Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Sunday, November 19 2017 @ 05:29 AM MST

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

ADEVĂRURI PARADOXALE de Traian Brăileanu

(Sociologia si Arta Guvernării, Articole politice), Ed. "Cartea Românească, editia a II-a, Bucuresti, 1940

Omului deprins cu minciuna adevărul i se pare paradoxal. Democratia ne-a obisnuit cu un număr considerabil de minciuni, in toate sferele de preocupări. Iar cind cineva reflectează asupra lucrurilor si îndrăzneste a spunc adevărul, toată lumea se supără. E doar asa de plăcut să trăesti in iluzii! Una din aceste iluzii democratice este si autonomia universitătilor. Fără îndoială că Universitatea e autonomă. Dar fată de cine si in ce măsură ? Autonomia trebue definită doar in raport si in opozitie cu eteronomia.
Deocamdată să lăsăm la o poate chestiunea, dacă autonomia universitară e un bine sau un rău si să vedem numai, dacă, in ce măsură si in ce privintă Universitătile noastre sunt autonome. Autonomă ar fi Universitatea, dacă si-ar da sie-si legi fără amestecul altei puteri. Nu ne interesează, dacă constitutia Universitătii ar fi, in acest caz, democratică, despotică, etc., ci numai ca să fie exclusă orice influentă din afară asupra "puterilor" de conducere ale acestei institutii. Deci să fie exclusă influenta Statului, a Bisericii, a partidclor politice, a băncilor si întreprinderilor industriale.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

BIOGRAFIA UNUI LEGIONAR DE FRUNTE: NICOLAE TOTU

Nicolae Totu s'a născut în 28 Mai 1905, în comuna Erbiceni, judetul Iasi.
A făcut scoala primară în comuna natalâ si apoi a intrat la Liceul National din Iasi. După luarea bacalaureatului, a urmat cursurile la Facultatea de Drept din acest oras. Obtinand licenta în Drept, s'a inscris ca avocat stagiar, în 1934, în Baroul de Iasi. Frate de Cruce înainte de întemeierea Miscării chiar, a făcut parte din primul grup de legionari cari au răspuns chemării Căpitanului la 24 Iunie 1927. A depus legământul si a primit săcusorul cu pământ, cu prima serie de legionari, la 8 Noembrie 1927. După bătălia dela Tutova din 1932, a fost decorat de Căpitan cu «Crucea Albă».
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

AMINTIRILE UNUI LEGIONAR de Ion Roth Jelescu

Fragmente din vol. "Si cerul plângea", Editura Dacia, Madrid, 1974

FUGA IN NOAPTE

Câteva zile dearândul, nimic deosebit în viata mea. Fusesem încă odată chemat la Tribunalul Militar pentru interogatoriu. Se părea insă că renuntaseră la o anchetă mai serioasă.
La inchisoare, directorul îmi permisese sa mă plimb în curte câte două, ore pe zi: una dimineata si alta după masă. Mă asezam de obiceu într'un colt al curtii, la umbra unui copac, sau mă plimbam repede până simteam că m'am obosit si reintram in cameră inainte chiar de a se fi terminat ora. Aierul curat îmi făcea bine.*censored*hrana fusese mai consistentă, începusem să mă refac. E un fel de a vorbi. Nu mai eram «ca pe moarte», ca înainte. Mâinile nu-mi mai tremurau continuu si nici nu mai eram cuprins de ameteli la fiecare miscare.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

ECHIPELE PARASUTATE de Faust Brădescu

Fragmente din vol. "Victorii Legionare", Ed. Libertatea, NY, 1988

Printre evenimentele care constituie victorii de necontestat pe seama Miscării Legionare, nu trebuie uitată actiunea celebrelor "echipe" parasutate în tară pentru diferite misiuni militare si patriotice, în spatele frontului sovietic, iar mai târziu, ca echipe de organizare a rezistentei române în eventualitatea unui nou război de dezrobire.
Desi situatia devenise critică, elanul combativ al legionarilor păstra aceeasi intensitate si încredere. Pentru ei, lupta trebuia dusă până la capăt cu orice risc, indiferent de conjunctură si evolutie politică. Se constituise un centru parasutist, al cărui rol era dezorganizarea liniilor de aprovizionare a trupelor sovietice ce treceau prin România. Sarcina acestor echipe era dublă în ceeace priveste natiunea română: mentinerea unei tensiuni patriotice si organizarea de centre de rezistentă pe teritoriul tării.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

AM FOST COLEG SI PRIETEN CU ION GOLEA de Dr. Teofil Mija

Colectia "Omul Nou", 1993
E X T R A S E

...Gândurile acestea cu jertfa lui sunt o dovadă că există o relatie dreaptă între gând, vorbă si faptă, că trăirea crestinească, mostenită de la tatăl său, a fost grija si preocuparea sa permanentă. A cunoscut testamentul lui Ion Mota si s'a ridicat la înăltimea jertfelor sublime legionare, voind parcă si el să spună: "Eu asa am înteles datoria vietii mele..." La reîntoarcerea sa in tară, in 1951, i-a spus fratelui său: "Traiane, gândul acesta de a mă întoarce in tară pentru a continua lupta s'a născut si a crescut in sufletul meu ca o floare. Acuma s'a desfacut si sunt gata de ducă".
Inainte de a se întoarce in tară in 1951, Nelu a stat câtva timp in Germania împreună cu Comandantul. In prefata proiectatei editii a II-a a poeziilor lui intitulate "De vorba cu Neamul", pe cale de aparitie, pe care o scrie dl Horia Sima, face o schită portret a poetului si luptătorului neînfricat Ion Golea, unde prin câteva creionări îl caracterizează astfel:
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

