COLINDUL NINSORII de Vasile Voiculescu

A suflat prin cer un vânt,
Răsturnând stupinele.
Azvârlite pe pământ,
Năpădesc albinele.

Prisăcarul lui Christos
Prăpădindu-si cheile
Mi se uită mânios
Cum i-a spart stubeile

Negrii stupi rostogoliti
Tot văzduhu 'ntunecă
Dar din stupii răscoliti
Roiuri albe lunecă;

Si căzând pe drum, prin sat,
Dumnezeu mai stie-le,
Pretutindeni s'au lăsat
Cotropind câmpiile.

Zile'ntregi albul sobor
Fâlfâie-aripioarele,
Se astâmpără din zbor
Doar cât iese soarele.

Stau tot timpul gerului,
Dar când vine binele,
Lin, de dorul cerului,
Se topesc albinele.

Vasile VOICULESCU