Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Monday, October 16 2017 @ 06:15 PM MDT

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

S-a stins și "Moțu", unul dintre fericiții prigoniți pentru credință

A trecut la cele veșnice încă unul dintre luminoșii foști deținuți politici: Marin Matei - "Moțu". Intrase în temniță la numai 17 ani și a suferit prin cele mai odioase pușcării politice vreme de șapte ani. I-a cunoscut în închisoare pe părintele Bartolomeu Anania (viitorul episcop și mitropolit), părintele Iustin Pârvu (starețul de la Petru Vodă - Neamț), părintele Ilie Lăcătușu și Nicu Steinhardt (cel care avea să devină monahul Nicolae de la Rohia), din a căror cultură și profunzime duhovnicească s-a împărtășit. Pentru că era unul dintre cei mai tineri prizonieri, "veteranii" Aiudului l-au înconjurat cu multă afecțiune și l-au alintat "Moțu". Și așa i-a rămas numele pînă în ultimul ceas al vieții sale pămîntești.
Marin Matei - "Moțu" a inițiat alcătuirea unei cărți de căpătîi pentru tineretul român, Fericiți cei prigoniți (Ed. Bonifaciu, 2008), o excelentă introducere foto-documentară în istoria românilor sub regimul comunist. El a dedicat această carte "tuturor părinților care și-au crescut copiii în dragoste de neamul românesc și de Dumnezeu și care au suferit alături de noi prigoana satanei roșii".
Marin Matei - "Moțu" va fi înmormîntat sîmbătă, la Tg. Mureș. Dumnezeu să-l odihnească!
c-tarziu.blogspot.com
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Vânătorul de securiști de Mihai Prodan

Vânătorul de securiști la 22 de ani de la căderea comunismului: eu încă nu am cunoștință ca vreun securist să fi fost pedepsit

E arheolog, dar încearcă să facă lumină asupra istoriei recente a României. Gheorghe Petrov, cercetătorul de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei, caută de ani de zile, împreună cu echipa de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului, gropile necunoscute unde au fost îngropați disidenții anticomuniști, cei care s-au împotrivit regimului și au primit, în cele mai multe cazuri, un glonț în ceafă și o înmormântare necreștinească. "Nimeni nu a fost pedepsit până acum", spune el.

- Cum vedeți personal, în lumina a ceea ce ați descoperit în ultimii ani, regimul comunist din România pâna în 1989?

În timpul facultății, pe lângă istoria și arheologia evului mediu în care m-am și specializat, am avut o oarecare pasiune pentru istoria contemporană a României. Ca student la istorie în anii `80, prin bunăvoința regretatului academician Ștefan Pascu, al cărui student și apoi doctorand am fost, am avut acces, în unele biblioteci ale Clujului, la o literatură de specialitate care privea istoria contemporană a României, lucrări bibliografice care au văzut lumina tiparului înainte de instaurarea comunismului în țară, și care se aflau depuse în fonduri speciale la care atunci publicul larg avea accesul îngrădit. Aceste lecturi, care atunci nu aveau un scop bine determinant, mi-au diversificat cunoștințele și înțelegerile privitoare la trecutul mai recent al țării, fiind în măsură ca din istoriografia oficială a epocii comuniste să pot face distincție între adevăr și minciună în ceea ce privește faptele și realitățile trecutului a căror prezentare și interpretare era de cele mai multe ori pusă în concordanță cu ideologia regimului. Această pasiune secundară mi-a prins bine după mai mulți ani când, oarecum fără voința mea, cariera mea a fost deturnată de la preocupările inițiale de cercetare. De la arheologia evului mediu, de la cercetarea monumentelor religioase și a cimitirelor medievale, am ajuns să mă preocupe mai mult un altfel de arheologie, și anume arheologia crimelor comunismului. Nu regret însă deloc acest lucru. Aș putea chiar să fiu mândru că sunt cel care - alături și cu sprijinul nemijlocit al unor persoane cu reală voință de a face lumină în acest domeniu mai special și sensibil al trecutului, care posedă și o evidentă încărcătură emoțională - am început să pun bazele unei noi ramuri de cercetare în arheologia românească.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

C O N D A C de Virgil Zaborovschi-Florea

Inalță-te, prea îndurate,
Și scoate-mă din iad și întuneric,
Din groapa 'n care zac ucis
De multele-mi și grelele păcate,
Mă izbăvește, după cum ai zis,
Mă soarbe 'n saltul cel feeric
Al Invierei Tale, o mă scoate
Din hruba neagră, de necurăție plină,
Mă miluește, Doamne, de se poate
Să intre 'n așa noapte și gunoi a Ta lumină!
- Am coborît odată'n omeneasca tină
Și 'n fiecare zi de veacuri multe
Cobor pentru acei ce vor să mă asculte
In mii și mii de-altare, în potire
Și nu pentru-al lor aur și safire
Ci pentru buze întinate, însetate
De nesecata-mi, vie Bunătate!

