Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Sunday, November 19 2017 @ 05:28 AM MST

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

MĂRTURII ASUPRA EVENIMENTELOR DIN IANUARIE 1941 de Nicu Iancu

Articol apărut în revista DACIA, Rio de Janeiro, Dec. 1957

Rezistenta opusa de legionari fată de încercarea generalului Antonescu de a elimina cu forta pe reprezentantii Miscării Legionare dela conducerea tării - încercare ce a reusit cu concursul dat de armata germană - a fost botezată «rebeliune». Sau mai complet: rebeliunea legionară din 1941.

Insusi Antonescu a fost acela care i-a dat numele de rebeliune, iar aceasta denumire tendentioasă a fost difuzata prin presă, radio si viu grai cu o persistentă adevărat diabolică, încât lumea si-a însusit-o cu timpul. Dar chiar si unii legionari, când vorbesc de evenimentele din Ianuarie 1941, pentru a se exprima cât mai scurt si pe întelesul celor cari nu le cunosc decât sub denumirea lansata de Antonescu, recurg la acelas cuvânt de «rebeliune», fapt care a fost interpretat de dusmanii nostri, mereu la pândă, ca un fel de recunoastere, de mea culpa.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

F.D.C. BUCURESTI - VARA 1940 de Dionisie Ghermani

Din presa LegionarăArticol apărut în revista DACIA, Rio de Janeiro, Dec. 1957

Era către sfârsitul lunii August 1940. Terminasem în primăvară clasa a saptea a liceului "Sfântul Sava" din Bucuresti si începeam acum, aproape de încheierea vacantei, să urzesc planuri pentru ultimul an până la bacalaureat. Vara o petrecusem toată în Capitală, în asteptarea a ceva nedefinit dar perceptibil, ce întârziase totusi să se producă. Plutea în atmosferă un balast prevestitor de scadente.

In una din după amiezele calde de sfârsit de vară, a venit la mine un bun prieten si camarad, elev la liceul "Lazăr". Ne cunosteam de câtiva ani din epoca încadrării mele în Frătie. Venea acum la mine în calitate de curier al Grupului F. D. C., de care depindeau unitatile noastre. Mi-aduc aminte, că tot el venise, cu aproape doi ani în urmă, imediat ce s'a aflat de omorîrea Căpitanului, să mă prevină să-mi adun unitatea, sa fac rost de arme si să asteptăm eventuale ordine de actiune care nu au mai venit niciodată. De data asta eram putin surprins de vizita lui, si, fireste, ingrijorat, fiindcă păstrasem continuu contactul cu comanda grupului - pe seful grupului îl văzusem în ajun - si legătura între mine si esaloanele superioare fiind normal asigurată de altii.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

PRAHOVA, UN SIMBOL LEGIONAR de Marcel Preotescu

Articol apărut în revista DACIA, Rio de Janeiro, Dec. 1957

Prahova, mai mult decât un nume, este un simbol care exprimă o bucată din pământul românesc, cu munti, cu ape si cu oameni la un loc, cu lacrimi si zâmbete, cu flori si sânge, cu sufletele mortilor nostri locul de odihnă al visurilor noastre.

In Prahova, istoricul de mâine va găsi, cu mai mare usurinta poate decat in alte parti, evidenta caracterului românesc, care a permis continuitatea, peste secole întunecate, Neamului nostru.

Trecutul, cu toata plenitudinea manifestarilor sale, ne îndreptateste sa tragem accastă concluzie. Si incerc sa evaluez aceste manifestari, prin ceva care subordoneaza existenta noastră unor necesitati interioare si cari, la rândul lor, sunt produsul unei conceptii de viată.

