Căzuți la Elefterie, 1939...

Ziarul "Buna Vestire", 22 Septembrie 1940

MARIN STĂNCIULESCU

Chemat în ceasul jertfei sfinte pentru mântuirea Nației de sub călcâiul călcătorilor de lege, țâșneste trăsnet pedepsitor, în toiul furtunii de grindini.

In rând cu camarazii din echipă pășește dârz. Mladă din pământul nostru străbun, se ridică peste sgura de patimi și doruri lumești, peste chipuri de lut și huzururi, ca să'ngenunche legea bunului trai.

A jertfit continuu pentru Legiune, Tară și Căpitan, a părăsit totul, pășind cu ochii ațintiți spre Nimbul de lumină întruchipat în icoanele martirilor nostri, în Arhanghelul proteguitor.

Ai căzut la datorie camarade, ca să te înalți martirizat.

In pace-ți fie sufletul deapururi, căci Neamul tău a înviat.

g.p.

OVIDIU ISAIA

In acelaș an în care se născuse, 1919, din orășelul macedonean Tetota, familia sa pornea spre meleagurile visate, mai darnice ale Daciei de dincolo de Dunăre.
De aici înainte povestea vieții lui se leagă de Ploești, unde-și încălzi sufletul cu primele raze ale educației legionare.
Răscolit de suferințele neamului, s'avântă cu fruntea senină, cu dorința câte odată chinuitoare de jertfă în lupta din iarna lui 1938, luptă despre care nu se știu multe, căci ardea tăciune nepotolit sub cenușe, se petrecea noaptea prin odăițe strîmte și întunecate, la umbra blocurilor sfidatoare de orice suferință, ale Bucureștiului.
O răsbunare care întârzia să se înfăptuiască, îl măcina; chinul așteptării îi întunecase fața până atunci senină.
Atâta sbucium cât acumulase, trebuia să găsească un moment de isbucnire, era doar tâlcul vorbei pe care ne-o adusese de pe malurile Ohridei:

"Chiatra care se aricuțeaște
Musculu nu acațâ".