VIRGIL ZABOROVSCHI-FLOREA
Revista "Gândirea", Anul XIX, Nr. 7, Septembrie 1940
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

INTRE DOUĂ TABERE de Traian Cotigă

Suntem pe două baricade vrăjmașe. Deoparte, noi ăștia cari credem cu îndărătnicie încă în forțele creatoare ale neamului românesc, cari socotim un drept istoric și moral ca românul să-și cârmuiască brazda lui apărată cu sânge și muncită cu grea obidă, noi cari gândim că nu se cuvine ca două milioane de venetici, - ce n'au făcut nimic pentru țara aceasta decât s'o vândă în vremuri de restriște și s'o stoarcă de vlagă până la secătuire, - să pună picior de stăpânire pe toate bogățiile ei și să batjocorească comoara scumpelor noastre moșteniri.
Noi, nu ne știm târgui credințele și nici să ne închinăm conștiința.
Slugarnici, n'am bătut la ușile politicienilor pentru căpătuială, ci mai de grabă ne-am oțelit în suferință și lipsă, pregătind viața cea nouă ce se arată zămislită în durere și umilință.
Săraci și hotărîți, ne ridicăm din realitățile românești, din frământările vieții valahilor dela Dunăre, mărturisind pentru un neam și o credință.
Dincolo, în față ne stau străinii - dușmanii de totdeauna ai neamului românesc - cetățeni cu proaspete certificate și cu năravuri bătrâne, politicieni cu gurile însătoșate după țâța vistieriei statului prin care să sugă truda istovitoare a unui neam prea răbdător.
Oameni cu suflete de slugă și nervi de iască, plini de păcate cari n'au curajul acțiunii hotărîte.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

DOINĂ de Vasile Militaru (fragment)

-Miezul noptii... Doarme codrul îmbătat de lăcrămioare,
In cinălul căror bate luna plină, la izvoare...
Doarme cedrul... Subt adâncul înstelat și lanț deschis,
Nu se clatină o frunză... Somn adânc... tăcere... vis...
Și, cum nu e nici o umbră mișcătoare, nici poteci -
Codrul parcă, subt o vrajă, stă 'mpetrit așa, de veci...
Dar deodată, peste codrul de stejar și de arin, -
Ca venind din altă lume se aude-un cântec lin...
Cântecul plutește tainic... plin de vrajă, plin de har,
Parcă cine stă să'l cânte, a căzut lâng'un altar
Și, cerând cu ochii 'n lacrimi, îndurare dela sfinți,-
Ca un om rănit de moarte, ca un om eșit din minți: -
Când se roagă când suspină, când oftează lung și geme,
Când în hohot râde, plânge cu zăporuri de blesteme;
Jură cruntă răzbunare,... ceru'i prinde jurământul,
Urlă ca o vijălie ce-a cuprins întreg pământul, -
Și-astfel cântecul își sue vraja, plânsul și furtuna
Până 'n albele paragini unde stă să doarmă luna...
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

DRAGOSTE ȘI TRANSFIGURARE de Ernest Bernea

Dumnezeu din prisosul ființei lui a făcut lumea. Dumnezeu din prinosul inimii lui iubește creatura, dela firicelul de iarbă până la om.

Dragostea este începutul lucrurilor, din dragoste se hrănește totul. Nimic nu se poate face, nimic nu spo­rește, nimic nu dăinue fără dragoste: dragoste de Dum­nezeu și de om, dragoste de tot ceeace ne străjue și ne întovărășește viața aceasta atât de plină și nesocotită.

Un val de aer ușor și cald acoperă sufletul, îl pu­rifică și îl înalță spiral în inima cerului. Prin dragoste, omul călătorește în lumea dorurilor lui turnate de la început în cupele sufletului.

