Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Wednesday, December 13 2017 @ 09:06 PM MST

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

POMUL DE CRĂCIUN de George Petrache

In noaptea'n care s'a născut Iisus,
Impodobit cu multe jucării,
Un brad frumos - un pom pentru Crăciun
Se tot gătea, să placă la copii...

De cetina lui verde atârna
Bomboane și smochine - biscuiți,
Nuci învelite'n poleială și -
Atâtea bunătăți, vă'nchipuiți!...

Și'n noaptea'n care vin' cu Moș-Ajun
Să cânte la fereștri, colindători,
Un brad frumos, cu lumânări arzând
Simboliza 'nceput de sărbători...

Și-afar'-atât de liniștit ningea
C'ai fi crezut că-i vis, nu adevăr,
De-ai fi văzut, în noaptea de Crăciun
Cum înflorise crengile de măr...!

O! noapte de Crăciun, cu vis de
Copil, fără părinți, pe drum rămas.
Când văd un brad cu amintiri gătit
De bucurie plâng, la ori ce pas...

George PETRACHE
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

COLIND de I. Calboreanu

Bună dimineața, floarea merilor,
Ia sculați din așternut boierilor !

Că s'a ivit la poarta lui Ion,
Vestind dumnezeesc cocon,
Mărită stea de carton.

Pe urmă-i vin iscoditori
Trei magi în stele cititori.

Calcă satul prin apă și sclim,
Ca 'n Ierusalim. -

Intre fiece poartă și vatră
Ies câinii de-i latră.

Prunc nevinovat treapădă prin glod
Și 'n toată casa-l ucide Irod.

Bună dimineața ! 'N strașine și stuh
Va ședea trei zile Sfântul Duh .

I. CALBOREANU
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

IARNA de George Petrache

Fulgi de nea ușori și reci
Norii cerne peste sat,
Alb e tot pe unde treci
Ca pudrat...

O târlie'n urma ei
Lasă două linii mici,
Pe spinări de călușei
Cade bici...

Urlă lupii cei haini
Crivățul de loc nu stă,
In coșar, doi boi blajini
Rumegă...

Ghizduri de fântână - sloi -
Varsă țurțuri împrejur,
Pe deasupra un cioroi
Face tur...

Ninge 'ntr'una de trei nopți
Fulgi ușori și reci de nea,
O să fie - spune'n cărți -
Iarnă grea...!

George PETRACHE
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Rezistența anticomunistă din Bucovina: Vladimir Macoveiciuc

Vladimir Macoveiciuc, (a condus un grup de partizani anticomuniști) originar din com. Voitinel, jud. Rădăuți, cu gradul de caporal în armată și fost instructor la premilitari, a condus un grup de partizani anticomuniști (constituit în mai 1944), cu un efectiv de peste 40 de combatanți, originari din comunele Voitinel, Gălănești, Hurjuieni, Vicovu de Sus și de Jos, Horodnicu de Sus și de Jos., etc., jud. Rădăuți. Vladimir, urmărit de Siguranță și N.K.V.D., el și câțiva dintre prietenii lui au fost judecați, în contumacie, de Curtea Marțială, la Iași. Vladimir, atras de locurile dragi, având garanții de multă vreme din partea plutonierului Scripa că nu i se va întâmpla nimic rău, a participat, în casa surorii lui, Minodora Sandu din Vicovu de Jos, la o întâlnire de familie. Casa este lângă biserica satului Vicov. Jandarmii, în timpul nopții, au înconjurat casa, iar dimineața, în zi de iulie, era atunci 8 iulie, în 1946, au atacat fără nici o somație. Cei din casă au răspuns cu foc; atunci, un sergent, Mihai Cimbru, urcat pe casă, a stropit cu petrol șindrila, iar vâlvătaia de foc a cuprins lemnăria. Ca să-i deruteze pe trădători, fiul lui Vladimir, Silvestru (1926- 1969), a ieșit afară și a spus că se predă, în același timp, Vladimir a aruncat o grenadă fumigenă și, prin dâra de fum, a început să fugă spre gară. Dar mai era un trădător pe care nu-l intuise, chiar "ocrotitorul" lui, Scripa, în turla clopotniței. De acolo, cu arma întinsă, a reușit să-l împuște într-un picior. Vladimir nu a găsit o soluție salvatoare, a scos pistolul și s-a împușcat în tâmplă, căzând pe o movilă de pietriș pe marginea șoselei care leagă Putna de Rădăuți. S-a chinuit o vreme, sub rânjetul odios al căpitanului Popescu, șeful Siguranței, însoțit de alte canalii, sosite în grabă. Avea doar 41 de ani. A fost înmormântat în pământul satului Vicovu de Jos.
Ivănescu MIHAI
www.facebook.com
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Rezistența anticomunistă din Bucovina: Gavril Vatamaniuc

