Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Wednesday, December 13 2017 @ 09:08 PM MST

COMUNICAT DE PRESĂ - INVESTIGAȚII ARHEOLOGICE LA PENITENCIARUL DIN TG. OCNA

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT) organizează, începând cu data de 15 iulie 2013, o nouă campanie de investigații arheologice în mun. Târgu Ocna, jud. Bacău. Acțiunea urmărește căutarea, identificarea și deshumarea pe cale arheologică a osemintelor foștilor deținuți politici, care au decedat în Penitenciarul-Spital de la Târgu Ocna.

Conform surselor documentare existente, în penitenciarul-spital de la Târgu Ocna au murit, numai în perioada dintre anii 1950 și 1954, un număr de 54 de persoane condamnate pentru delicte politice, însă până în anul 1964 numărul deținuților politici decedați a fost mult mai mare.
După deces, cadavrele defuncților au fost înhumate fără sicriu, iar mormintele nu au fost marcate cu cruce. În privința localizării acestora, nu există niciun plan sau vreo evidență care să privească eventuala dispunere în teren a acestor înhumări. Se cunoaște doar că gropile au fost săpate în incinta cimitirului, pe terenul neocupat atunci de morminte mai vechi. Între anii 1977 și 1997, timp în care imobilul penitenciarului a adăpostit un Sanatoriu pentru bolnavi psihici, pacienții decedați aici, care nu au fost puțini, au fost îngropați tot în spațiul acestui cimitir. De asemenea, spațiul din cimitir a fost parcelat și împărțit. Astfel, în prezent, terenul cimitirului este aproape în întregime ocupat de morminte. În multe cazuri, gropile mormintelor contemporane au afectat, parțial sau integral, și mormintele foștilor deținuți politici care au fost îngropați în acel loc. Spațiul din cimitir rămas liber mai cuprinde astăzi doar o suprafață restrânsă de teren. Având în vedere această stare de lucruri, o intervenție arheologică mai poate fi doar acum de actualitate, aceasta fiind limitată doar la o mică suprafață din cadrul cimitirului care încă nu este ocupată de morminte. Intervenția arheologică de la Târgu Ocna este autorizată de Ministerul Culturii și se desfășoară cu acceptul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
În urma unor investigații de teren desfășurate acum doi ani, a fost identificat locul unde au fost înhumați foștii deținuți politici decedați în închisoarea de la Târgu Ocna. Acesta se află în apropierea penitenciarului, în cimitirul de lângă biserica ortodoxă cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena aflată în Parohia Poieni. Prima intervenție arheologică în acest loc a avut loc în luna septembrie 2011.
IICCMER face precizarea că acțiunea de la Târgu Ocna are inclusiv o dimensiune de recuperare a memoriei, căutând să cinstească amintirea celor care, pentru convingerile lor democratice, au fost eliminați în sistemul carceral comunist.

„Așa cum am demonstrat în ultimul an, continuăm, într-un ritm susținut, prin programul de investigații arheologice, identificarea locurilor din preajma fostelor penitenciare în care au murit deținuții politici. După Aiud, șantierul de la Târgu Ocna reprezintă un demers important întrucât închisoarea s-a evidențiat printr-un regim carceral special. Prin această acțiune, sperăm să putem localiza cât mai precis și așeza pe harta represiunii acest spațiu încărcat de memorie, cu toate dovezile materiale care vor rezulta de aici.” a precizat Andrei Muraru, președintele executiv al IICCMER.

Cercetările arheologice vor fi realizate de o echipă specializată în astfel de acțiuni, coordonată de Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj și IICCMER, alături de care se vor afla arheologii Paul Scrobotă și Horațiu Groza. La lucrări va participa și istoricul Marius Oprea, directorul Departamentului de Investigații Speciale din cadrul IICCMER. Informații suplimentare se pot obține de la d-nul Gheorghe Petrov, responsabilul științific de șantier (tel. 0721400396).


