Rugămintea lui Horia

Iertati-mă c'a trebuit să plec
In altă lume, sub tărână grea;
Iertati-mă, Români, și voi, Românce,
Că nu mai am nimic din carnea mea.

Iertati-mă dac'am greșit, murind
Cu chipul tării rotunjit în gând,
Iertati-mă, noroade, că și azi
V'aud, de-aici, revolta fremătând.

Iertare cer și pentru mii și mii
De frati întru nădejde, rupti pe roti;
Rugămu-vă iertati de-am fost nebuni,
Că numai pentru voi murirăm toti.

Se sbate crunt, în oase, dor năuc:
Acelaș dor de brat ne'ncătușat...
Iertati-mă, Români, și voi, Românce,
Că nu mai am un trup de sfârtecat.

TEODOR AL. MUNTEANU