Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Sunday, November 19 2017 @ 05:27 AM MST

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

DEZVĂLUIRI LEGIONARE de Nicu Cracea

Fragmente selectate din vol. 3, "Dezvăluiri Legionare", Ed. Buna Vestire, 1997

PLECAREA MEA LA BRASOV

În ziua de 25 August (1940), am trecut pe la locuinta generalului Zăvoianu, unde speram să-l găsesc pe Horia Sima. Era acolo. Când m-a văzut, mi-a făcut semn să intru. Mi-a întins mâna râzând si m'a întrebat*censored*stau cu sănătatea. "Te văd cam palid" - mi-a zis. "Ia du-te si tu pe la Brasov să te plimbi si să mai iei putin aer de munte. Mai ia si pe altii cu tine! O să te astepte cineva la gară!"

Am înteles imediat rostul plimbării mele pe la Brasov.

Am trecut imediat pe la caminul nostru studentesc, unde Ianolide Ion mi-a spus că a doua zi va sosi la Bucuresti Ovid Târlea din Turnu-Măgurele. Pe 27 August, plecam cu Ovid la Brasov.

In gară ne asteptau: Boian Ion, Popa Nicolae, Victor Apostolescu. Am înteles ca făceam parte din grupa lui Popa Nicolae.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

PRIVILEGIUL LOR de Alexandru Ronnett

Articol apărut în ziarul "DRUM", Anul 9, Nr. 4, Oct.-Dec. 1973

Bătălia ideologică a lumii contimporane a devenit înversunată în pragul asezărilor de temelii a unei lumi noui. Lumea actuală se sbate să-si găsească albiile de statornicie si liniste după ultimul război mondial, iar ideologiile angajate în luptă caută să obtină, fiecare in parte, o pozitie de suprematie. Partidele politice, instrumente ale unei ideologii, sau a alteia, incearca sa opereze cu metodele adecvate obiectivului lor, pentru a-si asigura un loc fruntas în frământarea vremii. Oamenii politici, membri ai partidelor, desfăsoară activităti multiple pentru a sprijini succesul acestor partide.

Spectacolul ciocnirilor politice de azi este interesant si plin de o dinamică atrăgătoare, dar finalul rămâne o necunoscută misterioasă. Nimeni nu poate face preziceri complete asupra soartei si viitorului unei ideologii sau unui partid politic.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

SPIRITUL DE SACRIFICIU de Stan M. Popescu

Publicat în "SCRISORI LEGIONARE", in Buenos Aires, August, 1980.

In amintirea camarazilor mei din "Garzile Incazarmate", cu care am trăit momente de înaltare sufletească, aspirând ca, împreună, să ajungem la supremul sacrificiu: Dimitru Neaga, Gheorghe Stoia, Mihai Stanescu, Dumitru Leonties, Radu Tarabuta, Mihai Balanescu, Dragos Hoinic, Isar Otilian, Constantin Zus, Vasile Bodai, Mandrila A., Bodnaru I., Visan C., Bogdan Traian, Humita Theodor, precum si în amintirea celorlalti optzci sau optzecisi cinci camarazi a căror nume nu-mi amintesc, si le cer iertare.

"Pentrucă orice jertfă înaltă, nu coboară"
CAPITANUL

Spiritul de sacrificiu izvorăste din dragostea pentru idealul nobil sau pentru o persoană care întruchipeaza un ideal nobil. Când e vorba de sacrificiile făcute de părinti pentru fii, e vorba de o dovadă de jertfă care e o consecintă a instinctului matern si patern. Desi sacrificiile făcute de părinti sunt frumoase si altruiste nu au valoarea nobilă a jertfei pentru un ideal: Cristos, Neamul, Căpitanul sau Legiunea.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

SUFERINTA CA TRĂIRE LEGIONARĂ de Stan M. Popescu

Apărut în "Scrisori Legionare", Buenos Aires, anul 1981, Mai, II, N° 4.

In amintirea Comandantului Horia Sima si a lui Traian Borobaru, care ne-au însotit timp de două săptămâni, pe mine si Constantin Zus, la Schliersee (Germania), de unde am plecat in Anglia (fiind supusi antrenamentului de parasutare, cu scopul de a lupta in muntii Bucovinei (1953/1954).

"De aceea noi legionarii vom primi suferintele cu drag. Fiecare suferintă este un pas înainte către mântuire, catre victorie. O suferintă nu-l va descuraja niciodata pe legionar, ci-l va oteli, îi va căli sufletul. Cei ce-au suferit si vor mai suferi încă, vor fi adevarăti eroi ai luptei legionare. Binecuvântarea Patriei se va întinde asupra lor si familiilor lor"
CĂPITANUL
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

INSEMNĂRI DELA BUCHENWALD de Vasile Posteucă

Conu Ghită Racoveanu stă pe un scăunel lângă sobă si frige pâne. Stă sgribulit ca un mosneag si-si freacă din când în când palmele. I-a fost probabil frig. A fost de serviciu; a măturat sălile si coridoarele; a aranjat obloanele de camuflaj. Acum stă si se încălzeste. Imi face impresia unui tăran bătrân, desprins de lume si de vreme, surghiunit undeva, într`un bordei, într'o margine de codru străvechi. Un taran linistit ca însăsi singuratatea ce-l înconjoară; care stă de vorbă cu fumul pipei si cu focul. Nimic nu-i tulbură seninătatea fetei. Priveste atintit la foc, ca si cam ar urmări în jocul flăcărilor cine stie ce drama în care se consumă cosmosul întreg. Drama, pe care el o tratează cu seninătatea si indiferenta unui tăran contimporan cu toată istoria. Mă apropii si ochii nu mi-se mai satură să-l privească. Mă uit la el si-l studiez cu deamănuntul, mi-i dragă fata lui luminoasă ca o icoană de Horez, scrisă cu azur oltenesc,*censored*mi-s dragi toti camarazii mai bătrâni, care îndură greutătile cot la cot cu noi, cu o îndărătnicie si o seninătate sufletească uimitoare. Ma uit la el si simt nevoia să-i vorbesc:
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

