pribeag, 

Cu dor călăuză închid privirea trist,
Să meargă gândul singur, prin zări de ametist.
Serbează fratii nostri venirea lui Isus, 
Pe-ascuns, ca'n catacombe. Colindele-au ajuns 

O parodie tristă, rostită de copii,
Că n'au voie să cânte frumoase melodii, 
Cu datinile sfinte rămase din strămosi, 
De plâng bătrânii'n barbă, cu ochi de lacrimi storsi.

In case cu sumane, pe masă sărăcie. 
Căldura si mâncarea sunt numai fudulie. 
Crăciunul de-altădată e doar o amintire, 
Ce-o povestesc bătrânii...

Si'n taină dau citire 
Călătorii cu magii ce-au mers după o stea, 
S'ajungă lângă ieslea din care le zâmbea 
Copilul Dumnezeu, născut s'aducă'n lume iubirea Sa, 
Si jertfa, cereasca Lui minune.
Si gândul trist se'ntoarce cu lacrimi de durere. 

Dar orice fac păgânii, credinta tot nu piere. 
Căci adevăru-i magic, de veacuri, din bunici, 
Nu fariseic rânjet, de-atei si venetici.

Alexandrina ISAC, New York