Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Tuesday, December 12 2017 @ 10:51 AM MST

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Pentru România de Victor Popescu

România voia să fie România. Și cât pret a dat pentru aceasta! Tot ce-i era mai scump, a dat, si fiii ei: a ajuns de-a dat si trupul ei. Pentru că voia să fie. Le este multora greu să priceapă dorinta unui neam de a fi, nu numai de a se afla, geografic, undeva într'un colt de pământ. Mai cu seamă noi, aveam o istorie în spate, un drept de a ne impune si istoriei timpurilor noastre. Popoarele care nu tin seamă de însemnătatea prezenteiistorice, în zadar încearcă încercuirea în spatiul unor hotare pământesti. Fiindcă un popor nu este un număr de oameni, și o anumită organizatie, dar este un act creator, de răscolire, este o istorie a lui.
Fără dorinta violentă, și realizarea acesteia, de a rupe - să spunem - granitele unei "banalităti istorice", un popor nu are dreptul să trăiască. Ce îngrozitoare senzatie trebue să simtă cetăteanul unui stat care în fiece dimineată trezindu-se își poate spune: Fericita mea tară, mă pot culca pe partea cealaltă, fiindcă ai tot ce-ti trebue, și mai bine să nu schimb nimic.
Este întruparea banalitătii istorice, aceasta, dar ea ridică drep­tul la viată al popoarelor. Sunt însă unele natiuni cari obișnuesc să se îmbete în dulcile iluzii ale unor asemenea beatitudini. Li se pare mai greu și mai cu seamă periculos - în fond dacă popoarele nevolnice și-ar da seama că periculos este un termen fără sens înistoria creatoare, evolutia omenirii ar fi oprită -, li se pare periculos spuneam, să rupă firul atât de simplu al existentei lor. Tot ce-i înconjoară este bun. Toată lumea este multumită. Dece dorinta de a o face mai multumită? Superba mediocritas! Să nu uităm că Iisus Christos ne-a spus să ne ajutăm pe noi înșine, dacă voim să fim ajutati de el.
Dacă toată lumea-i multumită, ea nu va mai fi, dacă noi nu încercăm să o facem și mai multumită. Dacă toate-s bune ele se vor strica, de nu încercăm să le facem mai bune. Vai de neamurile cari nu pricep acestea. Cele ce-au fost, au căzut de mult, - ce tragic! - în uitare. Acolo, în cumplita uitare, vor rătăci în vecii vecilor, și nimeni nu se va gândi să le curme suferinta, fiindcă nimeni nu se poate gândi la ele: sunt uitate!
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

NOI NU SUNTEM INFRÂNȚI de Victor Popescu

Noi nu suntem înfrânti. Chiar dacă soarta a voit neapărat să ne lovească, noi nu vom uita că nici-o logică nu poate întelege o cât de mică ruptură din Ardeal. Fiindcă pentru românism Ardealul nu este o provincie, dar este o spiritualitate. Ardealul nu este o bucată de pământ, ci este trup din trupul neamului nostru. Putem fi coplesiti, si capul să ni se plece cum de atâtea ori în decursul istoriei am fost nevoiti să o facem, apărând civilizatia si precum astăzi ni se cere acelas lucru, - de-ar pricepe lumea tragedia noastră! - dar noi nu uităm cine suntem. Si dacă în vremuri, desbinati, am privit neputinciosi cum Apusul ne-a lăsat singuri să-l apărăm de păgâni, cum un papă, din puterea și mărirea lui a trimis doar niște elogii mândrului Ștefan cel Mare, astăzi suntem cunoscători ai unirii și puterii noastre și vom ști să arătăm lumii nu numai dreptatea noastră, dar datoria dreptății ei, care nu este doar, și de astă dată, a ne trimite elogii. Va trebui să facem, oricum, să răzbată dreptul nostru, fiindcă alt scop nu ne mai poate călăuzi. Dacă ne-am jertfit încă odată pentru civilizație, noi nu mai voim să fim doar admirați, ci să se recunoască ce este al nostru.
Noi nu suntem înfrânți. Și va trebui să dovedim că nimic nu ne poate înfrânge. Nici îndelungata stăpânire străină din trecut nu ne-a îngenunchiat și orice încercare de a înfrânge idealurile noastre, de ori unde ar mai veni, nu va sfărâma în noi sentimentul și credința lor. Va trebui să arătam tuturor că poporul român se întinde și în Maramureș, și în Năsăud, și în Bihor, și în Someș, și peste tot unde unii au crezut că nu suntem. Și va trebui să ne dăm întreaga suflare pentru acest ideai. Iar dacă nici atunci nu ni se va recunoaște dreptul la viață, va trebui să reîncepem, și vom reîncepe lupta și va trebui să isbândim. Fiindcă noi, nu suntem înfrânți.