Grupul de partizani Gavril Vatamaniuc a fost o grupare de partizani anticomuniști români din Bucovina care a acționat în perioada 1949-1955.În anul 1948, sergentul major de jandarmerie Gavril Vatamaniuc din Constanța, fratele partizanului Ion Vatamaniuc (1903-1992), intră în conflict cu locțiitorul politic și este dat afară din armată și pus sub urmărirea Securității. Bănuind că va fi arestat, acesta se refugiază la 25 noiembrie 1949 în pădurile din zona Suceviței (regiunea Suceava), unde își construiește un bordei și se hrănește cu alimente primite de la familia sa.
În vara anului 1950, i se alătură doi consăteni, frații Ion și Gheorghe Chiraș, urmăriți și ei de Securitate. Aceștia au adus cu ei arme. Activitatea grupului s-a limitat doar la acțiuni de apărare, tipărind și distribuind manifeste anticomuniste, distrugând manifestele comuniste și încercând să-i convingă pe muncitorii forestieri să lupte împotriva comuniștilor. Deși Securitatea a reușit să-și infiltreze informatori printre pădurari, majoritatea acestora i-au ajutat pe partizani, aducându-le de mâncare.
În 1954 s-a alăturat grupului partizanul Vasile Motrescu, venit din Munții Făgăraș și care făcuse parte din grupurile conduse de Vladimir Macoveiciuc și Constantin Cenușe. La începutul lui ianuarie 1955, cu sprijinul unui pădurar, organele de securitate au descoperit ascunzătoarea grupului. În dimineața zilei de 18 ianuarie 1955, o companie de soldați din Botosani a încercuit zona Bâtca Corbului și a atacat bordeiul. La acel moment, în ascunzătoare se aflau doar Motrescu și Vatamaniuc. Cei doi au reușit să fugă; Motrescu a împușcat doi soldați (Ion Popescu și Gheorghe Dumitrache), iar Vatamaniuc pe soldatul Mihai Vălimăreanu și pe câinele său, Afumatu.
La 18 iulie 1955, Securitatea află ascunzătoarea fraților Chiraș. În lupta de la Ursoaia Mare, cei doi frați sunt împușcați. Vasile Marciuc, gazda celor doi frați, este capturat la 17 octombrie 1955 și constrâns să dezvăluie ascunzătoarea lui Gavril Vatamaniuc. Astfel, a doua zi este prins și Vatamaniuc în satul Voievodeasa.
Ultimul membru al grupului, Vasile Motrescu, a fost capturat la 13 ianuarie 1958, în urma trădării lui Teodor Sfichi, și executat la 29 iulie 1958 în penitenciarul Botoșani.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Complexul de la Pruteni - în memoria celor 101 victime ale regimului sovietic din sat de Natalia Moraru

Miercuri, 21 noiembrie, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, când localitatea Pruteni, raionul Fălești, serbează hramul satului, a fost inaugurat primul complex memorial al victimelor deportărilor regimului totalitar comunist.
Ideea edificării acestui complex memorial aparține directorului postului de radio "Vocea Basarabiei", Veaceslav țâbuleac, proiectul fiind susținut de mai multe persoane născute la Pruteni, printre care Iurie Apostol, Ghenadie Morozan, Veaceslav Juraveli, Vasile Țâbuleac, Sergiu Petrovschi, soții Vladimir și Marina Petrovschi, Anatol Grosu, dar și de un mare număr de persoane din alte localități ale republicii.
Evenimentul, care a adunat în centrul satului atât localnicii, cât și oaspeți din satele vecine și din Chișinău, a început cu un parastas oficiat de un sobor de preoți în frunte cu părintele Alexandru de la biserica din Pruteni.
Prezent la eveniment, Mihai Șleahtițchi, consilier al președintelui Nicolae Timofti, a rostit un mesaj din partea președintelui, în care șeful statului apreciază înalt acest gest de cinstire a memoriei prutenenilor care, în anii 1940-1952, au fost supuși represiunilor politice și deportărilor, precum și a celor care au decedat în timpul foametei din 1946-1947.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Pruteni - Kurgan: suferința continuă de Tatiana Dercaci

