COLIND de Vasile Voiculescu

În coliba întunecoasă
Din carne și os lucrată
A intrat Hristos deodată
Nu făclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frânge,
Ci El Însuși, trup și sânge
Preschimbat pentru făptură
Într'o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură.
Coliba cum L-a primit
S'a făcut cer strălucit
Cu bolta de mărgărit
Și pe ea soare și stele
Cu luceferi printre ele.
În mijloc tron luminos
Și pe el Domnul Hristos
Care mult se bucura
Duhul Sfânt Se alătura
Și acolo rămânea
Și acum și pururea.

Și noi Doamne ne-am sculat
Colibele am curățat
Uși, ferestre, toate-s noi.
Doamne, intră și la noi!
Trup tu dormi, Domnul te paște!
Suflete, scoli și cunoaște
Luminos Prunc că Se naște
În peștera inimii, în palatul Treimii.
Dară Pruncul cine mi-I?
Mi-e Hristosul Dumnezeu
Coborît în pieptul meu.
Maica Sfântă'n brate-L ține,
Duhul Sfânt cu drag L-alină,
Îngeri cu raze se'nchină.
Nu dorm, trupul meu îmi spune
Ci-ncleștat de grea minune
Stau în muta rugăciune
Să mai mișc nu se cuvine,
Căci cu harul care vine,
Raiul tot se află'n mine.

Vasile VOICULESCU