Acest mod de a considera viata si lumea, care fac parte integranta din însăsi structura Românului, îsi evidentiază cu claritate profundul său sens, in Prahova.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

RARĂUL, O CONCEPTIE DIN SPIRITUALITATEA LEGIONARĂ de I. P. OANĂ

Articol apărut în revista DACIA, Rio de Janeiro, Dec. 1957

«De acolo, pe cărările înverzile, m'am ridicat încet în munte, ducând poveri în suflet, durerile umilintei de ieri si chinurile nelămuririi pentru ziua de mâine. Pare că nu mai aveam nici un prieten în lumea din afară de muntele acesta: Rarăul, cu schitul de pe el». (C. Codreanu, Pentru Legionari)

Obosit de frâmântârile marilor hotărîri, urcă încet, încet, spre culmile Rarăului, acolo undeva într'un schit singuratec. In linistea si taina înăltimilor, sufletul chinuit al Căpitanului avea să găsească o deslegare. O fortă nevăzută lumina acolo de unde îi putea veni ajutorul, pe un munte, unde avea să stea de vorba cu măretia naturii.

Plecând dela acest moment cu totu1 caracteristic din istoria unei miscări cu pronuntată spiritualitate, vom întelege atât sensul acestei urcări spre piscurile unui munte, cât si problema atât de subtilă a influentei mediului cosmic asupra spiritului omenesc.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

TRAIAN TRIFAN - CAIETUL AUTOBIOGRAFIC

(Din vol. "Mărturisesc... Robul 1036", Ed. Scara, 1998)

Născut în ziua de 3 Nov. 1899, al treilea din cei doisprezece copii.

Scoala: patru clase elementare si două liceale la Liceul evanghelic nemtesc din Sebes-Alba, clasa a III-a liceală in Alba lulia, Liceul de stat unguresc, Casa a IV-a la Sibiu, Liceul de stat unguresc, clasa a V-a la Blaj, Liceul românesc, clasa a VI-a la Brasov, Liceul „A. Saguna".

Liceul Saguna nu s-a mai deschis din cauza războiului. În toamna lui 1916 Brasovul a fost ocupat si m-am întors la Blaj. Clasa a VII-a si a VIII-a, două clase in 6 luni, din Octombrie in Aprilie.

Mai 1917: recrutat si obtinut diploma de bacalaureat si am fost repartizat ca soldat simplu la artileria de cetate din Budapesta „Wolbonyo".
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

LEGIONARUL AURELIAN MÂNDRILĂ de Dumitru Leonties

Articol apărut în revista revista DACIA, Rio de Janeiro, Dec. 1957

Era în toamna anului 1937, când te-am văzut întâias dată. Imi cereai manifeste legionare. Erai elev la liceul "Dragos Vodă" din Câmpulungul Moldovenesc. Te-ai prezentat legionăreste si mi-ai spus c'ai fi fericit să fii frătior de cruce.

De-atunci ai purces pe greul drum al suferintei spre biruintă, dealungul atâtor morminte legionare, ca întro zi să ti-l gasesti si pe-al tău...

Spirit de jertfă si desinteres, pretutindeni erai la o datorie sfântă neimpusă...

La finele lui 1939 erai bacalaureat. Deja îti asumasesi o grea răspundere prin educarea frătiorilor liceului. Când? Când umbra mortii începuse să ne învăluiască. Fără paradă, fără onoruri. Incet si sigur. Erai stâlp de foc în mijlocul copilasilor "tăi"...
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

DESPRE VIATA NOASTRA de Ion Veverca

Nu cred sa fie pentru noi, cei tineri, o întrebare mai staruitoare, azi, ca aceea a întelesului vietii noastre. Când începem noi, într'adevar sa fim? Când putem sti unde se sfârseste viata noastra? Astea mi se par mie cele doua datorii ce ni le-am luat, de la început, asupra noastra si care, fara îndoiala, ne cer nespus de mult, atât de mult, ca numai prin ele noi ajungem sa ne lamurim ce este al nostru si ce ne este dat sa stim.

De la început trebuie sa aflam ca nu e cu putinta sa raspundem cu totii în acelasi fel. Dar asta nu înseamna, de buna seama, ca nu mi-e data o posibilitate de a ajunge acolo. Fiindca sunt fapte date care închid în miezul lor - mai presus de noi - taina trecerii noastre prin lume. O încercare de a desprinde întelesul acestor fapte ne va putea arata calea de urmat.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

VASILE BĂNCILĂ DESPRE TEORETICISM (fragment)

Articol apărut în revista "Gând Românesc" (număr cenzurat), Cluj. Director: Ion Chinezu. Anul II, Nr. 5, Mai 1934.