Au fost ridicați din propria casă, împreună cu familia, și duși la mii de kilometri depărtare, în Siberia. Nu le-a fost dată nicio explicație. Li se spunea doar că - așa trebuie. Această soartă au avut-o zeci de mii de basarabeni, deportați în Siberia pentru că făceau parte din familii de intelectuali sau din familii de gospodari.
Avea doar 13 ani atunci când a devenit victimă a deportărilor. Olimpia Bucliș, născută în 1936, originară din Pruteni, raionul Fălești, își amintește cu durere în suflet prin ce a fost nevoită să treacă acum 64 de ani.

A plâns pe pragul casei de dor de tata

"Au venit la ora trei noaptea și ne-au spus că suntem arestați. Ne-au permis să luăm ceva lucruri și produse și să ne pregătim de plecare", așa își deapănă amintirile Olimpia Bucliș. Fiind copil, s-a așezat pe pragul casei parintești și a început să plângă, cerând să-și vadă tatăl, care, în acel moment blestemat, era la Sculeni, unde câștiga o bucată de pâine pentru familie. A fost luată pe sus din curtea casei părintești de un consătean, care i-a ordonat ei, mamei și fratelui său să iasă afară din ogradă, după ce au închis porțile în urma lor, lăsând impresia că acea casă nu le-ar mai aparține. "Mama plângea", continuă cu lacrimi în ochi Olimpia Bucliș. Li se ordonase să ia cu ei hârlețe și lopeți, după care, într-o trăsură, au mers până la Albineț, unde au fost urcați în mașini și transportați la gara din Fălești. Vestea despre deportarea familiei sale a ajuns și la tatăl Olimpiei, care a venit la gară, neputând să-și lase singuri copiii și soția. Peronul gării arăta ca o scenă de groază. Toți plângeau, cerând să se întoarcă acasă.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

ORCANUL DE LUMINĂ de Demetrius Leontieș

Sămânța îngropată'n Tâncăbești
Rodește astăzi peste tot pământul,
Divin s'a înălțat din morți, Cuvântul,
Ce-a fost ucis de brațe românești!...

L-au sugrumat în ceas de nebunie,
Crezând că va pieri în bietul lut,
Cel care-a fost cuvânt de început
Și cuget românesc în veșnicie...

N'ajunse ura celor ce-au lovit
In fruntea năzdrăvană și senină,
Să-l nimicească'n basme și în mit!

N'ajunse toată umbra pământească
Să'ntunece orcanul de lumină
Ce inundase vatra românească!...

Demetrius Leontieș
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

TE-AU DUS CU PATRU BOI de Demetrius Leontieș

Chemat de glasul
sfintelor tării,
te-ai dus fără de zgomot
dintre vii.
Nicicând amiaza
nu te-a dogărit
cu plinătatea ei,
țăran trudit.

Purtând pe umeri
crucea vieții grea,
te'nconvoiaseși
uneori sub ea,
și - poticnind
pe asprele poteci -
râvneai singurătatea
morții reci.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

VORBEȘTE SOLUL DIN SUCEAVA de George Ionașcu

Eu port cuvânt
din Țara unde în mormânt
stă Cel ce-aice m'a trimis.
Nu am nicio poruncă 'n scris,
ci-al meu Stăpân și Voievod
de veacuri îngropat în vis
și în mănăstiresc prohod,
cu mare glas m'a rechemat
din lut, și eu oștean plecat
al gândului Măriei Sale,
la Putna am venit s'ascult
îndurerata și de mult
voievodala Sa chemare.