CONSIDERATIUNI GENERALE ASUPRA RĂZBOIULUI ROMÂNESC de Mircea Vulcănescu

Discursul Contemporan, Tom I, Paris, 1977

Aceasta este pe scurt, istoria războiului românesc. Invătămintele ei pentru istoria patriei, sunt de cea mai mare importantă. Războiul este, pentru orice popor o grea încercare si cu prilejul lui ies la iveală toate însusirile bune, dar si toate scăderile lui.
Războiul românesc a confirmat încă odată însusirile esentiale ale poporului românesc.
El a vădit in tot timpul, admirabile însusiri de sănătate morală, inteligentă si răbdare ale paturii rurale a poporului român. Bine condus, echipat si antrenat, soldatul român a dovedit ca poate fi opus cu succes celor mai buni soldati ai lumii. Si din acest punct de vedere, trecerea echilibrului social al României pe seama păturii rurale, prin cele două reforme: împroprietărirea si votul universal, reprezintă o întărire a natiunii, mai ales dacă ne gândim că pătura tărănească, e pătura românească dominantă omogen, în toate provinciile.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

NAE IONESCU: REACTUALIZĂRI

Discursul Contemporan, Tom I, Paris, 1977

... Istoria indică mai degrabă de-alungul anilor, diferite tipuri de cultură, având fără îndoială puncte de contact, dar nu asemănări esentiale. A fecondat spiritul grec lumea romană? Nu. Caracteristica culturii romane rămâne ideia de drept. Ce a înflorit pe pământul Romei sub influenta greacă a fost hibrid si neviabil;cum e de pildă filozofia. Si mai departe, cum s'ar putea pune în aceiasi categorie spirituală cultura grecoromană cu cea germanică a Europei occidentale?

Că diversele culturi sunt impenetrabile, s'ar putea vede dealtfel si din fenomenul migratiei lor; orice nouă epocă spirituală e întovărăsită de o deplasare în spatiu: Grecia, Roma, nord-vestul Europei. Ca să nu vorbim decât de cele apropiate.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

DIALECTICA NATIONALISMULUI de Nicolae Rosu

Discursul Contemporan, Tom I, Paris, 1977

Haosul de idei al secolului XIX, a controversat complect perspectiva de infatisare a notiunilor. Plecând dela această constatare preliminară, care pentru a nu părea dogmatică poate să însemne si varietate nelimitată, trebue să recunoastem, că sub noul unghi de incidentă formularea unei definitii are intotdeauna o valoare relativă. Ideile trebuesc justificate rational, iar faptele trebuesc acceptate voluntar. Iată marea erezie a secolului. Rătăcirea dementială a monstrului numeric si plebiscitar. Impotriva acestui spirit destructiv si anarhic noi ridicăm pe baze istorice realitatea pragmatică, geniul constructiv si autoritar, coeziunea naturală a lucrurilor. Din fortele convergente ale naturii desprindem un drum către scop, si o imanentă, care ne depăseste vointa si ratiunea.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

MOARTEA CAMARADULUI TEICUTU de Aurel Visovan

Fragment din vol. "Dumnezeul meu, pentru ce m'ai părăsit?", Ed. Napoca Star, 1999

Intr-o zi de vară - prin Iunie sau Iulie - s-a auzit o împuscătură. După împuscătură niste strigăte... Se împărteau ordine..., zgomotul crestea. De la ferestrele noastre se putea vedea spre curtea centrală, dar am înteles ca ceva groaznic se întâmplase.
În scurt timp zgomote uriase se auzeau dinspre celular. Cred că se bătea în toate usile de fier. Zgomotele se amestecau cu strigăte: "Asasini, asasini!"
A început să functioneze intens sistemul de comunicatii prin morse, între camere si etaje. Între pavilioane vestile se transmiteau mai ales prin macedoneni in dîalectul lor pe care gardienii nu-l întelegeau.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

COLABORATORII LUI HRISTOS - CUVINTE CĂTRE STUDENTII MEI de Nichifor Crainic

Revista "GÂNDIREA"

Ne întoarcem iarăsi la studiile noastre sacre, într-un al doilea an de război. Pentru reculegerea lăuntrică, pentru încordarea atentiei în urmarirea problemelor, pentru meditarea adevărurilor puse înainte, nimic nu e mai neprielnic decît această atmosferă cutremurată de spartul bombelor, fulgerată de vestile victoriei si încruntată de duhul rnortii. Ca sub năprăznicia grindinei ce ne surprinde în vraistea cîmpului, si ne izbeste de pretutindeni, e peste măsură de greu să ne sustragem acestei vremi, cînd e pusă în joc soarta neamului nostru, soarta statului, soarta Europei si a culturii, în lumina căreia lumea noastră se dezvoltă de două mii de ani încoace. Cu deosebire pentru voi, cei tineri, smulgerea din vălmăsag pentru a vă dedica studiului e grea, pentru că războiul implică în chip fatal tineretea, pentru că iubitii vostri camarazi de generatie se găsesc încăerati departe, în vijelia eroică, e pentru că vă entuziasmează isprăvile unora si vă sfîsie moartea altora, pentru că voi însivă asteptati ca, mîine, să vă vină rîndul. În asemenea stări sufletesti, tulburate de vuietul istoriei ce se face sub ochii nostri, cînd viata însăsi e aruncată în balanta jucăusă a fiintei sau a nefiintei, nimic nu pare mai străin si maî depărtat, mai superfluu si mai anacronic decît cartea si studiul ei.