Praznicul Invierii

Saturday, May 04 2013 @ 05:49 PM MDT

Scris de: garda

Odată cu venirea primăverii întreaga natură își îmbracă haina verde de sărbătoare. Din nou impulsul de viață al firii, după puținul timp de vegetare, își ia avântul său primenitor. Omul însuși, ca parte integrantă a naturii, ia parte la noul ritm de viață, prin dife­ritele munci ale câmpului, pentru nevoile materiale viitoare. Dar dincolo de bucuriile redeșteptării naturii cu atâtea legitime năzuinți, speranțe și bucurii pentru om, Creatorul i-a orânduit și o altă sărbătoare cu mult mai adânci înțelesuri și rosturi: aceia a învierii Mântuitorului Iisus.

Prin actul învierii, Mântuitorul nu numai că săvârșește marea biruință asupra morții, pecetluind definitiv dumnezeirea sa și în­ treaga învățătură creștină, dar aprinde în suflete cel mai măreț dor al omului: dorul mântuirii sale. învierea este gajul indiscutabil al reînvierii noastre în viața viitoare. De aci pornește marea însu­ flețire a primilor creștini, ale căror manifestări nu cunosc nici o piedică; de aci eroismul dus până la jertfă al atâtor mucenici; de aci certitudinea invincibilă a îndeplinirii Lumii făgăduite; și de aci întreg procesul de transfigurare a omului creștin, timp de atâtea veacuri, atunci când în duh nou și curat el participă la marele praznic al învierii.

Este, fără îndoială, cel mai măreț prilej de reculegere, de reflexiune și de orientare al omului. El ne duce cu gândul la cea mai mare cotitură a istoriei, dela care întreaga față a lumii ia altă des­fășurare. E momentul crucial din viața omenirii, când catapeteasma vechilor așezări omenești cu inechitățile ei se frânge, punându-se noui temelii ancorate în forța de granit a credinței în minunea învierii. Prin aceasta centrul de greutate al preocupărilor omenești se schimbă, dela exterior spre interiorul omului, dela cele mate­ riale spre cele spirituale, și dela cele vremelnice spre cele veșnice.



Salvarea sufletului este mobilul acțiunilor acelora cari sunt prinși în raza acestei mari perspective pe care Iisus Hristos, prin jertfa sa supremă, a deschis-o omenirii.

Invierea constitue, deci, piatra unghiulară a noii împărății "de pace și bună învoire între oameni", menită să transforme radical concepțiile și așezările lumii antice. Ea conturează sensul vieții și destinul omului, pe cari înțelepciunea celor vechi nu le-au putut deslega; după cum tot nedeslegate rămân și pentru spiritele necredincioase din vremurile noastre. Neputința de înțelegere a acestor chinuitoare probleme provine tocmai din nepătrunderea și lipsa de credință în actul învierii. Căci, "dacă n'ar fi învierea" spune răspicat apostolul Pavel "zadarnic ar fi toată predania noastră".

Credința în actul Invierii Mântuitorului a devenit astfel isvorul mântuirii tuturor acelor însetați de adevăr, bine și frumos. La făclia de Paști s'au aprins atâtea flăcări ale izbăvirii noastre, timp de 19 veacuri. Misterul acesta, insesizabil de rațiunea omului, a declanșat în inimile credincioase cele mai profunde transformări și înoiri. De aceia, prasnicul învierii este și rămâne punctul central al creștinismului.

Faptul acesta însă, a contrariat spiritele liber cugetătorilor și ateilor din toate timpurile. Față de nici un alt eveniment nu s'a încercat din partea acestora atâtea plăsmuiri de denaturare și fal­sificare, începând cu Jidovii cari au cumpărat soldații romani, ce erau puși de straje la mormântul Domnului, ca să tăgăduiască realitatea învierii și până astăzi nu contenesc cu tot felul de so­fisme și cu teorii năstrușnice spre a tăgădui veracitatea acestei minuni. Ei sunt perfect conștienți că dacă ar izbuti să sdruncine credința în acest punct central al creștinismului, ar destrăma însăși puterea de salubritate și primenire a vieții individuale și colective creștine...

Pentru noi, creștinii, această încercare de a reduce figura di­vinului Iisus la un rol pur omenesc și încadrată în această efemeră perspectivă constitue cea mai nerușinată perfidie. Căci rolul prin al al lui Iisus pe pământ este și rămâne cel de Mântuitor. Deci, el depășește rostul pur uman, postându-se pe un plan supra-uman. Iar garanția acestei posturi ne-o dă tocmai Invierea Sa, preludiul reînvierii noastre în viata care va să vină.

Aici stă mobilul sufletesc al nesfârșitului șir de martiri pentru marea cauză a creștinismului. Aici rezidă secretul atâtor conver­tiri individuale sau colective pentru o viață nouă, curată și izbă­vitoare, încât, încercările de denaturare ale acestui mare adevăr creștin, dacă pe ici pe colo câștigă suflete slabe de îngeri, provo­când perturbații în viața creștinătății, ele ne atrag și toată luarea aminte spre a le paria. Este limpede, deci, că prin sdruncinarea credinței creștine se sdruncină însăși temeliile așezărilor Statelor creștine. De aceia, în fața acestor tentative diabolice răspunsul cel mai categoric pe care-l putem da este acela pe care ni l-a lăsat tradiția de veacuri a creștinismului:

Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
I. L.

Comments (0)


Mișcarea Legionară
http://miscarea.net/geek/article.php?story=20130504174902909