Victor POPESCU
"Universul Literar" Anul XLIX, Nr. 37, Sâmbătă 7 Septembrie 1940
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

BALADA DIN BUCEGI de Radu Gyr

In sălbatece zănoage
ape fierb adânci.
Jnepii sue, greu, pe brânci,
basmu'n văi se trage.

Peșteri ies, sub râpi, să prade.
Scapără ereti,
când se scaldă dimineti
goale, în cascade.

Urme de sălbăteciune
pe coștile zac.
Cetinele sună-a veac
și a rugăciune.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

"Sfântă tinerețe legionară" de Ladmiss Andreescu

"In trudă ne-am sbătut".
Am fost loviți în numele unor principii asasine. Cari nu se mai văd. Cari nu se mai aud.
Ni s'a pus greu pumn în gură. Arhanghelii cu burtă sau monoclu ai unei tiranii ne-au pus la zid când ne-am urlat durerile. Durerile noastre. Durerile Neamului nostru.
Au fost omorâți cei mai buni dintre noi, pentruca în ceasul supremelor chinuri ale Neamului - acum - la Constanta, la Brasov, la Bucuresti si în alte părti ale Tării - tineretul acesta legionar, tineretul acesta aprig în credințele lui, să se ridice zid întru promovarea cinstei, a onoarei românești, a dreptătii îndelung schingiuită.
Tineretul Țării este Neamul. Este viitorul neamului. Si tiranii iudaizati ai unei nefiresti stăpâniri au prigonit acest tineret, acest viitor. Un om poate gresi politiceste.
Un neam, niciodată.
Iată ce nu au înțeles ghiftuitii epocii căreia i s'a pus ieri capăt, ghiftuiții cari imediat vor fi trași la grea răspundere pentru mârșavele lor fapte.
"Vom birui din fundul închi­sorilor și de vom fi asasinați vom conduce destinele Neamului din mormânt". Așa a spus Căpitanul - sfântul si marele nostru Căpitan - si asa este.
Iată-l!...
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

In Țara Loviștei de Radu Gyr

In Țara Loviștei,
descăleca bătrânul Lotru din Parâng,
cu steme verzi și zornăind din zale grele...
Jupani de fier, cu veacul la oblânc
și cerul răzimat pe brațul stâng,
veneau să ctitorească munți și stele.

Clădiți din vifor și din promoroacă
domnind în piatră, viscolind din ghioacă,
urcau alături, printre fulgere și stânci,
cu cerbii și cu ulii dimineții.
Se ploconeau pădurile, pe brânci,
și ei le mângâiați spinările adânci.
Din pumni le ciuguleau, rotind, ereții,
și li se gudurau, în drum, izvoare,
să le sărute glesnele de soare.

In veacu - acela de aramă,
Sân-Pătru se da jos din Carul-Mare,
umbla pe țară, în dulamă,
cu tălpi senine de mărgăritare.
Și mucenici desculți, cu mâini de iască,
încinși cu funii lungi de lună vie,
băteau în poarta cnejilor, crăiască.
Județii 'ngenunchiau cucernicie
pupând, smeriți, fără voroave,
mâinile vechi și 'ngălbenite
de drumuri, de luceferi și ceasloave.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

CÂTEVA AMENDAMENTE NECESARE LA O NOUĂ CONSTITUȚIE

(Nici un partid nu poate prelua acest material în programul sau, fara acordul scris al Societatii Culturale Bucuresti-Chisinau, exceptând Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, care se regaseste si în constitutia actuala).

PROIECT - NOUA CONSTITUȚIE VA CUPRINDE CELE CE URMEAZĂ:
1. Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.
2. Pe teritoriul României este interzisa segregatia etnica (sovinismul, xenofobia). Toti elevii si studentii din România vor învata în aceleasi cladiri - gradinite, gimnazii, licee, universitati - indiferent de etnie. În învatamântul cu predare în limba minoritatii - gradinite, gimnazii, licee, universitati, orele de limba româna sunt obligatorii, iar istoria si geografia României se vor preda în limba româna. Pentru orele de limba româna, geografie si istorie, asa cum se practica în intreg învatamântul românesc, vor fi profesori titulari prin concurs, suplinitori, daca va fi cazul, tot prin concurs.
3. Limba româna este obligatorie în toate institutiile statului roman, în raporturile oficiale dintre toti cetatenii români si reprezentantii acestor institutii. Reprezentantii acestor institutii nu sunt obligati sa învete limba minoritarului si nici sa beneficieze de un translator. În România limba oficiala este limba româna.
4. Interzicerea pe teritoriul României a activitatilor, ceremoniilor, festivalurilor, aniversarilor de tip imperial. Nu pot fi glorificati pe pamântul României navalitorii nici unui imperiu.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

FIRST BLOOD

Presupun că ați văzut Rambo I. Cu titlul original First Blood. Într-o traducere aproximativă, "primul sînge". Mai pe românește, cine a ridicat primul piatra. Cine a început cafteala. Cine a stresat, enervat, instigat populația. Cine și-a bătut joc de tot și de toate, cu tupeul unui Nero neînțeles de vulg. Și care e gata să dea foc "Romei", ca să arate că poate. În numele unui iluzoriu proces de modernizare a statului.