Dragostea ne duce la Dumnezeu, ne descoperă omul și lucrurile, ne deschide porțile înțelesului. Cel ce iubește e plin, e frumos, e luminat iradiind numai pace și încântare. Sufletul lui cântă rodul nepieritor, cântecul de răscruci al luminilor. Fața lui e albă străvezie, cu priviri în adâncimi astfel descoperite, pasul lui liniștit și stăpân.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

HRISTOS A INVIAT! de Vasile Militaru

Hristos a Inviat! Ce vorbă Sfântă!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si'n suflet parca serafimii-ti cântă
De câte ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
In poienita'n care zburdă cerbii,
In florile de piersec si de măr.

In stupii de albină fără gres,
In vântul care suflă mângâios
In ramura'nflorită de cires
Dar vai, în suflet ti-a'nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta crestine
Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simti măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simti mai bun, mai blând?

Simti tu topită'n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ti gură?
Iubirea pentru semeni o simti jar?
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Rugămintea lui Horia

Iertati-mă c'a trebuit să plec
In altă lume, sub tărână grea;
Iertati-mă, Români, și voi, Românce,
Că nu mai am nimic din carnea mea.

Iertati-mă dac'am greșit, murind
Cu chipul tării rotunjit în gând,
Iertati-mă, noroade, că și azi
V'aud, de-aici, revolta fremătând.

Iertare cer și pentru mii și mii
De frati întru nădejde, rupti pe roti;
Rugămu-vă iertati de-am fost nebuni,
Că numai pentru voi murirăm toti.

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

S E N S de Ernest BERNEA

Omul trăește uneori fără să-și dea seama. In lucrul acesta nu ar sta nimic rău, dacă viata lui s'ar desfășura în chip firesc nu­mai spre bine. Omul de azi este o fiintă potrivnică, întoarsă; în acest caz e rău că trăește fără să-și dea seama.

Viata e luptă și îndemn; ea poate fi povară sau bucurie, după cum e ură sau dragoste, moarte sau creatie. Din aceste virtuali­tăti, din libertate se desprinde sen­sul tragic al activitătii noastre. Omul este o fiintă tragică, inte­riorizată; el trebue să lupte, să-și facă datoria, să-și împlinească le­gea lui de om, să trăiască de­ plin, cu voluptate. Necunoscutele vietii sale nu trebue să-l degrade­ze ci dimpotrivă să-l înalte, nu trebue să-l deprime ci să-l întă­rească. Necunoscutele destinului său îl fac o făptură tragică. Tra­gedia, drama lăuntrică nu trebue să fie însă isvor de amărăciune și moarte ci isvor de bucurie și crea­tie. Viata este libertate, e joc ascuns de forme și întelesuri, este creatie. Viata e cursa în care cad cei în­tunecati. Viata este întrecere în joc și frumusete pentru cei buni. Omul trebue să-și filtreze zările. Omul, omul adevărat, trăește în duh luminat, adică în adâncime, în sâmbure viu, trăește intens în ritmul cosmic, în dragoste și în­demn.

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Revenirea în viata publică românească a Partidului "Totul pentru Tară"

Revenirea în viata publică românească a Partidului "Totul pentru Tară"a fost anuntată sâmbătă 25-o2-2o12, la Bucuresti, în cadrul unei conferinte de presă.

Conducerea Partidului "Pentru Patrie" prin presedintele Coriolan Baciu, presedintele executiv Florin Dobrescu si prof. univ. dr. Constantin Iulian, fost presedinte al partidului si unul din veteranii rezistentei anticomuniste, au anuntat cu acest prilej că, în baza hotărârii Congresului din 26.11.2o11, validată de Tribunalul Bucuresti, partidul a revenit la titulatura istorică "Totul pentru Tară", pe care autoritătile neocomuniste refuzaseră să o înregistreze oficial în 1993, la înfiintarea partidului.

Dl Coriolan Baciu, presedintele Partidului "Totul pentru Tară", a tinut să facă o scurtă retrospectivă istorică, arătînd că acest partid politic a functionat in perioada interbelica, fiind înfiintat în 1935, situîndu-se pe locul 3 în alegerile parlamentare din anul 1937 si fiind dizolvat în 1938, odată cu suprimarea regimului de democratie parlamentară în România si instaurarea dictaturii regelui Carol II.