SFATURI PENTRU ARDELENI

...Rafinatilor din principiu, îi preferăm pe cei ce calcă sănătos pe pământ si frâng omul în pumn.

Ne gândim la splendidele exemplare de rezistentă ardelenească, la popii de sat, la protopopii vajnici, la plugarii si "oierii" vestiti, la economii ce-au strâns, din ozonul muntilor si lărgimea câmpurilor, depozite de energie umană si de virtualitate cultural-etnică si nu voim ca progeniturile lor să devină copii de seră, făcând frumos "sluji" pe pragul culturilor aurite si pe covoarele fragile ale gratuitătilor amăgitoare, Cultura n'o fac "desteptii" si rafinatii pur si simplu, ci cei cu sufletul atât de tare, încât în el se pot adăposti un timp destinele umane. Omul crescut în mireasma câmpului, în reveneala brazdei, mocanul, plugarul, cel cu odgoane de instincte si cu triluri agreste în suflet, e mai pretios, dacă nu în el însus, dar prin potentialităti, decât omul ornament al culturii ori conditiei sociale asa zicând mai favorizate de soartă. Băstinasul plaiurilor si orizonturilor acestora trebue să aibă mândria conditiei lui si să nu se lase sedus de strălucirile artificiale si artificializante.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

CUVÂNT CATRE NEAMUL ROMÂNESC de Virgil Maxim

CÂNTEC DE INCEPUT

"Și a pus în gura mea cântare nouă. Cântare Dumnezeului-celui-Viu" (Psalm)

Cânt
un Gând,
un Cuvânt,
o Lucrare!

Cânt
întreit sfântă-cântare
pentru Chipul-de-Taină!
Și-l îmbrac într-o haină
pe care o tot țes mereu
curcubeu în inel...

Cânt pentru El
pentru Dumnezeul-din-Cer
psalm-de-mărire
în Templul-Luminii
NEÎNVINSE!

Nu ne-a fost dat să vorbim neamului, în special tineretului acestei țări, de la catedră. Așa*censored*nu le-a fost dat niciunuia dintre marii lui dascăli. Toți, și Horia, și Iancu, și Tudor, și Eminescu, și Codreanu, și Moța, au vorbit de pe Cruce. Iar câțiva din cei ce au vorbit de la catedră, au sfârșit tot pe Cruce: Nae Ionescu, N.C. Paulescu, Simion Mehedinți, Radu Gyr, Noica, Eliade... Toți au rostit cuvântul iubirii aproapelui ce cuprinde tainic intenția divină de a salva omul din înșelăciune și moarte veșnică.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

APOLOGIA CĂPITANULUI de Emanoil Paraschivas

Fragment din vol. "Daltuiri mărunte", Ed. Soc. Scriitorilor Români, Buc. 2000

Bunul Dumnezeu, cunoscând slaba putere de întelegere a oamenilor ce aveau să înfrunte covârsitoarea fortă negativă a diavolului, l-a ajutat pe om, înca dintru începuturi. Primii povătuitori care au răspândit în lume poruncile Domnului au fost Proorocii. Sfânta Biserică abundă de topuri in care se preamăreste luminozitatea acestor trimisi.

Rezultatul a fost reliefarea neghinei cernută din sita satanei; aproape toji trimisii Cerului au fost ucisi.

La Plinirea Vremii, Însusi Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat pentru a restaura specia umană. Jertfa Sa are ca realizare Crestinismul, cu tot superbul său cortegiu.

Dracul însă nu stă niciodată cu mâinile in sân; efectele activitătii sale se întâlnesc la tot pasul.

Dar nici Creatorul nu si-a lăsat de izbeliste făpturile cele mai dragi. A desertat din poala-I Sfântă, in fiecare asezare de oameni închegată, ALESI care să-si îndrume neamul.