Cred că în această cheie trebuie "citite" demonstrațiile din aceste zile, care au culminat cu violențele din Piața Universității. Auzeam la ignobila TVR că "protestatarii nu au nici un motiv să mai protesteze, deoarece proiectul de lege a sănătății a fost retras". Nu zău? Ăștia ori n-au înțeles nimic, ori fac pe proștii. Arafat și legea sănătății au fost doar momentul de cotitură. Declanșatorul. Pur și simplu, s-a rupt zăgazul. A pornit totul ca un protest pro-Smurd și pro-Arafat, și s-a transformat într-o defulare generală. Nu se mai strigă "Arafat", ci "Jos Băsescu" și "Libertate".

Nu contează că sînt puțini. Și că printre demonstranți au fost (și vor mai fi) și lichele, și provocatori. Cine a avut ochi, a putut vedea în piață și actori, și sindicaliști, și pensionari, și femei, și funcționari, și studenți. Cu simbolicele steaguri găurite! În acest melanj, era inevitabil să apară și incidente. Petarde. Spirite încinse. Minți înfierbîntate.

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

MOȚA - MARIN de Chirilă Ciuntu

"Ion Mota si Vasile Marin - 25 ani dela moarte", Ed. "Carpatii, Madrid, 1963
Au trecut 26 de ani de cand l-am văzut întâia dată pe Mota cu ocazia unei conferinte pe care a tinut-o pentru lumea noastră Legionară în Teatrul National din Cernăuti.
Un an si ceva mai târziu în drumul lui din Spania spre patrie, am avut onoarea să port drapelul în convoiul ce-a condus osemintele lui si ale lui Marin dela gara Cernăuti spre Catedrală unde corpurile lor au fost depuse până a doua zi, pentru ca legionarii bucovineni să le poată prezenta ultimul salut. In Catedrală l-am văzut si pe Căpitan, pe fata căruia se putea citi suferinta adâncă ce i-a cauzat-o pierderea celor mai buni camarazi de luptă.
A doua zi, într'un tren special, am plecat cu sute de legionari la Bucuresti, unde am luat parte la cea mai impresionantă înmormântare pe care am vazut-o în viată, înmormântare cum n'au parte nici regi, nici împărati.
In Decembrie 1940, am făcut un pelerinaj la mormintele lor dela Casa Verde pentru a le cere ajutor în lupta pentru indeplinirea testamentului lor, testament ramas neîndeplinit încă.
De atunci si pâna astazi au cazut si au disparut sute si mii de camarazi, umili păsind pe drumul de jertfă al lui Mota si Marin, căci jertfa supremă a acestora, a însemnat începutul marei - enormei - însângerări legionare ce-a zguduit din temelii istoria neamului nostru si i-a asigurat învierea de mâine.
Chirilă CIUNTU
(din vol. omagial "Ion Mota si Vasile Marin - 25 ani dela moarte", Ed. "Carpatii, Madrid, 1963
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

P L U G U Ș O R

Bună seara, c'a'nserat,
Noi cu plugul ne-am luat,
Pe la case, ca si an,
Cum a zis badea Traian.
La multi ani cu sănătate
Să vă dea Domnul de toate.
La multi ani să traiti
Să vă găsim fericiti.
Hăis, cea, hăis... hăis.

Nu venim cu vreun gând rău,
Ci v'aducem pe Dumnezeu.
Noul An să vi-l vestim,
Azi când cel vechi îl sfârsim
Zile bune să vă dea
Dumnezeu din mila sa!
Hăis... cea. Hăis... hăis!
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

COLIND de Vasile Voiculescu

În coliba întunecoasă
Din carne și os lucrată
A intrat Hristos deodată
Nu făclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frânge,
Ci El Însuși, trup și sânge
Preschimbat pentru făptură
Într'o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură.
Coliba cum L-a primit
S'a făcut cer strălucit
Cu bolta de mărgărit
Și pe ea soare și stele
Cu luceferi printre ele.
În mijloc tron luminos
Și pe el Domnul Hristos
Care mult se bucura
Duhul Sfânt Se alătura
Și acolo rămânea
Și acum și pururea.

Și noi Doamne ne-am sculat
Colibele am curățat
Uși, ferestre, toate-s noi.
Doamne, intră și la noi!