UN NOU SEDIU CENTRAL PENTRU LEGIUNE

Fragment din vol. "Istoria Miscării Legionare" de Horia Sima

Sediul Miscării era în casa generalului Cantacuzino, str. Gutenberg, nr.3. Această casă se afla in centrul Capitalei, foarte aproape de marile artere de circulatie: bulevardul Elisabeta, Calea Victoriei si bulevardul Brătianu. N-avea decât un singur inconvenient: era prea mic pentru noua ei destinatie.

Era o casă în stil vechi, tipică stilului bucurestean de la sfârsitul sec. al XIX-lea, cu parter, dependinte, o curte spatioasă; construită pentru gustul si comoditătile unei singure familii. După ce ridicai două portiuni de scară din marmură, care ocupau toată fatada, pătrundeai într-un hol mic, de unde se deschidea o cameră la dreapta, continuată in fund de o alta. Asta-i tot ceea ce interesează expunerea noastră. Prima servea ca Secretariat, în a doua era instalat biroul Căpitanului.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

CHEMAREA LUI MOȚA de Traian Golea

Din vol. "Ion Mota si Vasile Marin" - Ed. Carpatii, Madrid, 1962

Oare în care minte de om nu si-ar fi putut face loc gândul că Mota ar fi putut să nu îi spună lui Corneliu Codreanu: Tu esti Căpitanul! Sufletul omenesc are atâtea ascunzisuri încât oricine ar fi putut să speculeze cu această idee pe chestiunea relatiilor dintre cei doi uriasi ai generatiei legionare.

Mota avea un loc cucerit în miscarea nationalistă, în luptele studentesti dela Cluj, când s'a întâlnit cu Căpitanul. Venea depe o pozitie egală. Totusi din momentul când l'a descoperit, a renuntat la orice veleităti personale si a recunoscut în Corneliu Codreanu pe seful generatiei dela 1922. Mota vine si îi spune camaradului său de luptă de pe cealaltă parte a Carpatilor: Tu esti Căpitanul!
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

MOȚA ȘI MARIN - MAJADAHONDA, 13 IANUARIE 1981

Din lucrarea "Mota si Marin - Majadahonda", Ed. Carpatii, Col. Documente Nr. 8, Madrid, 1981

La 13 Ianuarie 1937, doi tineri români mureau în Majadahonda. Veniseră din patria lor ca să lupte în Armata Natională. S'au înrolat în Compania 6 a Legiunii. Nu erau fanfaroni, nici nu iubeau pericolul. Veniseră în Spania pentrucă in Spania de atunci se juca pe viată si pe moarte, nu numai cauza noastră ci cauza civilizatiei.

Mota si Marin erau personalităti notorii ale unei Miscări Nationaliste, condusă de unul din acei oameni pasionati si curajosi care îi dau strălucire si înobilează rasa umană: Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul, prizonierul din carcera Jilavei, eroul asasinat în pădurea Tăncăbesti de către guvernantii români de atunci.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

INĂLTAREA LA CER de Barbu Slusanschi

Articol apărut în revista "Iconar", Cernăuti, Anul II, Nr. 5, Ianuarie 1937

Cea dintâi simtire a familiei legionare, la aflarea mortii glorioase a arhanghelilor ei pământeni, Ionel I. Mota si Vasile Marin, a fost jalea sfâsietoare. Dar cu tot sentimentul singurătătii noastre, compătămirea nedemnă nu ne este îngăduită, ci numai umilita închinare si venerarea.

„Iar tu mamă care, atunci când legionarii îti scoteau pe brate din casă pe cel mai mare si mai scump copil, te tânguiai: "copilu' maichii, uite de ce nuntă ai avut tu parte", să stii că rodul acestei sfâsietoare nunti e mai plăcut lui Dumnezeu decât rodul de prunci cu care ti-ar fi înseninat obositele bătrâneti..." asa spunea Ionel I. Mota zdrobitei mame a lui Virgil Teodorescu, el care era să depăsească întelesul jertfei legionare cunoscute până acum, făcând-o voluntară si constientă si înăltând-o astfel în supraomenesc.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

O RUINĂ... (extras din manifestul cu acelas titlu de Corneliu Zelea Codreanu)

LegionarismNu este om care să aibă ochi si care să nu vadă că tara aceasta a ajuns o ruină.
Ruină gospodăria taranului, ruină satul (o mână de oameni necăjiti care se vaietă), ruină comuna, ruină judetul, ruină muntii văduviti, ruină câmpurile părăginite care nu mai aduc nimica bietului plugar, ruină bugetul statului, ruină tara.
Si pe deasupra acestor ruine întinse cât tine pământul românesc, o ceată de misei, o ceată de imbecili, o ceată de tâlhari fâră rusine si-au ridicat palate în sfidarea tării care geme de durere si spre pălmuirea suferintei tale, tăran român.
Niciodată în lume nu s'a văzut un tablou mai revoltător, mai dureros si mai obraznic.