Penitenciarul de la Târgu Ocna

În perioada comunistă, penitenciarul de la Târgu Ocna a servit pentru detenția persoanelor bolnave de TBC, fiind caracterizat în literatura de specialitate drept o adevărată Bastilie sanitară a României comuniste.
Condițiile climaterice deosebite ale zonei geografice au contribuit la înființarea aici, la mijlocul secolului al XIX-lea, a unei închisori. Inițiativa i-a aparținut domnitorului moldovean Grigore Ghica, care fusese impresionat de condițiile grele în care lucrau deținuții de la salina din localitate, unde acesta avea în proprietate și un conac. Lucrările la construcția închisorii au fost începute în anul 1851 și au fost finalizate în 1855, în tot acest interval de timp deținuții fiind cazați, din dispoziția domnitorului, în clădirea conacului.
Edificiul, în formă de potcoavă, a fost ridicat lângă conacul domnesc, iar intrarea se făcea prin poarta conacului, care a devenit clădire administrativă. Capacitatea noului edificiu era de 12 camere, în fiecare încăpere putând fi cazați circa 30 de deținuți. Închisoarea propriu-zisă era destinată exclusiv condamnaților, dar numai pe timp de noapte, deoarece ziua aceștia erau duși la munca din ocnă. Până în anul 1931, denumirea oficială a penitenciarului a fost aceea de Închisoare centrală de muncă silnică. În acel an s-a constatat că majoritatea condamnaților de la Târgu Ocna sufereau de tuberculoză pulmonară și, ca urmare, s-a dispus încetarea folosirii acestora la munca din salină. De atunci, închisoarea a fost transformată în loc de detenție exclusiv pentru bolnavii de TBC. Deținuții considerați sănătoși au fost transferați la alte penitenciare din țară, iar cei bolnavi de TBC din alte închisori au fost aduși la Târgu Ocna.
În anul 1936 s-a început construirea unei noi clădiri cu profil de sanatoriu TBC, un edificiu cu trei nivele, care a fost dat în folosință în 1939, an în care s-a început și demolarea treptată a vechii închisori, mai puțin a clădirii administrative sau a fostului conac domnesc. Piatra rezultată din demolări a servit ulterior la construirea zidului împrejmuitor al noii închisori.
În perioada 1851-1930, la Târgu Ocna au fost încarcerați deținuți de drept comun, criminali și tâlhari, condamnați la muncă silnică pe viață și pe termen limitat. În timpul Primului Război Mondial, infracțiunile care predominau au fost dezertările de pe front sau refuzul de a satisface serviciul militar. După 1930 aici au fost aduși și deținuți comuniști. După 23 august 1944, comuniștii aflați în detenție au fost eliberați, iar imobilul a servit temporar drept spital de campanie.
În perioada comunistă, penitenciarul-spital de la Târgu Ocna a găzduit deținuți cu grad sporit de periculozitate. Penitenciarul a funcționat cu specificul de spital pentru bolnavi de TBC până în anul 1977, când penitenciarul a fost desființat. Între 1977 și 1997 stabilimentul a funcționat ca și cămin pentru bolnavi psihici cronici. Printr-un ordin al ministrului Justiției din 1997, penitenciarul-spital de la Târgu Ocna a fost reînființat.
Perioada comunistă a închisorii-spital a consemnat mai multe categorii de deținuți: contrarevoluționari, deținuți de drept comun, bărbați și femei, precum și deținuți minori, însă numai băieți. În diverse perioade ale regimului comunist, numărul celor internați la Târgu Ocna a variat între 350 și 550 de deținuți. În cursul anului 1950, la Târgu Ocna au fost transferați de la închisoarea din Pitești câteva zeci de foști studenți TBC-iști. În perioada 1949-1952, la Pitești, conducerea Ministerului de Interne și a Securității, în complicitate cu o echipă de torționari selectați din rândul condamnaților aflați atunci în penitenciarul de la Suceava, a inițiat și implementat un experiment inuman, care a vizat reeducarea și demascarea prin metode de tortură a deținuților. Acest fenomen a vizat și alte penitenciare din țară, printre care și Târgu Ocna. Aici, datorită condițiilor speciale de detenție, a faptului că închisoarea se afla amplasată în oraș, dar și din cauza unor inabilități ale Securității, reeducarea s-a dovedit a fi un eșec. În cele din urmă, toată acțiunea plănuită a se desfășura după normele testate la Pitești a fost suspendată. La Târgu Ocna nu s-a putut aplica un experiment de reeducare, ci dimotrivă, se poate spune că ceea ce s-a întâmplat aici a fost tocmai opusul Fenomenului Pitești. La acest lucru a contribuit mult și faptul că deținuții, suferinzi cu toții de o boală contagioasă, aveau o oarecare libertate de mișcare în interiorul stabilimentului, iar personalul închisorii era rezervat în a veni în contact direct cu condamnații. În perioada comunistă, până în anul 1968, penitenciarul a fost condus de următoarele persoane: Ioan Ionescu (1945), Constantin Știrbu (1945), Nicolaeiu Costescu (1946), Ștefan Daniliuc (1946-1950), Anton Brumă (1950-1952), Petru Călin (1952-1953), Gheorghe Ciurcanu (1953-1966), Ștefan Vasile (1966-1968).

Trackback

Trackback URL for this entry: http://miscarea.net/geek/trackback.php?id=20130711082044149

No trackback comments for this entry.